├«nchide├Ś Suna╚Ťi-ne 0040-259-306-110, 0040-259-306-111
HOTĂR├éRE Nr. 707 din 7 iunie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al Rom├óniei

EMITENT:      GUVERNUL ROMâNIEI
PUBLICATĂ îN: MONITORUL OFICIAL  NR. 520 din 15 iunie 2006

    în temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 286 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României,

    Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

    ART. 1
    Se aprobă Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, denumit în continuare Regulamentul vamal, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
    ART. 2
    Prezenta hotărâre se aplică începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006.
    ART. 3
    Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 19 noiembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare.

                  PRIM-MINISTRU
             CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU

                       Contrasemnează:
                       p. Ministrul finanţelor publice,
                       Doina-Elena Dascălu,
                       secretar de stat

                       Ministrul economiei şi comerţului,
                       Codruţ Ioan Şereş

                       Ministrul administraţiei şi internelor,
                       Vasile Blaga

                       p. Ministrul integrării europene,
                       Ştefan-Francisc Csutak,
                       secretar de stat

    ANEXA 1*)

    *) Anexa este reprodusă în facsimil.

                                   REGULAMENTUL
                      de aplicare a Codului vamal al României

    PARTEA I
    DISPOZIŢII GENERALE DE APLICARE

    TITLUL I
    DISPOZIŢII GENERALE

    CAP. 1
    Definiţii

    ART. 1
    (1) în sensul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos, au următoarea semnificaţie:
    1. Cod vamal - Codul vamal al României aprobat prin Legea nr. 86/2006.
    2. Date necesare pentru identificarea mărfurilor - datele folosite pentru identificarea mărfurilor din punct de vedere comercial permiţând autorităţii vamale să determine clasificarea tarifară, precum şi cantitatea mărfurilor.
    3. Mărfuri cu caracter necomercial - mărfuri a căror plasare sub un regim vamal se face ocazional şi a căror natură şi cantitate arată că sunt destinate uzului personal, familial şi gospodăresc al destinatarilor sau persoanelor care le transportă ori care au destinaţia evidentă de cadouri.
    4. Măsuri de politică comercială - măsuri netarifare stabilite, în cadrul politicii comerciale, sub forma dispoziţiilor care reglementează importul şi exportul de mărfuri, cum ar fi măsuri de supraveghere sau de siguranţă, restricţii sau limite cantitative şi interdicţii la import sau export.
    5. Nomenclatura vamală - nomenclatura prevăzută în Codul vamal.
    6. Sistemul armonizat - sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor.
    7. Elemente de taxare - nivelul taxei vamale prevăzute în Tariful vamal, regulile de determinare a valorii în vamă, cursul de schimb valutar utilizat şi regulile de origine aplicabile.
    8. Agent economic - persoana care, în cursul activităţii sale, este implicată în importul, transportul sau exportul de mărfuri în sau din teritoriul vamal al României, inclusiv activităţi intermediare legate de acestea.
    (2) Definiţiile de bază din Codul vamal au acelaşi înţeles şi în aplicarea prezentului regulament.

    CAP. 2
    Decizii

    ART. 2
    în cazul în care o persoană care depune o cerere prin care solicită emiterea unei decizii nu este în măsură să prezinte toate documentele şi informaţiile necesare pentru luarea unei hotărâri, autoritatea vamală emite decizia pe baza documentelor şi informaţiilor proprii pe care le are la dispoziţie şi pe care le comunică solicitantului împreună cu decizia.
    ART. 3
    Decizia referitoare la o garanţie favorabilă persoanei care a semnat un angajament de plată a sumei datorate, la prima cerere scrisă a autorităţii vamale, se revocă în cazul în care angajamentul nu este respectat.
    ART. 4
    (1) Revocarea nu afectează mărfurile care, la data intrării ei în vigoare, sunt plasate deja sub un regim vamal în baza deciziei revocate.
    (2) Cu toate acestea, autoritatea vamală poate dispune titularului să ceară ca aceste mărfuri să primească, într-un termen fixat, o destinaţie aprobată de vamă.

    CAP. 3
    Procedee informatice

    ART. 5
    (1) Autoritatea vamală poate stabili, pe baza principiilor prevăzute prin reglementările vamale, condiţiile şi modalităţile tehnice prin care formalităţile să fie îndeplinite prin procedee informatice.
    (2) Prin termenii de mai jos se înţelege:
    a) procedee informatice - schimbul electronic de date între structurile autorităţii vamale, precum şi introducerea de informaţii necesare întocmirii formalităţilor în sistemul informatic vamal;
    b) schimb electronic de date - EDI - transmiterea de date structurate conform cu standardele de mesaje agreate între un sistem informatic şi un altul, pe cale electronică;
    c) mesaj standard agreat - o structură predefinită şi recunoscută pentru transmisia electronică de date.
    (3) Condiţiile stabilite pentru îndeplinirea formalităţilor prin procedee informatice trebuie să cuprindă, între altele, măsuri pentru verificarea sursei de date şi pentru protecţia datelor împotriva riscului accesului neautorizat, pierderii, modificării sau distrugerii.
    ART. 6
    în situaţia în care formalităţile sunt îndeplinite prin procedee informatice, autoritatea vamală poate stabili modalităţi de înlocuire a semnăturii olografe printr-o altă tehnică care poate fi bazată pe utilizarea de coduri. Această facilitate se acordă numai dacă sunt îndeplinite condiţiile tehnice şi administrative stabilite de autoritatea vamală.
    ART. 7
    (1) în cadrul programelor de testare care folosesc procedee informatice în scopul testării posibilităţilor de simplificare, autoritatea vamală poate, pe perioada strict necesară pentru realizarea programului să renunţe la solicitarea următoarelor informaţii:
    a) declaraţia prevăzută la art. 74 alin. (1);
    b) prin exceptare de la dispoziţiile art. 151 alin. (1), particularităţile referitoare la unele rubrici din declaraţia vamală care nu sunt necesare identificării mărfurilor şi care nu reprezintă elemente pe baza cărora se stabilesc drepturile de import sau de export.
    (2) Cu toate acestea, informaţiile prevăzute la alin. (1) se pot prezenta, la cererea autorităţii vamale, în cadrul unei operaţiuni de control.
    (3) Cuantumul drepturilor de import care trebuie perceput în timpul perioadei de derogare prevăzută la alin. (1), nu poate fi inferior celui care s-ar fi aplicat în absenţa derogării.

    CAP. 4
    Schimb de date efectuat între birourile vamale prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi a reţelelor informatice

    ART. 8
    Autoritatea vamală utilizează tehnologia informaţiei şi reţelele informatice pentru a asigura schimburile de informaţii între birourile vamale participante la derularea unui regim vamal, cu excepţia unor situaţii speciale sau a prevederilor referitoare la un regim vamal care, dacă este cazul, se aplică în mod corespunzător.
    ART. 9
    (1) Pe lângă condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (3), autoritatea vamală stabileşte şi gestionează mecanismele de securitate adecvate, care să asigure funcţionarea eficientă, fiabilă şi sigură a procedeelor informatice.
    (2) Pentru a garanta nivelul de securitate, fiecare introducere, modificare sau ştergere de date este înregistrată în sistem cu indicarea scopului prelucrării, a momentului exact şi a persoanei care a efectuat operaţia. Datele originale sau oricare alte date care au făcut obiectul prelucrării sunt păstrate cel puţin 5 ani calendaristici, începând cu sfârşitul anului la care aceste date se referă.
    (3) Autoritatea vamală controlează periodic securitatea sistemului informatic.
    (4) Autoritatea Naţională a Vămilor, direcţiile regionale vamale şi birourile vamale se informează reciproc în legătură cu orice suspiciune privind încălcarea securităţii sistemului informatic.

    CAP. 5
    Gestiunea riscurilor

    ART. 10
    (1) Autoritatea vamală efectuează o gestiune a riscurilor vizând identificarea nivelului de risc asociat mărfurilor care fac obiectul unui control sau a unei supravegheri vamale, stabilind, când este posibil, ca mărfurile să fie supuse sau nu unor controale vamale specifice şi, în acest caz, precizând locul desfăşurării controlului.
    (2) Stabilirea nivelului de risc se efectuează în baza unei evaluări a probabilităţii de risc şi a impactului acestuia în cazul în care s-ar produce efectiv. Procesul de selecţie a expedierilor sau declaraţiilor care se supun controalelor vamale trebuie să conţină şi un element aleatoriu.
    (3) în aplicarea prevederilor art. 40 alin. (2) din Codul vamal, gestiunea riscurilor se efectuează în conformitate cu normele emise de autoritatea vamală.

    TITLUL II
    INFORMAŢII OBLIGATORII

    CAP. 1
    Definiţii

    ART. 11
    în sensul prezentului titlu, prin termenii de mai jos se înţelege:
    1. Informaţii obligatorii - informaţii emise de Autoritatea Naţională a Vămilor asupra clasificării tarifare sau originii, care obligă autoritatea vamală când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul titlu.
    2. Solicitant:
    a) în materie de tarif, orice persoană care a solicitat în scris o informaţie tarifară obligatorie;
    b) în materie de origine, orice persoană care a solicitat în scris o informaţie obligatorie în materie de origine şi are motive întemeiate să solicite o astfel de informaţie.
    3. Titular - persoana pe numele căreia se eliberează informaţia obligatorie.

    CAP. 2
    Procedura de obţinere a informaţiilor obligatorii şi de notificare a solicitantului

    ART. 12
    (1) Solicitările de informaţii obligatorii se adresează în scris Autorităţii Naţionale a Vămilor. Solicitările de informaţii tarifare obligatorii se întocmesc pe baza unui formular conform modelului prezentat în anexa nr. 1.
    (2) Solicitarea de informaţii tarifare obligatorii nu se poate referi decât la un singur tip de mărfuri. Solicitarea de informaţii obligatorii în materie de origine nu se poate referi decât la un singur tip de mărfuri şi un singur set de circumstanţe ce determină originea.
    (3) Solicitarea de informaţii tarifare obligatorii trebuie să conţină următoarele date:
    a) numele şi adresa titularului;
    b) numele şi adresa solicitantului în cazul în care această persoană nu este titularul;
    c) nomenclatura vamală în care urmează a se clasifica marfa;
    d) descrierea amănunţită a mărfii, astfel încât să permită identificarea ei şi determinarea clasificării în nomenclatura vamală;
    e) compoziţia mărfii şi metodele de examinare utilizate pentru stabilirea acesteia, în cazul în care clasificarea depinde de aceasta;
    f) eventualele probe, fotografii, planuri, cataloage sau orice alte documente disponibile care pot ajuta autoritatea vamală în determinarea clasificării corecte a mărfii în nomenclatura vamală se ataşează ca anexe;
    g) clasificarea avută în vedere;
    h) acordul de a pune la dispoziţie o traducere a oricărui document anexat, în limba română sau într-una din limbile de circulaţie internaţională, dacă autoritatea vamală cere acest lucru;
    i) indicarea datelor ce trebuie considerate confidenţiale;
    j) indicarea de către solicitant dacă, după cunoştinţele sale, s-au solicitat deja ori s-au emis informaţii tarifare obligatorii pentru mărfuri identice sau similare;
    k) acceptul ca informaţiile furnizate să fie stocate într-o bază de date a autorităţii vamale şi ca elementele informaţiei tarifare obligatorii, inclusiv orice fotografie, schiţă, broşură şi altele asemenea, să fie făcute publice prin Internet, cu excepţia elementelor pe care solicitantul le-a indicat ca fiind confidenţiale; în acest caz se aplică dispoziţiile legale în vigoare privind protecţia datelor cu caracter personal sau protecţia informaţiilor clasificate.
    (4) Solicitarea de informaţii obligatorii în materie de origine trebuie să conţină următoarele date:
    a) numele şi adresa titularului;
    b) numele şi adresa solicitantului în cazul în care această persoană nu este titularul;
    c) baza legală pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial;
    d) descrierea detaliată a mărfurilor şi clasificarea tarifară a acestora;
    e) compoziţia mărfii şi metodele de examinare utilizate pentru stabilirea acesteia şi preţul ex-works dacă este necesar. Prin ex-works se înţelege că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care pune mărfurile la dispoziţia cumpărătorului în localurile vânzătorului sau un alt loc numit cum ar fi fabrică, uzină sau depozit, fără îndeplinirea formalităţilor pentru export şi fără încărcarea mărfurilor în vreun vehicul trimis să le ridice;
    f) condiţiile ce permit determinarea originii, materialele utilizate şi originea acestora, clasificarea tarifară, valoarea şi descrierea circumstanţelor - regula schimbării poziţiei tarifare, a valorii adăugate, descrierea prelucrării sau transformării care are loc sau orice altă regulă specifică - în care aceste condiţii sunt îndeplinite; în mod deosebit, se menţionează regula de origine aplicată şi originea avută în vedere pentru mărfurile în cauză;
    g) eventualele probe, fotografii, planuri, cataloage sau orice alte documente disponibile privind compoziţia mărfurilor şi a materialelor utilizate şi care pot ajuta în descrierea procesului de fabricare sau a transformării suferite de materiale;
    h) acordul de a pune la dispoziţie o traducere a oricărui document anexat, în limba română sau într-una din limbile de circulaţie internaţională, dacă autoritatea vamală cere acest lucru;
    i) indicarea datelor ce trebuie considerate confidenţiale;
    j) indicarea de către solicitant dacă, după cunoştinţele sale, s-au solicitat deja ori s-au emis informaţii tarifare obligatorii sau informaţii obligatorii în materie de origine pentru mărfuri sau materiale identice sau similare cu cele la care se face referire la lit. d) şi f);
    k) acceptul ca informaţiile furnizate să fie stocate într-o bază de date a autorităţii vamale; se aplică dispoziţiile legale în vigoare în privinţa protecţiei informaţiilor.
    (5) Dacă autoritatea vamală consideră că solicitarea nu conţine toate datele necesare pentru emiterea unei informaţii obligatorii, cere solicitantului să prezinte informaţiile lipsă. Termenul legal de soluţionare se calculează din momentul când autoritatea vamală dispune de toate informaţiile necesare pentru a se pronunţa; ea notifică solicitantului primirea solicitării şi data de la care calculează termenul limită.
    ART. 13
    (1) Informaţiile obligatorii se notifică solicitantului cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de:
    a) 90 de zile de la acceptarea solicitării în materie de tarif; dacă în acest termen nu este posibilă comunicarea informaţiei tarifare obligatorii, autoritatea vamală notifică solicitantului explicând motivele întârzierii şi precizând data la care anticipează emiterea comunicării informaţiei tarifare obligatorii;
    b) 150 de zile de la data acceptării solicitării, în materie de origine.
    (2) Informaţiile tarifare obligatorii şi informaţiile obligatorii în materie de origine se notifică pe formularele prevăzute în anexa nr. 1. în formular sunt indicate datele considerate a fi furnizate cu titlu confidenţial.
    ART. 14
    Datele transmise în solicitarea de informaţii obligatorii şi informaţia obligatorie notificată se stochează în baza de date a autorităţii vamale. Datele din informaţiile tarifare obligatorii, inclusiv orice fotografie, schiţă, broşură şi altele asemenea, pot fi făcute publice prin Internet, cu excepţia informaţiilor confidenţiale înscrise în informaţia tarifară obligatorie comunicată.

    CAP. 3
    Efectul juridic al informaţiilor obligatorii

    ART. 15
    (1) Informaţia obligatorie nu poate fi invocată decât de titular.
    (2) Titularul informaţiei obligatorii este obligat, în momentul efectuării formalităţilor vamale, să declare autorităţii vamale că este în posesia unei informaţii obligatorii care se referă la mărfurile în cauză.
    (3) Titularul unei informaţii obligatorii nu se poate folosi de aceasta pentru îndeplinirea formalităţilor vamale a unor mărfuri, decât dacă:
    a) în materie de tarif, face dovada faţă de autoritatea vamală că mărfurile respective sunt conforme în toate privinţele cu cele descrise în informaţia obligatorie prezentată;
    b) în materie de origine, face dovada faţă de autoritatea vamală că mărfurile respective şi circumstanţele care au determinat originea sunt conforme în toate privinţele cu cele descrise în informaţia obligatorie prezentată.
    ART. 16
    (1) La data adoptării actelor normative prevăzute la art. 39 alin. (2) şi (3) din Codul vamal, autoritatea vamală ia măsurile necesare pentru ca informaţiile obligatorii emise după această dată să fie conforme cu actele normative respective.
    (2) în scopul aplicării prevederilor alin. (1), data care se ia în considerare este data de la care aceste acte normative intră în vigoare.

    CAP. 4
    Dispoziţii aplicabile în cazul încetării valabilităţii informaţiilor obligatorii

    ART. 17
    (1) în cazul în care titularul informaţiilor obligatorii care şi-au pierdut valabilitatea din motive prevăzute la art. 39 alin. (2) din Codul vamal doreşte să uzeze de dreptul de a utiliza aceste informaţii pe o perioadă de timp conform prevederilor art. 39 alin. (5) din Codul vamal, acesta notifică Autorităţii Naţionale a Vămilor, punând la dispoziţie documentele doveditoare necesare pentru a permite efectuarea unei verificări pentru a se stabili dacă se îndeplinesc condiţiile specificate.
    (2) în cazul în care nu se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) referitoare la posibilitatea de a se invoca în continuare informaţiile obligatorii, Autoritatea Naţională a Vămilor notifică în scris titularul.

    CAP. 5
    Alte informaţii

    ART. 18
    (1) Orice persoană are dreptul să solicite autorităţii vamale informaţii privind aplicarea reglementărilor vamale.
    (2) Cererea trebuie să fie redactată în limba română şi să conţină numele şi adresa, respectiv denumirea şi sediul solicitantului, precum şi obiectul acesteia.
    (3) Dacă autoritatea vamală constată că cererea nu conţine toate elementele necesare, solicitantul va fi invitat să furnizeze datele care lipsesc.
    ART. 19
    (1) Cererea privind informaţiile se adresează biroului vamal la care urmează să fie efectuată operaţiunea de vămuire.
    (2) Dacă informaţiile se referă la mărfuri prezentate la biroul vamal sau la mărfuri pentru care au fost efectuate formalităţile vamale, solicitarea se adresează direct biroului vamal în a cărui evidenţă se află aceste mărfuri.
    (3) în cazul în care informaţiile furnizate de biroul vamal nu sunt satisfăcătoare, titularul cererii se poate adresa direcţiei regionale vamale în a cărei rază de competenţă teritorială se află biroul vamal, prezentând şi o copie după răspunsul primit.
    (4) în situaţia în care nu este mulţumit de informaţiile primite, titularul se poate adresa şi Autorităţii Naţionale a Vămilor, prezentând o copie a răspunsurilor anterior primite.

    TITLUL III
    AGENŢI ECONOMICI AUTORIZAŢI

    CAP. 1
    Procedura de acordare a statutului de agent economic autorizat

    Secţiunea 1
    Statutul de agent economic autorizat

    ART. 20
    (1) Statutul de agent economic autorizat, prevăzut la art. 32 din Codul vamal, denumit în continuare AEA, poate fi acordat după cum urmează:
    a) certificatul AEA - Simplificări Vamale pentru agenţii economici care doresc să beneficieze de simplificările prevăzute în reglementările vamale;
    b) certificatul AEA - Securitate şi Siguranţă pentru agenţii economici care doresc să beneficieze de facilităţi în ceea ce priveşte controalele vamale de securitate şi siguranţă aplicate la intrarea sau ieşirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României;
    c) certificatul AEA - Simplificări Vamale/Securitate şi Siguranţă pentru agenţii economici care doresc să beneficieze atât de simplificările cât şi de facilităţile prevăzute la lit. a) şi b).
    (2) Conform art. 32 alin. (2) şi (3) din Codul vamal:
    a) un certificat AEA - Simplificări Vamale se acordă unui agent economic care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 24 - 26;
    b) un certificat AEA - Securitate şi Siguranţă se acordă unui agent economic care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 24 - 27;
    c) un certificat AEA - Simplificări Vamale/Securitate şi Siguranţă se acordă unui agent economic care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 24 - 27.
    (3) Dacă, pe baza unui certificat AEA - Simplificări vamale sau a unui certificat AEA - Simplificări vamale/securitate şi siguranţă, un agent economic autorizat solicită una sau mai multe autorizaţii prevăzute la art. 202, 205, 211, 214, 218, 219, 225, 226, 292 şi 354, autoritatea vamală verifică numai acele criterii care nu sunt acoperite de criteriile pentru acordarea statutului de AEA. Toate celelalte criterii sunt considerate a fi îndeplinite.
    (4) Statutul de AEA se ia în considerare în cadrul analizei de risc.
    Dacă, în urma unei analize de risc efectuate, biroul vamal competent selecţionează pentru o verificare suplimentară un transport acoperit de o declaraţie sumară sau o declaraţie vamală depusă de un agent economic autorizat, controlul se efectuează cu prioritate.

    Secţiunea a 2-a
    Cererea de acordare a statutului de agent economic autorizat

    ART. 21
    (1) Cererea de acordare a statutului de AEA este prezentată în scris sau, când este posibil, sub formă electronică, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 2.
    (2) în cazul în care autoritatea vamală consideră că cererea depusă nu conţine toate informaţiile necesare, autoritatea vamală, în termen de 30 de zile, solicită agentului economic care a depus cererea, denumit în continuare solicitant, să furnizeze informaţiile necesare pentru justificarea cererii.
    (3) Termenul prevăzut la art. 29 alin. (1) şi art. 31 alin. (2) curge din momentul în care autoritatea vamală dispune de toate informaţiile necesare pentru luarea unei decizii; autoritatea vamală aduce la cunoştinţa solicitantului faptul că informaţia a fost recepţionată şi comunică data de la care curge acest termen.
    ART. 22
    (1) Cererea se depune la Autoritatea Naţională a Vămilor pentru verificarea existenţei condiţiilor şi criteriilor necesare obţinerii statutului de AEA.
    (2) Solicitantul desemnează un punct central de acces sau o persoană de contact din cadrul conducerii solicitantului pentru a permite accesul autorităţii vamale la toate informaţiile necesare pentru verificarea îndeplinirii cerinţelor privind acordarea acestui statut.
    ART. 23
    (1) Cererea se respinge dacă nu corespunde prevederilor din art. 21 şi 22.
    (2) Cererea se respinge dacă, în momentul prezentării sale, solicitantul se află în procedura de faliment. Dacă solicitantul are un reprezentant legal în materie de vamă, care a suferit o condamnare penală definitivă, pentru încălcarea reglementărilor vamale legată de activitatea sa ca reprezentant legal, cererea se respinge.

    Secţiunea a 3-a
    Condiţii şi criterii de acordare a statutului de agent economic autorizat

    ART. 24
    (1) Condiţia privind lipsa înregistrărilor în baza de date a autorităţii vamale referitoare la încălcarea reglementărilor vamale de către agentul economic solicitant, conform art. 32 alin. (2) lit. a) din Codul vamal, se consideră îndeplinită dacă agentul economic solicitant, persoanele responsabile din companie sau care exercită control asupra gestionării companiei, reprezentantul legal în materie de vamă al solicitantului sau persoana desemnată să răspundă de problemele vamale în cadrul companiei, nu au comis încălcări grave sau repetate ale reglementărilor vamale în ultimii 3 ani ce preced depunerea cererii.
    Acest criteriu poate fi considerat îndeplinit şi în cazul de încălcări repetate ale reglementărilor vamale, atunci când autoritatea vamală le consideră de importanţă neglijabilă care nu afectează buna credinţă a solicitantului şi atribuirea acestui certificat.
    (2) Dacă persoana care exercită controlul asupra companiei este stabilită într-o altă ţară sau solicitantul este stabilit de mai puţin de trei ani pe teritoriul României, antecedentele sunt examinate pe baza înregistrărilor şi informaţiilor disponibile.
    ART. 25
    Pentru a se putea stabili dacă solicitantul dispune de un sistem corespunzător de gestiune a înscrisurilor comerciale şi, dacă este cazul, a documentelor de transport, prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. b) din Codul vamal, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) utilizarea unui sistem de înregistrare contabilă a operaţiunilor care să faciliteze controlul vamal bazat pe audit;
    b) asigurarea accesului fizic sau electronic al autorităţii vamale la documentele contabile ale agentului economic şi, după caz, la documentele de transport;
    c) sistemul logistic al solicitantului să permită diferenţierea mărfurilor româneşti de cele străine; îndeplinirea acestui criteriu nu este necesară în cazul certificatului AEA - Securitate şi Siguranţă;
    d) să utilizeze un sistem de gestiune administrativă care să corespundă tipului şi dimensiunii activităţii şi care este potrivit pentru gestionarea fluxului de mărfuri şi să utilizeze un sistem de control intern capabil să identifice tranzacţiile ilegale sau neregulamentare;
    e) să utilizeze, atunci când este cazul, proceduri corespunzătoare de gestiune a autorizaţiilor şi licenţelor legate de măsurile de politică comercială sau de comerţul cu produse agricole;
    f) să utilizeze proceduri acceptabile de arhivare şi protejare a documentelor şi informaţiilor;
    g) să utilizeze o politică de companie în materie de luptă contra fraudei şi de pregătire a personalului în legătură cu această politică;
    h) să aplice măsuri corespunzătoare de securitate a tehnologiei informaţiei pentru protejarea sistemului său informatic împotriva oricărui acces neautorizat şi de securizare a documentaţiei sale.
    ART. 26
    (1) Condiţia referitoare la solvabilitatea financiară a solicitantului, prevăzută la art. 32 alin. (2) lit. c) din Codul vamal este considerată îndeplinită dacă aceasta poate fi atestată pentru ultimii trei ani. Prin solvabilitate, în sensul prezentului articol, se înţelege o poziţie financiară bună, care este suficientă pentru îndeplinirea de către solicitant a obligaţiilor.
    (2) în cazul în care solicitantul şi-a început activitatea de mai puţin de trei ani, solvabilitatea sa financiară se analizează pe baza înregistrărilor şi informaţiilor de care dispune.
    ART. 27
    Normele de securitate şi de siguranţă ale solicitantului legate de gestionarea riscurilor prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. c) din Codul vamal se consideră corespunzătoare dacă:
    a) toate clădirile sale sunt construite din materiale care rezistă la un acces neautorizat şi furnizează protecţie contra accesului neautorizat;
    b) sunt luate măsuri de control corespunzătoare pentru a preveni accesul neautorizat în zona de expediţie, a cheiurilor de încărcare şi la zonele în care este plasată marfa;
    c) măsurile referitoare la manipularea mărfurilor care intră sau ies includ şi protecţia contra introducerii, substituirii sau pierderii de materiale, precum şi de deteriorare a utilajelor de încărcare;
    d) sunt aplicate proceduri menite să asigure gestionarea licenţelor de import sau export privind prohibiţii sau restricţii şi pentru diferenţierea acestor mărfuri de alte mărfuri;
    e) agentul economic aplică măsuri care permit identificarea clară a furnizorilor şi a clienţilor săi, astfel încât să se securizeze lanţul logistic internaţional;
    f) agentul economic practică, în limitele posibilităţilor prevăzute de legislaţie, selecţia la angajarea şi interogarea viitorilor săi colaboratori şi procedează, în plus, la verificarea candidaturilor şi la controlul periodic al nivelului de pregătire şi al antecedentelor;
    g) este asigurată o participare activă a salariaţilor la programele de instruire în probleme de securitate.
    ART. 28
    (1) Autoritatea Naţională a Vămilor emite norme pentru interpretarea unitară a criteriilor de acordare a statutului de agent economic autorizat şi de aplicare uniformă a auditului efectuat în baza acestor criterii.
    (2) Tipul şi dimensiunea activităţii solicitantului sunt luate în considerare atunci când autoritatea vamală verifică conformitatea acestuia cu criteriile prevăzute la art. 24 - 27.

    Secţiunea a 4-a
    Procedura de eliberare a certificatelor AEA

    ART. 29
    (1) Autoritatea Naţională a Vămilor comunică în termen de 5 zile existenţa unei cereri către birourile vamale şi direcţiile regionale vamale prin intermediul unei reţele informatice.
    (2) Birourile vamale şi direcţiile regionale vamale furnizează toate informaţiile utile de care dispun în legătură cu solicitantul, care pot prejudicia acordarea certificatului.
    ART. 30
    (1) Autoritatea Naţională a Vămilor are obligaţia de a analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile şi criteriile pentru acordarea statutului de AEA.
    (2) în cazul în care s-a efectuat o expertiză în legătură cu condiţiile şi criteriile de acordare a statutului de AEA, Autoritatea Naţională a Vămilor poate, pe proprie răspundere, să accepte elementele probante furnizate.
    ART. 31
    (1) Autoritatea Naţională a Vămilor emite certificatul prin care se acordă statutul de AEA conform modelului şi instrucţiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 3 şi îl transmite de îndată solicitantului. Limitele facilităţilor acordate prin certificate se stabilesc de Autoritatea Naţională a Vămilor.
    (2) Certificatul AEA se emite în termen de 60 de zile calendaristice de la prezentarea cererii. Termenul poate fi prelungit cu 30 de zile calendaristice, iar în acest caz autoritatea vamală informează solicitantul în legătură cu motivele acestei prelungiri, înainte de expirarea termenului de 60 de zile.
    (3) Dacă rezultatele verificării conduc la respingerea cererii, autoritatea vamală comunică solicitantului constatările sale şi îl consultă înainte de luarea acestei decizii.
    (4) Respingerea unei cereri nu atrage şi retragerea altor autorizaţii existente pentru solicitant, acordate în conformitate cu reglementările vamale.
    (5) în cazul în care cererea este respinsă, Autoritatea Naţională a Vămilor comunică solicitantului, în termenele prevăzute la alin. (2), motivele care au stat la baza deciziei.
    ART. 32
    Autoritatea Naţională a Vămilor informează, în termen de 5 zile lucrătoare, birourile vamale şi direcţiile regionale vamale despre faptul că a fost emis un certificat AEA, cu ajutorul reţelei informatice. în acelaşi termen este furnizată şi informaţia că cererea a fost respinsă.

    CAP. 2
    Efectele juridice ale certificatelor AEA

    Secţiunea 1
    Prevederi generale

    ART. 33
    (1) Certificatul AEA produce efecte juridice în cea de-a 10-a zi lucrătoare de la emiterea sa.
    (2) Durata de valabilitate a certificatului nu este limitată.
    (3) Certificatul AEA este acceptat de toate birourile vamale şi direcţiile regionale vamale.
    (4) Fără să se înlăture aplicarea prevederilor alin. (2), Autoritatea Naţională a Vămilor reexaminează periodic conformitatea cu condiţiile şi criteriile care trebuie respectate de agentul economic autorizat, astfel:
    a) cel puţin o dată la trei ani; în cazul în care autorizaţia este eliberată unui solicitant care îşi desfăşoară activitatea de mai puţin de trei ani, prima reexaminare se va face la sfârşitul primului an;
    b) în cazul în care survin modificări majore în reglementările vamale;
    c) în cazul în care există motive temeinice să se considere că, criteriile şi condiţiile nu mai sunt respectate de agentul economic autorizat.
    Dispoziţiile art. 30 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
    (5) Concluziile reexaminării se comunică birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale prin intermediul reţelei informatice.

    Secţiunea a 2-a
    Suspendarea statutului de agent economic autorizat

    ART. 34
    (1) Statutul de AEA se suspendă în cazul în care se constată nerespectarea condiţiilor sau criteriilor de acordare ale acestui statut sau atunci când s-a comis un act ce poate intra sub incidenţa legii penale în legătură cu încălcarea reglementărilor vamale.
    înainte de adoptarea unei astfel de decizii, autoritatea vamală comunică poziţia sa persoanei interesate care are dreptul să-şi remedieze situaţia sau să-şi exprime punctul de vedere în termen de 30 de zile calendaristice.
    Cu toate acestea, suspendarea intră în vigoare imediat când aceasta se impune datorită felului sau a gradului de pericol, protecţiei securităţii sau siguranţei cetăţenilor, sănătăţii publice sau a mediului înconjurător. în acest caz, Autoritatea Naţională a Vămilor informează imediat birourile vamale şi direcţiile regionale vamale pentru a asigura protecţia la nivel naţional.
    (2) Cu excepţia cazului în care există un risc iminent, când situaţia de neconformitate nu este clarificată în termenul prevăzut la alin. (1) sau în cazul comiterii unui act ce poate intra sub incidenţa legii penale în legătură cu încălcarea reglementărilor vamale, Autoritatea Naţională a Vămilor comunică agentului economic că statutul de AEA este suspendat pentru o durată de 30 de zile calendaristice, astfel încât să-i permită acestuia să ia măsurile de reglementare a situaţiei. Aceeaşi notificare este adresată, prin intermediul reţelelor informatice, birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale.
    (3) Pe durata suspendării, nu se mai beneficiază de avantajele acordate prin statutul de AEA, inclusiv utilizarea oricărei simplificări sau facilităţi acordate potrivit acestui statut. Agentul economic autorizat nu se exclude de la utilizarea oricărei simplificări care a fost autorizată fără legătură cu statutul de AEA sau pentru care poate fi acordat un alt tip de autorizaţie.
    Cu toate acestea, dacă în cazul unui certificat AEA - Simplificări Vamale/Securitate şi Siguranţă, agentul economic nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 27, certificatul este suspendat temporar şi un certificat AEA - Simplificări Vamale poate fi eliberat la cerere.
    (4) în cazul în care agentul economic a luat măsurile necesare pentru respectarea criteriilor şi condiţiilor, autoritatea vamală competentă anulează suspendarea şi informează despre aceasta agentul economic interesat, precum şi birourile vamale şi direcţiile regionale vamale.
    în situaţia prevăzută la alin. (3) paragraful 2 certificatul original produce din nou efecte, iar certificatul AEA - Simplificări Vamale se revocă.
    (5) în cazul în care agentul economic interesat nu ia măsurile necesare în termen de 30 de zile de la suspendare, Autoritatea Naţională a Vămilor retrage statutul de AEA şi comunică aceasta birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale cu ajutorul reţelelor informatice.
    în situaţia prevăzută la alin. (3) paragraful 2 certificatul original este retras definitiv şi numai un nou certificat AEA - Simplificări Vamale - Securitate şi Siguranţă este considerat valid.
    (6) Autoritatea Naţională a Vămilor poate prelungi suspendarea cu încă o perioadă de 30 de zile, dacă agentul economic autorizat nu este în măsură să-şi reglementeze situaţia, dar poate dovedi respectarea condiţiilor stabilite dacă termenul de suspendare este prelungit.
    Prevederile alin. (3) paragraful 2, alin. (4) paragraful 2 şi alin. (5) paragraful 2 se aplică în mod corespunzător.
    (7) Agentul economic autorizat poate solicita din proprie iniţiativă suspendarea statutului său în cazul în care pentru o anumită perioadă nu mai poate îndeplini unele condiţii care au stat la baza acordării acestui statut. în acest caz informează Autoritatea Naţională a Vămilor indicând şi termenul limită până la care va lua măsurile necesare pentru îndeplinirea condiţiilor şi reglementarea situaţiei. în acest caz, dispoziţiile alin. (2) - (4) se aplică în mod corespunzător.
    Termenul indicat în notificare poate fi prelungit de Autoritatea Naţională a Vămilor când agentul economic demonstrează bună credinţă.
    în caz contrar, statutul de AEA este retras de Autoritatea Naţională a Vămilor care comunică acest lucru birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale utilizând reţelele informatice vamale.

    Secţiunea a 3-a
    Retragerea statutului de agent economic autorizat

    ART. 35
    (1) Statutul de AEA este retras dacă nu se respectă măsurile prevăzute la art. 34 alin. (4) sau în cazul aplicării sancţiunilor, rămase definitive, pentru încălcarea reglementărilor vamale.
    (2) Statutul de AEA poate fi retras şi la cererea agentului economic.
    (3) Retragerea produce efecte juridice din ziua următoare notificării. Dacă în cazul unui certificat AEA - simplificări vamale/securitate şi siguranţă, agentul economic în cauză nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 27, certificatul se revocă şi un nou certificat AEA - simplificări vamale poate fi eliberat.
    (4) Autoritatea Naţională a Vămilor comunică imediat, prin intermediul reţelelor informatice, birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale măsura retragerii.
    (5) Cu excepţia cazului prevăzut la alin. (2), agentul economic nu poate prezenta o nouă cerere de acordare a statutului de agent economic autorizat în următorii 3 ani de la data retragerii.

    CAP. 3
    Schimbul de informaţii

    ART. 36
    (1) Agentul economic autorizat informează Autoritatea Naţională a Vămilor în legătură cu orice eveniment care i-ar putea afecta statutul, inclusiv cu modificările intervenite în sistemul său contabil sau în procedurile sale administrative ori logistice.
    (2) Toate informaţiile utile primite sau deţinute de Autoritatea Naţională a Vămilor se comunică de aceasta birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale la care agentul economic autorizat îşi exercită activitatea.
    (3) Dacă Autoritatea Naţională a Vămilor revocă pentru agentul economic autorizat o autorizaţie specifică pentru utilizarea unei anumite simplificări vamale, aceasta este notificată biroului vamal.
    ART. 37
    Datele din cererile transmise pe cale electronică, certificatele AEA şi, dacă este cazul, suspendarea sau retragerea lor, precum şi orice alte informaţii despre acestea sunt stocate într-o bază de date la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 41 din Codul vamal.

    TITLUL IV
    ORIGINEA MĂRFURILOR

    CAP. 1
    Originea nepreferenţială

    ART. 38
    Prelucrarea sau transformarea în urma căreia produsul obţinut se încadrează la o poziţie tarifară din Nomenclatura Combinată diferită de cea a materialelor utilizate în fabricare, se consideră prelucrare sau transformare substanţială.
    ART. 39
    Se consideră prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi produselor originea, indiferent dacă se schimbă sau nu poziţia tarifară, următoarele operaţiuni:
    a) operaţiuni destinate să asigure păstrarea produselor în bună stare pe durata transportului şi depozitării, cum ar fi ventilaţie, întindere, uscare, eliminare a părţilor deteriorate, refrigerare, conservarea în apă sulfitată sau în saramură şi alte operaţiuni similare;
    b) operaţiuni simple constând din înlăturarea prafului, separarea, cernerea, sortarea, clasificarea, asortarea inclusiv alcătuirea de seturi, spălarea, debitarea, vopsirea;
    c) schimbări de ambalaje şi separări sau unificări de loturi ori simpla ambalare în saci, lăzi, cutii, fixarea pe planşete şi alte operaţiuni simple de ambalare;
    d) aplicarea de însemne, etichete, mărci sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora;
    e) simpla asamblare a părţilor în vederea constituirii unui produs complet;
    f) o combinaţie de două sau mai multe operaţiuni prevăzute la lit. a) - e).
    ART. 40
    (1) Bunurile transportate în mai multe transporturi, în stare neasamblată, sunt considerate, în vederea stabilirii originii, ca un singur bun.
    (2) Ambalajele sunt considerate ca având aceeaşi origine cu bunurile pe care le conţin. în cazul în care ambalajele sunt declarate separat de bunuri, originea acestora se determină pe baza regulilor stabilite în Codul vamal şi în prezentul regulament.
    (3) Pentru determinarea originii bunurilor, nu se ia în considerare originea produselor energetice, instalaţiilor, maşinilor, uneltelor utilizate în fabricarea şi prelucrarea bunurilor.
    ART. 41
    (1) Accesoriile, piesele de schimb sau uneltele livrate împreună cu echipamente, maşini, aparate sau vehicule, care fac parte din dotarea standard a acestora, se consideră ca având aceeaşi origine ca şi echipamentele, maşinile, aparatele sau vehiculele respective.
    (2) Piesele de schimb esenţiale ce se folosesc la echipamente, maşini, aparate sau vehicule puse în liberă circulaţie sau exportate anterior se consideră ca având aceeaşi origine ca şi echipamentele, maşinile, aparatele sau vehiculele respective, cu condiţia respectării prevederilor referitoare la piesele de schimb din prezentul capitol.
    ART. 42
    Prezumţia de origine prevăzută la art. 41 se acceptă numai dacă:
    a) aceasta este necesară pentru importul în ţara de destinaţie;
    b) încorporarea respectivelor piese de schimb esenţiale în echipamente, maşini, aparate sau vehicule în faza de producţie nu ar fi influenţat originea acestora.
    ART. 43
    (1) în sensul aplicării art. 41 prin Echipament, maşină, aparat sau vehicul - se înţelege mărfurile enumerate în secţiunile XVI, XVII şi XVIII ale Nomenclaturii Combinate, denumită în continuare N.C.
    (2) în sensul aplicării art. 41 prin Piese de schimb esenţiale - se înţelege piesele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
    a) să fie componente în absenţa cărora nu se poate asigura funcţionarea corectă a produselor prevăzute la alin. (1) puse în liberă circulaţie sau exportate anterior;
    b) să fie caracteristice acelor mărfuri;
    c) să fie prevăzute pentru întreţinerea curentă şi înlocuirea unor piese de acelaşi tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.
    ART. 44
    (1) Cererea prezentată autorităţilor competente sau instituţiilor abilitate în vederea obţinerii unui certificat de origine pentru piese de schimb esenţiale, precum şi certificatul de origine trebuie să conţină o declaraţie a persoanei interesate, din care să rezulte că respectivele mărfuri sunt destinate întreţinerii curente a unui echipament, maşină, aparat sau vehicul exportat anterior, împreună cu descrierea exactă a respectivului echipament, maşină, aparat sau vehicul.
    (2) în situaţia în care este posibil, persoana interesată precizează, de asemenea, datele înscrise în certificatul de origine privind autoritatea emitentă, numărul şi data eliberării certificatului, sub acoperirea căruia s-a exportat echipamentul, maşina, aparatul sau vehiculul pentru a cărui întreţinere sunt destinate piesele.
    ART. 45
    în situaţia în care originea pieselor de schimb esenţiale în sensul art. 41 trebuie dovedită la punerea lor în liberă circulaţie prin prezentarea unui certificat de origine, certificatul trebuie să conţină datele prevăzute la art. 44.
    ART. 46
    Pentru a asigura aplicarea regulilor prevăzute în prezentul capitol pentru piesele de schimb esenţiale, autorităţile competente pot solicita dovezi suplimentare, cum ar fi:
    a) prezentarea facturii sau a unei copii a facturii aferente echipamentului, maşinii, aparatului sau vehiculului pus în liberă circulaţie sau exportat anterior;
    b) contractul sau o copie a contractului sau orice alt document care să dovedească faptul că livrarea se face ca parte a serviciului normal de întreţinere.
    ART. 47
    în situaţia în care originea unei mărfi este sau trebuie dovedită la import prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) să fie întocmit de o autoritate sau organism abilitat în acest scop de către ţara emitentă;
    b) să certifice fără nici un dubiu că marfa respectivă îşi are originea într-o anumită ţară;
    c) să conţină toate datele necesare pentru identificarea produsului la care se referă, în mod deosebit la numele expeditorului, numărul de colete, natura lor, marcajele şi numerele coletelor, tipul de marfă, greutatea brută şi netă a mărfii; datele privind greutatea se pot înlocui cu alte date, cum ar fi numărul sau volumul, când marfa este supusă unor modificări considerabile de greutate pe durata transportului sau când greutatea sa nu poate fi apreciată sau când identificarea se realizează în mod normal prin alte caracteristici de acest fel.
    ART. 48
    (1) Certificatul de origine eliberat de autorităţile competente sau organismele abilitate din România trebuie să respecte condiţiile stabilite la art. 47 lit. a) şi c).
    (2) Cererea de eliberare a certificatului de origine şi certificatul de origine se întocmesc pe formularele corespunzătoare modelelor din anexa nr. 4.
    (3) Certificatul de origine atestă că mărfurile provin din România.
    ART. 49
    (1) Certificatele de origine se eliberează pe baza cererii scrise a persoanei interesate.
    (2) în situaţii justificate, în special în cazul în care solicitantul desfăşoară permanent operaţiuni de export, autorităţile competente pot renunţa să solicite depunerea unei cereri pentru fiecare operaţiune de export, cu condiţia respectării dispoziţiilor referitoare la origine.
    (3) în situaţia în care cerinţele comerciale impun aceasta, se pot elibera unul sau mai multe exemplare ale unui certificat de origine.
    ART. 50
    (1) Certificatul are dimensiunile de 210 x 297 mm. Se acceptă o toleranţă în lungime de maximum 5 mm în minus sau 8 mm în plus. Hârtia folosită este de culoare albă fără pastă mecanică, finisată pentru scris şi cântărind cel puţin 64 g/mp sau între 25 şi 30 g/mp când se foloseşte hârtie pentru poştă aeriană. Imprimarea pe fond a certificatului este ghioşată, de culoare sepia, astfel încât să evidenţieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.
    (2) Autoritatea emitentă îşi poate rezerva dreptul de a tipări formularele certificatelor de origine sau poate încredinţa tipărirea lor unor tipografii autorizate. în acest din urmă caz, fiecare certificat trebuie să includă o referire la această autorizaţie. Pe fiecare certificat se menţionează numele şi adresa tipografiei sau un semn prin care aceasta să poată fi identificată. Certificatul trebuie să conţină, de asemenea, un număr de serie imprimat sau ştampilat, cu ajutorul căruia să poată fi identificat.
    ART. 51
    Formularul de cerere şi certificatul de origine se completează prin procedee mecanografice sau de mână cu litere de tipar, în mod identic, în limba română sau, în funcţie de uzanţele şi cerinţele comerciale, într-o limbă de circulaţie internaţională.
    ART. 52
    Fiecare certificat de origine prevăzut la art. 48 are un număr de serie prin care să poată fi identificat. Cererea pentru certificat şi toate exemplarele certificatului trebuie să aibă acelaşi număr.
    în plus, autoritatea competentă sau organismul abilitat din România numerotează aceste documente în ordinea eliberării lor.
    ART. 53
    Autoritatea competentă decide ce date suplimentare să se înscrie, dacă este cazul, în cerere. Aceste date suplimentare trebuie să se limiteze la strictul necesar.
    ART. 54
    Autoritatea competentă sau organismul abilitat din România care a eliberat certificate de origine trebuie să păstreze cererile timp de minim doi ani.

    CAP. 2
    Originea preferenţială

    ART. 55
    Regimul tarifar preferenţial prevăzut de acordurile internaţionale la care România este parte se acordă în condiţiile stabilite de aceste acorduri. Dovada originii şi documentele probatorii, precum şi metodele de cooperare administrativă sunt cele prevăzute de fiecare acord în parte.

    TITLUL V
    VALOAREA îN VAMĂ

    CAP. 1
    Dispoziţii generale

    ART. 56
    Procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 27 decembrie 1994, cu modificările ulterioare, denumit în continuare Acord şi în Codul vamal al României.
    ART. 57
    în scopul aplicării art. 1 din Acord, pentru mărfurile al căror preţ nu a fost efectiv plătit la momentul evaluării în scop vamal, preţul de plătit la data stabilită potrivit tranzacţiei se ia în considerare, ca regulă generală, drept bază pentru determinarea valorii în vamă.
    ART. 58
    (1) în scopul aplicării art. 1 paragraful 1 din Acord, în cazul în care mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulaţie constituie o parte dintr-o cantitate mai mare de mărfuri de acelaşi fel, cumpărate în cadrul aceleiaşi tranzacţii, preţul efectiv plătit sau de plătit este preţul calculat proporţional în funcţie de cantităţile declarate raportate la cantitatea total cumpărată.
    Repartizarea proporţională a preţului efectiv plătit sau de plătit se aplică şi în cazul pierderii parţiale sau în cazul în care mărfurile de evaluat au fost deteriorate înainte de punerea în liberă circulaţie.
    (2) După punerea în liberă circulaţie a mărfurilor poate fi luată în considerare o modificare a preţului efectiv plătit sau de plătit făcută de vânzător în beneficiul cumpărătorului, în scopul determinării valorii în vamă în concordanţă cu dispoziţiile art. 1 din Acord, dacă se demonstrează faţă de autoritatea vamală că:
    a) mărfurile prezentau defecte în momentul acceptării declaraţiei vamale de către autoritatea vamală;
    b) vânzătorul a modificat preţul în executarea unei obligaţii de garanţie prevăzută în contractul de vânzare, încheiat înainte de punerea în liberă circulaţie a mărfurilor;
    c) caracterul defectuos al mărfurilor respective nu a fost luat deja în considerare în contractul de vânzare al mărfurilor.
    (3) Preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, modificat conform prevederilor alin. (2), poate fi luat în considerare numai dacă această modificare a fost făcută în cadrul unei perioade de 12 luni de la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie a mărfurilor.
    ART. 59
    (1) în sensul art. 1 din Acord, faptul că mărfurile care fac obiectul unei vânzări sunt declarate pentru punerea în liberă circulaţie trebuie să fie considerat drept o indicaţie suficientă că ele au fost vândute pentru export cu destinaţia teritoriul vamal al României. în cazul vânzărilor succesive efectuate anterior evaluării, o asemenea indicaţie o constituie numai ultima vânzare, cea care a condus la introducerea mărfurilor în teritoriul vamal al României, sau o vânzare care are loc pe teritoriul vamal al României înainte de punerea în liberă circulaţie a mărfurilor. Când preţul declarat se referă la o vânzare care are loc anterior ultimei vânzări în baza căreia mărfurile au fost introduse în teritoriul vamal al României, trebuie să se demonstreze autorităţii vamale că această vânzare a mărfurilor a avut loc în vederea exportului cu destinaţia teritoriul vamal al României. Prevederile art. 74 - 78 se aplică în mod corespunzător.
    (2) în situaţia în care mărfurile sunt utilizate într-o altă ţară între momentul vânzării şi momentul punerii în liberă circulaţie, nu se impune ca valoarea în vamă să fie valoarea de tranzacţie. Singura condiţie pe care cumpărătorul trebuie să o îndeplinească este aceea de a fi parte la contractul de vânzare.
    ART. 60
    (1) în situaţia în care, prin aplicarea art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord, se constată că vânzarea sau preţul mărfurilor importate sunt subiectul unei condiţii sau al unei prestaţii referitoare la aceste mărfuri, a căror valoare poate fi determinată, această valoare este considerată ca o plată indirectă a unei părţi a preţului efectiv plătit sau de plătit efectuată de cumpărător vânzătorului, cu excepţia următoarelor cazuri:
    a) condiţia sau prestaţia se referă la activităţile, inclusiv cele care se referă la comercializarea mărfurilor de evaluat, prevăzute la punctul 2 al notei relative la art. 1 din Acord privind preţul efectiv plătit sau de plătit;
    b) condiţia sau prestaţia se referă la unul din elementele care trebuie adăugate preţului efectiv plătit sau de plătit conform art. 8 din Acord şi art. 57 alin. (2) din Codul vamal.
    (2) în sensul alin. (1) lit. a), prin expresia activităţi care se referă la comercializare se înţeleg toate activităţile privind publicitatea şi promovarea vânzării mărfurilor respective, precum şi toate activităţile referitoare la garanţiile aferente acestor mărfuri. Activităţile de acest fel trebuie considerate ca fiind întreprinse de cumpărător în contul său chiar dacă ele rezultă dintr-o obligaţie a cumpărătorului stabilită în baza unui contract încheiat cu vânzătorul.
    (3) în cazul în care ambalajele la care se face referire la art. 8 paragraful 1 lit. a) ii) din Acord fac obiectul unor introduceri repetate în ţară, la solicitarea declarantului se va repartiza costul acestora în mod corespunzător pentru a fi inclus în valoarea în vamă a mărfurilor importate, conform principiilor de contabilitate general admise.
    (4) în aplicarea prevederilor art. 8 paragrafului 1 lit. b) iv) din Acord, costurile cercetării şi al planurilor preliminare de design nu se includ în valoarea în vamă.
    (5) Prevederile art. 57 alin. (3) din Codul vamal se aplică în mod corespunzător când valoarea în vamă se determină prin aplicarea altei reguli de evaluare decât cea a valorii de tranzacţie.
    ART. 61
    (1) La cererea unei persoane interesate, Autoritatea Naţională a Vămilor poate autoriza determinarea pe baza unor criterii corespunzătoare şi specifice:
    a) a unor elemente care trebuie adăugate la preţul efectiv plătit sau de plătit conform art. 8 paragraful 1 din Acord şi a art. 57 alin. (2) din Codul vamal, dar care nu sunt cuantificabile la momentul naşterii datoriei vamale;
    b) a unor elemente care nu se includ în valoarea în vamă conform prevederilor art. 57 alin. (3) din Codul vamal, cu punctul 3 al notei relative la art. 1 din Acord privind preţul efectiv plătit sau de plătit, cu art. 8 paragraful 1 lit. a) i) din Acord şi cu punctul 1 al notei relative la paragraful 1c) de la art. 8 din Acord, dar care nu sunt distincte de preţul efectiv plătit sau de plătit la momentul naşterii datoriei vamale.
    în aceste cazuri, valoarea în vamă declarată nu este considerată provizorie în sensul prevederilor art. 199 alin. (3).
    (2) Autorizaţia se acordă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) îndeplinirea procedurii prevăzute la art. 201 ar reprezenta, în aceste circumstanţe, costuri administrative disproporţionate;
    b) aplicarea regulilor de evaluare prevăzute la art. 2 - 7 din Acord este inadecvată în aceste circumstanţe particulare;
    c) există motive temeinice pentru a considera că suma reprezentând cuantumul drepturilor de import care trebuie încasată în perioada de valabilitate a autorizaţiei nu va fi mai mică decât cea care ar fi fost percepută în absenţa unei astfel de autorizaţii;
    d) concurenţa între agenţii economici nu este distorsionată.
    (3) Normele de autorizare se stabilesc de Autoritatea Naţională a Vămilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    CAP. 2
    Dispoziţii referitoare la redevenţe şi drepturi de licenţă

    ART. 62
    (1) în sensul art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord, prin redevenţe şi drepturi de licenţă se înţelege, în special, plata pentru utilizarea drepturilor referitoare la:
    a) producerea mărfurilor importate, în special brevete, lucrări de design, modele şi procese de fabricaţie;
    b) vânzarea pentru export a mărfurilor importate, în special mărci de fabrică sau de comerţ, lucrări de design înregistrate;
    c) utilizarea sau revânzarea mărfurilor importate, în special drepturi de autor, procedee de fabricaţie încorporate inseparabil în mărfurile importate.
    (2) Fără a aduce atingere notei relative la paragraful 1c) de la art. 8 din Acord, în cazul în care valoarea în vamă se determină pe baza art. 1 din Acord, redevenţa sau dreptul de licenţă se adaugă preţului efectiv plătit sau de plătit numai dacă această plată se referă la mărfurile de evaluat şi constituie o condiţie a vânzării acestor mărfuri.
    ART. 63
    (1) în situaţia în care marfa importată reprezintă numai un element sau o componentă a mărfurilor produse în România, se efectuează o ajustare a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru marfa importată numai dacă redevenţa sau dreptul de licenţă se referă la această marfă.
    (2) Faptul că mărfurile se importă neasamblate sau trebuie să sufere prelucrări minore înainte de revânzare, precum diluarea sau ambalarea, nu reprezintă un temei pentru a considera că redevenţa sau dreptul de licenţă nu se referă la mărfurile importate.
    (3) în concordanţă cu nota relativă la paragraful 3 de la art. 8 din Acord, dacă redevenţa sau dreptul de licenţă se referă în parte la mărfurile importate şi în parte la alte elemente sau părţi componente adăugate mărfurilor după ce au fost importate sau se referă la activităţi şi servicii care au loc după efectuarea importului, se va efectua o repartizare proporţională a acestora numai pe baza unor date obiective şi cuantificabile.
    ART. 64
    O redevenţă sau un drept de licenţă referitoare la dreptul de folosire a unei mărci de fabrică sau de comerţ se adaugă la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai dacă:
    a) redevenţa sau dreptul de licenţă se referă la mărfuri care se revând în aceeaşi stare sau care sunt supuse numai unor prelucrări minore după import;
    b) mărfurile se comercializează sub o marcă înregistrată, aplicată înainte sau după import, pentru care se plăteşte redevenţa sau dreptul de licenţă; şi
    c) cumpărătorul nu are libertatea de a obţine astfel de mărfuri de la alte persoane care nu sunt legate de vânzător.
    ART. 65
    în situaţia în care cumpărătorul achită o redevenţă sau un drept de licenţă către un terţ, condiţiile prevăzute la art. 62 alin. (2) sunt îndeplinite numai dacă vânzătorul sau o persoană legată de acesta cere cumpărătorului să efectueze acea plată.
    ART. 66
    în situaţia în care modalitatea de calcul a sumei reprezentând o redevenţă sau un drept de licenţă face referire la preţul mărfurilor importate, se consideră că plata acestei redevenţe sau drept de licenţă se referă la mărfurile de evaluat, cu excepţia cazului în care se probează altfel. Faptul că suma se calculează fără a se ţine cont de preţul mărfurilor importate, nu reprezintă un temei pentru a considera că plata acestei redevenţe sau a dreptului de licenţă nu se referă la mărfurile de evaluat.
    ART. 67
    în aplicarea prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord nu se ia în considerare ţara de reşedinţă a persoanei care beneficiază de plata redevenţei sau a dreptului de licenţă.

    CAP. 3
    Dispoziţii referitoare la cheltuielile de transport

    ART. 68
    în aplicarea prevederilor art. 57 alin. (2) lit. a) din Codul vamal şi a punctului 3 b) al notei relative la art. 1 din Acord privind preţul efectiv plătit sau de plătit:
    a) în situaţia în care mărfurile sunt transportate cu acelaşi mijloc de transport până la un punct situat după locul de introducere în teritoriul vamal al României, cheltuielile de transport sunt repartizate proporţional cu distanţa parcursă în exteriorul şi în interiorul teritoriului vamal al României, numai dacă nu sunt prezentate autorităţii vamale justificări care să arate costurile care ar fi fost suportate în conformitate cu un tarif obligatoriu şi general pentru transportul mărfurilor până la locul de introducere pe teritoriul vamal al României;
    b) în situaţia în care mărfurile sunt facturate la un preţ unic franco destinaţie care corespunde preţului la locul de introducere în teritoriul vamal al României, cheltuielile de transport în interiorul României nu se deduc din acest preţ. O astfel de deducere poate fi admisă dacă se prezintă autorităţii vamale justificări din care să rezulte că preţul franco frontieră este mai mic decât preţul franco destinaţie. Prin preţ franco la destinaţie sau la frontieră se înţelege preţul de la locul în care vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare a mărfurilor;
    c) în situaţia în care transportul se efectuează cu titlu gratuit sau este efectuat cu mijloace de transport aparţinând cumpărătorului mărfurilor, cheltuielile de transport până la locul de introducere în teritoriul vamal al României, calculate pe baza unui tarif aplicabil în mod normal transporturilor de acelaşi tip, se includ în valoarea în vamă a mărfurilor importate.
    ART. 69
    (1) Taxele poştale referitoare la mărfurile expediate prin intermediul poştei, suportate până la locul de destinaţie, se includ în valoarea în vamă a mărfurilor respective, cu excepţia taxelor poştale suplimentare suportate pe teritoriul României.
    (2) în situaţia în care se determină valoarea expediţiilor fără caracter comercial, nu se efectuează nici o ajustare a valorii declarate în ceea ce priveşte astfel de taxe.

    CAP. 4
    Dispoziţii referitoare la cursul de schimb

    ART. 70
    în sensul prezentului capitol prin termenii de mai jos se înţelege:
    1. Curs înregistrat - cel mai recent curs de schimb al pieţei valutare din România calculat de Banca Naţională a României.
    2. Publicat - adus la cunoştinţa publicului în conformitate cu prevederile specifice stabilite de Banca Naţională a României.
    3. Monedă - orice unitate monetară folosită pe piaţa internaţională sau ca mijloc de decontare între autorităţi monetare.
    ART. 71
    (1) Când elementele utilizate pentru determinarea valorii în vamă sunt exprimate, la data stabilirii acesteia, în altă monedă decât cea naţională, transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii şi publicat în acea zi.
    (2) Cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii se foloseşte pe durata lunii calendaristice următoare dacă nu este înlocuit de un curs stabilit conform prevederilor art. 72.
    (3) în cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri sau, în cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în acea zi, ultimul curs înregistrat şi publicat în precedentele 14 zile se consideră curs înregistrat pentru respectiva zi de miercuri.
    ART. 72
    (1) în cazul în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni şi publicat în acea zi diferă cu 5% sau mai mult faţă de cursul stabilit conform prevederilor art. 71 pentru a intra în vigoare în luna următoare, cursul îl înlocuieşte pe acesta din urmă începând din prima zi de miercuri a lunii respective.
    (2) în cazul în care în cadrul unei perioade de aplicare, conform dispoziţiilor alin. (1), cursul înregistrat într-o zi de miercuri şi publicat în acea zi diferă cu 5% sau mai mult faţă de cursul folosit în conformitate cu prezentul capitol, cursul îl înlocuieşte pe acesta din urmă şi intră în vigoare în următoarea zi de miercuri.
    Cursul înlocuitor rămâne în vigoare în perioada rămasă din luna curentă, dacă acest curs nu se înlocuieşte ca urmare a aplicării dispoziţiilor din prezentul alineat.
    (3) în cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacă a fost înregistrat, nu a fost publicat în acea zi, pentru aplicarea alin. (1) şi (2), cursul înregistrat este cursul cel mai recent publicat anterior acelei zile de miercuri.
    ART. 73
    (1) în cazul în care autoritatea vamală, la cererea declarantului, acceptă ca acesta să furnizeze sau să prezinte ulterior unele detalii cu privire la declaraţia pentru punere în liberă circulaţie, sub forma unei declaraţii globale, periodice sau recapitulative, se poate stabili folosirea unui singur curs la transformarea în lei a elementelor utilizate pentru determinarea valorii în vamă, când acestea sunt exprimate în altă monedă decât cea naţională. în acest caz, cursul utilizat este cel valabil în prima zi a perioadei acoperite de declaraţia vamală respectivă.
    (2) Valoarea în vamă a mărfurilor de export, înscrisă în declaraţia vamală, se exprimă în valută agreată de Banca Naţională a României şi se consideră franco frontiera română.

    CAP. 5
    Declararea elementelor şi documente care trebuie prezentate

    ART. 74
    (1) în situaţia în care este necesar să se determine valoarea în vamă a mărfurilor în conformitate cu prevederile Acordului şi Codului vamal, o declaraţie cu elementele referitoare la valoarea în vamă, denumită declaraţie pentru valoarea în vamă, se anexează la declaraţia vamală întocmită pentru mărfurile importate. Declaraţia pentru valoarea în vamă se întocmeşte pe un formular D.V. 1 corespunzător modelului din anexa nr. 5a), la care se adaugă, după caz, unul sau mai multe formulare D.V. 1 bis potrivit modelului din anexa nr. 5b).
    (2) Declaraţia pentru valoarea în vamă prevăzută la alin. (1) se întocmeşte numai de o persoană care este stabilită în România şi deţine toate elementele relevante privind mărfurile în cauză.
    (3) Declaraţia pentru valoarea în vamă nu se depune în cazurile în care valoarea în vamă a mărfurilor respective nu se poate determina prin aplicarea art. 1 din Acord. în astfel de cazuri, persoana prevăzută la alin. (2) prezintă autorităţii vamale sau face demersuri pentru ca autorităţii vamale să i se prezinte orice alte informaţii care pot fi cerute în scopul determinării valorii în vamă; aceste informaţii se furnizează sub forma şi în modul prevăzut de autoritatea vamală.
    (4) Depunerea la biroul vamal a unei declaraţii conform alin. (1), angajează responsabilitatea persoanei prevăzute la alin. (2) în ceea ce priveşte:
    a) exactitatea şi integralitatea elementelor înscrise în declaraţie;
    b) autenticitatea documentelor prezentate în susţinerea acestor elemente; şi
    c) prezentarea oricăror informaţii sau documente suplimentare necesare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor.
    ART. 75
    (1) Autoritatea vamală nu va solicita prezentarea declaraţiei pentru valoarea în vamă în una din următoarele situaţii:
    a) valoarea în vamă a mărfurilor importate în cadrul unei livrări nu depăşeşte echivalentul sumei de 1000 euro, cu condiţia ca acestea să nu reprezinte livrări eşalonate sau multiple de la acelaşi expeditor pentru acelaşi destinatar;
    b) importurile respective nu au caracter comercial;
    c) pentru mărfurile importate nu se datorează drepturi de import, potrivit reglementărilor legale;
    d) valoarea mărfurilor importate este stabilită, prin reglementări legale, în sumă fixă.
    (2) Pentru mărfurile care fac obiectul unor trimiteri continue de la acelaşi vânzător către acelaşi cumpărător, în aceleaşi condiţii comerciale, autoritatea vamală poate renunţa la solicitarea prezentării, împreună cu fiecare declaraţie vamală, a tuturor elementelor prevăzute în declaraţia pentru valoarea în vamă, dar trebuie să solicite prezentarea acestor elemente de fiecare dată când intervin modificări şi, cel puţin, o dată la trei ani.
    (3) O dispensă acordată în conformitate cu prevederile acestui articol poate fi retrasă şi se poate solicita depunerea unui formular D.V. 1 în cazul în care se constată că nu a fost sau nu mai este respectată una din condiţiile necesare pentru acordarea acesteia.
    ART. 76
    în situaţia în care se utilizează sistemul informatic sau în cazul în care mărfurile respective fac obiectul unei declaraţii globale, periodice sau recapitulative, autoritatea vamală poate aproba ca prezentarea elementelor solicitate pentru determinarea valorii în vamă să se facă în forme variate.
    ART. 77
    Persoana prevăzută la art. 74 alin. (2) trebuie să prezinte autorităţii vamale factura pe baza căreia se declară valoarea mărfurilor importate. în cazul în care valoarea în vamă se declară în scris, o copie se reţine de autoritatea vamală.
    ART. 78
    (1) Dacă autoritatea vamală are motive justificate să se îndoiască de faptul că, conform prevederilor art. 1 din Acord, valoarea în vamă declarată este preţul efectiv plătit sau de plătit, atunci aceasta nu trebuie în mod obligatoriu să determine valoarea în vamă a mărfurilor importate pe baza regulii valorii de tranzacţie.
    (2) în situaţia în care autoritatea vamală are motive cum ar fi cele prevăzute la alin. (1) poate solicita informaţii suplimentare conform prevederilor art. 74 alin. (4). Dacă autoritatea vamală are în continuare dubii, înainte de a lua o decizie finală trebuie să comunice persoanei interesate, în scris dacă este cerut astfel, motivele de îndoială şi acordă acestei persoane un termen de răspuns. Când este luată o decizie finală, autoritatea vamală va comunica persoanei interesate, în scris, această decizie şi raţiunile care au stat la baza acesteia.

    CAP. 6
    Alte dispoziţii

    ART. 79
    (1) Pentru mărfurile care nu fac obiectul unor tranzacţii comerciale, primite de persoanele juridice, valoarea în vamă este valoarea înscrisă în documentele primite de la expeditorul extern.
    (2) Pentru mărfurile ale căror preţuri definitive se stabilesc pe bază de cotaţii bursiere şi pentru mărfurile a căror valoare definitivă se determină pe baza rezultatelor determinărilor cantitative şi calitative efectuate potrivit condiţiilor menţionate în contractele comerciale, valoarea în vamă se determină pe baza facturii pro forma emise de furnizor, cu preţurile cunoscute la data întocmirii acesteia. în termen de 150 de zile de la data declaraţiei vamale se depune factura definitivă pe baza căreia se fac regularizările privind obligaţiile de plată în vamă.
    (3) în cazul bunurilor introduse în ţară de persoane fizice valoarea în vamă se stabileşte de ministrul finanţelor publice.
    ART. 80
    Valoarea în vamă a mărfurilor de export ale căror preţuri definitive se stabilesc pe bază de cotaţii bursiere sau pe baza rezultatelor determinărilor cantitative şi calitative, efectuate potrivit condiţiilor menţionate în contractele comerciale, se determină conform prevederilor art. 79 alin. (2).
    ART. 81
    Avizele de evaluare în vamă, comentariile şi notele explicative emise de Comitetul tehnic de evaluare în vamă, constituit pe baza Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ, ratificat de România prin Legea nr. 133/1994, cu modificările ulterioare, se adoptă de Autoritatea Naţională a Vămilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    TITLUL VI
    INTRODUCEREA MĂRFURILOR PE TERITORIUL VAMAL AL ROMâNIEI

    CAP. 1
    Prezentarea la birourile vamale de frontieră a mijloacelor de transport şi controlul vamal al acestora

    Secţiunea 1
    Prezentarea la birourile vamale de frontieră a mijloacelor de transport, a documentelor însoţitoare ale acestora, precum şi a documentelor privind mărfurile transportate

    ART. 82
    Transportatorii mărfurilor introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al României ori reprezentanţii acestora sunt obligaţi să prezinte birourilor vamale de la frontieră mijloacele de transport împreună cu documentele de însoţire ale acestora.
    ART. 83
    (1) La transportul mărfurilor pe calea ferată organele căilor ferate sunt obligate să depună la biroul vamal din staţia de frontieră actul de transmitere a garniturii de tren, după intrarea acesteia în ţară. Actul de transmitere a garniturii de tren se depune în termenul prevăzut în procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor sosite din străinătate.
    (2) Actul de transmitere a garniturii de tren, la ieşirea din ţară, se depune la biroul vamal înainte de plecarea acesteia, în termenul stabilit prin procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor pentru trecerea frontierei de stat, care va fi de cel puţin o oră.
    (3) Actul de transmitere a garniturii de tren cuprinde numărul fiecărui vagon şi al scrisorilor de trăsură, cantitatea mărfurilor şi denumirea acestora în limba română. La ieşirea din ţară în acest act se vor menţiona, de asemenea, numărul documentului vamal şi biroul vamal care l-a emis.
    ART. 84
    La transportul mărfurilor pe cale rutieră transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal, la intrarea sau la ieşirea din ţară a autovehiculului, certificatul de înmatriculare al acestuia şi documentele însoţitoare ale mărfurilor.
    ART. 85
    (1) La transportul mărfurilor pe cale maritimă sau fluvială comandantul, armatorul ori agentul navei care transportă mărfuri ce urmează să fie descărcate sau transbordate este obligat să prezinte biroului vamal, în termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul original al manifestului încărcăturii şi să depună o copie de pe acesta. Manifestul încărcăturii poate fi depus şi prin procedee informatice, în cazurile şi în condiţiile stabilite de Autoritatea Naţională a Vămilor.
    (2) în cazul în care nu se efectuează operaţiuni de descărcare sau de transbordare a mărfurilor nu este necesară depunerea copiei de pe manifestul încărcăturii.
    (3) Pentru navele care transportă mărfuri în vrac, în lipsa manifestului încărcăturii, comandantul, armatorul sau agentul navei poate prezenta o notificare din care să rezulte datele de identificare a mărfurilor.
    (4) După încărcarea navelor cu mărfuri destinate exportului comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să prezinte biroului vamal originalul manifestului încărcăturii şi să depună o copie de pe acesta cu cel puţin 6 ore înainte de plecarea navei.
    ART. 86
    (1) La sosirea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, căreia i se aplică prevederile Convenţiei privind facilitarea traficului maritim internaţional (FAL) adoptată la Londra la 9 aprilie 1965, de Conferinţa internaţională privind facilitarea voiajului şi transportului maritim, modificată şi completată prin amendamentele din 1984, 1986, 1989, 1991, 1993 şi 1994, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 58/1999, aprobată prin Legea nr. 80/2000, comandantul acesteia, prin agentul său, prezintă autorităţii vamale, în termen de 12 ore de la acostare, originalele şi depune copiile următoarelor documente:
    a) declaraţia generală;
    b) declaraţia de marfă;
    c) declaraţia privind proviziile navei;
    d) declaraţia privind efectele echipajului;
    e) lista cuprinzând echipajul;
    f) lista cuprinzând pasagerii;
    g) manifestul privind mărfurile periculoase;
    h) declaraţia scrisă pentru poştă.
    (2) La plecarea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, căreia i se aplică prevederile Convenţiei FAL, comandantul acesteia, prin agentul său, prezintă autorităţii vamale, cu cel puţin 6 ore înainte de plecare, originalele şi depune copiile următoarelor documente:
    a) declaraţia generală;
    b) declaraţia de marfă;
    c) declaraţia privind proviziile navei;
    d) manifestul privind mărfurile periculoase;
    e) declaraţia scrisă pentru poştă.
    (3) La sosirea sau plecarea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arborează, căreia nu i se aplică prevederile Convenţiei FAL, comandantul sau agentul navei, prezintă autorităţii vamale, în termen de 12 ore de la acostare, respectiv cu cel puţin 6 ore înainte de plecare, originalele şi depune copiile următoarelor documente:
    a) manifestul încărcăturii;
    b) manifestul privind mărfurile periculoase;
    c) declaraţia privind proviziile navei;
    d) declaraţia scrisă pentru poştă.
    (4) Documentele prevăzute la alin. (1) - (3) se datează şi semnează de comandant, agentul navei sau de orice altă persoană autorizată corespunzător de către comandant sau se certifică într-un mod considerat acceptabil de către autoritatea vamală.
    ART. 87
    în manifestul încărcăturii se menţionează numărul fiecărui conosament sau al scrisorii de trăsură fluviale ori al recipisei de bagaje, mărcile şi numerele de identificare a coletelor, denumirea, cantitatea şi, după caz, greutatea brută sau netă a mărfurilor, precum şi numele/denumirea furnizorului şi beneficiarului. Comandanţii, armatorii sau agenţii navelor sunt obligaţi să înscrie pe copia de pe manifestul încărcăturii denumirea mărfurilor în limba română.
    ART. 88
    (1) Declaraţia de marfă depusă la sosirea navei cuprinde următoarele informaţii:
    a) numele şi naţionalitatea navei;
    b) numele comandantului;
    c) portul de unde a sosit;
    d) portul unde este făcut raportul;
    e) identificarea containerelor, marcajele şi numerotarea acestora, numărul şi tipul pachetelor, cantitatea şi descrierea bunurilor;
    f) numărul documentului de transport pentru cantitatea de marfă care urmează a fi descărcată în portul respectiv;
    g) portul în care marfa rămasă la bord urmează a fi descărcată;
    h) primele porturi de îmbarcare a mărfurilor cuprinse în documentele de transport multimodal sau direct în conosamente.
    (2) Declaraţia de marfă depusă la plecarea navei cuprinde următoarele informaţii:
    a) numele şi naţionalitatea navei;
    b) numele comandantului;
    c) portul de destinaţie;
    d) identificarea containerului, marcajul şi numerotarea bunurilor încărcate în portul respectiv;
    e) numărul şi tipul pachetelor, cantitatea şi descrierea mărfurilor;
    f) numărul documentelor cu privire la cantitatea de marfă încărcată în portul respectiv.
    (3) în scopul descrierii corespunzătoare a numărului şi tipului de ambalaj din declaraţia de marfă, armatorii şi alte părţi interesate, trebuie să se asigure că unitatea de ambalaj extern a mărfurilor este utilizată. Dacă mărfurile se află pe palete, numărul şi tipul ambalajelor de pe acestea trebuie să fie menţionat. Când mărfurile de pe palete nu sunt ambalate, se utilizează cantitatea şi descrierea mărfurilor de pe palete.
    (4) Autoritatea vamală acceptă în locul declaraţiei de marfă un exemplar din manifestul încărcăturii, cu condiţia ca acesta să conţină cel puţin cerinţele prevăzute la alin. (1) şi (2).
    (5) Pentru marfa rămasă la bord, autoritatea vamală nu poate să ceară decât informaţii sumare la un număr minim de puncte esenţiale.
    (6) Autoritatea vamală poate accepta un exemplar al documentului de transport, semnat sau certificat, potrivit art. 86 alin. (4) ori o copie certificată, dacă natura sau cantitatea mărfii permit aceasta şi dacă orice informaţie prevăzută la alin. (1) - (3), care nu apare în astfel de documente, este menţionată în altă parte şi este certificată corespunzător.
    ART. 89
    (1) Autoritatea vamală emite, atunci când condiţiile legale sunt îndeplinite, la cererea agentului navei, un permis vamal în care se înscriu datele de identificare a mărfurilor care se descarcă, se încarcă sau se transbordează.
    (2) în situaţia în care manifestul încărcăturii a fost depus prin procedee informatice, acceptarea manifestului are valoarea depunerii şi aprobării permisului vamal.
    ART. 90
    (1) Comandantul, agentul navei sau orice altă persoană autorizată corespunzător de către comandant are obligaţia să depună la biroul vamal din port declaraţia proviziilor de bord în cel mult 12 ore de la acostarea navei. La convoaiele de nave fără propulsie se poate depune o singură declaraţie a proviziilor de bord, pentru întregul convoi, cu liste specificative pentru fiecare navă.
    (2) Navele care staţionează sub 12 ore şi nu efectuează operaţiuni de descărcare, de încărcare sau de transbordare de mărfuri sunt exceptate de la obligaţia de a depune declaraţia proviziilor de bord.
    (3) în cazurile în care navele sunt obligate, potrivit legii, să oprească în porturile la căile navigabile interioare deschise traficului internaţional pentru efectuarea controlului de intrare în ţară, chiar dacă nu efectuează operaţiunile prevăzute la alin. (2), comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să depună imediat declaraţia proviziilor de bord.
    ART. 91
    (1) în declaraţia proviziilor de bord sunt înscrise următoarele bunuri aflate pe navă:
    a) armamentul, muniţiile, materiile explozive, produsele şi substanţele stupefiante, psihotrope şi toxice, precum şi alte bunuri prohibite la introducerea sau la scoaterea din ţară;
    b) produsele din tutun şi băuturile alcoolice, aparţinând navei şi membrilor echipajului;
    c) alimentele şi obiectele nefolosite, de uz curent, aparţinând navei;
    d) bunurile, inclusiv cele de valoare, aparţinând membrilor echipajului.
    (2) Bunurile prevăzute la alin. (1) lit. a) - c) se păstrează sub sigiliu vamal pe toată durata staţionării în port, accesul la acestea fiind permis numai cu aprobarea autorităţii vamale.
    (3) Bunurile prevăzute la alin. (1) lit. d) nu se menţionează în declaraţia proviziilor de bord dacă sunt înscrise în evidenţele navei.
    ART. 92
    (1) Prevederile art. 87 şi 89 se aplică în mod corespunzător şi la transportul mărfurilor pe calea aerului, în acest caz termenul fiind de trei ore de la aterizarea aeronavei, respectiv înainte de decolare.
    (2) Comandanţii aeronavelor sunt obligaţi să declare biroului vamal produsele prevăzute la art. 91 alin. (1) lit. a), aflate la bord.
    ART. 93
    în vederea prevenirii fraudelor autoritatea vamală poate impune obligaţia de a se depune declaraţii de provizii de bord şi în cazul altor categorii de mijloace de transport decât cele navale de către persoanele care răspund de aceste mijloace.
    ART. 94
    (1) La transportul pe cale poştală, organele poştale sunt obligate să prezinte biroului vamal de frontieră lista sacilor poştali.
    (2) La transportul de mesagerie transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal de frontieră lista coletelor.
    ART. 95
    (1) Mărfurile intrate în ţară se înscriu, în ordinea sosirii la frontieră, în registrul de evidenţă, pe baza documentelor de transport şi al celor comerciale.
    (2) în lipsa documentelor de însoţire, înscrierea mărfurilor se face pe baza constatărilor autorităţii vamale sau a altor documente prezentate biroului vamal de către persoana interesată din care să rezulte mărfurile care urmează să primească o destinaţie vamală.

    Secţiunea a 2-a
    Controlul vamal al mijloacelor de transport de mărfuri la birourile vamale de frontieră

    ART. 96
    Controlul vamal al mijloacelor de transport de mărfuri la trecerea frontierei de stat constă în identificarea acestora pe baza documentelor de însoţire.
    ART. 97
    La transportul mărfurilor pe calea ferată autoritatea vamală, în prezenţa organelor căilor ferate, verifică:
    a) existenţa vagoanelor înscrise în actul de transmitere a garniturii de tren. Când autoritatea vamală constată neconcordanţe privind numărul vagoanelor, organele căilor ferate sunt obligate să modifice, în mod corespunzător, actul de transmitere;
    b) exteriorul vagoanelor acoperite care conţin mărfuri, prin verificarea integrităţii sigiliilor, ferestrelor, acoperişului, pereţilor şi platformei;
    c) interiorul şi exteriorul vagoanelor descoperite care conţin mărfuri;
    d) exteriorul locomotivei;
    e) exteriorul şi interiorul anexelor tehnice ale locomotivei şi cabina mecanicului.
    ART. 98
    (1) Vagoanele cu sigilii lipsă sau violate, precum şi vagoanele care nu pot fi sigilate se supun şi controlului vamal în interior, verificându-se şi mărfurile conţinute în acestea. Organele căilor ferate încheie un act constatator al controlului, care se semnează şi de autoritatea vamală. Aceeaşi procedură se aplică şi sacilor poştali şi coletelor.
    (2) Dacă sigiliile nu sunt cele aplicate la expediere, se verifică existenţa actelor prin care se atestă aplicarea noilor sigilii. în lipsa unor asemenea acte autoritatea vamală menţionează această situaţie pe actul de transmitere a garniturii de tren şi efectuează controlul interior al mijlocului de transport şi al mărfurilor. Rezultatul acestui control se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform procedurii prevăzute la alin. (1). Fac excepţie de la această regulă vagoanele care nu pot fi sigilate, precum şi vagoanele descoperite.
    (3) Actele constatatoare şi procesele-verbale prevăzute în prezentul articol se încheie potrivit reglementărilor feroviare internaţionale.
    ART. 99
    (1) La transportul mărfurilor pe calea rutieră autoritatea vamală controlează exteriorul autovehiculului, cabina acestuia şi, după caz, agregatul frigorific. La mijloacele de transport rutiere fără încărcătură se efectuează şi controlul compartimentului de mărfuri.
    (2) Dacă la controlul exterior al autovehiculului se constată sigilii lipsă sau când sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul în care se află mărfurile a fost violat sau prelata este deteriorată, se efectuează controlul interior al autovehiculului şi controlul mărfurilor. Autoritatea vamală consemnează rezultatele controlului într-un proces-verbal de constatare, care se semnează şi de transportator.
    (3) Autoritatea vamală poate dispune efectuarea controlului vamal la unul dintre birourile vamale din interiorul ţării, când nu sunt condiţii corespunzătoare de control vamal la intrarea în ţară a autovehiculelor. In aceste cazuri autovehiculele se tranzitează sub sigiliu vamal sau se dirijează cu însoţitor vamal la cel mai apropiat birou vamal din interiorul ţării, pe direcţia de destinaţie a autovehiculului, unde există condiţii de control vamal.
    (4) Cheltuielile de transport şi de manipulare a mărfurilor şi cele de deplasare a autorităţii vamale sunt în sarcina transportatorului.
    ART. 100
ART. 100
    Controlul vamal la sosirea navei se efectuează în prezenţa organelor căpităniei portului, a comandantului, agentului navei sau a unei alte persoane autorizată în mod corespunzător de comandant.
    ART. 101
    Controlul vamal la sosirea navei constă în verificarea, prin sondaj, a cabinelor, sălilor, cambuzelor, restaurantelor şi sălii maşinilor, pentru a se constata dacă există concordanţă între declaraţia proviziilor de bord şi bunurile supuse declarării. Comandantul, agentul navei sau o altă persoană autorizată în mod corespunzător de comandant este obligat să prezinte autorităţii vamale originalul manifestului încărcăturii.
    ART. 102
    (1) După efectuarea controlului vamal la sosire, se lasă pentru folosinţa comandantului, echipajului şi pasagerilor cantităţi uzuale de produse din tutun şi băuturi alcoolice, în raport cu durata staţionării navei în port, potrivit normelor stabilite în anexa nr. 6.
    (2) La scoaterea sau la introducerea pe navă a proviziilor de bord, prevăzute la art. 91, autoritatea vamală face menţiune pe declaraţia proviziilor de bord.
    (3) Comandantul este obligat ca pe timpul staţionării navei să folosească proviziile sau bunurile înscrise în inventar numai la bord.
    (4) Comandantul, agentul navei sau o altă persoană autorizată în mod corespunzător de comandant răspund în mod solidar faţă de autoritatea vamală de nedeclararea bunurilor, de lipsurile sau substituirile de bunuri menţionate în declaraţia proviziilor de bord, precum şi de cele aflate în inventarul navei.
    ART. 103
    (1) în situaţia în care o navă descarcă mărfuri în două sau mai multe porturi româneşti, autorităţile vamale din aceste porturi fac menţiuni pe exemplarul original al manifestului încărcăturii cu privire la operaţiunile efectuate, precum şi pe cel al declaraţiei proviziilor de bord.
    (2) Autoritatea vamală verifică menţiunile făcute în porturile în care nava a acostat anterior şi reţine o copie de pe manifestul încărcăturii, respectiv de pe declaraţia proviziilor de bord.
    ART. 104
    (1) Comandantul, agentul navei sau o altă persoană autorizată în mod corespunzător de comandant este obligat să comunice autorităţii vamale plecarea navei cu cel puţin 6 ore înainte, în vederea efectuării controlului vamal.
    (2) Controlul vamal la plecarea navei constă în verificarea concordanţei manifestului încărcăturii cu declaraţiile vamale sau permisele vamale eliberate, precum şi a concordanţei declaraţiei proviziilor de bord cu situaţia bunurilor înscrise în aceasta.
    ART. 105
    în timpul efectuării controlului vamal al navelor este permisă coborârea sau urcarea numai a comandantului, a secundului şi a persoanelor bolnave.
    ART. 106
    Căpitănia portului permite plecarea navelor în trafic internaţional numai după ce autoritatea vamală vizează declaraţia proviziilor de bord şi, după caz, manifestul încărcăturii.
    ART. 107
    Pentru navele sub pavilion străin care intră în şantiere navale sau la iernat, comandantul, agentul navei sau o altă persoană autorizată în mod corespunzător de comandant este obligat să depună la autoritatea vamală declaraţia proviziilor de bord şi copia de pe manifestul încărcăturii. Pe toată această perioadă navele se află sub supraveghere vamală.
    ART. 108
    (1) Controlul vamal în interiorul aeronavelor de mărfuri sau de pasageri se efectuează numai în caz de indicii temeinice de fraudă, fără a perturba programul de zbor al aeronavei supuse controlului.
    (2) Controlul vamal în interiorul aeronavelor de pasageri se efectuează, la sosire, după debarcarea persoanelor, iar la plecare, înainte de îmbarcarea acestora.
    ART. 109
    (1) Navele pot acosta, iar aeronavele pot ateriza numai în punctele de frontieră unde funcţionează autorităţi vamale.
    (2) în caz de forţă majoră sau când pe nave ori în aeronave sunt persoane grav bolnave, acostarea sau aterizarea este permisă şi în alte locuri decât punctele de frontieră unde funcţionează autorităţi vamale. în astfel de situaţii comandantul navei ori al aeronavei este obligat să anunţe imediat autoritatea vamală cea mai apropiată pentru a asigura supravegherea până la plecare.
    ART. 110
    Controlul vamal al containerelor transportate cu orice mijloc de transport se efectuează potrivit normelor prevăzute pentru controlul vagoanelor acoperite.

    CAP. 2
    Declararea prealabilă la sosire

    Secţiunea 1
    Dispoziţii generale

    ART. 111
    Dispoziţiile art. 60 din Codul vamal şi ale prezentului capitol nu sunt aplicabile:
    a) importului de energie electrică;
    b) importului prin conducte;
    c) scrisorilor, cărţilor poştale sau tipăriturilor;
    d) mărfurilor însoţite de declaraţiile CN 22 sau CN 23 prevăzute de Convenţia Poştală Universală încheiată la Washington la 15 iunie 1897, ratificată de România prin Decretul nr. 3684 publicat în Monitorul Oficial nr. 207/18 decembrie 1898;
    e) declaraţiilor vamale întocmite prin orice altă acţiune conform art. 160, 162, 163 şi 166;
    f) bunurilor aflate în bagajele personale ale călătorilor;
    g) în cazurile în care este acceptată declaraţia verbală, conform art. 154, 157 - 159 şi 166;
    h) bunurilor care circulă sub acoperirea carnetului de admitere temporară - ATA sau carnetului de trecere prin vamă - CPD;
    i) mărfurilor care circulă sub acoperirea formularului 302 utilizat în aplicarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor şi a protocolului adiţional, încheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995, ratificate prin Legea nr. 23/1996, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/22 aprilie 1996.

    Secţiunea a 2-a
    Declaraţia sumară

    ART. 112
    (1) Declaraţia sumară la care face referire art. 60 din Codul vamal se întocmeşte potrivit modelului din anexa nr. 7. Aceasta trebuie să conţină datele, pe cât posibil într-o formă codificată şi să fie completată în conformitate cu instrucţiunile stabilite în aceeaşi anexă. Declaraţia sumară se înregistrează de biroul vamal de intrare.
    Prevederile art. 130 şi art. 134 se aplică în mod corespunzător.
    (2) Autoritatea vamală, permite depunerea unei declaraţii sumare întocmită în scris, însoţită, atunci când este necesar, de liste de încărcare sau alte liste corespunzătoare şi conţinând informaţiile cerute pentru o astfel de declaraţie în următoarele cazuri:
    a) nu funcţionează sistemul informatic al autorităţii vamale;
    b) nu funcţionează aplicaţia persoanei ce depune declaraţia sumară.
    Utilizarea declaraţiei sumare întocmită în scris conform alin. (2) lit. b) se supune aprobării de către autoritatea vamală.
    (3) Declaraţia sumară se semnează sau se certifică de către persoana care o întocmeşte.
    (4) în situaţia în care mărfurile intră pe teritoriul vamal al României în procedură de tranzit şi datele aferente tranzitului se transferă utilizând tehnologia informaţiei şi reţelele de calculatoare, iar acestea conţin elementele necesare pentru o declaraţie sumară, datele aferente tranzitului pot fi utilizate ca o declaraţie sumară.
    Cu condiţia ca datele aferente tranzitului să fie transferate în termenele prevăzute la art. 113, aceste termene trebuie să fie respectate chiar dacă mărfurile au fost plasate în regim de tranzit în afara teritoriului vamal al României.
    (5) în cazul transportului combinat atunci când mijlocul ele transport activ este doar de transport a unui mijloc de transport activ principal, obligaţia de prezentare a declaraţiei sumare este aferentă mijlocului de transport principal.

    Secţiunea a 3-a
    Termene

    ART. 113
    (1) în cazul traficului maritim declaraţia sumară se depune la biroul vamal de intrare, în următoarele termene:
    a) pentru încărcătura containerizată, în alt caz decât cel prevăzut la lit. c) cu cel puţin 24 de ore înainte de încărcarea în portul de plecare a mărfurilor;
    b) pentru mărfurile în vrac, în alt caz decât cel prevăzut la lit. c) cu cel puţin 4 de ore înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României;
    c) dacă durata călătoriei este mai mică de 24 de ore, cu cel puţin 2 ore înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României.
    (2) în cazul traficului aerian declaraţia sumară se depune la biroul vamal de intrare, în următoarele termene:
    a) pentru un zbor scurt, cel puţin din momentul ridicării roţilor avionului;
    b) pentru un zbor lung, cu cel puţin 4 ore înainte de sosirea în primul aeroport de pe teritoriul vamal al României.
    Prin zbor aerian scurt, în sensul prezentului aliniat, se înţelege un zbor a cărui durată este mai mică de 4 ore calculată de la ultimul aeroport de plecare dintr-o altă ţară până la sosirea în primul aeroport românesc. Toate celelalte zboruri sunt considerate zboruri lungi.
    Prin ridicarea roţilor unui avion, în sensul prezentului aliniat, se înţelege momentul în care avionul decolează în mod real.
    (3) în cazul traficului pe cale ferată şi pentru cel realizat în apele teritoriale, declaraţia sumară se depune la biroul vamal de intrare cu cel puţin 2 ore înainte de sosirea în primul punct de intrare în România.
    (4) în cazul traficului rutier, declaraţia sumară se depune la biroul vamal de intrare cu cel puţin 1 oră înainte de sosirea la biroul vamal de intrare în România.
    (5) Dacă declaraţia sumară este depusă prin alte procedee decât cele informatice, termenul prevăzut la alin. (1) lit. c), alin. (2) lit. a), alin. (3) şi (4) este de cel puţin patru ore.
    (6) în situaţia în care sistemul informatic al autorităţii vamale nu funcţionează temporar, termenele prevăzute la alin. (1) - (4), sunt aplicabile conform procedurii stabilite de autoritatea vamală.
    ART. 114
    (1) Autoritatea vamală poate să modifice termenele prevăzute la art. 113 alin. (1), atunci când:
    a) se stabilesc prin acordurile internaţionale încheiate între România şi alte ţări, schimburi de date din declaraţii într-un termen diferit;
    b) acordurile internaţionale încheiate între România şi alte ţări prevăd recunoaşterea controalelor de securitate realizate în ţara de export.
    (2) Cu excepţia cazului în care controlul de securitate este efectuat în ţara de export, acest termen nu poate fi redus, pentru a permite biroului vamal de intrare să efectueze o analiză de risc prealabilă introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal al României.
    (3) Fără a înlătura obligaţia prevăzută la art. 60 din Codul vamal şi excepţiile prevăzute în acest capitol atunci când mărfurile prezentate la vamă nu sunt acoperite de o declaraţie sumară, persoana care a adus mărfurile, sau care îşi asumă responsabilitatea pentru transportul mărfurilor în teritoriul vamal al României, depune imediat o declaraţie sumară.

    Secţiunea a 4-a
    Analiza de risc

    ART. 115
    (1) După recepţia informaţiilor cuprinse în declaraţia sumară, biroul vamal de intrare efectuează o analiză de risc corespunzătoare, în special în scopul securităţii şi siguranţei, înainte de intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al României.
    Dacă declaraţia sumară a fost depusă la un alt birou vamal decât cel de intrare, biroul vamal de intrare ia în consideraţie, concluziile analizei de risc efectuate de primul birou vamal.
    (2) în situaţia în care mărfurile care beneficiază de excepţia privind depunerea declaraţiei sumare, potrivit art. 111, sunt introduse pe teritoriul vamal al României, analiza de risc se efectuează la prezentarea mărfurilor, pe baza declaraţiei vamale depusă pentru acestea.
    (3) Autoritatea vamală efectuează analiza de risc cât mai repede posibil, fără să depăşească termenul corespunzător pentru fiecare tip particular de trafic stabilit la art. 113. Mărfurile pot primi liber de vamă pentru alte transporturi înainte de expirarea termenelor prevăzute la art. 113 dacă rezultatele analizei de risc o permit.
    ART. 116
    (1) în situaţia în care o navă sau aeronavă urmează să facă escale în mai multe porturi sau aeroporturi aflate pe teritoriul vamal al României şi cu condiţia ca aceasta să nu efectueze o escală intermediară în străinătate declaraţia sumară se depune în primul port sau aeroport românesc pentru toate mărfurile transportate, destinate a fi introduse sau transbordate pe teritoriul vamal al României. Autoritatea vamală din primul port sau aeroport de intrare procedează la analiza riscurilor de securitate.
    (2) în cazul identificării unor riscuri, biroul vamal din primul port sau aeroport de intrare, în funcţie de nivelul pericolului, ia măsuri de interdicţie sau transmite concluziile analizei de risc către portul sau aeroportul următor.
    (3) în următorul port sau aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, se depune declaraţie sumară numai pentru mărfurile descărcate. Termenele prevăzute la art. 113 pot fi reduse sau amânate.
    ART. 117
    (1) Mărfurile care fac obiectul declaraţiei sumare şi care nu au fost descărcate din mijlocul de transport, trebuie să fie prezentate în stare intactă de persoana care o întocmeşte, ori de câte ori solicită autoritatea vamală, până în momentul în care mărfurile primesc o destinaţie vamală.
    (2) Persoana care deţine mărfurile, după ce au fost descărcate în vederea manipulării sau a depozitării lor, devine responsabilă de obligaţia de a prezenta mărfurile în stare intactă la toate solicitările autorităţii vamale.

    CAP. 3
    Depozitul temporar

    ART. 118
    (1) în situaţia în care locurile prevăzute la art. 74 alin. (1) din Codul vamal sunt aprobate cu titlu permanent pentru plasarea mărfurilor în depozit temporar, aceste locuri se numesc magazii de depozitare temporară.
    (2) în scopul asigurării aplicării reglementărilor vamale, autoritatea vamală poate, când nu administrează ea însăşi magazia de depozitare temporară, să ceară ca:
    a) magaziile de depozitare temporară să fie prevăzute cu un sistem dublu de închidere, astfel încât să nu fie permis accesul neautorizat;
    b) persoana care gestionează magazia de depozitare temporară să ţină o evidenţă operativă care să permită urmărirea mişcării mărfurilor.
    ART. 119
    (1) în situaţia în care o declaraţie vamală a fost depusă la biroul de intrare ca declaraţie sumară, conform art. 62 din Codul vamal, declaraţia vamală poate fi acceptată imediat după prezentarea mărfurilor şi plasarea acestora sub regimul vamal declarat.
    în caz contrar, mărfurile prezentate la biroul vamal, potrivit art. 66 din Codul vamal, se consideră a fi plasate în depozit temporar iar declaraţia sumară este reţinută de autoritatea vamală pentru a se urmări acordarea unei destinaţii vamale. în scopul aplicării art. 72 din Codul vamal, data depunerii declaraţiei sumare este considerată data prezentării mărfurilor.
    (2) Pentru mărfurile străine care au circulat, înainte de prezentarea lor la biroul vamal de destinaţie, sub procedura de tranzit, declaraţia sumară, în scopul depozitării temporare, are forma exemplarului de declaraţie de tranzit prezentat autorităţii vamale la biroul de destinaţie.
    ART. 120
    Fără a se înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 79 - 80 din Codul vamal, persoana care a întocmit declaraţia sumară sau, când o asemenea declaraţie nu a fost încă depusă, persoana prevăzută la art. 61 alin. (3) din Codul vamal, răspunde de punerea în aplicare a măsurilor stabilite de autoritatea vamală potrivit art. 76 din Codul vamal şi suportă costurile.

    CAP. 4
    Verificarea mărfurilor şi prelevarea de probe de către persoana interesată

    ART. 121
    (1) Aprobarea de verificare a mărfurilor, conform art. 68 din Codul vamal, se acordă la cererea verbală a persoanei abilitate să solicite pentru acestea o destinaţie vamală, cu excepţia cazurilor în care autoritatea vamală, în funcţie de circumstanţe, apreciază că este necesară o cerere scrisă.
    Aprobarea prelevării de probe se face numai la cererea scrisă a persoanei interesate.
    (2) Cererea scrisă poate fi întocmită şi prin procedee informatice. Această cerere se semnează de persoana interesată, se depune la autoritatea vamală şi cuprinde următoarele date:
    a) numele şi adresa solicitantului;
    b) locul unde se află mărfurile;
    c) numărul declaraţiei sumare, dacă a fost deja depusă;
    d) orice alte date necesare pentru identificarea mărfurilor.
    Autoritatea vamală acordă aprobarea după depunerea cererii de către persoana interesată. Dacă această cerere se referă la prelevarea de probe, autoritatea vamală stabileşte cantitatea de mărfuri care se poate preleva.
    (3) Verificarea prealabilă a mărfurilor şi prelevarea de probe se efectuează sub controlul autorităţii vamale, care precizează procedurile de urmat pentru fiecare caz în parte.
    Persoana interesată îşi asumă responsabilitatea şi costurile operaţiunilor de dezambalare, cântărire, reambalare sau pentru orice altă manipulare a mărfurilor şi suportă orice costuri legate de analize.
    (4) Probele prelevate se supun formalităţilor de acordare a unei destinaţii vamale. în cazul în care examinarea probelor are ca rezultat distrugerea sau pierderea lor iremediabilă, nu se consideră că pentru acestea a luat naştere o datorie vamală. în cazul deşeurilor şi resturilor se aplică prevederile art. 200 alin. (5) din Codul vamal.

    CAP. 5
    Dispoziţii ce se aplică pentru mărfurile expediate pe mare sau pe calea aerului

    Secţiunea 1
    Dispoziţii generale

    ART. 122
    în cazul în care mărfurile dintr-o altă ţară se introduc pe teritoriul vamal al României, pe mare sau pe calea aerului şi se expediază sub acoperirea unui singur document de transport cu folosirea aceluiaşi mod de transport, fără transbordare, către un alt port sau aeroport din ţară, acestea se prezintă la biroul vamal cu respectarea dispoziţiilor art. 66 din Codul vamal, numai în portul sau pe aeroportul unde sunt descărcate sau transbordate.

    Secţiunea a 2-a
    Dispoziţii aplicabile bagajelor de mână şi bagajelor de cală aparţinând călătorilor

    ART. 123
    în scopul aplicării prezentei secţiuni, prin termenii de mai jos se înţelege:
    1. Aeroport naţional - orice aeroport aflat pe teritoriul vamal al României.
    2. Aeroport internaţional - orice aeroport aflat pe teritoriul vamal al României în punctele de trecere a frontierei deschise traficului aerian cu alte ţări.
    3. Port naţional orice port situat pe teritoriul vamal al României.
    4. Ambarcaţiune de agrement - orice ambarcaţiune particulară destinată voiajelor, al cărei itinerar este fixat de utilizator.
    5. Aeronavă turistică sau de afaceri - aeronava particulară destinată călătoriilor, al cărei itinerar este fixat de utilizator.
    6. Bagaje - toate obiectele transportate, indiferent în ce mod, de o persoană în cursul călătoriei sale.
    ART. 124
    (1) în cazul călătoriei pe calea aerului, prin bagaj de cală se înţelege bagajul înregistrat în aeroportul de plecare şi care nu este accesibil persoanei pe durata zborului şi nici pe durata escalelor.
    (2) în cazul călătoriei pe calea aerului, prin bagaj de mână se înţelege bagajul pe care persoana îl are asupra sa.
    ART. 125
    (1) Controalele şi formalităţile vamale aplicabile bagajelor de mână şi de cală aparţinând persoanelor care călătoresc cu o aeronavă care vine de pe un aeroport dintr-o altă ţară şi care, după o escală pe un aeroport naţional, îşi continuă zborul spre un alt aeroport internaţional de pe teritoriul vamal al României, se desfăşoară pe acesta din urmă; bagajele se supun reglementărilor vamale prevăzute pentru persoanele care vin din alte ţări în cazurile în care persoana nu poate face dovada că mărfurile sunt româneşti.
    (2) Controalele şi formalităţile vamale aplicabile bagajelor de mână şi de cală aparţinând persoanelor care călătoresc cu o aeronavă care face escală pe un aeroport naţional, înainte de a-şi continua zborul spre un aeroport dintr-o altă ţară, se desfăşoară pe aeroportul de plecare cu condiţia ca acesta să fie un aeroport internaţional.
    Bagajele de mână pot fi supuse controlului şi pe aeroportul naţional unde aeronava face escală, în cazul în care pe acest aeroport funcţionează autorităţi vamale.
    (3) Controalele şi formalităţile vamale care se aplică bagajelor aparţinând persoanelor ce folosesc un serviciu maritim sau fluvial asigurat de aceeaşi navă şi care cuprinde etape succesive plecând din, oprind la, sau sosind dintr-o altă ţară, se desfăşoară în portul în care bagajele respective se încarcă sau descarcă, după caz.
    ART. 126
    (1) Controalele şi formalităţile vamale aplicabile bagajelor aparţinând persoanelor aflate la bordul ambarcaţiunilor de agrement se desfăşoară în port, indiferent de originea sau destinaţia acestor ambarcaţiuni.
    (2) Controalele şi formalităţile vamale aplicabile bagajelor aparţinând persoanelor aflate la bordul aeronavelor turistice sau de afaceri, care vin de pe un aeroport dintr-o altă ţară şi care, după o escală pe un aeroport naţional îşi continuă zborul spre un alt aeroport internaţional de pe teritoriul vamal al României, se efectuează:
    a) pe primul aeroport de sosire care trebuie să fie un aeroport internaţional al României, pentru zborurile sosite de pe un aeroport dintr-o altă ţară, în cazul în care aeronava, după o escală, îşi continuă zborul către un alt aeroport al României;
    b) pe ultimul aeroport internaţional al României, pentru zborurile venind de pe un aeroport naţional de unde, după o escală, aeronava îşi continuă zborul către un aeroport internaţional din alt stat.
    ART. 127
    (1) în cazul în care bagajele care ajung pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României la bordul unei aeronave sosind de pe un aeroport străin şi se transferă pe o altă aeronavă care pleacă într-un zbor intern:
    a) controlul şi formalităţile aplicabile bagajelor de cală se efectuează pe aeroportul de sosire al zborului intern cu condiţia ca acesta să fie un aeroport internaţional, în sensul art. 123 pct. 2;
    a) controlul bagajelor de mână se efectuează pe primul aeroport internaţional. Cu toate acestea, pe aeroportul de sosire al unui zbor intern pot fi efectuate controale suplimentare numai în cazuri excepţionale, când se dovedesc a fi necesare în urma controlului asupra bagajelor de cală. Controlul asupra bagajelor de cală se poate desfăşura pe primul aeroport aflat pe teritoriul vamal al României numai în cazuri excepţionale, când se dovedesc a fi necesare în urma efectuării controlului asupra bagajelor de mână.
    (2) în cazul în care bagajele sunt încărcate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României pe o aeronavă care pleacă într-un zbor intern pentru a fi apoi transferate pe un alt aeroport pe o aeronavă a cărei destinaţie este un aeroport străin:
    a) controlul şi formalităţile aplicabile bagajelor de cală se efectuează pe aeroportul de plecare al zborului dacă acesta este un aeroport internaţional, în sensul art. 123 pct. 2;
    b) controlul bagajelor de mână se efectuează pe ultimul aeroport internaţional. Cu toate acestea, se pot efectua controale prealabile asupra acestor bagaje pe aeroportul de plecare al unui zbor intern numai în cazuri excepţionale, când se dovedesc necesare după controlul asupra bagajelor de cală;
    c) se pot desfăşura controale suplimentare asupra bagajelor de cală pe ultimul aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, numai în cazuri excepţionale, când acestea se dovedesc necesare după efectuarea controlului asupra bagajelor de mână.
    (3) Controlul şi formalităţile aplicabile bagajelor care sosesc pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, la bordul unui zbor regulat sau charter, de pe un aeroport străin şi care sunt transferate pe o aeronavă turistică sau de afaceri care pleacă într-un zbor intern se desfăşoară pe aeroportul de sosire a zborului regulat sau charter.
    (4) Controlul şi formalităţile aplicabile în cazul bagajelor încărcate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României pe o aeronavă turistică sau de afaceri care pleacă într-un zbor intern pentru transferarea, pe un alt aeroport, la bordul unui zbor regulat sau charter având ca destinaţie un aeroport străin, se desfăşoară pe aeroportul de plecare a zborului regulat sau charter.
    ART. 128
    (1) Autoritatea vamală ia măsuri de supraveghere pentru ca:
    a) la sosire, persoanele să nu poată transfera mărfurile înainte de desfăşurarea controlului asupra bagajelor de mână sau de cală;
    b) la plecare, persoanele să nu poată transfera mărfurile după efectuarea controlului asupra bagajelor de mână sau de cală.
    (2) Autoritatea vamală poate stabili norme privind modalităţile de efectuare a acestor controale, care se publică în Monitorul Oficial al României.
    (3) Bagajele de cală înregistrate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României se identifică prin intermediul unei etichete aplicate de aeroportul respectiv. Modelul de etichetă şi caracteristicile tehnice ale acesteia sunt prezentate în anexa nr. 8.

    TITLUL VII
    DECLARAŢII VAMALE

    CAP. 1
    Declaraţia vamală în scris

    Secţiunea 1
    Dispoziţii generale

    ART. 129
    (1) în cazul în care o declaraţie vamală se referă la două sau mai multe articole, datele referitoare la fiecare articol sunt considerate ca reprezentând o declaraţie separată.
    (2) Părţile componente ale echipamentelor industriale care se clasifică la un singur cod din Nomenclatura Combinată trebuie considerate ca fiind o singură marfă.
    ART. 130
    (1) Fără a se înlătura aplicarea dispoziţiilor legii penale, depunerea la biroul vamal a unei declaraţii semnată de către declarant sau reprezentantul său atrage răspunderea acestuia, potrivit prevederilor legale, pentru:
    a) corectitudinea informaţiilor înscrise în declaraţie;
    b) autenticitatea documentelor anexate;
    c) respectarea obligaţiilor care decurg din plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat.
    (2) Autoritatea vamală poate autoriza ca declaraţiile vamale întocmite prin procedee informatice să fie direct autentificate de sistemul informatic, în locul aplicării manuale sau mecanice a ştampilei biroului vamal şi a semnăturii agentului vamal desemnat.
    (3) Autoritatea vamală poate aproba, în condiţiile şi modalităţile pe care le stabileşte, ca anumite date din declaraţia scrisă să fie înlocuite, acolo unde este cazul, prin trimiterea acestora la biroul vamal, cu ajutorul mijloacelor electronice, sub formă codată.
    ART. 131
    (1) Documentele anexate la declaraţia vamală în detaliu se păstrează de autoritatea vamală.
    (2) în cazurile în care titularul utilizează aceste documente pentru alte operaţiuni, acestea se restituie, fiind înlocuite cu o copie certificată de autoritatea vamală. în această situaţie autoritatea vamală ia toate măsurile pentru a se asigura că documentele în cauză nu pot fi folosite ulterior decât în legătură cu cantitatea sau valoarea mărfurilor pentru care aceste documente rămân valabile.
    ART. 132
    (1) Declaraţia se depune în unul din următoarele locuri:
    a) la biroul vamal competent în a cărui rază de activitate se află locul în care mărfurile sunt prezentate sau ar trebui să fie prezentate, conform reglementărilor vamale;
    b) la biroul vamal competent pentru a asigura supravegherea locului unde exportatorul are sediul sau a locului în care mărfurile sunt condiţionate sau încărcate pentru export, în cazul în care nu există o dispoziţie contrară.
    Declaraţia se depune imediat după prezentarea mărfurilor sau, în cazul unei declaraţii depuse conform lit. b), de îndată ce mărfurile au fost puse la dispoziţia autorităţii vamale pentru control.
    (2) Autoritatea vamală poate autoriza depunerea declaraţiei înainte ca declarantul să prezinte mărfurile sau să le pună la dispoziţie pentru control. în acest caz, autoritatea vamală poate stabili un termen, în funcţie de circumstanţe, pentru prezentarea sau punerea la dispoziţie a mărfurilor. Dacă acest termen nu este respectat se consideră că declaraţia nu a fost depusă. Declaraţia nu se acceptă decât după ce mărfurile au fost prezentate sau puse la dispoziţia autorităţii vamale.
    ART. 133
    (1) Declaraţia se depune la biroul vamal competent în zilele şi în orele de program.
    Autoritatea vamală poate aproba, la cererea şi pe cheltuiala declarantului, ca declaraţia vamală să fie depusă în afara zilelor şi orelor de program.
    (2) Declaraţia vamală care se prezintă autorităţii vamale, în alt loc, desemnat în acest scop, pe baza autorizării acordate, se consideră ca fiind prezentată biroului vamal competent.
    ART. 134
    Data acceptării declaraţiei vamale în detaliu se înscrie de autoritatea vamală pe declaraţie.
    ART. 135
    Autoritatea vamală poate permite sau poate să solicite efectuarea rectificărilor prevăzute la art. 88 din Codul vamal prin depunerea unei noi declaraţii care să înlocuiască declaraţia iniţială. în aceste cazuri, data de referinţă pentru calculul eventualelor drepturi datorate şi pentru aplicarea oricăror prevederi care reglementează regimul vamal în cauză se consideră data acceptării declaraţiei iniţiale.

    Secţiunea a 2-a
    Formularele declaraţiei scrise

    ART. 136
    (1) Modelul oficial al declaraţiei vamale scrise utilizată în cadrul procedurii normale, în vederea plasării mărfurilor sub un regim vamal sau a reexportului prevăzut la art. 200 alin. (3) din Codul vamal este declaraţia vamală în detaliu.
    (2) în scopul declarării mărfurilor, pot fi utilizate şi alte formulare, dacă reglementările vamale permit aceasta.
    (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu exclud:
    a) acordarea scutirii de la obligaţia prezentării unei declaraţii scrise, potrivit prevederilor legale, pentru punerea în liberă circulaţie, exportul sau admitere temporară;
    b) eliminarea obligaţiei de a prezenta formularul prevăzut la alin. (1) în cazul în care se aplică dispoziţiile speciale referitoare la trimiterile poştale simple sau prin colet poştal;
    c) utilizarea unor formulare speciale pentru facilitarea declarării mărfurilor în anumite cazuri, dacă autoritatea vamală permite acest lucru;
    d) utilizarea de către persoanele interesate a listelor de încărcătură pentru îndeplinirea formalităţile de tranzit în cazul expediţiilor constituite din mai multe partide de mărfuri;
    e) imprimarea, dacă este cazul chiar şi pe hârtie obişnuită, a declaraţiei vamale de export, tranzit sau de punere în liberă circulaţie şi a documentelor care atestă statutul român al mărfurilor care nu au circulat sub regimul de tranzit intern, în cazul utilizării sistemelor publice sau private de procesare a datelor, în condiţiile stabilite de autoritatea vamală;
    f) posibilitatea ca declaraţia vamală în sensul alin. (1) în cazul în care se foloseşte un sistem informatic de procesare a declaraţiei să ia forma declaraţiei vamale în detaliu tipărită cu ajutorul acestui sistem.
    (4) Autoritatea vamală nu poate solicita alte documente administrative, cu excepţia celor care sunt prevăzute în reglementările legale şi a celor care sunt obligatorii pentru operatorii economici care, la cererea lor, doresc să beneficieze de o anumită facilitate legală, aceste documente fiind necesare pentru aplicarea unor reglementări care nu se pot respecta doar prin folosirea declaraţiei vamale în detaliu.
    (5) La declararea mărfurilor se utilizează Tariful vamal integrat, ce cuprinde totalitatea reglementărilor legale privind acordarea regimului vamal.
    (6) Modelul formularului declaraţiei vamale în detaliu este prevăzut în anexa nr. 9.
    ART. 137
    Fără a se încălca dispoziţiile art. 136 alin. (3), autoritatea vamală poate renunţa, în scopul realizării formalităţilor pentru export sau de punere în liberă circulaţie, la producerea unuia sau mai multor exemplare ale declaraţiei vamale în detaliu destinate propriei utilizări, cu condiţia ca informaţiile respective să fie disponibile pe alte suporturi.
    ART. 138
    (1) Formularele declaraţiei vamale în detaliu se imprimă şi se utilizează sub forma unor subseturi care conţin numărul de exemplare necesare pentru realizarea formalităţilor aferente regimului vamal sub care se plasează mărfurile.
    (2) în cazul în care regimul de tranzit este precedat sau urmat de un alt regim vamal, poate fi prezentat autorităţii vamale un subset care să conţină numărul de exemplare necesar pentru efectuarea formalităţilor aferente regimului de tranzit şi regimului vamal precedent sau ulterior.
    (3) Subseturile prevăzute la alin. (1) şi (2) se iau din setul complet alcătuit din 8 exemplare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9 sau, în cazul realizării cu ajutorul unui sistem informatic pentru prelucrarea declaraţiilor, din două seturi succesive de câte patru exemplare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9.
    (4) Autoritatea vamală poate stabili, dacă este cazul, ca formularele declaraţiei să fie suplimentate, cu unul sau mai multe formulare complementare, prezentate în subseturi conţinând exemplarele necesare pentru efectuarea formalităţilor referitoare la regimul vamal sub care se plasează mărfurile. Exemplarele necesare pentru efectuarea formalităţilor referitoare la regimurile vamale anterioare sau ulterioare se pot anexa, dacă este cazul.
    Subseturile complementare se iau din setul complet de 8 exemplare, conform modelului prevăzut la anexa nr. 9, sau din două seturi de patru exemplare, conform modelului prevăzut la anexa nr. 9.
    Formularele complementare constituie parte integrantă din declaraţia vamală în detaliu la care se referă.
    (5) Prin exceptare de la prevederile alin. (4), autoritatea vamală poate stabili ca, în cazul în care se utilizează un sistem informatic pentru imprimarea declaraţiilor vamale, să nu se utilizeze formularele complementare.
    ART. 139
    (1) în cazul aplicării prevederilor art. 138 alin. (2), fiecare parte interesată răspunde numai de datele privind regimul vamal solicitat în calitate de declarant, principal obligat sau reprezentant al unuia dintre aceştia.
    (2) în vederea aplicării prevederilor alin. (1), când declarantul utilizează o declaraţie vamală în detaliu eliberată în cursul unui regim vamal precedent, acesta este obligat ca, înainte de a depune declaraţia, să verifice exactitatea datelor existente pentru rubricile de care este răspunzător şi aplicabilitatea lor pentru mărfurile în cauză şi regimul solicitat, şi să procedeze la efectuarea completărilor necesare. în aceste cazuri declarantul informează imediat biroul vamal la care s-a depus declaraţia asupra constatării oricăror neconcordanţe între mărfurile respective şi datele existente, iar declaraţia se întocmeşte pe noi exemplare ale formularelor declaraţiei vamale în detaliu.
    ART. 140
    în cazul în care se foloseşte declaraţia vamală în detaliu pentru a acoperi mai multe regimuri vamale succesive, autoritatea vamală verifică existenţa concordanţei între datele înscrise în declaraţiile referitoare la diferitele regimuri în cauză.
    ART. 141
    (1) Declaraţia vamală în detaliu se întocmeşte în limba română.
    (2) Declaraţia vamală în detaliu se completează în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, care se stabilesc de Autoritatea Naţională a Vămilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi cu toate prevederile stabilite prin alte reglementări legale.
    (3) în situaţia în care o declaraţie vamală în detaliu este utilizată ca declaraţie sumară, această declaraţie, pe lângă rubricile necesare aplicării regimului vamal corespunzător cuprinde şi datele declaraţiei sumare prevăzută în anexa nr. 7.
    ART. 142
    Codurile care se utilizează la completarea formularelor prevăzute la art. 136 sunt înscrise în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu.
    ART. 143
    (1) în cazurile în care reglementările legale impun existenţa unor exemplare suplimentare ale formularului prevăzut la art. 136 declarantul poate folosi formulare suplimentare sau fotocopii ale formularului respectiv.
    (2) Formularele suplimentare sau fotocopiile se semnează de către declarant şi se prezintă autorităţii vamale care le vizează, în aceleaşi condiţii ca şi declaraţia vamală în detaliu. Formularele suplimentare sau fotocopiile declaraţiei vamale se acceptă ca şi cum ar fi documente oficiale, dacă autoritatea vamală stabileşte că sunt îndeplinite condiţiile privind calitatea şi lizibilitatea acestora.

    Secţiunea a 3-a
    Datele de identificare solicitate în funcţie de regimul vamal

    ART. 144
    (1) în situaţia în care o declaraţie vamală este cerută pentru mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României, conform art. 202 din Codul vamal, această declaraţie trebuie completată pe formularul prevăzut în anexa nr. 9 şi potrivit instrucţiunilor prevăzute la art. 141.
    (2) Datele de identificare solicitate în cazul în care se foloseşte unul dintre formularele prevăzute la art. 136 alin. (2) sunt cele înscrise în formularul respectiv. Acestea se suplimentează, dacă este cazul, cu dispoziţiile referitoare la regimul vamal solicitat.

    Secţiunea a 4-a
    Documentele care însoţesc declaraţia vamală

    ART. 145
    (1) Declaraţia vamală pentru punerea în liberă circulaţie este însoţită de următoarele documente:
    a) factura în baza căreia se declară valoarea în vamă a mărfurilor, conform prevederilor art. 77;
    b) declaraţia pentru valoarea în vamă a mărfurilor declarate în cazul în care acest lucru este cerut, conform prevederilor art. 74, întocmită potrivit condiţiilor stabilite prin articolul menţionat;
    c) documentele solicitate pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial sau a altor măsuri de derogare de la regimul de drept comun aplicabil mărfurilor declarate;
    d) alte documente necesare aplicării dispoziţiilor prevăzute în normele legale specifice care reglementează punerea în liberă circulaţie a mărfurilor declarate.
    (2) Autoritatea vamală poate, după caz, să solicite la depunerea declaraţiei vamale, prezentarea documentelor de transport sau a documentelor referitoare la regimul vamal precedent.
    în cazul în care un singur articol se prezintă în două sau mai multe colete, autoritatea vamală poate să solicite prezentarea unei liste a coletelor sau un document echivalent, indicând conţinutul fiecărui colet.
    (3) în cazul în care mărfurile sunt exonerate de drepturi de import, autoritatea vamală poate să nu solicite documentele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), când consideră că acest lucru nu este necesar în scopul aplicării prevederilor legale privind punerea în liberă circulaţie a mărfurilor respective.
    ART. 146
    (1) Declaraţia de tranzit este însoţită de documentul de transport. Biroul vamal de plecare poate dispensa declarantul de la obligaţia de a prezenta acest document la data îndeplinirii formalităţilor vamale.
    La cererea autorităţii vamale, pe parcursul transportului, declarantul este obligat să prezinte documentul de transport.
    (2) Documentul vamal de expediţie, de export sau de reexport al mărfurilor de pe teritoriul vamal al României sau orice alt document cu putere juridică echivalentă se prezintă biroului vamal de plecare, împreună cu declaraţia de tranzit aferentă, cu excepţia cazurilor în care se aplică, potrivit prevederilor legale, măsuri de simplificare.
    (3) Autoritatea vamală poate solicita, dacă este cazul, prezentarea documentului vamal aferent regimului vamal precedent.
    ART. 147
    (1) Fără a înlătura aplicarea reglementărilor specifice, documentele care însoţesc declaraţia de plasare sub un regim vamal economic, sunt:
    a) pentru antrepozitul vamal de tip D, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b), iar pentru celelalte tipuri de antrepozite nu este necesară prezentarea de alte documente;
    b) pentru regimul de perfecţionare activă în sistemul cu rambursare documentele prevăzute la art. 145 alin. (1), iar pentru sistemul cu suspendare documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b), şi, când este cazul, autorizaţia scrisă pentru regimul vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizaţie retroactivă;
    c) pentru regimul de transformare sub control vamal, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b), şi, când este cazul, autorizaţia scrisă pentru regimul vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizaţie retroactivă;
    d) pentru regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1), iar în cazul exonerării totale de drepturi de import documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b) şi când este cazul, autorizaţia scrisă a regimului vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizaţie retroactivă;
    e) pentru regimul de perfecţionare pasivă, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) şi când este cazul, autorizaţia scrisă a regimului vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizaţie retroactivă.
    (2) Pentru declaraţiile vamale de plasare sub un regim vamal economic se aplică dispoziţiile art. 145 alin. (2).
    (3) Autoritatea vamală poate aproba ca, în loc să însoţească declaraţia vamală, autorizaţia scrisă pentru acordarea regimului vamal solicitat sau o copie a cererii de autorizare să fie ţinută la dispoziţia sa.
    ART. 148
    (1) Declaraţia de export sau reexport este însoţită de documentele necesare aplicării corecte a drepturilor de export şi a dispoziţiilor care reglementează exportul mărfurilor respective.
    (2) Pentru declaraţiile de export sau reexport se aplică prevederile art. 145 alin. (2).
    ART. 149
    Pentru punerea în liberă circulaţie şi exportul de presă, tipărituri, energie electrică, mărfuri transportate prin conducte, precum şi pentru alte mărfuri care se transportă în condiţii specifice ori mărfuri care nu au caracter comercial, Autoritatea Naţională a Vămilor stabileşte proceduri simplificate, inclusiv exceptarea de la depunerea declaraţiei vamale în detaliu sau înlocuirea declaraţiei vamale în detaliu cu alte documente.
    ART. 150
    (1) în declaraţia vamală în detaliu cantitatea mărfurilor se înscrie pe baza greutăţii brute sau nete din documentele de transport sau din factură şi, după caz, a încă unui element cantitativ specific, stabilit potrivit normelor emise de Autoritatea Naţională a Vămilor. în cazul energiei electrice şi al mărfurilor transportate prin conducte, cantitatea este cea indicată de contoarele instalate.
    (2) în caz de indicii temeinice de fraudă mărfurile se cântăresc pe cheltuiala importatorului sau exportatorului, la cererea autorităţii vamale. Dacă nu sunt condiţii pentru cântărire la biroul vamal la care s-a depus declaraţia vamală în detaliu, mărfurile se dirijează la cel mai apropiat birou vamal unde există asemenea condiţii.

    CAP. 2
    Declaraţia vamală prin procedee informatice

    ART. 151
    (1) în cazul în care declaraţiile vamale sunt întocmite prin procedee informatice, Autoritatea Naţională a Vămilor poate autoriza declarantul ca datele de identificare a declaraţiei vamale scrise, menţionate în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, să fie transmise biroului vamal, în vederea procesării pe calculator, prin date în forme codificate sau în orice altă formă stabilită de către autoritatea vamală şi care să corespundă datelor de identificare cerute pentru declaraţiile scrise.
    (2) O declaraţie vamală realizată prin schimb electronic de date, denumit în continuare EDI, se consideră că a fost depusă când mesajul EDI este înregistrat de autoritatea vamală.
    Acceptarea unei declaraţii vamale produsă prin EDI se comunică declarantului prin trimiterea unui mesaj de răspuns conţinând cel puţin detaliile de identificare a mesajului primit sau, după caz, şi numărul de înregistrare a declaraţiei vamale şi data acceptării acesteia.
    (3) în cazul în care declaraţia vamală este realizată prin mesaj EDI, autoritatea vamală stabileşte, prin normele de procesare a declaraţiei vamale prin sistemul informatic vamal, modalităţile de aplicare a prevederilor art. 184.
    (4) în cazul în care declaraţia vamală este realizată prin mesaj EDI, liberul de vamă se notifică declarantului prin indicarea cel puţin a datelor de identificare a declaraţiei şi a datei acordării liberului de vamă.
    (5) Dispoziţiile alin. (2) - (4) se aplică şi în cazul în care datele de identificare a declaraţiei vamale sunt introduse în sistemul vamal de procesare a datelor.
    ART. 152
    în cazul în care, la cererea declarantului, este solicitată o copie a declaraţiei vamale pentru completarea altor formalităţi, aceasta se întocmeşte şi este certificată de biroul vamal sau conform prevederilor art. 130 alin. (2).
    ART. 153
    Autoritatea Naţională a Vămilor poate autoriza, în condiţiile tehnice şi administrative stabilite, ca documentele solicitate pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal să fie întocmite şi transmise pe cale electronică.

    CAP. 3
    Declaraţia vamală verbală sau prin altă acţiune

    Secţiunea 1
    Declaraţia vamală verbală

    ART. 154
    Declaraţia vamală verbală pentru punerea în libera circulaţie a mărfurilor se face în cazul:
    a) mărfurilor fără caracter comercial, aflate în bagajele personale ale călătorilor ori expediate către persoane fizice sau, cu aprobarea autorităţii vamale, în cazuri de importanţă neglijabilă;
    b) mărfurilor cu caracter comercial, dacă este îndeplinită condiţia ca valoarea totală pe lot şi pe declarant să nu depăşească echivalentul în lei a 175 de euro, iar lotul să nu facă parte dintr-o serie regulată de loturi similare şi mărfurile să nu fie transportate de un transportator independent ca parte a unui lot mai mare;
    c) mărfurilor prevăzute la art. 159 când acestea se încadrează în categoria de mărfuri returnate;
    d) mărfurilor prevăzute la art. 160 lit. b) şi c).
    ART. 155
    Declaraţia vamală verbală pentru mărfurile de export se poate face în cazul:
    a) mărfurilor fără caracter comercial aflate în bagajele personale ale călătorilor sau expediate de persoane fizice;
    b) mărfurilor prevăzute la art. 154 lit. b);
    c) mărfurilor prevăzute la art. 161 lit. b) şi c);
    d) altor mărfuri în cazuri de importanţă economică neglijabilă, când acest lucru este aprobat de către autoritatea vamală.
    ART. 156
    (1) Prin exceptare de la prevederile art. 154 şi 155, se depune declaraţie vamală scrisă, în toate cazurile, pentru următoarele mărfuri:
    a) arme şi muniţii, materiale explozive, radioactive, nucleare, precum şi produse strategice prevăzute în legi speciale;
    b) droguri sau substanţe psihotrope şi precursorii acestora, materiale biologice cu potenţial de contaminare în masă, medicamente care conţin substanţe stupefiante sau psihotrope, substanţe chimice esenţiale, precum şi produse şi substanţe toxice;
    c) obiecte din metale preţioase, cu sau fără pietre preţioase, care depăşesc uzul personal stabilit prin reglementările legale;
    d) mărfuri cu caracter cultural, istoric sau artistic, numai la ieşirea din ţară. Aceste mărfuri pot fi declarate, în scris, şi la intrarea în ţară în vederea scoaterii lor fără altă aprobare.
    (2) Conform prevederilor art. 136 alin. (2), pentru mărfurile la care se aplică prevederile alin. (1), călătorii fac declaraţia în scris pe formulare tipizate care se pun gratuit la dispoziţia călătorilor de birourile vamale.
    ART. 157
    (1) în cazul în care persoana care declară mărfurile acţionează în numele altei persoane în calitate de reprezentant, autoritatea vamală poate stabili să nu aplice prevederile art. 154 - 155.
    (2) Autoritatea vamală poate solicita depunerea unei declaraţii scrise în cazul în care are îndoieli cu privire la exactitatea sau integralitatea datelor declarate.
    ART. 158
    (1) în cazul mărfurilor declarate verbal, potrivit prevederilor art. 154 - 155, care se supun drepturilor de import sau export, autoritatea vamală eliberează titularului o chitanţă, după achitarea drepturilor datorate.
    (2) Chitanţa conţine cel puţin următoarele informaţii:
    a) denumirea biroului vamal emitent;
    b) datele de identificare a titularului;
    c) descrierea suficient de precisă pentru identificarea mărfurilor, inclusiv clasificarea în tariful vamal, după caz;
    d) cantitatea şi valoarea;
    e) calculul drepturilor încasate;
    f) data la care a fost întocmită.
    ART. 159
    (1) Declararea mărfurilor, în vederea admiterii temporare, potrivit condiţiilor prevăzute la art. 359 alin. (5), poate fi făcută verbal pentru:
    a) animalele pentru transhumanţă, păşunat, pentru munci sau transport şi alte mărfuri care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 428 alin. (1) lit. a);
    b) ambalajele prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a) care poartă însemnele permanente, imposibil de şters, ale unei persoane stabilite în afara României;
    c) echipamentele destinate producţiei şi transmisiei de programe de radio şi televiziune şi vehiculele special adaptate scopului prevăzut mai sus şi echipamente ale acestora, introduse de către entităţi publice sau private cu sediul în afara României şi aprobate de autoritatea vamală care eliberează autorizaţiile pentru regimul de admitere temporară al unor astfel de echipamente şi vehicule;
    d) instrumentele şi aparatele necesare personalului medical pentru acordarea de asistenţă pacienţilor în aşteptarea unui transplant de organe, în condiţiile prevăzute la art. 430 alin. (1);
    e) mărfurile prevăzute la art. 162;
    f) alte categorii de mărfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de către autoritatea vamală.
    (2) Mărfurile prevăzute la alin. (1) pot face obiectul unei declaraţii verbale în vederea reexportului care încheie regimul de admitere temporară.

    Secţiunea a 2-a
    Declararea mărfurilor prin altă acţiune

    ART. 160
    Mărfurile care nu fac obiectul unei declaraţii vamale exprese şi se consideră ca fiind declarate în vederea punerii în liberă circulaţie, potrivit prevederilor art. 163, sunt următoarele:
    a) mărfurile fără caracter comercial, aflate în bagajele personale ale călătorilor care beneficiază de scutire de la plata drepturilor de import fie conform prevederilor art. 45 - 49 din Ordonanţa Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 545/2003, cu modificările şi completările ulterioare, fie ca mărfuri returnate;
    b) mărfurile care beneficiază de scutire de la plata drepturilor de import conform prevederilor art. 39 - 44 din Ordonanţa Guvernului nr. 59/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 545/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
    c) mijloace de transport care beneficiază de scutire de la plata drepturilor de import ca mărfuri returnate;
    d) mărfurile importate în cadrul unui trafic de importanţă neglijabilă şi care sunt dispensate de obligaţia de a fi prezentate unui birou vamal, conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal, dacă nu sunt supuse plăţii drepturilor de import.
    ART. 161
    Următoarele mărfuri, în cazul în care nu fac obiectul unei declaraţii vamale exprese, se consideră ca fiind declarate în vederea exportului prin acţiunea prevăzută la art. 163 alin. (1) lit. b):
    a) mărfurile fără caracter comercial, care nu se supun la plata drepturilor de export şi se află în bagajele personale ale călătorilor;
    b) mijloacele de transport înmatriculate pe teritoriul vamal al României şi destinate reimportului;
    c) mărfurile prevăzute în capitolul III din Ordonanţa Guvernului nr. 59/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 545/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
    d) alte mărfuri, în cazuri de importanţă economică neglijabilă, când acest lucru este aprobat de autoritatea vamală.
    ART. 162
    (1) în cazul în care nu au fost declarate verbal sau în scris, se consideră ca fiind declarate pentru admitere temporară prin acţiunea prevăzută la art. 163 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 440, următoarele mărfuri:
    a) efectele personale şi bunurile importate în scop sportiv de călători;
    b) mijloacele de transport prevăzute la art. 417 - 422;
    c) materialele de agrement aparţinând navigatorilor care sunt folosite pe o navă angajată în traficul maritim internaţional.
    (2) în cazul în care nu se declară verbal sau în scris la vamă, mărfurile prevăzute la alin. (1) se consideră ca fiind declarate pentru reexport, încheind regimul de admitere temporară prin acţiunea prevăzută la art. 163.
    ART. 163
    (1) în aplicarea art. 160 - 162, acţiunea considerată a fi o declaraţie vamală se realizează în următoarele forme:
    a) trecerea prin culoarul verde sau nimic de declarat la birourile vamale în care funcţionează sistemul cu două culoare de control, sau trecerea printr-un birou vamal, care nu foloseşte sistemul cu două culoare, fără obligaţia de a face o declarare voluntară în vamă ori aplicarea pe parbrizul vehiculelor de turism a unui autocolant care conţine menţiunea nimic de declarat, în cazul mărfurilor trimise la un birou vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat conform prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) din Codul vamal;
    b) trecerea legală a frontierei în cazul dispensei de la obligaţia prezentării mărfurilor în vamă potrivit dispoziţiilor prevăzute în aplicarea art. 64 alin. (4) din Codul vamal, în cazul exportului conform art. 161 şi a reexportului conform art. 162.
    (2) în cazul în care mărfurile prevăzute la art. 160 lit. a), la art. 161 lit. a) şi la art. 162 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), conţinute în bagajele unui călător sunt transportate pe cale ferată, fără a fi însoţite de călător, declararea acestora se face în lipsa acestuia pe baza documentului prevăzut în anexa nr. 10. Acest document poate fi utilizat în limitele şi în condiţiile prevăzute în cadrul anexei.
    ART. 164
    (1) în cazul în care se îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 160 - 162, se consideră că mărfurile au fost prezentate în vamă în sensul art. 86 din Codul vamal şi că declaraţia a fost acceptată şi liberul de vamă acordat la data la care se desfăşoară acţiunea prevăzută la art. 163.
    (2) în cazul în care verificarea dovedeşte că s-a desfăşurat acţiunea prevăzută la art. 163, dar mărfurile introduse sau scoase din teritoriul vamal al României nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 160 - 162, se consideră că acestea au fost importate sau exportate ilegal.

    Secţiunea a 3-a
    Dispoziţii comune secţiunilor 1 şi a 2-a

    ART. 165
    Dispoziţiile art. 154 - 162 nu se aplică în cazul mărfurilor pentru care se solicită plata rambursărilor, a altor sume sau restituirea drepturilor, precum şi celor care sunt prohibite, restricţionate ori supuse altor formalităţi speciale.
    ART. 166
    în scopul aplicării dispoziţiilor secţiunilor 1 şi a 2-a, prin călător se înţelege:
    a) la import, orice persoană care intră temporar pe teritoriul vamal al României fără a avea pe acest teritoriu domiciliul sau reşedinţa, precum şi orice persoană care revine pe teritoriul vamal al României, unde are domiciliul sau reşedinţa, după ce a fost temporar într-o ţară terţă;
    b) la export, orice persoană care părăseşte temporar teritoriul vamal al României şi care are domiciliul sau reşedinţa în România, precum şi orice persoană care părăseşte teritoriul vamal al României după o şedere temporară şi care nu are domiciliul sau reşedinţa în România.

    Secţiunea a 4-a
    Trafic poştal

    ART. 167
    (1) Sunt considerate ca declarate în vamă, pentru punerea în liberă circulaţie, la data introducerii lor pe teritoriul vamal al României, următoarele trimiteri poştale:
    a) cărţile poştale şi scrisorile conţinând numai mesaje personale;
    b) scrisorile în alfabet Braille;
    c) materiale tipărite care nu se supun drepturilor de import;
    d) toate trimiterile expediate prin scrisori sau coletărie poştală care se exceptează de la obligaţia prezentării în vamă conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal.
    (2) Sunt considerate ca declarate în vamă, pentru punerea în liberă circulaţie, la data prezentării lor la biroul vamal, expediţiile efectuate prin alte trimiteri poştale decât cele prevăzute la alin. (1) lit. a), cu condiţia să fie însoţite de o declaraţie CN22 şi/sau de una CN23 prevăzute de Convenţia Poştală Universală încheiată la Washington la 15.06.1897, ratificată de România prin Decretul nr. 3684 publicat în Monitorul Oficial nr. 207/18.12.1898.
    (3) Sunt considerate ca declarate în vamă la export:
    a) la data acceptării lor de către autorităţile poştale, trimiterile expediate prin scrisori sau colete poştale care nu se supun plăţii drepturilor de export;
    b) la data prezentării lor în vamă, trimiterile expediate prin scrisori sau colete poştale care se supun la taxe de export, cu condiţia să fie însoţite de o declaraţie CN22 şi/sau de una CN23.
    (4) Destinatarul, în cazurile prevăzute la alin. (1) şi expeditorul, în cazurile prevăzute la alin. (2), este considerat declarant şi, când este cazul, debitor. Autoritatea vamală poate aproba ca administraţia poştală să aibă statutul de declarant şi, când este cazul, cel de debitor.
    (5) în scopul aplicării alin. (1) şi (2), mărfurile care nu sunt supuse plăţii drepturilor de import sau de export sunt considerate ca fiind prezentate în vamă în sensul art. 86 din Codul vamal, iar declaraţia vamală se consideră ca fiind acceptată şi liberul de vamă acordat:
    a) la data la care mărfurile sunt livrate destinatarului, în cazul importului;
    b) la data acceptării mărfurilor de către autoritatea poştală, în cazul exportului.
    (6) în cazul în care o trimitere poştală, prin scrisoare sau colet, care nu este exceptată de la obligaţia prezentării în vamă conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal, se prezintă fără o declaraţie CN22 şi/sau CN23, sau în cazul prezentării unei declaraţii incomplete, autoritatea vamală stabileşte forma în care trebuie întocmită sau completată declaraţia vamală.
    ART. 168
    Dispoziţiile art. 167 nu se aplică:
    a) trimiterilor conţinând mărfuri destinate comercializării cu o valoare care depăşeşte echivalentul în lei a 22 euro;
    b) trimiterilor conţinând mărfuri destinate comercializării ce fac parte dintr-o serie regulată de astfel de operaţiuni;
    c) în cazul în care se face o declaraţie vamală în scris, verbal sau printr-un procedeu informatic;
    d) trimiterilor conţinând mărfurile prevăzute la art. 165.

    TITLUL VIII
    CONTROLUL VAMAL AL MĂRFURILOR, CONSTATĂRILE BIROULUI VAMAL ŞI ALTE MĂSURI LUATE DE ACESTA

    CAP. 1
    Controlul vamal al mărfurilor

    ART. 169
    (1) Controlul vamal al mărfurilor se face în locurile desemnate în acest scop şi la orele prevăzute de către autoritatea vamală.
    (2) Autoritatea vamală poate aproba, la solicitarea declarantului, efectuarea controlului vamal în alte locuri şi alte ore decât cele prevăzute la alin. (1).
    în acest caz, costurile aferente operaţiunii sunt în sarcina declarantului.
    ART. 170
    Controlul documentar constă în verificarea:
    a) corectitudinii completării declaraţiei vamale în detaliu;
    b) existenţei documentelor care însoţesc declaraţia vamală în detaliu potrivit regimului vamal solicitat;
    c) concordanţei între datele înscrise în declaraţia vamală în detaliu şi cele din documentele însoţitoare.
    ART. 171
    Autoritatea vamală poate efectua controlul vamal fizic şi la locul de încărcare a mărfurilor de export sau la locul de descărcare a mărfurilor din import, în funcţie de personalul vamal disponibil, dacă mărfurile sunt perisabile sau necesită condiţii speciale de ambalare şi de transport ori nu există condiţii de control la frontieră şi dacă încărcarea sau descărcarea completă a mijloacelor de transport se face într-un singur loc.
    ART. 172
    în vederea efectuării controlului vamal fizic la locul de încărcare sau descărcare, exportatorii ori importatorii au următoarele obligaţii:
    a) să solicite în scris efectuarea controlului la biroul vamal cel mai apropiat, cu cel puţin două zile înainte de data stabilită pentru încărcarea sau descărcarea mijloacelor de transport;
    b) să pregătească mărfurile şi să ia măsurile necesare pentru ca mijloacele de transport să corespundă condiţiilor de sigilare vamală;
    c) să asigure încărcarea sau descărcarea mărfurilor la locul, data şi ora care au fost stabilite.
    ART. 173
    (1) în situaţia în care autoritatea vamală decide să controleze mărfurile, aceasta îl informează în acest sens pe declarant sau pe reprezentantul său.
    (2) Dacă autoritatea vamală decide să verifice numai o parte a mărfurilor declarate, informarea trebuie să cuprindă articolele care urmează a fi verificate. Decizia autorităţii vamale este irevocabilă.
    ART. 174
    (1) La controlul vamal fizic asistă declarantul vamal şi transportatorul, cu excepţia transporturilor pe cale maritimă sau fluvială când prezenţa transportatorului este facultativă.
    (2) Controlul mărfurilor aflate în magazii sau pe rampe se face şi în prezenţa gestionarului.
    ART. 175
    (1) Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la controlul vamal al mărfurilor acordă autorităţii vamale sprijinul necesar facilitării activităţii acesteia. în cazul în care autoritatea vamală consideră că asistenţa acordată este nesatisfăcătoare, aceasta cere declarantului să desemneze altă persoană capabilă să ofere asistenţa necesară.
    (2) în situaţia în care declarantul refuză să asiste la controlul vamal al mărfurilor sau să desemneze o persoană aptă să ofere asistenţa pe care autoritatea vamală o consideră necesară, aceasta stabileşte un termen în acest sens, cu excepţia cazului în care consideră că nu mai este necesară verificarea.
    Dacă la expirarea termenului stabilit, declarantul nu a îndeplinit cerinţele formulate, autoritatea vamală procedează din oficiu potrivit art. 96 din Codul vamal la controlul vamal al mărfurilor, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, apelând, dacă este cazul, la serviciile unui expert sau ale oricărei alte persoane care este desemnată potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
    (3) Constatările făcute de autoritatea vamală în cursul controlului vamal desfăşurat în condiţiile prevăzute la alin. (2) au aceeaşi valabilitate ca şi în cazul în care controlul ar fi fost efectuat în prezenţa declarantului.
    (4) Autoritatea vamală are dreptul de a considera declaraţia vamală depusă ca fiind fără efect în cazul în care se constată că refuzul declarantului de a asista la controlul mărfurilor sau de a desemna o persoană capabilă să ofere asistenţa necesară nu împiedică şi nici nu este menit să împiedice această autoritate să constate încălcarea dispoziţiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv şi nici nu reprezintă o sustragere sau o încercare de sustragere de la aplicarea dispoziţiilor art. 89 alin. (1) sau ale art. 102 alin. (2) din Codul vamal.
    ART. 176
    (1) în cazul în care autoritatea vamală hotărăşte să preleveze probe, aceasta informează în acest sens declarantul sau reprezentantul acestuia.
    (2) Prelevările se efectuează de către autoritatea vamală, dar aceasta poate solicita ca operaţiunea să se efectueze sub supravegherea sa şi de către declarant sau de către o persoană desemnată de acesta.
    Prelevările de probe sunt efectuate conform metodologiei stabilite de Autoritatea Naţională a Vămilor.
    (3) Cantităţile prelevate nu trebuie să depăşească necesarul pentru a permite analiza sau verificarea mai amănunţită, inclusiv pentru o eventuală contraanaliză.
    ART. 177
    (1) Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la prelevarea de probe este obligat să acorde autorităţii vamale tot sprijinul necesar pentru efectuarea operaţiunii.
    (2) în situaţia în care declarantul refuză să asiste la prelevare sau să desemneze o persoană în acest sens, ori dacă nu acordă autorităţii vamale tot sprijinul necesar pentru efectuarea operaţiunii, se aplică dispoziţiile art. 175.
    ART. 178
    în situaţia în care autoritatea vamală a prelevat probe pentru analiză sau pentru o verificare mai amănunţită, aceasta acordă liberul de vamă pentru mărfurile în cauză, fără a aştepta rezultatul analizei sau verificării, cu excepţia cazului în care există alte motive pentru a nu se proceda astfel şi cu condiţia ca, în cazul naşterii sau posibilităţii naşterii unei datorii vamale, cuantumul drepturilor corespunzătoare să fi fost în prealabil încasat sau garantat.
    ART. 179
    (1) Cantităţile prelevate ca probe de autoritatea vamală nu se scad din cantitatea declarată.
    (2) în cazul unei declaraţii de export sau de perfecţionare pasivă, dacă situaţia permite, declarantul are dreptul de a înlocui cantităţile de mărfuri prelevate ca probe cu mărfuri identice, în vederea completării lotului de marfă.
    ART. 180
    (1) Cu excepţia cazului în care probele sunt distruse în procesul de analiză sau de verificare amănunţită, acestea se restituie declarantului, la cererea şi pe cheltuiala sa, imediat ce nu mai este necesară păstrarea lor de către autoritatea vamală, în special după ce declarantul a epuizat toate mijloacele de contestare a deciziei luate de autoritatea vamală pe baza rezultatelor analizei sau a verificării amănunţite.
    (2) în situaţia în care declarantul nu solicită restituirea probelor, acestea pot fi distruse sau păstrate de către autoritatea vamală. în cazuri justificate, autoritatea vamală poate dispune ca declarantul să ridice probele rămase.
    ART. 181
    Controlul vamal fizic al mărfurilor se efectuează astfel:
    a) mărfurile în vrac se controlează prin observare sau prin sondare, pe mijloacele de transport pe care se află, pe rampe sau cheiuri, ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor;
    b) mărfurile ambalate în colete se controlează, prin sondaj, pe mijloacele de transport pe care se află. Când nu sunt condiţii de control pe mijlocul de transport, organele vamale pot cere descărcarea mărfurilor;
    c) mărfurile ambalate în colete care se află în magazii, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor se controlează, prin sondaj, pe fiecare partidă de marfă;
    d) mărfurile transportate prin conducte, precum şi energia electrică se controlează din punct de vedere al cantităţii, prin citirea contoarelor instalate.
    ART. 182
    (1) Controlul vamal fizic al mărfurilor se efectuează numai pe bază de documente, când nu sunt indicii temeinice de fraudă.
    (2) Autoritatea vamală consemnează pe declaraţia vamală modalitatea de control, rezultatul acestuia şi menţionează numărul şi mărcile de identificare a coletelor deschise pentru control.
    ART. 183
    în cadrul controlului vamal fizic al mărfurilor se asigură şi controlul interiorului vagoanelor de cale ferată şi al mijloacelor de transport rutiere cu care mărfurile sunt transportate.
    ART. 184
    (1) în situaţia în care verifică declaraţia şi documentele însoţitoare sau mărfurile, autoritatea vamală înscrie pe exemplarul destinat acesteia sau pe un document însoţitor, elementele şi rezultatele acestei verificări. în cazul unei verificări parţiale a mărfurilor se indică, de asemenea, şi datele aferente lotului de mărfuri verificat.
    Când este cazul, autoritatea vamală menţionează în declaraţie absenţa declarantului sau reprezentantului său.
    (2) Dacă rezultatul verificării declaraţiei şi documentelor însoţitoare ale mărfurilor nu este conform cu datele înscrise în declaraţie, autoritatea vamală înscrie, pe exemplarul declaraţiei destinat acesteia sau pe un document însoţitor, datele care se au în vedere în scopul taxării mărfurilor în cauză şi, când este cazul, calculează orice restituiri sau alte sume plătibile la export. De asemenea, se înscriu şi datele necesare aplicării oricăror alte dispoziţii care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile.
    (3) Constatările autorităţii vamale precizează, dacă este cazul, mijloacele de identificare utilizate.
    Constatările se datează şi conţin datele necesare identificării funcţionarului care le-a făcut.
    (4) în cazul în care autoritatea vamală nu procedează la nici o verificare a declaraţiei şi nici a mărfurilor, nu este necesară precizarea acestui fapt pe declaraţie sau pe documentul însoţitor la care se face referire la alin. (1).
    ART. 185
    (1) Controlul vamal al mărfurilor este urmat de înregistrarea în documentele de plată a drepturilor de import determinate potrivit datelor înscrise în declaraţie. Când autoritatea vamală consideră că verificările pe care le-a întreprins pot conduce la stabilirea unui cuantum al drepturilor vamale superior celui rezultat din datele înscrise în declaraţia prezentată, aceasta cere constituirea unei garanţii suficiente care să acopere diferenţa dintre suma calculată pe baza datelor înscrise în declaraţie şi cea care poate fi plătită în final pentru mărfuri. Cu toate acestea, în locul constituirii acestei garanţii, declarantul poate cere calcularea imediată a cuantumului drepturilor vamale care poate fi plătit în final pentru mărfuri.
    (2) în situaţia în care, pe baza verificărilor pe care le-a efectuat, autoritatea vamală stabileşte un cuantum al drepturilor vamale diferit de cel rezultat din datele înscrise în declaraţie, acordarea liberului de vamă se efectuează pe baza cuantumului astfel stabilit.
    (3) în cazul în care autoritatea vamală are dubii cu privire la aplicarea prohibiţiilor sau restricţiilor şi acest fapt nu se poate stabili decât în urma rezultatului verificărilor, pentru mărfurile respective nu se acordă liberul de vamă.
    ART. 186
    (1) Autoritatea vamală stabileşte forma sub care acordă liberul de vamă, ţinând seama de locul unde se află mărfurile şi de modalităţile de exercitare a supravegherii vamale a mărfurilor.
    (2) în cazul în care declaraţia se face în scris, pe aceasta sau, unde este cazul, pe un document anexat, se face o menţiune referitoare la acordarea liberului de vamă şi la data acestuia. O copie se restituie declarantului.
    ART. 187
    (1) în situaţia în care liberul de vamă nu poate fi acordat pentru unul din motivele prevăzute la art. 96 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul vamal, autoritatea vamală acordă declarantului un termen pentru regularizarea situaţiei mărfurilor.
    (2) în cazul în care, în condiţiile prevăzute la art. 96 alin. (1) lit. b) din Codul vamal, declarantul nu prezintă documentele necesare înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1), declaraţia respectivă este considerată fără efecte şi autoritatea vamală procedează la invalidarea sa. în această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. (4) din Codul vamal.
    (3) în cazul prevăzut la art. 96 alin. (1) lit. c) şi, dacă este cazul, fără a înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 89 alin. (1) sau art. 200 din Codul vamal, atunci când declarantul nu plăteşte sau nu garantează cuantumul drepturilor vamale datorate înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1), autoritatea vamală poate declanşa formalităţile preliminare de valorificare a mărfurilor.
    Cu excepţia cazului când situaţia nu este între timp regularizată, mărfurile pot fi valorificate de autoritatea vamală care îl informează, în prealabil, pe declarant.
    Autoritatea vamală poate, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, transfera mărfurile în cauză într-un loc special aflat sub supravegherea sa.
    ART. 188
    (1) în aplicarea art. 89 alin. (3) din Codul vamal, autoritatea vamală invalidează declaraţia vamală după acordarea liberului de vamă, în cazul în care se stabileşte că mărfurile au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal care presupune obligaţia plăţii drepturilor de import în loc să fie plasate sub un alt regim vamal, dacă cererea în acest sens a fost prezentată în termen de 90 de zile de la data acceptării declaraţiei, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) mărfurile să nu fi fost utilizate în alte condiţii decât cele prevăzute de regimul vamal sub care acestea ar fi trebuit plasate;
    b) la momentul declarării, mărfurile erau destinate a fi plasate sub un alt regim vamal, pentru care erau îndeplinite toate condiţiile necesare;
    c) mărfurile să se declare imediat pentru noul regimul vamal sub care trebuiau plasate.
    Declaraţia de plasare a mărfurilor sub acest ultim regim vamal produce efecte juridice de la data acceptării declaraţiei invalidate.
    în cazuri temeinic justificate, autoritatea vamală poate prelungi termenul de 90 de zile.
    (2) în situaţia în care se stabileşte că mărfurile au fost declarate în mod eronat, în locul altor mărfuri, pentru un regim vamal care presupune obligaţia plăţii drepturilor de import, autoritatea vamală invalidează declaraţia vamală, dacă cererea în acest sens a fost prezentată în termen de 90 de zile de la data acceptării declaraţiei, cu respectarea următoarelor condiţii:
    a) mărfurile iniţial declarate nu au fost utilizate într-un alt fel decât cel care a fost aprobat în situaţia lor anterioară şi nu au fost replasate în situaţia anterioară;
    b) mărfurile care se intenţiona să fie declarate pentru regimul vamal avut în vedere iniţial puteau, la momentul depunerii declaraţiei vamale iniţiale, să fie prezentate la acelaşi birou vamal şi au fost declarate pentru acelaşi regim vamal ca acela care a fost avut în vedere iniţial.
    în cazuri temeinic justificate, autoritatea vamală poate prelungi termenul de 90 de zile.
    (3) în situaţia mărfurilor refuzate în cadrul unui contract de vânzare prin corespondenţă, autoritatea vamală invalidează o declaraţie vamală de punere în liberă circulaţie, dacă cererea în acest sens a fost prezentată în termen de 90 de zile de la data acceptării declaraţiei, cu condiţia ca mărfurile să fi fost exportate la adresa furnizorului iniţial sau la o altă adresă indicată de către acesta.
    (4) Autoritatea vamală invalidează declaraţia vamală când se eliberează o autorizaţie cu efect retroactiv conform prevederilor:
    a) art. 237 pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor care beneficiază de un tratament tarifar favorabil sau de drepturi de import reduse sau zero în funcţie de destinaţia lor finală;
    b) art. 365 pentru un regim vamal economic.
    (5) în cazul în care mărfurile sunt declarate pentru export sau pentru regimul de perfecţionare pasivă, declaraţia vamală se invalidează pentru mărfurile supuse drepturilor de export, care fac obiectul unei cereri pentru rambursarea drepturilor de import, sau a restituirii altor sume la export sau altor măsuri speciale la export, cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
    a) declarantul prezintă biroului vamal de export dovada că mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal al României;
    b) declarantul înapoiază respectivului birou vamal toate exemplarele declaraţiei vamale, împreună cu orice alte documente ce i-au fost eliberate în urma acceptării declaraţiei;
    c) declarantul, dacă este cazul, prezintă biroului vamal de export dovada că rambursarea drepturilor de import sau restituirea altor sume la export acordate pe baza declaraţiei de export pentru mărfurile respective au fost returnate sau că instituţiile interesate au luat măsurile necesare pentru a se asigura că ele nu se plătesc;
    d) declarantul, dacă este cazul, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, respectă toate obligaţiile cerute de biroul vamal de export pentru regularizarea situaţiei acestor mărfuri.
    Invalidarea declaraţiei vamale atrage, după caz, anularea oricăror rectificări făcute pe o licenţă de export sau pe un alt document care însoţeşte declaraţia vamală.
    în cazul în care mărfurile declarate pentru export trebuie să părăsească teritoriul vamal al României într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage invalidarea declaraţiei în cauză.
    Invalidarea se efectuează şi în cazul altor mărfuri decât cele prevăzute în prezentul alineat când biroul vamal de export este înştiinţat de faptul că mărfurile declarate nu au părăsit teritoriul vamal al României.
    (6) în măsura în care reexportul mărfurilor presupune depunerea unei declaraţii, dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
    (7) în cazul în care mărfurile româneşti sunt plasate sub regimul vamal de antrepozitare conform prevederilor art. 119 alin. (1) lit. b) din Codul vamal, invalidarea declaraţiei de plasare sub regim se poate solicita şi efectua cu condiţia luării măsurilor prevăzute de reglementările specifice în cazul nerespectării destinaţiei acordate.
    Dacă, la expirarea perioadei prevăzute pentru păstrarea mărfurilor sub regimul vamal de antrepozitare, nu a fost prezentată nici o cerere pentru acordarea unei alte destinaţii prevăzute de reglementarea specifică în cauză, autoritatea vamală ia măsurile prevăzute de această reglementare.

    CAP. 2
    Dispoziţii privind reglementarea diferenţelor

    ART. 189
    La transportul mărfurilor pe cale ferată sau rutieră, pentru diferenţele dintre datele înscrise în documentele de transport şi cele din declaraţia vamală autoritatea vamală cere declarantului vamal punerea de acord şi prezentarea altor documente de transport.
    ART. 190
    (1) La transportul mărfurilor pe cale maritimă, fluvială şi aeriană, diferenţele dintre datele înscrise în manifestul încărcăturii sau, după caz, în declaraţia pentru marfă şi mărfurile efectiv descărcate sau transbordate se pun de acord, pe baza documentului de constatare, emis de autorităţile comerciale autorizate în acest scop, din care rezultă mărfurile efectiv descărcate.
    (2) Pentru diferenţele în minus dintre mărfurile şi cantităţile efectiv descărcate de pe nave sau aeronave şi mărfurile şi cantităţile constatate la controlul vamal efectuat în magazii sau pe cheiuri, gestionarul mărfurilor este obligat să achite drepturile de import.
    (3) Pentru diferenţele în plus sau în minus dintre mărfurile şi cantităţile înscrise în manifestul încărcăturii şi cele înscrise în declaraţiile vamale de export se rectifică manifestul încărcăturii în mod corespunzător cu datele înscrise în declaraţiile vamale de export.
    ART. 191
    La transportul poştal, pentru diferenţele dintre datele înscrise în documentele poştale şi bunurile constatate la controlul vamal, organele poştale încheie procese-verbale de constatare, vizate de autoritatea vamală, în baza cărora diferenţele se scad din evidenţă.
    ART. 192
    în cazurile în care diferenţele constatate potrivit art. 189, art. 190 alin. (1) şi (2) şi art. 191 sunt urmare a sustragerilor mărfurilor pe teritoriul vamal al României, autoritatea vamală încheie un act constatator pe baza căruia transportatorul sau, după caz, gestionarul mărfurilor este obligat să achite drepturile de import.
    ART. 193
    (1) în situaţia în care se constată diferenţe apărute ca urmare a influenţei factorilor naturali în timpul transportului, manipulării sau al depozitării mărfurilor, determinate în baza unor reglementări legale, nu se stabilesc drepturi de import. Menţiunea privind greutatea declarată se modifică în mod corespunzător în baza reglementărilor legale şi se trece în documentele vamale.
    (2) Pentru diferenţele în minus dintre mărfurile înscrise în declaraţia sumară şi cele efectiv constatate pe baza declaraţiei vamale în detaliu, gestionarul mărfurilor este obligat să achite drepturile de import.

    TITLUL IX
    PROCEDURI SIMPLIFICATE

    CAP. 1
    Dispoziţii generale

    ART. 194
    (1) Procedura declaraţiei incomplete permite autorităţii vamale să accepte, în cazuri temeinic justificate, o declaraţie care nu conţine toate datele necesare sau care nu este însoţită de toate documentele necesare pentru regimul vamal respectiv.
    (2) Procedura declaraţiei simplificate permite ca mărfurile să fie plasate sub regimul vamal respectiv la prezentarea unei declaraţii simplificate, cu prezentarea ulterioară a unei declaraţii suplimentare, care poate avea, după caz, caracter global, periodic sau recapitulativ.
    (3) Procedura vămuirii la domiciliu permite ca plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv să se desfăşoare la sediul persoanei care declară mărfurile sau în alte locuri desemnate sau aprobate de autoritatea vamală.
    ART. 195
    în cazul în care se aplică o procedură simplificată folosind procedee informatice pentru realizarea declaraţiilor vamale sau folosind o tehnică de prelucrare a datelor, prevederile art. 130 alin. (2) şi (3), art. 151 - 153 se aplică în mod corespunzător.

    CAP. 2
    Declaraţia pentru punere în liberă circulaţie

    Secţiunea 1
    Declaraţia incompletă

    ART. 196
    Declaraţia pentru punere în liberă circulaţie care poate fi acceptată de autoritatea vamală, la cererea declarantului, trebuie să respecte modelul prevăzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevăzute în anexa nr. 7.
    ART. 197
    (1) Declaraţia pentru punere în liberă circulaţie, pe care autoritatea vamală o poate accepta la cererea declarantului, fără ca aceasta să fie însoţită de anumite documente care ar fi fost necesare, trebuie să fie însoţită cel puţin de acele documente care trebuie prezentate înainte ca mărfurile declarate să poată fi puse în liberă circulaţie.
    (2) Prin exceptare de la dispoziţiile alin. (1) declaraţia, care nu este însoţită de unul sau altul dintre documentele de care depinde punerea mărfurilor în liberă circulaţie, poate fi acceptată după ce autoritatea vamală stabileşte cu certitudine că:
    a) documentul în cauză există şi este valabil;
    b) acesta nu a putut fi anexat la declaraţie din motive independente de voinţa declarantului;
    c) orice întârziere în acceptarea declaraţiei împiedică punerea mărfurilor în liberă circulaţie sau conduce la plata unor drepturi de import mai mari.
    Datele referitoare la documentele lipsă se indică în declaraţie în toate situaţiile.
    ART. 198
    (1) Termenul acordat de autoritatea vamală declarantului, pentru ca acesta să comunice datele sau să prezinte documentele lipsă la data acceptării declaraţiei, nu poate depăşi 30 de zile de la data acceptării acesteia.
    (2) în cazul unui document necesar pentru aplicarea unui drept de import redus sau zero şi cu condiţia ca autoritatea vamală să aibă motive întemeiate să considere că mărfurile la care se referă declaraţia incompletă pot beneficia de un astfel de drept redus sau zero, se poate acorda un termen suplimentar, la cererea declarantului, în vederea prezentării documentului respectiv. Acest termen suplimentar nu poate depăşi 90 de zile.
    în situaţia în care informaţiile sau documentele în materie de valoare în vamă care lipsesc se dovedesc a fi indispensabile, autoritatea vamală poate fixa un termen mai lung sau poate prelungi un termen fixat anterior. Perioada totală acordată trebuie să ţină cont de termenele de prescripţie în vigoare.
    (3) în situaţia în care la mărfurile puse în liberă circulaţie se aplică drepturi de import reduse sau zero în cadrul contingentelor tarifare sau, cu condiţia să nu se reintroducă impunerea de drepturi normale de import, în cadrul plafoanelor tarifare sau a altor măsuri tarifare preferenţiale, măsura prin care se poate beneficia de contingente tarifare sau de măsuri tarifare preferenţiale se acordă numai după prezentarea la autoritatea vamală a documentului de care depinde acordarea taxei reduse sau zero înainte de epuizarea contingentelor tarifare sau, în alte cazuri, înainte de data la care o măsură legală reintroduce aplicarea de drepturi normale de import.
    (4) Cu respectarea dispoziţiilor alin. (1) - (3), documentul de care depinde acordarea dreptului de import redus sau zero poate fi prezentat după expirarea datei pentru care este prevăzut dreptul redus sau zero, cu condiţia ca declaraţia referitoare la mărfurile respective să fi fost acceptată înaintea acestei date.
    ART. 199
    (1) Acceptarea de către autoritatea vamală a unei declaraţii incomplete nu împiedică sau nu întârzie eliberarea mărfurilor declarate astfel, decât dacă există alte motive pentru a se proceda în acest sens. Fără a se încălca dispoziţiile art. 185, liberul de vamă se acordă conform condiţiilor stabilite prin dispoziţiile alin. (2) - (5).
    (2) în cazul când prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului doveditor, lipsă la data acceptării declaraţiei, nu poate influenţa cuantumul drepturilor care se aplică mărfurilor acoperite de respectiva declaraţie, autoritatea vamală ia în considerare suma drepturilor datorate, calculată în mod normal.
    (3) în cazul în care, conform prevederilor art. 196, declaraţia conţine o indicaţie provizorie a valorii, autoritatea vamală ia în considerare cuantumul drepturilor calculate pe baza acestei indicaţii şi solicită, dacă este necesar, constituirea unei garanţii pentru a se acoperi diferenţa dintre acea sumă şi suma care ar putea fi încasată în final.
    (4) în cazul în care, în alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (3), prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului care lipsea la data acceptării declaraţiei poate influenţa cuantumul drepturilor datorate pentru mărfurile descrise în respectiva declaraţie:
    a) dacă prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului lipsă poate avea ca rezultat aplicarea unei taxe reduse, autoritatea vamală înscrie imediat în documentele de plată taxa redusă de import datorată şi cere constituirea unei garanţii care să acopere diferenţa dintre acel cuantum şi cel care ar trebui plătit dacă drepturile de import la mărfurile respective ar fi calculate conform taxei normale;
    b) dacă prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului lipsă poate avea drept rezultat exonerarea totală de drepturi a mărfurilor respective, autoritatea vamală cere constituirea unei garanţii care să acopere suma care ar trebui plătită dacă drepturile vamale ar fi calculate conform taxei normale.
    (5) Fără a se afecta în nici un fel modificările care ar putea interveni ulterior, mai ales în ceea ce priveşte determinarea definitivă a valorii în vamă, declarantul are dreptul ca, în loc să constituie o garanţie, să solicite luarea în considerare, în cazul aplicării dispoziţiilor alin. (3) sau a dispoziţiilor alin. (4) lit. a), a cuantumului drepturilor care s-ar datora definitiv pentru mărfurile respective sau, în cazul aplicării dispoziţiilor alin. (4) lit. b), a cuantumului drepturilor calculat în funcţie de taxa normală.
    ART. 200

de la art 200 la 400
ART. 200
    Dacă, la expirarea perioadei prevăzute la art. 198, declarantul nu prezintă datele necesare pentru stabilirea definitivă a valorii în vamă a mărfurilor sau nu prezintă datele sau documentele care lipsesc, autoritatea vamală ia în considerare ca drepturi care se aplică mărfurilor respective, cuantumul garanţiei constituite conform prevederilor art. 199 alin. (3), alin. (4) lit. a) sau alin. (4) lit. b).
    ART. 201
    Declaraţia incompletă acceptată în condiţiile prevăzute la art. 196 - 199, poate fi completată de către declarant sau poate fi înlocuită, de comun acord cu autoritatea vamală, cu o altă declaraţie care respectă condiţiile prevăzute la art. 85 din Codul vamal.
    Data pentru stabilirea drepturilor eventual datorate şi pentru aplicarea altor dispoziţii care reglementează punerea în liberă circulaţie a mărfurilor este, în ambele situaţii, data acceptării declaraţiei incomplete.

    Secţiunea a 2-a
    Procedura declaraţiei simplificate

    ART. 202
    (1) La solicitarea scrisă conţinând toate informaţiile necesare, declarantul este autorizat, conform dispoziţiilor art. 203 şi 204, să întocmească declaraţia pentru punere în liberă circulaţie într-o formă simplificată când mărfurile sunt prezentate biroului vamal.
    (2) Declaraţia simplificată poate fi sub forma:
    a) fie a unei declaraţii incomplete de tipul celei prevăzute la art. 196;
    b) fie a unui document administrativ sau comercial, însoţit de o cerere pentru punerea în liberă circulaţie.
    Declaraţia simplificată trebuie să conţină datele prevăzute în anexa nr. 7.
    (3) în cazul în care condiţiile permit, autoritatea vamală poate accepta ca cererea pentru punerea în liberă circulaţie prevăzută la alin. (2) lit. b), să fie înlocuită de o cerere globală care să acopere operaţiunile de punere în liberă circulaţie efectuate pe parcursul unei anumite perioade. Menţiunea privind aprobarea acordată ca urmare acestei cereri globale se face prin înscrierea pe documentul administrativ sau comercial prezentat conform prevederilor de la alin. (2).
    (4) Declaraţia simplificată este însoţită de toate documentele necesare pentru punere în liberă circulaţie a mărfurilor. în acest caz se aplică art. 197 alin. (2).
    (5) Prezentul articol se aplică fără a încălca dispoziţiile art. 221.
    ART. 203
    (1) Autorizaţia prevăzută la art. 202 se acordă declarantului cu condiţia să fie garantat un control eficient privind respectarea prohibiţiilor sau restricţiilor ori a altor dispoziţii care reglementează punerea în liberă circulaţie a mărfurilor.
    (2) Autorizaţia este, în principiu, refuzată în cazul în care persoana care a depus cererea:
    a) a săvârşit o încălcare gravă sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale;
    b) declară mărfurile pentru punere în liberă circulaţie numai în mod ocazional.
    (3) Autorizaţia poate fi refuzată în cazul în care persoana respectivă acţionează în numele altei persoane care declară ocazional mărfuri pentru liberă circulaţie.
    (4) Fără a se încălca dispoziţiile art. 36 din Codul vamal, autorizaţia poate fi revocată în cazul în care se constată una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3).
    (5) în situaţia în care o persoană a obţinut statutul de agent economic autorizat care beneficiază de simplificările prevăzute de reglementările vamale, autoritatea vamală examinează doar criteriile prevăzute la alin. (2) lit. b), celelalte criterii fiind considerate ca îndeplinite.
    ART. 204
    (1) Prin autorizaţia prevăzută la art. 202:
    a) se desemnează biroul vamal competent pentru a accepta declaraţiile simplificate;
    b) se precizează mărfurile la care se aplică;
    c) se precizează garanţia care trebuie depusă de către persoana interesată pentru a acoperi datoria vamală ce poate rezulta.
    Prin autorizaţie se precizează forma şi conţinutul declaraţiilor suplimentare şi se stabileşte termenul în care acestea trebuie să fie prezentate biroului vamal desemnat în acest scop.
    (2) Autoritatea vamală poate renunţa la dreptul de a cere prezentarea unei declaraţii suplimentare în cazul în care aceasta are ca obiect mărfuri a căror valoare se situează sub limita de 1000 euro, iar declaraţia simplificată conţine deja toate informaţiile necesare pentru punerea în liberă circulaţie.

    Secţiunea a 3-a
    Procedura de vămuire la domiciliu

    ART. 205
    Autorizaţia de a folosi procedura de vămuire la domiciliu se acordă oricărei persoane care doreşte ca mărfurile să fie puse în liberă circulaţie la sediul său sau în alte locuri prevăzute la art. 194 şi care prezintă autorităţii vamale o cerere scrisă în acest sens, conţinând toate datele necesare acordării autorizaţiei cu privire la:
    a) mărfurile supuse regimului de tranzit şi pentru care persoana prevăzută mai sus este autorizată să folosească procedurile simplificate care se desfăşoară la biroul de destinaţie conform prevederilor art. 314 - 316;
    b) mărfurile plasate anterior sub un regim vamal economic, fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 221;
    c) mărfurile care, după ce sunt prezentate biroului vamal conform prevederilor art. 66 din Codul vamal, sunt păstrate la biroul vamal sau în alte locuri în conformitate cu altă procedură de tranzit decât aceea prevăzută la lit. a);
    d) mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României cu exceptare de la obligaţia prezentării lor la biroul vamal, conform prevederilor art. 67 lit. b) din Codul vamal.
    ART. 206
    (1) Autorizaţia se acordă cu condiţia ca:
    a) evidenţele solicitantului să permită autorităţii vamale să efectueze verificări eficiente şi în special controale ulterioare;
    b) să fie posibilă garantarea efectuării unui control eficient privind respectarea prohibiţiilor sau restricţiilor la import sau a altor dispoziţii care reglementează acordarea liberului de vamă.
    (2) Autorizaţia se refuză, în principiu, în cazul în care solicitantul:
    a) a săvârşit o încălcare gravă sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale;
    b) declară numai în mod ocazional mărfuri pentru punerea în liberă circulaţie.
    (3) în situaţia în care persoana interesată a obţinut statutul de agent economic autorizat care beneficiază de simplificările prevăzute de reglementările vamale, autoritatea vamală examinează doar criteriile prevăzute la alin. (2) lit. b), celelalte fiind considerate ca îndeplinite.
    ART. 207
    (1) Fără să se înlăture aplicarea art. 36 din Codul vamal, autoritatea vamală poate decide să nu revoce autorizaţia în cazul în care titularul îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit de autoritatea vamală sau când neîndeplinirea unei obligaţii nu are consecinţe reale asupra funcţionării corecte a regimului.
    (2) în principiu, autorizaţia se revocă sau poate fi revocată în cazul în care se constată situaţia prevăzută la art. 206 alin. (2) lit. a).
    ART. 208
    (1) în cazurile prevăzute la art. 205 lit. a) şi c), când mărfurile sunt puse în liberă circulaţie în momentul în care ajung la locul desemnat în acest scop, titularul autorizaţiei notifică de îndată autoritatea vamală de această sosire, în forma şi în modul stabilit de aceasta, în scopul de a obţine liberul de vamă şi al înscrierii mărfurilor în evidenţele sale.
    în situaţia în care punerea în liberă circulaţie este precedată de depozitarea temporară a mărfurilor, în sensul art. 73 din Codul vamal, în acelaşi loc, înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 72 din Codul vamal, titularul autorizaţiei notifică de îndată autoritatea vamală de această sosire, în forma şi modul stabilit de aceasta, în scopul de a obţine eliberarea mărfurilor şi al înscrierii mărfurilor în evidenţele sale.
    (2) în cazurile prevăzute la art. 205 lit. b), titularul autorizaţiei notifică de îndată autoritatea vamală de această sosire, în forma şi modul stabilite de aceasta, în scopul de a obţine liberul de vamă şi al înscrierii mărfurilor în evidenţele sale.
    Notificarea nu este necesară pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor plasate anterior în regim de antrepozitare vamală, într-un antrepozit de tip D.
    (3) în cazurile prevăzute la art. 205 lit. d), la sosirea mărfurilor la locul desemnat în acest scop titularul autorizaţiei înscrie mărfurile în evidenţele sale.
    (4) Titularul autorizaţiei pune la dispoziţia autorităţii vamale, din momentul înscrierii mărfurilor în evidenţe, la care se face referire la alin. (1) - (3), toate documentele care sunt necesare aplicării prevederilor care reglementează punerea în liberă circulaţie.
    (5) Cu condiţia ca verificarea modului corect de desfăşurare a operaţiunilor să nu fie afectată, autoritatea vamală poate:
    a) permite ca notificarea prevăzută la alin. (1) şi (2) să se efectueze imediat ce sosirea mărfurilor devine iminentă;
    b) dispensa pe titularul autorizaţiei de obligaţia de a notifica biroului vamal competent fiecare sosire a mărfurilor atunci când felul mărfurilor respective şi circulaţia rapidă a mărfurilor justifică acest lucru, cu condiţia ca acesta să pună la dispoziţia biroului vamal toate informaţiile pe care acesta le consideră necesare pentru exercitarea dreptului său de a verifica mărfurile.
    în acest caz, înscrierea mărfurilor în evidenţele titularului este echivalentă cu acordarea liberului de vamă.
    (6) înscrierea în evidenţele prevăzute la alin. (1) - (3) poate fi înlocuită cu orice altă formalitate, stabilită de autoritatea vamală, care oferă garanţii similare. înscrierea indică data la care a fost făcută, precum şi datele prevăzute în anexa nr. 7.
    ART. 209
    Autorizaţia prevăzută la art. 205 stabileşte regulile specifice pentru funcţionarea procedurii şi, în mod deosebit, cuprinde:
    a) mărfurile la care se aplică;
    b) forma obligaţiilor prevăzute la art. 208 şi referirea la garanţia care trebuie să fie constituită de către persoana respectivă;
    c) momentul în care se acordă liberul de vamă;
    d) termenul în care declaraţia suplimentară trebuie depusă la biroul vamal competent desemnat în acest scop;
    e) condiţiile în care mărfurile fac obiectul declaraţiilor globale, periodice sau recapitulative, după caz.

    CAP. 3
    Declaraţiile pentru regimul vamal economic

    Secţiunea 1
    Plasarea sub regimul vamal economic

    Paragraful 1
    Plasarea sub regimul de antrepozitare vamală

    A. Declaraţia incompletă
    ART. 210
    (1) Declaraţia de plasare sub regimul de antrepozitare vamală pe care biroul vamal o poate accepta, la cererea declarantului, trebuie să respecte modelul prevăzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevăzute în anexa nr. 7.
    (2) Dispoziţiile art. 197, 198 şi 201 se aplică în mod corespunzător.
    (3) Prezentul articol nu se aplică declaraţiilor de plasare sub acest regim a mărfurilor prevăzute în reglementările privind politica agricolă menţionate la art. 383.

    B. Procedura declaraţiei simplificate
    ART. 211
    (1) La cerere, declarantul este autorizat, în conformitate cu condiţiile şi în modalitatea prevăzută la art. 212, să întocmească declaraţia de plasare sub un anumit regim într-o formă simplificată, când mărfurile sunt prezentate biroului vamal.
    (2) Declaraţia simplificată poate fi sub forma:
    a) fie a unei declaraţii incomplete de tipul celei prevăzute la art. 210;
    b) fie a unui document administrativ sau comercial, însoţit de o cerere de plasare sub regim.
    Declaraţia trebuie să conţină datele prevăzute la art. 210 alin. (1).
    (3) în cazul în care această procedură se aplică într-un antrepozit de tip D, declaraţia simplificată trebuie să cuprindă şi felul mărfurilor respective, în termeni suficient de precişi pentru a permite clasificarea lor imediată şi fără dubii şi pentru stabilirea valorii lor în vamă.
    (4) Procedura prevăzută la alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul antrepozitului de tip F şi nici la plasarea sub regim, în orice tip de antrepozit, a mărfurilor româneşti prevăzute de reglementările privind politica agricolă.
    (5) Dispoziţiile alin. (2) lit. b) se aplică în cazul antrepozitului de tip B fără posibilitatea folosirii unui document comercial. Când documentul administrativ nu conţine toate datele prevăzute în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, acestea sunt prezentate în cererea însoţitoare.
    ART. 212
    (1) Cererea prevăzută la art. 211 alin. (1) se face în scris şi trebuie să conţină toate elementele necesare pentru acordarea autorizaţiei.
    în situaţia în care condiţiile permit, cererea poate fi înlocuită de o cerere globală care să acopere operaţiunile desfăşurate într-o perioadă de timp.
    (2) Autorizaţia prevăzută la art. 211 alin. (1) se acordă celui interesat cu condiţia ca regularitatea operaţiunilor să nu fie afectată.
    (3) Autorizaţia este refuzată, în principiu, în cazul în care:
    a) nu sunt oferite garanţiile necesare pentru buna desfăşurare a operaţiunilor;
    b) persoana interesată efectuează numai în mod ocazional operaţiuni de plasare sub regim;
    c) persoana respectivă a săvârşit o încălcare gravă sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale.
    (4) Fără a aduce atingere art. 36 din Codul vamal, autorizaţia poate fi revocată în situaţia în care se constată situaţiile prevăzute la alin. (3).
    (5) în situaţia în care persoana interesată a obţinut statutul de agent economic autorizat care beneficiază de simplificările prevăzute de reglementările vamale, autoritatea vamală examinează numai criteriile prevăzute la alin. (3) lit. b). Toate celelalte criterii sunt considerate ca fiind îndeplinite.
    ART. 213
    (1) Autorizaţia cuprinde modalităţile specifice pentru funcţionarea procedurii şi, în special, biroul de plasare sub regim.
    (2) în cazul acestei proceduri nu este necesară depunerea unei declaraţii suplimentare.

    C. Procedura de vămuire la domiciliu
    ART. 214
    (1) Autorizaţia pentru folosirea procedurii de vămuire la domiciliu se acordă în condiţiile şi în modalităţile prevăzute la alin. (2) şi la art. 215 şi 216.
    (2) Procedura de vămuire la domiciliu nu se aplică în cazul antrepozitului de tip B sau F şi nici pentru plasarea în oricare tip de antrepozit vamal a mărfurilor româneşti prevăzute în reglementările privind politica agricolă.
    (3) Dispoziţiile art. 212 se aplică în mod corespunzător.
    ART. 215
    (1) Pentru a permite autorităţii vamale să se asigure de desfăşurarea corectă a operaţiunilor, titularul autorizaţiei este obligat ca, la sosirea mărfurilor la locul desemnat în acest scop, să:
    a) notifice biroului vamal de control a operaţiunii sosirea mărfurilor în forma şi modalitatea prevăzută de către acesta;
    b) efectueze înscrierea în evidenţe a mărfurilor;
    c) ţină la dispoziţia biroului vamal de control toate documentele referitoare la plasarea mărfurilor sub regim.
    înregistrarea prevăzută la lit. b) trebuie să conţină cel puţin anumite date folosite pentru identificarea mărfurilor din punct de vedere comercial, inclusiv cantitatea.
    (2) Dispoziţiile art. 208 alin. (5) se aplică, în mod corespunzător, şi acestei proceduri.
    ART. 216
    Autorizaţia prevăzută la art. 214 stabileşte modalităţile specifice pentru funcţionarea procedurii şi stabileşte în special:
    a) mărfurile la care se aplică;
    b) forma obligaţiilor prevăzute la art. 215;
    c) momentul acordării liberului de vamă.
    Pentru această procedură nu este necesară o declaraţie suplimentară.

    Paragraful 2
    Plasarea sub regimul de perfecţionare activă, de transformare sub control vamal sau de admitere temporară

    A. Declaraţia incompletă
    ART. 217
    (1) Declaraţia de plasare sub un regim vamal economic, altul decât perfecţionarea pasivă sau antrepozitarea vamală, pe care biroul vamal de plasare le poate accepta, la cererea declarantului, trebuie să respecte modelul prevăzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevăzute în anexa nr. 7.
    (2) Dispoziţiile art. 197, 198 şi 201 se aplică în mod corespunzător.
    (3) în cazul plasării sub regimul de perfecţionare activă, sistemul cu rambursare, dispoziţiile art. 199 şi 200 se aplică în mod corespunzător.

    B. Procedura declaraţiei simplificate şi de vămuire la domiciliu
    ART. 218
    Dispoziţiile art. 202 - 209 şi 212 se aplică în mod corespunzător mărfurilor declarate pentru regimurile vamale economice prevăzute în prezentul paragraf.

    Paragraful 3
    Mărfuri declarate pentru regimul de perfecţionare pasivă

    ART. 219
    Dispoziţiile art. 222 - 232 care se aplică mărfurilor declarate pentru export se aplică în mod corespunzător şi mărfurilor declarate pentru export în cadrul regimului de perfecţionare pasivă.

    Paragraful 4
    Dispoziţii comune

    ART. 220
    în situaţia în care două sau mai multe autorizaţii cu privire la regimurile vamale economice se aprobă aceleiaşi persoane şi unul dintre aceste regimuri este încheiat prin plasarea sub un alt regim, folosind procedura de vămuire la domiciliu, nu este necesară o declaraţie suplimentară.

    Secţiunea a 2-a
    încheierea unui regim vamal economic

    ART. 221
    (1) în cazul încheierii unui regim vamal economic, altul decât perfecţionarea pasivă şi antrepozitarea vamală, se pot aplica procedurile simplificate pentru punere în liberă circulaţie, export şi reexport. în cazul reexportului, dispoziţiile art. 222 - 232 se aplică în mod corespunzător.
    (2) Procedurile simplificate prevăzute la art. 196 - 209 se pot aplica şi în cazul punerii în liberă circulaţie a mărfurilor aflate sub regimul de perfecţionare pasivă.
    (3) în cazul încheierii regimului de antrepozitare vamală se pot autoriza procedurile simplificate prevăzute pentru punere în liberă circulaţie, export sau reexport.
    Cu toate acestea:
    a) pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip F nu se pot autoriza proceduri simplificate;
    b) pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip B se aplică numai declaraţia incompletă sau procedura declaraţiei simplificate;
    c) eliberarea unei autorizaţii pentru un antrepozit de tip D implică aplicarea automată a procedurii de vămuire la domiciliu pentru punerea în liberă circulaţie. Această procedură nu se poate aplica în cazurile în care persoana interesată doreşte să beneficieze de aplicarea unor elemente de taxare care nu pot fi verificate fără controlul fizic al mărfurilor. în acest caz, pot fi folosite alte proceduri care presupun prezentarea mărfurilor la vamă;
    d) nu se aplică proceduri simplificate mărfurilor româneşti prevăzute în reglementările privind politica agricolă care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală.

    CAP. 4
    Declaraţia de export

    ART. 222
    (1) Formalităţile care se efectuează la biroul vamal de export conform art. 464 pot fi simplificate în conformitate cu dispoziţiile din prezentul capitol.
    (2) Dispoziţiile art. 465 şi 466, şi când este cazul, prevederile art. 471 - 476 se aplică în mod corespunzător şi prezentului capitol.
    (3) în situaţia în care reglementările vamale prevăd utilizarea unui alt document de înlocuire a exemplarului 3 al declaraţiei vamale în detaliu, prevederile acestui capitol se aplică în mod corespunzător acestui document.

    Secţiunea 1
    Declaraţia incompletă

    ART. 223
    (1) Declaraţia de export pe care biroul vamal o poate accepta la cererea declarantului trebuie să respecte modelul prevăzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevăzute în anexa nr. 7.
    (2) Dispoziţiile art. 197 - 201 se aplică în mod corespunzător declaraţiilor de export.
    ART. 224
    (1) în cazul aplicării dispoziţiilor art. 451, declaraţia suplimentară sau de înlocuire se poate depune la biroul vamal în a cărui rază de competenţă se află domiciliul exportatorului.
    (2) Declaraţia incompletă menţionează biroul vamal la care urmează a fi depusă declaraţia suplimentară sau de înlocuire. Biroul vamal la care se depune declaraţia incompletă trimite exemplarele 1 şi 2 la biroul vamal la care se depune declaraţia suplimentară sau de înlocuire.

    Secţiunea a 2-a
    Procedura declaraţiei simplificate

    ART. 225
    (1) La cererea scrisă, conţinând toate informaţiile necesare, declarantul este autorizat, în conformitate cu condiţiile şi în modul stabilit la art. 203 - 204 aplicate în mod corespunzător, să întocmească declaraţia de export într-o formă simplificată când mărfurile sunt prezentate biroului vamal.
    (2) Fără a se înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 151 şi art. 231 declaraţia simplificată are forma declaraţiei vamale în detaliu şi conţine cel puţin datele pentru declaraţia simplificată prevăzute în anexa nr. 7. Dispoziţiile art. 197 - 201 se aplică în mod corespunzător.

    Secţiunea a 3-a
    Procedura de vămuire la domiciliu

    ART. 226
    Autorizaţia de a folosi procedura de vămuire la domiciliu se acordă în urma unei cereri scrise, în condiţiile şi modalităţile prevăzute la art. 227, oricărei persoane, denumită în continuare exportator agreat, care doreşte să efectueze formalităţile de export la domiciliul său sau în alte locuri desemnate sau aprobate de către autoritatea vamală.
    ART. 227
    Dispoziţiile art. 206 - 207 se aplică în mod corespunzător.
    ART. 228
    (1) înainte de expedierea mărfurilor din locurile prevăzute la art. 226, exportatorul agreat este obligat:
    a) să comunice biroului vamal de export fiecare expediere, prin depunerea unei declaraţii simplificate conform prevederilor art. 225;
    b) să ţină la dispoziţia autorităţii vamale toate documentele a căror prezentare poate fi necesară pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementează exportul de mărfuri.
    (2) La cererea sa exportatorul agreat poate depune în locul declaraţiei vamale simplificate o declaraţie vamală de export completă. în acest caz nu mai este necesară depunerea unei declaraţii suplimentare, conform prevederilor art. 97 alin. (4) din Codul vamal.
    (3) în anumite situaţii speciale, justificate de felul mărfurilor respective şi de ritmul accelerat al operaţiunilor de export, autoritatea vamală îl poate dispensa pe exportatorul agreat de obligaţia depunerii unei declaraţii simplificate la biroul vamal de export pentru fiecare expediere de marfă. Această dispensă se acordă, înainte de expedierea mărfurilor din locurile prevăzute la art. 226 şi în termenele prevăzute la art. 455 şi 456, dacă:
    a) exportatorul agreat notifică pe cale electronică biroului vamal, fiecare expediere şi furnizează toate informaţiile considerate necesare pentru efectuarea unei analize de risc efective anterioare plecării mărfurilor şi pentru ca autoritatea vamală să-şi exercite, dacă este cazul, dreptul de a verifica mărfurile înainte de acordarea liberului de vamă;
    b) exportatorul agreat înregistrează expedierea în evidenţele sale. O astfel de înregistrare poate fi înlocuită cu orice altă formalitate care asigură garanţii similare acceptate de autoritatea vamală. înregistrarea trebuie să menţioneze data efectuării acesteia şi datele din anexa nr. 7 prevăzute pentru procedura de vămuire la domiciliu. Dispoziţiile art. 223 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
    (4) în cazul prevăzut la alin. (3), autoritatea vamală este obligată să se asigure că sunt îndeplinite condiţiile pentru schimbul de informaţii între biroul vamal de export şi alte birouri vamale.
    ART. 229
    (1) Pentru a verifica dacă mărfurile au părăsit efectiv teritoriul vamal al României, exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu este folosit ca dovadă a ieşirii. în autorizaţie se menţionează că exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu trebuie să fie autentificat, prin certificare, în prealabil.
    (2) Autentificarea prealabilă se efectuează într-unul dintre următoarele moduri:
    a) rubrica A se ştampilează în prealabil cu ştampila biroului vamal şi se semnează de către un funcţionar al acelui birou desemnat în acest scop;
    b) exportatorul agreat ştampilează declaraţia folosind o ştampilă specială conform modelului indicat în anexa nr. 11.
    Această ştampilă poate fi preimprimată pe formulare în cazul în care tipărirea este încredinţată unei imprimerii aprobată în acest scop.
    (3) înainte de expedierea mărfurilor, exportatorul agreat este obligat să efectueze formalităţile prevăzute la art. 228 şi să indice pe exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu datele cuprinse în anexa nr. 7.
    (4) Rubrica 44 a exemplarului 3, completat conform prevederilor alin. (2), trebuie să cuprindă numărul autorizaţiei şi denumirea biroului vamal emitent.
    ART. 230
    (1) în autorizaţia prevăzută la art. 226 se stabilesc modalităţile specifice pentru aplicarea procedurii şi în mod special:
    a) mărfurile la care se aplică;
    b) forma obligaţiilor prevăzute la art. 228;
    c) procedura acordării liberului de vamă. Când biroul vamal de export aplică prevederile art. 471 - 476, acordarea liberului de vamă se face potrivit art. 472;
    d) conţinutul exemplarului 3 al declaraţiei vamale în detaliu şi mijloacele prin care urmează a fi validat;
    e) procedura de prezentare a declaraţiei suplimentare şi termenul în care aceasta trebuie depusă.
    (2) Autorizaţia include angajamentul exportatorului agreat de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura integritatea ştampilei speciale sau a formularelor imprimate în prealabil cu ştampila biroului vamal de export sau imprimarea ştampilei speciale.

    Secţiunea a 4-a
    Dispoziţii comune secţiunilor 2 şi 3

    ART. 231
    (1) în locul declaraţiei vamale în detaliu, autoritatea vamală poate aproba folosirea unui document comercial sau administrativ ori a altui suport.
    (2) Documentul sau suportul prevăzut la alin. (1) cuprinde cel puţin datele prevăzute în anexa nr. 7 şi este însoţit de o cerere de export. în cazul în care situaţia permite, autoritatea vamală poate accepta ca această cerere să fie înlocuită cu o cerere globală care să acopere operaţiunile de export ce urmează a fi efectuate pe o perioadă determinată, cu condiţia ca titularul să furnizeze autorităţii vamale orice informaţie pe care aceasta o consideră necesară pentru efectuarea unei analize de risc eficiente, înainte de expedierea mărfurilor şi când este cazul, dreptul său de a verifica mărfurile. Pe documentul sau suportul utilizat se menţionează această autorizaţie.
    (3) Documentul comercial sau administrativ constituie dovada ieşirii de pe teritoriul vamal al României, la fel ca şi exemplarul 3 din declaraţia vamală în detaliu. în cazul folosirii altor suporturi, măsurile referitoare la avizarea ieşirii se stabilesc de autoritatea vamală.
    ART. 232
    (1) Autoritatea Naţională a Vămilor poate dispune şi alte simplificări, în plus faţă de procedurile prevăzute în secţiunile 2 şi 3, cu respectarea principiilor stabilite de Codul vamal.
    (2) în cazul prevăzut la alin. (1), datele pe care autoritatea vamală le consideră necesare, pentru efectuarea eficientă a analizei de risc, înainte de expedierea mărfurilor şi, când este cazul, dreptul său de a examina mărfurile, este necesar să fie puse la dispoziţia acesteia.

    PARTEA II
    DESTINAŢII VAMALE

    TITLUL I
    PUNERE îN LIBERĂ CIRCULAŢIE

    CAP. 1
    Dispoziţii generale

    ART. 233
    (1) în situaţia în care mărfurile româneşti exportate pe baza unui carnet ATA se întorc în teritoriul vamal al României, punerea în liberă circulaţie a acestor mărfuri poate fi efectuată pe baza carnetului ATA.
    (2) în acest caz biroul vamal unde mărfurile sunt puse în liberă circulaţie efectuează următoarele formalităţi:
    a) verifică datele ce figurează în rubricile de la A la G a voletului de reimport;
    b) completează cotorul şi rubrica H a voletului de reimport;
    c) reţine voletul de reimport.
    (3) în situaţia în care formalităţile privind verificarea şi încheierea exportului temporar de mărfuri româneşti sunt îndeplinite la un alt birou vamal decât cel de intrare, mărfurile sunt transportate între cele două birouri vamale fără nici un fel de formalităţi.

    CAP. 2
    Destinaţia finală

    ART. 234
    (1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică pentru mărfurile care sunt puse în liberă circulaţie beneficiind de tratament tarifar favorabil sau cărora li se aplică taxe vamale reduse sau zero datorită destinaţiei lor finale şi fac obiectul supravegherii vamale cu privire la respectarea destinaţiei.
    (2) în sensul acestui capitol, prin termenii de mai jos se înţelege:
    a) contabilitate - orice date comerciale, fiscale sau alte date contabile ale titularului sau ţinute în numele acestuia;
    b) evidenţe - datele care conţin ansamblul informaţiilor şi elementelor tehnice necesare pe orice suport, pentru ca autoritatea vamală să poată asigura supravegherea şi controlul regimului.
    ART. 235
    (1) în situaţia în care mărfurile fac obiectul supravegherii vamale ca urmare a destinaţiei lor finale, acordarea tratamentului tarifar favorabil conform prevederilor art. 49 din Codul vamal se face pe baza unei autorizaţii scrise.
    Autorizaţia este necesară pentru asigurarea supravegherii vamale când mărfurile sunt puse în liberă circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero ca urmare a utilizării lor conform unei destinaţii finale şi când potrivit dispoziţiilor legale în vigoare mărfurile trebuie să rămână sub supraveghere vamală conform prevederilor art. 104 din Codul vamal.
    (2) Cererea de autorizare se înaintează în scris, folosind modelul din anexa nr. 12, la direcţia regională vamală în a cărei rază de competenţă mărfurilor li se atribuie o destinaţie finală. în cazul în care operaţiunea se desfăşoară pe raza mai multor regionale vamale, cererea se depune la direcţia regională vamală în a cărei rază de competenţă se află contabilitatea principală a solicitantului, care facilitează controlul pe bază de audit. Autoritatea vamală poate permite reînnoirea sau modificarea autorizaţiei pe baza unei simple cereri în scris.
    (3) Cererea de autorizare poate fi făcută printr-o declaraţie vamală pentru punerea în liberă circulaţie întocmită în scris sau prin procedee informatice, în procedură normală, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
    a) cererea să implice un singur birou vamal;
    b) solicitantul să atribuie mărfurilor, în totalitate, numai destinaţia finală declarată;
    c) să se asigure desfăşurarea corectă a operaţiunilor.
    (4) în cazul în care autoritatea vamală consideră că informaţiile care figurează în cerere sunt insuficiente, aceasta poate cere solicitantului informaţii suplimentare.
    în special, când cererea este făcută prin depunerea declaraţiei vamale, autoritatea vamală poate solicita ca aceasta să fie însoţită de un document întocmit de declarant care să conţină cel puţin următoarele informaţii, dacă acestea nu sunt înscrise pe declaraţia vamală:
    a) numele şi adresa solicitantului, declarantului şi operatorului;
    b) natura destinaţiei finale;
    c) descrierea tehnică a mărfurilor şi a produselor rezultate în urma atribuirii destinaţiei finale şi modalitatea de a le identifica;
    d) rata estimată a randamentului sau modul de stabilire a acestei rate;
    e) termenul prevăzut pentru a atribui mărfurilor destinaţia finală;
    f) locul în care mărfurilor li se atribuie destinaţia finală.
    (5) Direcţia regională vamală eliberează autorizaţia în termen de 30 de zile şi trimite un exemplar birourilor vamale interesate.
    (6) Solicitantul este informat în legătură cu decizia de acordare a autorizaţiei sau în legătură cu motivele respingerii cererii în termen de 30 zile de la depunerea cererii sau de la primirea de către autoritatea vamală a informaţiilor care lipsesc şi care au fost solicitate în mod suplimentar.
    ART. 236
    (1) Autorizaţia al cărei model figurează în anexa nr. 12 se acordă persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al României dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) activităţile avute în vedere sunt conforme cu destinaţia finală declarată şi cu dispoziţiile referitoare la transferul de mărfuri şi, de asemenea, este asigurată desfăşurarea corectă a operaţiunilor;
    b) solicitantul autorizaţiei oferă toate garanţiile necesare pentru desfăşurarea corectă a operaţiunilor ce trebuie efectuate şi se obligă să atribuie mărfurilor, parţial sau total, destinaţia finală declarată sau să le transfere şi să prezinte dovada acestei atribuiri sau a transferului, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; de asemenea, acesta se obligă să nu întreprindă acţiuni incompatibile cu scopul economic al destinaţiei finale avut în vedere şi să informeze autoritatea vamală competentă asupra tuturor elementelor care pot avea efecte asupra autorizaţiei;
    c) este asigurată supravegherea vamală, iar măsurile administrative pe care trebuie să le ia autoritatea vamală nu trebuie să fie disproporţionate faţă de necesităţile economice în cauză;
    d) sunt ţinute şi păstrate evidenţe corespunzătoare;
    e) se depune o garanţie corespunzătoare atunci când autoritatea vamală consideră că aceasta este necesară.
    (2) La depunerea unei cereri potrivit art. 235 alin. (3), autorizaţia se acordă persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al României prin acceptarea declaraţiei vamale şi cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (1).
    (3) Autorizaţia conţine, dacă sunt necesare, următoarele elemente:
    a) identificarea titularului autorizaţiei;
    b) codul din N.C. sau din Tariful Vamal Integrat Român, tipul şi descrierea mărfurilor, operaţiunile prin care se atribuie mărfurilor destinaţia finală declarată şi dispoziţiile privind rata de randament;
    c) mijloacele şi metodele de identificare şi de control vamal, incluzând modalităţile de stocare în comun a mărfurilor pentru care se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 393 alin. (2) - (4), precum şi modalităţile de stocare a amestecurilor de produse aflate sub supraveghere vamală în ceea ce priveşte destinaţia finală, clasificate la cap. 27 şi 29 din Nomenclatura Combinată sau de stocare a unor astfel de produse cu uleiuri brute din petrol clasificate la subpoziţia tarifară 270900 din Nomenclatura Combinată;
    d) termenul în care mărfurilor trebuie să li se atribuie destinaţia finală declarată;
    e) birourile vamale unde se declară mărfurile pentru punerea în liberă circulaţie şi birourile de control al regimului;
    f) locurile unde mărfurilor trebuie să li se atribuie destinaţia finală declarată;
    g) garanţia care trebuie constituită, când este cazul;
    h) durata de valabilitate a autorizaţiei;
    i) posibilitatea de transfer a mărfurilor, când este cazul;
    j) aranjamentele simplificate pentru transferul mărfurilor, când este cazul;
    k) procedurile simplificate autorizate potrivit art. 98 din Codul vamal, când este cazul;
    l) mijloacele de comunicare - adresă, telefon, persoană de contact.
    în cazul stocării amestecurilor de produse prevăzute la lit. c), dacă produsele nu se clasifică la acelaşi cod tarifar din N.C. nu prezintă aceeaşi calitate comercială şi nu au aceleaşi caracteristici tehnice şi fizice, stocarea amestecurilor poate fi autorizată numai dacă acestea sunt în întregime destinate a fi supuse unuia din tratamentele specifice prevăzute în nota complementară nr. 4 de la capitolul 27 din N.C.
    (4) Autorizaţia este valabilă de la data emiterii sau de la orice altă dată ulterioară menţionată în autorizaţie şi nu poate depăşi trei ani cu excepţia cazurilor temeinic justificate.
    ART. 237
    (1) Autoritatea vamală poate emite o autorizaţie retroactivă care intră în vigoare de la data depunerii cererii.
    (2) Dacă cererea se referă la reînnoirea unei autorizaţii pentru acelaşi tip de operaţiune şi aceleaşi mărfuri, se poate acorda autorizaţia cu efect retroactiv de la data la care a expirat autorizaţia iniţială.
    (3) în circumstanţe excepţionale, efectul retroactiv al unei autorizaţii se poate întinde pe o perioadă care nu poate depăşi un an înainte de data depunerii cererii, cu condiţia să existe o necesitate economică dovedită şi cu condiţia ca:
    a) cererea să nu fie legată de o încercare de înşelăciune sau de o neglijenţă evidentă;
    b) din evidenţele contabile ale solicitantului să rezulte faptul că cerinţele regimului pot fi considerate îndeplinite şi că, atunci când este cazul, pentru a evita substituirea, mărfurile pot fi identificate pentru perioada respectivă, iar aceste evidenţe permit verificarea regimului;
    c) toate formalităţile necesare pentru regularizarea situaţiei mărfurilor să poată fi îndeplinite, inclusiv, dacă este cazul, invalidarea declaraţiei.
    ART. 238
    Expirarea autorizaţiei nu afectează mărfurile care erau în liberă circulaţie în baza autorizaţiei respective înainte de expirarea ei.
    ART. 239
    (1) Transferul mărfurilor între diferite locuri menţionate în aceeaşi autorizaţie se poate face fără nici un fel de formalităţi vamale.
    (2) în situaţia în care transferul mărfurilor se realizează între doi titulari de autorizaţie se foloseşte formularul de control T5R prevăzut în anexa nr. 13.
    (3) în cazul prevăzut la alin. (2) cedentul completează formularul de control T5R în trei exemplare - un original şi două copii -, care trebuie să cuprindă:
    a) în rubrica A "Biroul de plecare" adresa biroului vamal menţionat în autorizaţia cedentului;
    b) în rubrica 2, numele, adresa completă şi numărul de autorizaţie a cedentului;
    c) în rubrica 8, numele, adresa completă şi numărul de autorizaţie a cesionarului;
    d) în rubrica "Notă importantă" şi în rubrica B textul trebuie să fie bifat;
    e) în rubricile 31 şi 33, descrierea mărfurilor la momentul transferului, inclusiv numărul de articole şi codul tarifar corespunzător din Nomenclatura Combinată;
    f) în rubrica 38, greutatea netă a mărfurilor;
    e) în rubrica 103, cantitatea netă a mărfurilor în litere;
    h) în rubrica 104, după bifarea rubricii "Altele (specificaţii)" cu litere mari de tipar, menţiunea DESTINAŢIE FINALĂ: MĂRFURI PENTRU CARE OBLIGAŢIILE SUNT TRANSFERATE CESIONARULUI (ART. 239 DIN REGULAMENTUL VAMAL);
    i) în rubrica 106, elementele de taxare aplicate mărfurilor importate, numărul de înregistrare şi data declaraţiei de punere în liberă circulaţie, numele şi adresa biroului vamal la care a fost completată declaraţia.
    (4) Cedentul trimite setul complet de exemplare de control T5R cesionarului, iar acesta anexează originalul documentului comercial care indică data primirii mărfurilor la setul de exemplare de control T5R şi prezintă toate aceste documente biroului vamal stabilit în autorizaţia sa. în caz de surplus, lipsa sau substituire de mărfuri sau orice alt fel de nereguli cesionarul trebuie să informeze imediat biroul vamal.
    (5) Biroul vamal menţionat în autorizaţia cesionarului, după ce a verificat documentele comerciale corespunzătoare, completează rubrica "J", indică data primirii de către cesionar pe exemplarul original T5R şi aplică data şi ştampila pe original în rubrica "J" şi pe cele două copii în rubrica "E". Biroul vamal reţine copia 2 pentru evidenţa sa şi returnează originalul şi copia 1 cesionarului.
    (6) Cesionarul reţine copia 1 pentru evidenţa sa şi trimite originalul cedentului pentru ca acesta să îl reţină pentru evidenţa sa.
    (7) Birourile vamale între care se efectuează transferul pot folosi proceduri simplificate potrivit dispoziţiilor privind utilizarea exemplarului de control T5R.
    (8) în situaţia în care birourile vamale consideră că buna desfăşurare a operaţiunilor este asigurată, ele pot permite efectuarea transferului de mărfuri între doi titulari de autorizaţie fără folosirea exemplarului de control T5R.
    (9) După primirea mărfurilor, cesionarul îşi asumă obligaţiile cuprinse în prezentul capitol cu privire la mărfurile transferate.
    (10) Cedentul este degrevat de obligaţiile sale când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) cesionarul a primit mărfurile şi a fost informat că mărfurile pentru care obligaţiile au fost transferate fac obiectul unui control vamal în ceea ce priveşte destinaţia lor finală;
    b) controlul vamal a fost preluat de biroul vamal al cesionarului; cu excepţia cazurilor în care autoritatea vamală procedează altfel, controlul vamal are loc după ce mărfurile au fost înregistrate în evidenţele cesionarului.
    ART. 240
    (1) în cazul transferului de materiale în vederea întreţinerii sau reparării avioanelor efectuate de companii aeriene angajate în traficul internaţional, fie potrivit condiţiilor acordurilor de schimb, fie pentru nevoile proprii ale companiilor aeriene, în locul documentului de control T5R se poate folosi o scrisoare de trăsură pentru transport aerian sau un alt document echivalent.
    (2) Scrisoarea de trăsură pentru transport aerian sau documentul echivalent trebuie să conţină cel puţin următoarele date:
    a) denumirea companiei aeriene expeditoare;
    b) numele aeroportului de plecare;
    c) denumirea companiei aeriene destinatare;
    d) numele aeroportului de destinaţie;
    e) descrierea materialelor;
    f) numărul de articole.
    Datele menţionate la lit. a) - f) pot fi indicate în formă codificată sau prin referire la un document anexat.
    (3) Scrisoarea de transport aerian sau documentul echivalent trebuie să conţină pe faţă următoarea menţiune cu litere mari de tipar: DESTINAŢIE FINALĂ.
    (4) Compania aeriană expeditoare reţine un exemplar al scrisorii de transport aerian sau al documentului echivalent pentru evidenţele sale şi păstrează o altă copie la dispoziţia biroului vamal de plecare.
    Compania aeriană destinatară reţine un exemplar al scrisorii de transport internaţional sau al documentului echivalent pentru evidenţele sale şi păstrează o altă copie la dispoziţia biroului vamal de destinaţie.
    (5) Materialele intacte şi copiile scrisorilor de transport aerian sau ale documentului echivalent se transmit companiei aeriene destinatare în locurile agreate de autoritatea vamală. Compania aeriană destinatară înscrie materialele în evidenţele sale.
    (6) Obligaţiile care decurg din prevederile alin. (2) - (5) sunt transferate de la compania aeriană expeditoare la compania aeriană destinatară la momentul în care materialele intacte şi copiile scrisorii de transport aerian sau ale documentului echivalent sunt transmise celei din urmă.
    ART. 241
    (1) Autoritatea vamală poate aproba, în condiţii stabilite, exportul sau distrugerea mărfurilor.
    (2) în cazul exportului de produse agricole, în rubrica 44 a declaraţiei vamale în detaliu sau în orice alt document folosit trebuie să fie prevăzută următoarea menţiune cu litere mari de tipar: ART. 241 din REGULAMENTUL VAMAL NR. ... DESTINAŢIE FINALĂ: MĂRFURI DESTINATE EXPORTULUI - NU SE APLICĂ PRIMĂ LA EXPORT.
    (3) în situaţia în care mărfurile se exportă, ele trebuie să fie considerate ca fiind mărfuri străine din momentul acceptării declaraţiei vamale de export.
    (4) în cazul distrugerii, deşeurile şi rebuturile rezultate trebuie să primească o destinaţie vamală prevăzută pentru mărfurile străine. Deşeurile şi rebuturile se află sub supraveghere vamală până în momentul definitivării statutului lor vamal.
    ART. 242
    în situaţia în care autoritatea vamală consideră că utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele prevăzute în autorizaţie este justificată din motive economice, această utilizare, alta decât exportul sau distrugerea, atrage naşterea datoriei vamale. Prevederile art. 230 din Codul vamal se aplică în mod corespunzător.
    ART. 243
    (1) Mărfurile prevăzute la art. 234 alin. (1) rămân sub supraveghere vamală şi sunt susceptibile de a fi supuse drepturilor de import până în momentul în care:
    a) li se atribuie pentru prima dată destinaţia finală declarată;
    b) sunt exportate, distruse sau primesc o altă destinaţie conform prevederilor art. 241 - 242.
    Cu toate acestea, când mărfurile pot fi utilizate, în mod repetat, conform destinaţiei finale declarate şi atunci când pentru a se evita orice abuzuri autoritatea vamală consideră că este necesar, supravegherea vamală poate fi menţinută pe o perioadă care nu poate depăşi doi ani de la data primei atribuiri a destinaţiei finale declarate.
    (2) Deşeurile şi rebuturile care rezultă din prelucrarea sau transformarea mărfurilor şi pierderile normale se consideră ca fiind mărfuri cărora li s-a atribuit destinaţia finală.
    (3) în cazul deşeurilor şi rebuturilor rezultate în urma distrugerii mărfurilor, supravegherea vamală se încheie când acestora li se atribuie o destinaţie vamală acceptată.
    ART. 244
    (1) Mărfurile importate, înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, în baza unor reglementări speciale care au prevăzut scutirea de la plata unor drepturi de import ca urmare a destinaţiei lor finale rămân sub supraveghere vamală şi sunt susceptibile de a fi supuse drepturilor de import o perioadă de 5 ani de la data înregistrării declaraţiei vamale de import cu excepţia situaţiilor în care reglementările speciale nu prevăd altfel.
    (2) Cu toate acestea nu se consideră schimbare de destinaţie şi nu se datorează drepturi de import în cazul exportului mărfurilor prevăzute la alin. (1) către furnizorul iniţial şi în cazul distrugerii acestora sub control vamal, potrivit legii.

    CAP. 3
    Gestionarea măsurilor tarifare

    ART. 245
    (1) în măsura în care nu există dispoziţii contrare, când se deschid contingente tarifare acestea sunt gestionate de autoritatea vamală în ordinea cronologică a datei la care au fost acceptate declaraţiile vamale de punere în liberă circulaţie.
    (2) în situaţia în care se acceptă o declaraţie vamală de punere în liberă circulaţie ce conţine o cerere valabilă din partea declarantului de a beneficia de un contingent tarifar, cantitatea din contingentul tarifar care corespunde nevoilor sale este alocată după ce în prealabil a fost verificată îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 198 alin. (2) şi (3).
    (3) Alocările se acordă de la data acceptării declaraţiilor de punere în liberă circulaţie în măsura în care soldul contingentelor tarifare respective permite acest lucru. Priorităţile se stabilesc în ordine cronologică.
    (4) în situaţia în care cantităţile solicitate dintr-un contingent tarifar depăşesc soldul disponibil, alocarea se face proporţional, în funcţie de cantităţile solicitate.
    (5) Declaraţiile vamale acceptate de către autoritatea vamală pe 1, 2 sau 3 ianuarie se consideră ca fiind acceptate în prima zi lucrătoare.
    (6) în situaţia în care se deschide un nou contingent tarifar solicitările sunt luate în considerare după a 11-a zi lucrătoare de la data publicării actului normativ prin care s-a instituit contingentul tarifar.
    (7) Dacă o declaraţie de punere în liberă circulaţie pentru mărfuri care fac obiectul unei cereri pentru a beneficia de un contingent tarifar este invalidată cererea de alocare corespunzătoare mărfurilor respective se anulează.
    (8) Detaliile privind alocările solicitate sunt tratate ca fiind confidenţiale.
    (9) Un contingent tarifar este considerat critic atunci când 75% din volumul său iniţial a fost epuizat.
    (10) Prin exceptare de la alin. (9) un contingent tarifar este considerat critic de la data deschiderii sale în cazul în care:
    a) a fost deschis pentru o perioadă mai mică de trei luni;
    b) un alt contingent tarifar referitor la acelaşi produs, cu aceeaşi origine şi cu durată de valabilitate echivalentă cu contingentul tarifar în cauză - contingent tarifar echivalent - nu a fost deschis pe parcursul ultimilor doi ani;
    c) un contingent tarifar echivalent deschis pe parcursul ultimilor doi ani a fost epuizat cel târziu în ultima zi a celei de a treia luni a duratei de valabilitate stabilită sau avea un volum iniţial superior contingentului tarifar în cauză.
    (11) Un contingent tarifar a cărui singură finalitate este aplicarea unei măsuri de salvgardare sau a unei măsuri de retorsiune este considerat critic atunci când 75% din volumul său iniţial a fost epuizat, indiferent dacă au fost deschise sau nu contingente tarifare echivalente pe parcursul ultimilor doi ani.
    (12) Modalităţile practice de alocare a contingentelor tarifare se stabilesc prin ordin comun al ministerelor cu competenţă în domeniu.

    CAP. 4
    Statutul vamal al mărfurilor

    Secţiunea 1
    Dispoziţii generale

    ART. 246
    (1) Toate mărfurile de pe teritoriul vamal al României se consideră mărfuri româneşti dacă nu se stabileşte că ele nu au statut românesc, în măsura în care se respectă prevederile art. 198 din Codul vamal.
    (2) Nu sunt considerate mărfuri româneşti următoarele:
    a) mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României conform prevederilor art. 63 din Codul vamal;
    b) mărfurile aflate în depozit temporar sau într-o zonă liberă supusă controlului de tip I sau într-un antrepozit liber;
    c) mărfurile plasate sub un regim suspensiv sau într-o zonă liberă supusă controlului de tip II.

    Secţiunea a 2-a
    Dovada statutului românesc

    ART. 247
    (1) în sensul prezentei secţiuni, prin birou competent se înţelege autoritatea vamală care atestă statutul românesc al mărfurilor.
    (2) Fără a aduce atingere mărfurilor plasate sub regimul de tranzit, dovada statutului românesc al mărfurilor nu poate fi stabilită decât printr-unul din următoarele mijloace:
    a) printr-unul din documentele prevăzute la art. 248 - 252;
    b) în conformitate cu modalităţile prevăzute la art. 253 - 254.
    (3) în situaţia în care documentele sau modalităţile prevăzute în alin. (2) sunt utilizate pentru mărfurile româneşti care sunt puse în ambalaje care nu au statut românesc, documentul care atestă statutul românesc al mărfurilor poartă menţiunea ambalaje N.
    (4) în măsura în care se îndeplinesc condiţiile de eliberare, documentele prevăzute în art. 249 - 255 se pot elibera ulterior. în acest caz, ele trebuie să poarte următoarea menţiune înscrisă cu roşu: eliberat ulterior.
    ART. 248
    (1) Dovada statutului românesc al mărfurilor este adusă prin prezentarea documentului T2L-R.
    (2) Documentul T2L-R se întocmeşte pe formularul care corespunde exemplarului nr. 4 sau nr. 4/5 al declaraţiei vamale în detaliu. Acest formular poate fi completat, dacă este cazul, de unul sau mai multe formulare complementare, corespunzătoare exemplarului nr. 4 sau 4/5 al declaraţiei vamale.
    (3) Persoanele interesate vor înscrie sigla "T2L-R" în caseta din dreapta a rubricii nr. 1 a formularului şi sigla "T2L-R bis" în caseta din dreapta a rubricii nr. 1 a fiecărui formular complementar utilizat.
    (4) Listele de încărcătură, întocmite conform modelului din anexa nr. 14, pot fi utilizate, în locul formularelor complementare, ca parte descriptivă a documentului T2L-R.
    ART. 249
    (1) Autoritatea vamală poate autoriza orice persoană care îndeplineşte condiţiile art. 293 să utilizeze ca liste de încărcătură, liste care nu îndeplinesc toate condiţiile prevăzute în anexele nr. 14 a) şi 14 b).
    (2) Dispoziţiile art. 305 se aplică în mod corespunzător.
    ART. 250
    (1) Documentul T2L-R se întocmeşte într-un singur exemplar.
    (2) La cererea persoanei interesate, documentul T2L-R şi, după caz, formularul complementar utilizat sau lista de încărcătură utilizată sunt vizate de biroul vamal. Viza se aplică pe cât posibil, în rubrica "C. Birou de plecare" şi conţine următoarele menţiuni:
    a) pentru documentul T2L-R, numele şi ştampila biroului vamal, semnătura lucrătorului vamal, data vizei şi numărul de înregistrare al declaraţiei de expediţie sau de export, atunci când este necesar;
    b) pentru formularul complementar sau lista de încărcătură, numărul de pe documentul T2L-R şi numele biroului vamal. în acest ultim caz, numărul este însoţit de ştampila biroului vamal.
    Aceste documente sunt transmise persoanei interesate.

    Paragraful 1
    Documente comerciale

    ART. 251
    (1) Dovada statutului românesc al mărfurilor este adusă, în condiţiile prevăzute în prezentul paragraf, prin prezentarea facturii sau a documentului de transport referitor la aceste mărfuri.
    (2) Factura sau documentul de transport trebuie să conţină cel puţin numele şi adresa completă a expeditorului sau a persoanei interesate dacă aceasta nu este expeditor, numărul, felul, mărcile şi numerele coletelor, denumirea mărfurilor, precum şi greutatea brută în kilograme şi, după caz, numerele containerelor.
    Persoana interesată trebuie să aplice pe document, în mod vizibil, sigla "T2L-R" însoţită de semnătura olografă.
    (3) Factura sau documentul de transport, completat corespunzător şi semnat de persoana interesată se vizează, la cererea acestuia, de biroul vamal. Viza conţine numele şi ştampila biroului vamal, semnătura lucrătorului vamal, data şi numărul de înregistrare al declaraţiei de expediţie sau de export, atunci când este necesară.
    (4) în situaţia în care valoarea totală a mărfurilor româneşti înscrise în factura sau documentul de transport nu depăşeşte echivalentul sumei de 1000 euro, persoana interesată nu este obligată să prezinte acest document biroului competent pentru vizare.
    în acest caz, factura sau documentul de transport completat include, pe lângă datele prevăzute la alin. (2), denumirea biroului vamal.
    (5) Dispoziţiile alin. (1) - (4) se aplică numai dacă factura sau documentul de transport se referă doar la mărfuri româneşti.
    ART. 252
    (1) Dovada statutului românesc al mărfurilor este dată de manifestul companiei navale sau declaraţia pentru marfă.
    (2) Manifestul conţine cel puţin următoarele:
    a) numele şi adresa completă a companiei navale;
    b) identitatea navei;
    c) locul şi data încărcării mărfurilor;
    d) locul descărcării mărfurilor.
    (3) Pentru fiecare transport în parte, manifestul conţine şi următoarele:
    a) referinţa la conosament sau la alt document comercial;
    b) numărul, felul, mărcile şi numerele coletelor;
    c) denumirea mărfurilor în funcţie de denumirea lor comercială uzuală ce conţine enunţurile necesare identificării lor;
    d) greutatea brută în kilograme;
    e) numerele containerelor, dacă este cazul;
    f) sigla "C" - echivalentă cu "T2L-R" - sau sigla "N" pentru alte mărfuri.
    (4) Manifestul completat corespunzător şi semnat de compania navală este vizat, la cererea acesteia, de biroul vamal. Viza trebuie să conţină numele şi ştampila biroului vamal, semnătura unui funcţionar al acestui birou şi data vizei.

    Paragraful 2
    Alte dovezi proprii anumitor operaţiuni

    ART. 253
    (1) în situaţia în care mărfurile sunt transportate sub acoperirea unui carnet TIR sau sub acoperirea unui carnet ATA, declarantul, pentru a justifica statutul românesc al mărfurilor, poate să aplice în mod vizibil, în rubrica rezervată denumirii mărfurilor, sigla "T2L-R", însoţită de semnătura sa, pe toate voletele carnetului utilizat, înainte ca acesta să fie prezentat pentru viză biroului de plecare. Sigla "T2L-R" se autentifică pe toate voletele pe care a fost aplicată, prin ştampila şi semnătura lucrătorului vamal de la biroul de plecare.
    (2) în cazul în care carnetul TIR sau carnetul ATA conţine atât mărfuri româneşti, cât şi mărfuri străine, aceste două categorii de mărfuri trebuie să fie indicate separat şi sigla "T2L-R" se aplică în aşa fel încât să fie identificate în mod clar mărfurile româneşti.
    ART. 254
    Mărfurile care nu sunt destinate scopurilor comerciale şi însoţesc călătorii sau se află în bagajele acestora, sunt considerate mărfuri româneşti:
    a) atunci când sunt declarate ca mărfuri româneşti fără a exista dubii în privinţa veridicităţii acestei declaraţii;
    b) în celelalte cazuri, după modalităţile menţionate în prezentul capitol.

    Secţiunea a 3-a
    Dovada statutului românesc al mărfurilor, adusă de un expeditor agreat

    ART. 255
    (1) Autoritatea vamală poate autoriza orice persoană, denumită în continuare expeditor agreat, care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 293 şi care justifică statutul românesc al mărfurilor cu un document T2L-R, conform art. 248 sau cu unul din documentele prevăzute de art. 251 - 252 şi numite în continuare documente comerciale, să le utilizeze fără să le prezinte pentru viză la biroul vamal.
    (2) Dispoziţiile art. 294 - 298 se aplică în mod corespunzător autorizaţiei prevăzute la alin. (1).
    ART. 256
    Autorizaţia menţionează în special:
    a) biroul împuternicit, în sensul art. 257 alin. (1), cu preautentificarea formularelor utilizate pentru întocmirea documentelor respective;
    b) condiţiile în care expeditorul agreat trebuie să justifice utilizarea formularelor respective;
    c) categoriile sau transporturile de mărfuri excluse;
    d) termenul şi condiţiile în care expeditorul agreat informează biroul vamal pentru a-i permite acestuia să efectueze, dacă este cazul, controlul înainte de plecarea mărfurilor.
    ART. 257
    (1) Autorizaţia stabileşte ca faţa documentelor comerciale respective sau rubrica "C. Biroul de plecare" de pe faţa formularelor utilizate pentru întocmirea documentului T2L-R şi, dacă este cazul, a formularului sau formularelor complementare să fie prevăzută cu ştampila biroului prevăzut la art. 256 lit. a) şi cu semnătura funcţionarului acestui birou sau să fie ştampilată de către expeditorul agreat cu o ştampilă specială conform cu modelul din anexa nr. 11. Această ştampilă poate fi preimprimată pe formulare, atunci când imprimarea este făcută de către o tipografie agreată în acest scop.
    Dispoziţiile art. 310 se aplică în mod corespunzător.
    (2) Expeditorul agreat este obligat să completeze formularul, să-l semneze cel mai târziu în momentul expedierii mărfurilor şi să indice în rubrica "D. Controlat la biroul de plecare" a documentului T2L-R sau într-un loc vizibil al documentului comercial utilizat, numele biroului vamal, data întocmirii documentului şi următoarea menţiune: Expeditor agreat.
    ART. 258
    (1) Expeditorul agreat poate fi autorizat să nu aplice semnătura pe documentele T2L-R sau pe documentele comerciale utilizate, ştampilate cu ştampila specială prevăzută în art. 257 alin. (1) şi întocmite prin procedee informatice. Această autorizaţie poate fi acordată, cu condiţia ca expeditorul agreat să fi transmis, în prealabil, autorităţii vamale, un angajament scris prin care se declară responsabil de consecinţele juridice ale emiterii tuturor documentelor T2L-R sau a tuturor documentelor comerciale care au aplicată ştampila specială.
    (2) Documentele T2L-R sau documentele comerciale trebuie să conţină, în locul semnăturii expeditorului agreat, următoarea menţiune: Dispensă de semnătură.
    ART. 259
    (1) Autoritatea vamală poate autoriza companiile navale să nu întocmească manifestul ce serveşte la justificarea statutului românesc al mărfurilor decât, cel mai târziu, a doua zi după plecarea navei şi, în toate cazurile, înaintea sosirii navei în portul de destinaţie.
    (2) Autorizaţia nu este acordată decât companiilor navale care în mod cumulativ:
    a) îndeplinesc condiţiile art. 293;
    b) utilizează sisteme de schimb electronic de date pentru a transmite informaţiile între porturile de plecare şi de destinaţie de pe teritoriul vamal al României;
    c) operează un număr semnificativ de călătorii, după itinerarii cunoscute.
    (3) Autorizaţia este valabilă în România şi nu se aplică decât operaţiunilor efectuate între porturile menţionate în autorizaţia respectivă.
    (4) Simplificarea acordată prin autorizaţia prevăzută la alin. (1) se aplică astfel:
    a) manifestul din portul de plecare este transmis prin procedee informatice portului de destinaţie;
    b) compania navală înscrie pe manifest indicaţiile prevăzute la art. 252 alin. (2);
    c) un exemplar al manifestului transmis prin procedee informatice este prezentat, la cerere, cel mai târziu a doua zi lucrătoare care urmează plecării navei, biroului vamal din portul de plecare şi, în toate cazurile, înainte de sosirea navei în portul de destinaţie;
    d) un exemplar al manifestului transmis prin procedee informatice este prezentat biroului vamal din portul de destinaţie;
    e) biroul vamal din portul de plecare efectuează, prin sistem de audit, controale pe baza analizei de risc;
    (5) Fără a înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 286, 287 şi 352 şi ale titlului IX din Codul vamal, compania navală notifică autorităţii vamale orice infracţiune sau neregulă, iar biroul vamal din portul de destinaţie informează, imediat ce este posibil, despre orice infracţiune sau neregulă, biroul vamal din portul de plecare.
    ART. 260
    Expeditorul agreat este obligat să facă o copie a fiecărui document T2L-R sau a fiecărui document comercial eliberat în baza prezentei secţiuni. Biroul vamal stabileşte modalităţile conform cărora copia respectivă este prezentată pentru control şi este păstrată cel puţin doi ani.
    ART. 261
    Biroul vamal poate efectua asupra expeditorilor agreaţi orice control pe care îl consideră necesar.

    TITLUL II
    TRANZITUL VAMAL

    CAP. 1
    Dispoziţii generale

    ART. 262
    (1) Prevederile acestui capitol se aplică operaţiunilor de tranzit, cu excepţia cazurilor când se prevede altfel.
    (2) în situaţia în care se exportă mărfuri, acestea se plasează sub regimul de tranzit în unul din următoarele cazuri:
    a) dacă au făcut obiectul formalităţilor vamale de export în vederea acordării de restituiri în cadrul politicii agricole;
    b) dacă sunt supuse măsurilor de control în ceea ce priveşte destinaţia şi au făcut obiectul formalităţilor vamale la export în cadrul politicii agricole;
    c) dacă beneficiază de rambursarea sau remiterea drepturilor la import, cu condiţia ca să fie exportate în afara teritoriul vamal al României;
    d) dacă, sub forma produselor compensatoare sau a mărfurilor în aceeaşi stare au făcut obiectul formalităţilor la export ca încheiere a regimului de perfecţionare activă - sistemul cu  restituire, în vederea rambursării sau remiterii drepturilor.
    (3) Lista mărfurilor cu risc ridicat de fraudă este cea stabilită conform Convenţiei privind regimul de tranzit comun, încheiată la Interlaken la 20 mai 1987 la care România a aderat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1030 din 21 noiembrie 2005. Când o prevedere din prezentul regulament se referă la aceste mărfuri, măsura referitoare la mărfurile cu risc ridicat de fraudă se aplică numai atunci când cantitatea de mărfuri depăşeşte minimul înscris în listă.
    ART. 263
    în sensul prezentului titlu prin termenii de mai jos se înţelege:
    a) birou de plecare - biroul vamal unde se acceptă declaraţia vamală pentru plasarea mărfurilor în regim de tranzit;
    b) birou de destinaţie - biroul vamal unde mărfurile plasate sub regimul de tranzit trebuie să fie prezentate pentru a încheia regimul;
    c) birou de garanţie - biroul, determinat de autoritatea vamală, unde este constituită o garanţie prin garant.
    ART. 264
    (1) Garanţia furnizată de principalul obligat va fi valabilă pe tot teritoriul vamal al României.
    (2) Pentru operaţiunile de tranzit pe care companiile de cale ferată nu le efectuează în procedură simplificată, conform prevederilor art. 292, trebuie furnizată o garanţie.
    ART. 265
    Caracteristicile formularelor utilizate în sistemul de tranzit, altele decât declaraţia vamală în detaliu, sunt prevăzute în anexa nr. 15.
    ART. 266
    (1) în cadrul regimului de tranzit vamal, biroul vamal de frontieră efectuează controlul vamal exterior al mijloacelor de transport şi verifică concordanţa documentelor de tranzit vamal cu documentele de transport însoţitoare.
    (2) în caz de indicii temeinice de fraudă biroul vamal procedează la controlul vamal al mărfurilor în tranzit.
    ART. 267
    Declaraţia vamală de tranzit vamal constituie titlu de creanţă pentru plata datoriei vamale, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinaţie în termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri.
    ART. 268
    Mărfurile străine aflate în regim de tranzit vamal care din cauze fortuite se valorifică pe teritoriul României sunt supuse plăţii datoriei vamale.

    CAP. 2
    Funcţionarea regimului

    Secţiunea 1
    Garanţia izolată

    ART. 269
    (1) Garanţia izolată trebuie să acopere în totalitate cuantumul datoriei ce se poate naşte, calculată pe baza nivelului taxelor celor mai ridicate aferente mărfurilor în cauză.
    Cu toate acestea, taxele care se iau în considerare la calcularea garanţiei izolate nu pot fi mai mici decât o taxă minimă atunci când o asemenea taxă este inclusă în a 5-a coloană din lista mărfurilor cu risc ridicat de fraudă.
    Dispoziţiile privind garanţia izolată se aplică în mod corespunzător şi pentru taxa pe valoarea adăugată şi accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atribuţiile autorităţii vamale.
    (2) Garanţia izolată prin depozit în numerar se constituie la biroul de plecare şi se rambursează, la cererea titularului, când regimul a fost descărcat.
    (3) Garanţia izolată furnizată de un garant poate consta în utilizarea titlurilor de garanţie izolată a căror valoare reprezintă echivalentul în lei al sumei de 7000 euro/titlu, emisă de garant în beneficiul persoanei care acţionează în calitate de principal obligat. Responsabilitatea garantului este angajată până la concurenţa echivalentului în lei al sumei de 7000 euro pentru fiecare titlu.
    ART. 270
    (1) Garanţia izolată constituită prin garant trebuie să facă obiectul unui act de garanţie conform modelului din anexa nr. 16.
    în situaţia în care biroul de plecare este diferit de biroul de garanţie, acesta din urmă păstrează o copie a actului prin care a acceptat angajamentul de garanţie. Originalul este prezentat de principalul obligat la biroul de plecare, unde este păstrat.
    Cu toate acestea, când se face schimb de date cu privire la garanţie între biroul de garanţie şi biroul de plecare folosind procedee informatice, originalul actului de garanţie este reţinut la biroul de plecare.
    (2) în situaţia în care dispoziţiile legale prevăd altfel, actul de garanţie prevăzut la alin. (1) se poate constitui sub o formă diferită, cu condiţia ca acesta să aibă efecte identice cu cele din actul prevăzut în model.
    ART. 271
    (1) în cazul prevăzut la art. 269 alin. (3), garanţia izolată trebuie să facă obiectul unui act de garanţie conform modelului din anexa nr. 17.
    Dispoziţiile art. 270 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
    (2) Titlul de garanţie izolată se stabileşte conform modelului din anexa nr. 18. Garantul va indica pe titlu data sa limită de utilizare, care nu poate depăşi termenul de un an de la data emiterii.
    (3) Garantul poate elibera titluri de garanţie izolată care să nu fie valabile pentru o operaţiune de tranzit cu mărfuri cu risc ridicat de fraudă. în acest scop, garantul înscrie în diagonală, pe titlul sau titlurile de garanţie izolată pe care le eliberează, menţiunea validitate limitată.
    (4) în situaţia în care biroul de garanţie face schimb de date cu privire la garanţie cu birourile de plecare folosind procedee informatice, garantul trebuie să furnizeze acestui birou orice detaliu cerut în legătură cu titlurile de garanţie izolată pe care le-a emis în conformitate cu modalităţile stabilite de către autoritatea vamală.
    (5) Principalul obligat trebuie să remită biroului de plecare un număr de titluri de garanţie izolată care acoperă în totalitate taxele vamale şi alte drepturi care ar putea fi datorate. Aceste titluri sunt păstrate de biroul de plecare.
    ART. 272
    (1) Biroul de garanţie revocă decizia prin care a acceptat angajamentul garantului, când condiţiile care au stat la baza acesteia nu mai sunt îndeplinite.
    Garantul îşi poate rezilia, de asemenea, angajamentul în orice moment.
    (2) Revocarea sau rezilierea se execută începând cu a 16-a zi de la notificarea garantului sau a biroului de garanţie, după caz.
    începând cu data revocării sau rezilierii, titlurile de garanţie izolată emise anterior nu mai pot fi utilizate pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit.

    Secţiunea a 2-a
    Mijloace de transport şi declaraţii

    ART. 273
    (1) Fiecare declaraţie de tranzit conţine numai mărfurile încărcate sau care urmează a fi încărcate pe un singur mijloc de transport pentru a fi transportate de la un birou de plecare la un birou de destinaţie.
    în aplicarea prezentului articol, se consideră a fi un singur mijloc de transport, cu condiţia ca mărfurile să fie descărcate împreună:
    a) un vehicul rutier însoţit de remorca sau remorcile sale ori semiremorca sau semiremorcile sale;
    b) un vagon sau o garnitură de cale ferată;
    c) navele care formează un singur convoi;
    d) containerele încărcate pe un singur mijloc de transport în sensul prezentului articol.
    (2) Un singur mijloc de transport poate fi utilizat pentru încărcarea mărfurilor la mai multe birouri de plecare şi pentru descărcarea la mai multe birouri de destinaţie.
    ART. 274
    Listele de încărcătură întocmite conform anexei nr. 14 b) şi al căror model corespunde cu specimenul din anexa nr. 14 a), pot fi utilizate în locul formularelor complementare, ca parte descriptivă a declaraţiei de tranzit din care fac parte.
    ART. 275
    (1) Declaraţia de tranzit respectă instrucţiunile stabilite în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu şi se depune la biroul de plecare utilizând procedee informatice.
    (2) Autoritatea vamală acceptă declaraţia de tranzit făcută în scris pe formularul corespunzător celui descris în anexa nr. 9 în următoarele cazuri:
    a) sistemul de tranzit computerizat vamal al autorităţii vamale nu funcţionează;
    b) aplicaţia principalului obligat nu funcţionează.
    (3) Utilizarea unei declaraţii scrise de tranzit, conform prevederilor alin. (2) lit. b), se face cu aprobarea autorităţii vamale.
    ART. 276
    în cazul în care mărfurile sunt transportate de călători care nu au acces direct la sistemul de tranzit computerizat vamal şi nu pot depune declaraţia de tranzit la biroul de plecare utilizând procedee informatice, autoritatea vamală aprobă călătorului să utilizeze o declaraţie de tranzit efectuată în scris pe un formular corespunzător celui prevăzut în anexa nr. 9. în această situaţie, autoritatea vamală trebuie să se asigure că schimbul de date privind tranzitul se face între birourile vamale utilizând tehnologia informaţiei şi reţelele de calculatoare.

    Secţiunea a 3-a
    Formalităţi la biroul de plecare

    ART. 277
    Mărfurile plasate în regim de tranzit sunt transportate la biroul de destinaţie pe ruta economic justificată.
    ART. 278
    (1) Biroul de plecare fixează termenul de tranzit în care mărfurile trebuie să fie prezentate la biroul de destinaţie, ţinând cont de traseul ce trebuie urmat, de dispoziţiile care reglementează transportul şi de alte norme ce se pot aplica şi, dacă este cazul, de elementele comunicate de principalul obligat.
    (2) în situaţia în care mărfurile sunt prezentate la biroul de destinaţie după expirarea termenului stabilit de biroul de plecare şi când nerespectarea termenului de tranzit se datorează circumstanţelor temeinic justificate, acceptate de biroul de destinaţie şi neimputabile transportatorului sau principalului obligat, acesta din urmă se consideră că s-a încadrat în termenul stabilit.
    ART. 279
    (1) Fără a înlătura aplicarea dispoziţiilor alin. (4), mărfurile plasate în regim de tranzit se pun sub sigilii vamale.
    (2) Se sigilează următoarele:
    a) spaţiul în care se află mărfurile, în cazul în care mijlocul de transport este aprobat pe baza altor reglementări sau recunoscut de către biroul de plecare ca fiind adecvat pentru sigilare;
    b) fiecare colet, în celelalte cazuri.
    (3) Mijloacele de transport pot fi recunoscute ca apte pentru sigilare cu condiţia ca:
    a) sigiliile să poată fi aplicate în mod simplu şi eficient;
    b) să fie construite astfel încât mărfurile să nu poată fi scoase sau introduse fără a lăsa urme vizibile de intervenţie sau fără violarea sigiliilor;
    c) spaţiile rezervate pentru încărcătură să fie uşor accesibile pentru verificarea de către autoritatea vamală;
    d) să nu cuprindă spaţii secrete în care să poată fi ascunse mărfurile.
    Orice vehicul rutier, remorcă, semiremorcă sau container agreat pentru transportul mărfurilor sub sigiliu vamal în conformitate cu dispoziţiile unui acord internaţional la care România este parte semnatară este considerat corespunzător pentru sigilare.
    (4) Biroul de plecare poate să acorde dispensă de la aplicarea sigiliilor, când, având în vedere alte măsuri eventuale de identificare, descrierea mărfurilor din declaraţia de tranzit sau din celelalte documente însoţitoare permite identificarea acestora cu uşurinţă.
    Se consideră că descrierea mărfurilor permite identificarea acestora, când este suficient de detaliată pentru a permite o recunoaştere uşoară a cantităţii şi naturii mărfurilor.
    Când biroul de plecare acordă o dispensă de la aplicarea sigiliilor, înscrie în rubrica "D. Controlat la biroul de plecare" a declaraţiei de tranzit, cu privire la "Sigilii aplicate", menţiunea "Dispensă".
    ART. 280
    (1) în situaţia în care declaraţia de tranzit este procesată la biroul de plecare prin procedee informatice, exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit sunt înlocuite de documentul de însoţire a tranzitului, care corespunde modelului din anexa nr. 19.
    (2) în situaţia în care este necesar, documentul de însoţire a tranzitului este, după caz, însoţit de o listă a articolelor, care corespunde modelului din anexa nr. 20 sau de o listă de încărcătură. Aceste liste fac parte integrantă din documentul de însoţire a tranzitului.
    (3) în cazul prevăzut la alin. (1), biroul de plecare păstrează declaraţia de tranzit şi acordă liberul de vamă, eliberând principalului obligat documentul de însoţire a tranzitului.
    (4) în situaţia în care se autorizează, documentul de însoţire a tranzitului poate fi tipărit prin sistemul informatic al principalului obligat.
    (5) în situaţia în care dispoziţiile acestui capitol fac referire la exemplarele declaraţiei de tranzit care însoţesc transportul, aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător documentului de însoţire a tranzitului.

    Secţiunea a 4-a
    Formalităţi pe parcursul transportului

    ART. 281
    Transportul mărfurilor plasate în tranzit se efectuează cu exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit, care sunt înmânate principalului obligat de către biroul de plecare.
    ART. 282
    (1) Transportatorul este obligat să adnoteze exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit şi să le prezinte, împreună cu transportul, autorităţii vamale:
    a) în caz de rupere a sigiliului pe parcursul transportului dintr-o cauză independentă de voinţa transportatorului;
    b) în caz de transbordare a mărfurilor pe un alt mijloc de transport; această transbordare trebuie să aibă loc sub supravegherea autorităţii vamale dar aceasta poate aproba efectuarea transbordării şi fără supravegherea sa;
    c) în caz de pericol iminent ce necesită descărcarea imediată, parţială sau totală a mijlocului de transport;
    d) cu ocazia oricărui eveniment, incident sau accident susceptibil de a avea o influenţă asupra respectării obligaţiilor principalului obligat sau ale transportatorului.
    (2) în situaţia în care autoritatea vamală consideră că operaţiunea de tranzit poate continua în mod normal decide, dacă este cazul, măsurile necesare şi vizează corespunzător exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit.

    Secţiunea a 5-a
    Formalităţi la biroul de destinaţie

    ART. 283
    (1) Mărfurile şi exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit sunt prezentate la biroul de destinaţie.
    (2) Biroul de destinaţie înregistrează exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit, menţionează data sosirii şi rezultatul controlului efectuat.
    (3) La cererea principalului obligat şi pentru a servi drept probă a încheierii regimului, conform art. 286 alin. (2), biroul de destinaţie vizează un exemplar 5 suplimentar sau o copie a exemplarului 5 al declaraţiei de tranzit pe care înscrie menţiunea "Probă alternativă".
    (4) O operaţiune de tranzit poate fi încheiată la alt birou decât cel prevăzut în declaraţia de tranzit. Acesta devine birou de destinaţie.
    ART. 284
    (1) Biroul de destinaţie eliberează o recipisă la cererea persoanei care prezintă exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit.
    (2) Formularul pe care se stabileşte recipisă trebuie să corespundă modelului din anexa nr. 21. Recipisa poate fi întocmită şi pe modelul de pe verso-ul exemplarului nr. 5 al declaraţiei de tranzit.
    (3) Recipisa trebuie să fie în prealabil completată de către persoana interesată şi poate conţine, în afara spaţiului rezervat biroului de destinaţie, alte indicaţii referitoare la transport. Recipisa nu poate servi drept probă a încheierii regimului în sensul art. 286 alin. (3).
    ART. 285
    Biroul de destinaţie returnează exemplarul 5 al declaraţiei de tranzit la biroul de plecare, fără întârziere şi în maxim 30 de zile de la încheierea regimului.

    Secţiunea a 6-a
    Controlul încheierii regimului

    ART. 286
    (1) în absenţa returnării exemplarului 5 al declaraţiei de tranzit la biroul de plecare, într-un termen de 60 de zile de la data acceptării declaraţiei de tranzit, biroul de plecare comunică acest lucru principalului obligat, cerându-i să aducă dovada că regimul s-a încheiat.
    (2) în situaţia în care se aplică dispoziţiile art. 288 - 291 şi biroul de plecare nu a primit mesajul <<Aviz de sosire>> până la termenul la care mărfurile trebuiau prezentate la biroul de destinaţie, acesta îl informează pe principalul obligat şi îi cere să furnizeze dovezi că regimul s-a încheiat.
    (3) O dovadă în sensul celei din alin. (1) o constituie, pentru autoritatea vamală, prezentarea unui document certificat de biroul de destinaţie, care conţine identificarea mărfurilor în cauză şi care stabileşte că acestea au fost prezentate la biroul de destinaţie sau, în cazul aplicării art. 314, la destinatarul agreat.
    Regimul de tranzit este, de asemenea, considerat încheiat dacă principalul obligat prezintă autorităţii vamale un document vamal de plasare sub o altă destinaţie vamală într-o altă ţară sau o copie sau fotocopie a acestui document, care conţine identificarea mărfurilor în cauză. Copia sau fotocopia trebuie să fie certificată conform cu originalul, fie de către organismul care a emis documentul original, fie de autorităţile din ţara în cauză, fie de autorităţile române.
    ART. 287
    (1) în situaţia în care, în termen de 120 de zile de la data acceptării declaraţiei de tranzit, biroul de plecare nu are dovada că regimul s-a încheiat, autoritatea vamală începe imediat procedura de cercetare pentru a obţine informaţiile necesare pentru încheierea regimului sau, când nu este posibil să stabilească dacă datoria vamală a luat naştere, să identifice debitorul şi să stabilească biroul vamal care să înceapă recuperarea drepturilor.
    Dacă autoritatea vamală este informată din timp că regimul nu s-a încheiat sau atunci când aceasta consideră necesar, declanşează procedura de cercetare fără întârziere.
    în situaţia în care se aplică prevederile art. 288 - 291, autoritatea vamală începe procedura de cercetare de fiecare dată când nu a primit mesajul "aviz de sosire" imediat după data la care mărfurile trebuiau prezentate la biroul de destinaţie sau, mesajul "rezultatul controlului" în termen de şase zile de la data primirii mesajului "aviz de sosire".
    (2) Procedura de cercetare se declanşează, de asemenea, atunci când ulterior se constată că dovada de încheiere a regimului a fost falsificată şi când recurgerea la această procedură este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de la alin. (1).
    (3) Normele metodologice de derulare a procedurii de cercetare se aprobă de Autoritatea Naţională a Vămilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    Secţiunea a 7-a
    Dispoziţii suplimentare aplicabile în cazul schimbului de date privind tranzitul, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi al reţelelor informatice

    ART. 288
    Dispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplică procedurilor simplificate, specifice anumitor modalităţi de transport, prevăzute la art. 292 lit. f).
    ART. 289
    La eliberarea mărfurilor, biroul de plecare transmite informaţii privind operaţiunea de tranzit biroului de destinaţie declarat, utilizând mesajul numit aviz anticipat de sosire. Acest mesaj se stabileşte pe baza datelor din declaraţia de tranzit, rectificată dacă este cazul, şi completată corespunzător şi este conform structurii şi caracteristicilor stabilite de autoritatea vamală.
    ART. 290
    (1) Biroul de destinaţie păstrează documentul de însoţire a tranzitului şi informează biroul de plecare despre sosirea mărfurilor, cu ajutorul mesajului aviz de sosire, în aceeaşi zi cu prezentarea lor la biroul de destinaţie. Acest mesaj nu poate servi drept dovadă de încheiere a regimului în sensul art. 286 alin. (3).
    (2) Cu excepţia situaţiilor temeinic justificate, biroul de destinaţie transmite mesajul rezultatele controlului biroului de plecare cel târziu a doua zi lucrătoare de la prezentarea mărfurilor la biroul de destinaţie.
    (3) Mesajele utilizate sunt conforme structurii şi caracteristicilor stabilite de autoritatea vamală.
    ART. 291
    Verificarea mărfurilor se efectuează pe baza datelor din mesajul aviz anticipat de sosire, primit de la biroul de plecare.

    CAP. 3
    Simplificări

    Secţiunea 1
    Prevederi generale privind simplificările

    ART. 292
    La cererea principalului obligat sau, după caz, a destinatarului autoritatea vamală poate autoriza următoarele simplificări:
    a) utilizarea unei garanţii globale sau a unei dispense de garanţie;
    b) utilizarea listelor de încărcătură speciale;
    c) utilizarea sigiliilor cu model special;
    d) statutul de expeditor agreat;
    e) statutul de destinatar agreat;
    f) aplicarea procedurilor simplificate specifice mărfurilor transportate pe cale ferată sau în containere mari, pe cale aeriană, navală sau prin conducte;
    g) aplicarea altor proceduri simplificate, emise de Autoritatea Naţională a Vămilor prin norme metodologice publicate în Monitorul Oficial al României.
    ART. 293
    (1) Autorizaţia prevăzută la art. 292, nu se acordă decât persoanelor care:
    a) sunt stabilite în România;
    b) folosesc în mod regulat regimul de tranzit sau despre care autoritatea vamală ştie că sunt în măsură să îndeplinească obligaţiile legate de acest regim sau, atunci când este vorba de simplificarea de la art. 292 lit. e), persoanelor care primesc regulat mărfuri plasate sub regimul de tranzit;
    c) nu au comis încălcări grave sau repetate ale reglementărilor vamale sau fiscale.
    (2) Pentru a garanta gestionarea corectă a simplificărilor, autorizaţia se acordă numai când:
    a) autoritatea vamală poate să asigure supravegherea şi controlul regimului fără un efort administrativ disproporţionat faţă de necesităţile persoanelor în cauză;
    b) persoanele deţin evidenţe care să permită autorităţii vamale să efectueze un control eficient.
    (3) în situaţia în care persoana interesată a obţinut din partea autorităţii vamale, statutul de agent economic autorizat prin care beneficiază de simplificările prevăzute de reglementările vamale, criteriile prevăzute în alin. (1) lit. c) şi alin. (2) lit. b) sunt considerate ca fiind îndeplinite.
    ART. 294
    (1) Cererea de autorizare pentru utilizarea unei simplificări, numită în continuare cerere se face în scris şi este datată şi semnată.
    (2) Cererea trebuie să conţină toate elementele care să permită autorităţii vamale să se asigure asupra respectării condiţiilor de utilizare a simplificărilor cerute.
    ART. 295
    (1) Cererea se depune la autoritatea vamală.
    (2) Autorizaţia se eliberează sau cererea este respinsă în termen de 90 de zile de la data depunerii acesteia.
    ART. 296
    (1) Originalul autorizaţiei, datată şi semnată, împreună cu una sau mai multe copii sunt transmise titularului acesteia.
    (2) Autorizaţia precizează condiţiile în care sunt utilizate simplificările şi stabileşte modalităţile de funcţionare şi control. Autorizaţia intră în vigoare la data eliberării sale.
    (3) în cazul simplificărilor de la art. 292 lit. c) şi f), autorizaţia se prezintă la orice cerere a biroului de plecare.
    ART. 297
    (1) Titularul autorizaţiei este obligat să informeze autoritatea vamală despre orice eveniment ce apare după acordarea autorizaţiei şi care poate avea vreo incidenţă asupra menţinerii sale sau a conţinutului.
    (2) în cazul prevăzut la alin. (1) se poate revoca sau modifica autorizaţia. în decizia autorităţii vamale se indică data de la care aceasta intră în vigoare.
    ART. 298
    (1) Autoritatea vamală păstrează cererea şi documentele anexate, precum şi un exemplar al autorizaţiei eliberate.
    (2) în situaţia în care o cerere este respinsă sau o autorizaţie este anulată, cererea şi, după caz, decizia de respingere a cererii sau de anulare şi diferitele documente care le sunt anexate sunt păstrate timp de 5 ani de la sfârşitul anului în cursul căruia cererea a fost respinsă sau autorizaţia a fost anulată.

    Secţiunea a 2-a
    Garanţia globală şi dispensa de garanţie

    ART. 299
    (1) Principalul obligat poate utiliza garanţia globală sau dispensa de garanţie în limita valorii de referinţă.
    Calculul se efectuează pe baza datoriei vamale care se poate naşte pentru fiecare operaţiune de tranzit. Dispoziţiile privind garanţia globală se aplică în mod corespunzător şi pentru taxa pe valoarea adăugată şi accize care, potrivit Codului fiscal, sunt în atribuţiile autorităţii vamale. Când nu sunt disponibile toate datele necesare, nivelul garanţiei se stabileşte la echivalentul în lei al sumei de 7000 euro, exceptând situaţiile în care, pe baza informaţiilor suplimentare, pe care le deţine, autoritatea vamală stabileşte un alt nivel.
    (2) Suma de referinţă corespunde cuantumului datoriei ce poate apărea pentru mărfurile plasate de către un principal obligat sub regimul de tranzit pe o perioadă de cel puţin 7 zile.
    Ea este stabilită de biroul de garanţie împreună cu partea interesată pe baza datelor referitoare la mărfurile transportate în trecut şi a unei estimări a volumului operaţiunilor de tranzit care trebuie efectuate, care rezultă în special din documentaţia comercială şi contabilă a părţii interesate.
    La stabilirea sumei de referinţă, calculul se efectuează în funcţie de taxele cele mai ridicate, aferente mărfurilor.
    (3) Biroul de garanţie revizuieşte anual suma de referinţă, în special în funcţie de informaţiile obţinute de la birourile de plecare şi, dacă este cazul, ajustează această sumă.
    (4) Principalul obligat trebuie să se asigure că sumele angajate, ţinând cont de operaţiunile pentru care regimul nu s-a încheiat, nu depăşesc suma de referinţă.
    Principalul obligat trebuie să informeze biroul de garanţie când suma de referinţă se dovedeşte insuficientă pentru a acoperi operaţiunile sale de tranzit.
    ART. 300
ART. 300
    (1) Suma ce trebuie acoperită de garanţia globală este egală cu suma de referinţă prevăzută la art. 299.
    (2) Suma ce trebuie acoperită de garanţia globală poate fi redusă:
    a) la 50% din suma de referinţă, când principalul obligat demonstrează că are o situaţie financiară solidă şi o experienţă suficientă de utilizare a regimului de tranzit;
    b) la 30% din suma de referinţă, când principalul obligat demonstrează că are o situaţie financiară solidă, o experienţă suficientă de utilizare a regimului de tranzit şi are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamală.
    (3) Dispensa de garanţie poate fi acordată atunci când principalul obligat demonstrează că are o situaţie financiară solidă, o experienţă suficientă de utilizare a regimului de tranzit, că atinge un nivel ridicat de cooperare cu autorităţile competente, îşi poate gestiona transporturile şi că se bucură de o bună capacitate financiară, suficientă pentru a-şi îndeplini angajamentele asumate.
    (4) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (2) şi (3), autoritatea vamală ia în considerare criteriile stabilite în anexa nr. 22.
    ART. 301
    (1) Pentru a fi autorizat să furnizeze o garanţie globală în cazul mărfurilor care implică un risc ridicat de fraudă, principalul obligat trebuie să demonstreze că:
    a) îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 293;
    b) că are o situaţie financiară solidă;
    c) are o experienţă suficientă de utilizare a regimului de tranzit;
    d) îşi poate gestiona corect transporturile sau are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamală.
    (2) Pentru aceste mărfuri, suma ce trebuie acoperită de garanţia globală poate fi redusă:
    a) la 50% din suma de referinţă, atunci când principalul obligat demonstrează că are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamală şi că îşi gestionează corect transporturile;
    b) la 30% din suma de referinţă, atunci când principalul obligat demonstrează că are un nivel ridicat de cooperare cu autoritatea vamală, că îşi gestionează corect transporturile şi că se bucură de o bună capacitate financiară, suficientă pentru a-şi îndeplini angajamentele asumate.
    (3) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), autoritatea vamală ia în considerare criteriile stabilite în anexa nr. 22.
    (4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică şi în situaţia în care se solicită autorizaţia pentru utilizarea garanţiei globale atât pentru mărfurile care implică un risc ridicat de fraudă, cât şi pentru celelalte tipuri de mărfuri, sub acoperirea aceluiaşi certificat de garanţie globală.
    (5) Dispoziţiile de aplicare referitoare la interzicerea temporară a utilizării garanţiei globale reduse sau a garanţiei globale, aşa cum se menţionează la art. 116 alin. (6) şi (7) din Codul vamal, sunt stabilite în anexa nr. 23.
    ART. 302
    (1) Garanţia globală este furnizată de un garant.
    Aceasta trebuie să facă obiectul unui act de garanţie conform modelului din anexa nr. 24.
    (2) Dispoziţiile art. 270 se aplică în mod corespunzător.
    ART. 303
    (1) Pe baza autorizaţiei, autoritatea vamală eliberează principalului obligat unul sau mai multe certificate de garanţie globală sau de dispensa de garanţie, denumite în continuare certificate, întocmite conform modelului din anexa nr. 25 a) sau, după caz, anexa nr. 25 b) şi completate în conformitate cu anexa nr. 25 c), care îi permit principalului obligat să facă dovada unei garanţii globale sau a unei dispense de garanţie.
    (2) Certificatul trebuie să fie prezentat la biroul de plecare. Datele despre certificat vor fi înscrise în declaraţia de tranzit.
    Cu toate acestea, când sunt comunicate date cu privire la garanţie între biroul de garanţie şi biroul de plecare folosind tehnologia informatică şi reţelele de calculatoare, nu se prezintă nici un certificat la biroul de plecare.
    (3) Perioada de valabilitate a unui certificat nu poate depăşi doi ani. Această durată poate fi prelungită de către biroul de garanţie o singură dată, pentru maxim doi ani.
    ART. 304
    (1) în cazul anulării şi rezilierii garanţiei globale, dispoziţiile art. 272 se aplică în mod corespunzător.
    (2) începând cu data intrării în vigoare a anulării de către autoritatea vamală a autorizaţiei de garanţie globală, a dispensei de garanţie sau a revocării deciziei prin care biroul de garanţie a acceptat angajamentul de garanţie ori al rezilierii angajamentului său de către garant, certificatele emise anterior nu mai pot fi utilizate pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit şi se restituie imediat biroului de garanţie de către principalul obligat.
    (3) Biroul de garanţie comunică elementele de identificare a certificatelor în curs de valabilitate care nu au fost restituite.
    (4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică şi certificatelor care au fost declarate furate, pierdute sau falsificate.

    Secţiunea a 3-a
    Liste de încărcătură speciale şi sigilii cu model special

    ART. 305
    (1) Autoritatea vamală poate autoriza principalul obligat să utilizeze, ca liste de încărcătură, anumite liste care nu corespund tuturor condiţiilor din anexele nr. 14 a) şi 14 b).
    Utilizarea acestor liste nu poate fi autorizată decât:
    a) dacă sunt emise de agenţi economici ale căror documente sunt întocmite pe baza unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor;
    b) dacă sunt întocmite şi completate în aşa fel încât să poată fi examinate fără dificultate de către autoritatea vamală;
    c) dacă menţionează, pentru fiecare articol, informaţiile cerute în conformitate cu anexa nr. 14.
    (2) Poate fi autorizată şi utilizarea ca liste de încărcătură conform prevederilor alin. (1), a listelor descriptive care se întocmesc în scopul îndeplinirii formalităţilor de expediţie sau de export, chiar dacă aceste liste sunt emise de agenţi economici ale căror documente nu sunt întocmite pe baza unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor.
    (3) Agenţii economici ale căror documente sunt întocmite prin procedee informatice şi care, conform prevederilor alin. (1) şi (2), sunt deja autorizaţi să folosească liste de un model special, pot fi autorizaţi să folosească aceste liste şi pentru operaţiunile de tranzit cu un singur fel de marfă, în măsura în care această facilitate se dovedeşte necesară, ţinând cont de programele informatice ale agenţilor economici în cauză.
    ART. 306
    (1) Autoritatea vamală poate autoriza principalul obligat să utilizeze sigilii cu model special pentru mijloacele de transport sau pentru colete cu condiţia ca aceste sigilii să fie admise de autoritatea vamală şi să corespundă caracteristicilor din anexa nr. 26.
    (2) Principalul obligat indică în caseta "D. Controlat la biroul de plecare" a declaraţiei de tranzit, referitor la rubrica "sigilii aplicate" felul, numărul şi mărcile sigiliilor aplicate.
    (3) Principalul obligat aplică sigiliile cel mai târziu în momentul acordării liberului de vamă.

    Secţiunea a 4-a
    Statutul de expeditor şi destinatar agreat

    ART. 307
    Autoritatea vamală poate acorda statutul de expeditor agreat oricărei persoane care intenţionează să efectueze operaţiuni de tranzit fără a prezenta biroului de plecare mărfurile şi declaraţia de tranzit ale cărui obiect o constituie aceste mărfuri.
    Această simplificare nu este acordată decât persoanelor care beneficiază de o garanţie globală sau de o dispensă de garanţie.
    ART. 308
    în autorizaţie se menţionează:
    a) biroul sau birourile de plecare unde se efectuează operaţiunile de tranzit în cauză;
    b) termenul şi modalităţile în care expeditorul agreat informează biroul de plecare despre operaţiunile de tranzit care urmează a fi efectuate, pentru a-i permite acestuia să procedeze la un eventual control, înainte de plecarea mărfurilor;
    c) măsurile de identificare ce se vor lua. în acest scop, autoritatea vamală poate prevedea ca mijloacele de transport sau coletele să aibă sigilii de un model special admis de autoritatea vamală, care să corespundă caracteristicilor stabilite în anexa nr. 26 şi să fie aplicate de expeditorul agreat;
    d) categoriile sau transporturile de mărfuri excluse.
    ART. 309
    (1) Autorizaţia stabileşte că rubrica "C. Birou de plecare" a formularelor declaraţiei de tranzit trebuie să conţină în prealabil ştampila biroului de plecare şi semnătura funcţionarului din biroul respectiv sau să fie ştampilată de expeditorul agreat cu o ştampilă specială, admisă de autoritatea vamală şi conformă cu modelul din anexa nr. 11. Amprenta acestei ştampile poate fi pretipărită pe formulare când această tipărire este încredinţată unei tipografii agreate în acest scop, potrivit Normelor de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu.
    Expeditorul agreat completează această rubrică, indicând data expedierii mărfurilor şi atribuie declaraţiei de tranzit un număr, în conformitate cu regulile prevăzute în acest scop în autorizaţie.
    (2) Autoritatea vamală poate stabili ca formularele să aibă un semn distinctiv pentru a putea fi deosebite.
    ART. 310
    (1) Expeditorul agreat este obligat să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecţia ştampilelor speciale sau a formularelor ce conţin ştampila biroului de plecare sau o ştampilă specială şi să informeze autoritatea vamală despre măsurile de securitate aplicate.
    (2) în cazul în care o persoană foloseşte în mod abuziv formularele ştampilate anterior cu ştampila biroului de plecare sau cu ştampila specială, expeditorul agreat răspunde de plata drepturilor de import devenite exigibile, aferente mărfurilor transportate însoţite de aceste formulare, cu excepţia cazurilor în care demonstrează autorităţii vamale că a luat măsurile prevăzute în alin. (1). Această dispoziţie, nu înlătură, dacă este cazul, răspunderea penală.
    ART. 311
    (1) Cel mai târziu în momentul expedierii mărfurilor, expeditorul agreat completează declaraţia de tranzit indicând în rubrica "D. Controlat de biroul de plecare", termenul fixat, conform art. 278, în care mărfurile trebuie să fie prezentate la biroul de destinaţie, măsurile de identificare aplicate şi menţiunea "Expeditor agreat".
    (2) în situaţia în care autoritatea vamală controlează la plecare o trimitere, aceasta înscrie menţiunile corespunzătoare în rubrica "D. Controlat de biroul de plecare" a declaraţiei de tranzit.
    (3) După expediere, exemplarul 1 al declaraţiei de tranzit este trimis fără întârziere biroului de plecare. Autoritatea vamală poate să prevadă în autorizaţie, ca exemplarul 1 să fie trimis biroului de plecare imediat după ce s-a întocmit declaraţia de tranzit. Celelalte exemplare însoţesc mărfurile.
    ART. 312
    (1) Expeditorul agreat poate fi autorizat să nu aplice semnătura pe declaraţiile de tranzit care au ştampila specială prevăzută în anexa nr. 11 şi care sunt întocmite cu ajutorul unui sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor. Această autorizaţie poate fi acordată cu condiţia ca expeditorul agreat să fi depus în prealabil autorităţii vamale un angajament scris prin care să se recunoască drept principal obligat al tuturor operaţiunilor de tranzit efectuate sub acoperirea declaraţiilor de tranzit ce conţin ştampilă specială.
    (2) Declaraţiile de tranzit întocmite conform dispoziţiilor alin. (1) trebuie să conţină, în rubrica rezervată semnăturii principalului obligat, menţiunea: "Scutit de semnătură".
    ART. 313
    (1) în situaţia în care declaraţia de tranzit este depusă la un birou de plecare care aplică dispoziţiile capitolului II, secţiunea a 7-a o persoană poate primi statutul de expeditor agreat dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 293 - 307, prezintă declaraţia de tranzit şi comunică cu autoritatea vamală folosind procedee informatice.
    (2) Expeditorul agreat prezintă, înainte de acordarea liberului de vamă al mărfurilor, o declaraţie de tranzit la biroul de plecare.
    (3) Autorizaţia stabileşte termenul în care expeditorul agreat prezintă o declaraţie de tranzit pentru ca autoritatea vamală să poată face, dacă este cazul, controlul mărfurilor înainte de acordarea liberului de vamă.
    ART. 314
    (1) Orice persoană care intenţionează să primească în spaţiile sale sau în alte locuri stabilite, mărfuri plasate în regim de tranzit, fără să prezinte mărfurile şi exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit la biroul de destinaţie, poate să fie autorizată în calitate de destinatar agreat.
    (2) Principalul obligat a îndeplinit obligaţiile care îi revin conform dispoziţiilor art. 115 alin. (1) lit. a) din Codul vamal şi regimul de tranzit este considerat încheiat când, în termenul stabilit, exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit care au însoţit transportul şi mărfurile intacte sunt aduse destinatarului agreat în spaţiile sau în locurile stabilite în autorizaţie, cu respectarea măsurilor de identificare luate.
    (3) La cererea transportatorului, destinatarul agreat eliberează recipisa prevăzută la art. 284. Această dispoziţie se aplică în mod corespunzător pentru fiecare transport care îi este prezentat în condiţiile prevăzute la alin. (2).
    ART. 315
    (1) în autorizaţia de destinatar agreat se stabilesc:
    a) biroul sau birourile de destinaţie competente pentru mărfurile pe care le primeşte destinatarul agreat;
    b) termenul şi modalităţile în care destinatarul agreat informează biroul de destinaţie de sosirea mărfurilor, pentru a-i permite acestuia să facă, dacă este cazul, controlul la sosirea mărfurilor;
    c) categoriile sau transporturile de marfă excluse.
    (2) Autoritatea vamală stabileşte în autorizaţie dacă destinatarul agreat poate dispune de marfă imediat ce aceasta a sosit, fără intervenţia biroului de destinaţie.
    ART. 316
    (1) în situaţia în care mărfurile sosesc în spaţiile sale sau în locurile precizate în autorizaţie, destinatarul agreat este obligat:
    a) să anunţe imediat biroul de destinaţie, în conformitate cu procedura prevăzută în autorizaţie, de eventualele lipsuri, excedente, substituiri sau alte nereguli, cum ar fi sigilii violate;
    b) să trimită fără întârziere biroului de destinaţie exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit care au însoţit mărfurile, indicând, cu excepţia cazurilor în care datele sunt comunicate prin intermediul sistemului de prelucrare electronică sau automată a datelor, data sosirii şi starea sigiliilor aplicate.
    (2) Biroul de destinaţie înscrie pe exemplarele 4 şi 5 ale declaraţiei de tranzit menţiunile prevăzute la art. 283.
    ART. 317
    (1) în situaţia în care biroul de destinaţie aplică dispoziţiile capitolului II, secţiunea a 7-a din prezentul titlu, o persoană poate primi statutul de destinatar agreat dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 293 şi comunică cu autoritatea vamală folosind procedee informatice.
    (2) Destinatarul agreat informează biroul de destinaţie în legătură cu sosirea mărfurilor înainte de descărcarea acestora.
    (3) în autorizaţie se stabileşte, în mod distinct, cum şi când primeşte destinatarul agreat datele din Avizul anticipat de sosire de la biroul de destinaţie, în scopul aplicării în mod corespunzător, a prevederilor art. 291.

    Secţiunea a 5-a
    Proceduri simplificate pentru mărfurile transportate pe calea ferată sau cu ajutorul containerelor mari

    A. Prevederi generale aplicabile transportului pe calea ferată
    ART. 318
    Dispoziţiile art. 281 nu se aplică pentru mărfurile transportate pe calea ferată.
    ART. 319
    Formalităţile aferente regimului de tranzit sunt simplificate, conform dispoziţiilor art. 320 - 330, 345 şi 346 pentru transporturile de mărfuri efectuate de societăţile de cale ferată sub acoperirea unei scrisori de trăsură - contract internaţional pentru transportul mărfurilor pe cale ferată şi colete expres, denumită în continuare scrisoare de trăsură CIM.
    ART. 320
    Scrisoarea de trăsură CIM este asimilată cu o declaraţie de tranzit şi produce aceleaşi efecte juridice.
    ART. 321
    Societatea de cale ferată ţine documentele sale la dispoziţia autorităţii vamale pentru ca aceasta să poată face un control.
    ART. 322
    Societatea de cale ferată, care acceptă la transport marfa însoţită de o scrisoare de trăsură CIM cu valoare de declaraţie de tranzit, devine pentru această operaţiune principal obligat.
    ART. 323
    (1) Societăţile de cale ferată se asigură că transporturile efectuate sub regimul de tranzit, cu procedură simplificată, sunt identificabile prin utilizarea unor etichete care conţin o pictogramă al cărei model este prevăzut în anexa nr. 27.
    (2) Etichetele se aplică pe scrisoarea de trăsură CIM şi pe vagon, dacă acesta conţine o încărcătură completă, sau după caz, pe colet sau colete.
    (3) Eticheta prevăzută la alin. (1) poate fi înlocuită prin aplicarea unei ştampile în cerneală verde care să reproducă pictogramă prevăzută în anexa nr. 27.
    ART. 324
    (1) în cazul modificării contractului de transport care are drept efect încheierea în interiorul ţării a unui transport care trebuia să se încheie în exterior sau încheierea în exteriorul ţării a unui transport care trebuia să se încheie în interior, societăţile de cale ferată nu pot să treacă la modificarea contractului decât cu acordul prealabil al biroului de plecare.
    (2) în toate celelalte cazuri, societăţile de cale ferată pot modifica contractul şi informează imediat biroul de plecare de modificarea intervenită.
    ART. 325
    (1) în situaţia în care mărfurile circulă cu plecare din România având ca destinaţie o altă ţară, biroul de plecare aplică, în mod vizibil, în rubrica rezervată autorităţii vamale, pe exemplarele 1 - 3 a scrisorii de trăsură CIM, sigla "T1", dacă mărfurile circulă sub procedură T1. Biroul de plecare aplică ştampila pe exemplarele scrisorii de trăsură şi le transmite căii ferate.
    (2) Mărfurile al căror transport începe într-o altă ţară sunt considerate pe teritoriul vamal al României ca circulând sub procedura T1. Pentru mărfurile care circulă sub procedură T1, sigla T1 nu se aplică pe documentul respectiv.
    (3) Autoritatea vamală poate să prevadă că mărfurile care circulă sub procedura T1 pot fi transportate sub procedura T1 fără ca scrisoarea de trăsură CIM să fie prezentată la biroul de plecare.
    (4) în ceea ce priveşte mărfurile prevăzute la alin. (1) şi (2) biroul de care aparţine gara de destinaţie îşi asumă rol de birou de destinaţie. Atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulaţie sau sunt plasate sub un alt regim într-o gară intermediară, biroul de care aparţine această gară îşi asumă rolul de birou de destinaţie.
    ART. 326
    Ca regulă generală şi ţinând cont de măsurile de identificare aplicate de societăţile de cale ferată, biroul de plecare nu sigilează mijloacele de transport sau coletele.
    ART. 327
    (1) în cazurile prevăzute la art. 325 alin, (1), societatea de cale ferată transmite biroului de destinaţie exemplarele 2 şi 3 ale scrisorii de trăsură CIM.
    (2) Biroul de destinaţie restituie, fără întârziere, societăţii de cale ferată exemplarul 2 vizat şi păstrează exemplarul 3.
    ART. 328
    (1) în situaţia în care un transport începe în interiorul ţării şi urmează să se termine în exteriorul său, se aplică dispoziţiile art. 325 şi 326.
    (2) Biroul vamal căruia îi corespunde gara de frontieră prin care transportul părăseşte teritoriul ţării îşi asumă rol de birou de destinaţie.
    (3) Nu se îndeplineşte nici o formalitate de tranzit la biroul de destinaţie.
    ART. 329
    (1) în situaţia în care un transport începe în exteriorul ţării şi trebuie să se termine în interiorul său, biroul vamal de care aparţine gara de frontieră prin care transportul intră pe teritoriul ţării îşi asumă rolul de birou de plecare şi nu se îndeplineşte nici o formalitate de tranzit la acest birou.
    (2) Biroul vamal căruia îi corespunde gara de destinaţie îşi asumă rol de birou de destinaţie. Formalităţile prevăzute la art. 327 se îndeplinesc la biroul de destinaţie.
    (3) în situaţia în care mărfurile sunt puse în liberă circulaţie sau sunt plasate sub un alt regim vamal într-o gară intermediară, biroul de care aparţine această gară îşi asumă rolul de birou de destinaţie. Acest birou vamal ştampilează corespunzător exemplarele 2 şi 3 şi o copie a exemplarului 3 ale scrisorii de trăsură CIM, transmise de compania de cale ferată şi înscrie pe ele menţiunea vămuit.
    Acest birou returnează imediat exemplarele 2 şi 3 companiei de cale ferată, după ce le-a ştampilat corespunzător şi reţine copia exemplarului 3.
    (4) Procedura prevăzută la alin. (3) nu se aplică produselor supuse accizelor.
    (5) în situaţia prevăzută la alin. (3), biroul vamal de destinaţie poate solicita un control ulterior asupra menţiunilor înscrise pe exemplarele 2 şi 3 ale scrisorii de trăsură CIM de biroul vamal de care aparţine gara intermediară.
    ART. 330
    Când un transport începe şi trebuie să se termine în exteriorul ţării birourile vamale care îşi asumă rolul de birou de plecare şi cel de birou de destinaţie, sunt cele prevăzute la art. 328 alin. (2) şi art. 329 alin. (1). în aceste cazuri la birourile de plecare şi de destinaţie nu se îndeplineşte nici o formalitate de tranzit.

    B. Dispoziţii privind mărfurile transportate în containere mari
    ART. 331
    în cazul în care se aplică regimul de tranzit, formalităţile aferente acestui regim se simplifică conform prevederilor art. 332 - 346 pentru mărfurile transportate de către companiile de căi ferate în containere mari care folosesc întreprinderi de transport ca intermediari, în baza buletinului de expediere denumit în sensul prezentului titlu "buletin de expediere TR". Astfel de operaţiuni pot include expedierea de loturi prin intermediul altor modalităţi de transport decât calea ferată, către staţia de cale ferată de plecare şi de la staţia de cale ferată de destinaţie până la locul de descărcare.
    ART. 332
    în scopul aplicării art. 331 - 346 prin termenii de mai jos se înţelege:
    (1) întreprindere de transport - o întreprindere constituită de companiile de cale ferată ca entitate distinctă; o astfel de întreprindere este constituită în scopul transportării de mărfuri cu ajutorul unor containere mari sub acoperirea buletinelor de expediere TR.
    (2) Container mare - un container care:
    a) este proiectat astfel încât să poată fi sigilat, în cazul în care dispoziţiile art. 340 prevăd acest lucru;
    b) are dimensiunile astfel încât suprafaţa cuprinsă între cele patru unghiuri externe să nu fie mai mică de 7 mp.
    (3) Buletin de expediere TR - documentul care cuprinde contractul de transport prin care întreprinderea de transport organizează transportul unuia sau mai multor containere de la un expeditor către un destinatar prin transport internaţional. Buletinul de expediere TR are un număr de serie cu ajutorul căruia poate fi identificat. Acest număr de serie este alcătuit din opt cifre precedate de literele TR.
    Buletinul de expediere TR este alcătuit din următoarele exemplare, în ordinea numerotării lor:
    a) 1: exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport;
    b) 2: exemplar pentru reprezentantul naţional al întreprinderii de transport la staţia de destinaţie;
    c) 3A: exemplar pentru vamă;
    d) 3B: exemplar pentru destinatar;
    e) 4: exemplar pentru sediul central al întreprinderii de transport;
    f) 5: exemplar pentru reprezentantul naţional al întreprinderii de transport la staţia de plecare;
    g) 6: exemplar pentru expeditor.
    Cu excepţia exemplarului prevăzut la lit. c), fiecare filă a buletinului de expediere TR prezintă o bandă verde lată de aproximativ 4 centimetri de-a lungul marginii din dreapta.
    (4) Lista de containere mari denumită în continuare listă: documentul anexat unui buletin de expediere TR, din care face parte integrantă, care serveşte pentru a descrie expediţia mai multor containere mari de la o singură staţie de plecare către o singură staţie de destinaţie, staţii la care se desfăşoară formalităţi vamale.
    Lista se întocmeşte în acelaşi număr de exemplare ca şi buletinul de expediere TR la care se referă.
    Numărul de liste se înscrie în colţul din dreapta sus al buletinului de expediere TR rezervat în acest scop.
    De asemenea, numărul de serie al buletinului de expediere relevant se înscrie în colţul din dreapta sus al fiecărei liste.
    (5) Cea mai apropiată staţie de cale ferată corespunzătoare - reprezintă o staţie de cale ferată sau terminalul cel mai apropiat de punctul de încărcare sau descărcare, echipat să lucreze cu containere mari aşa cum sunt definite la alin. (2).
    ART. 333
    Buletinul de expediere TR folosit de către întreprinderea de transport este asimilat cu declaraţia de tranzit şi produce aceleaşi efecte juridice.
    ART. 334
    (1) întreprinderea de transport pune la dispoziţia autorităţii vamale în scopul verificării, prin intermediul reprezentantului său naţional, evidenţele deţinute la biroul sau birourile sale contabile sau la cele ale reprezentantului său naţional.
    (2) La solicitarea autorităţii vamale, întreprinderea de transport sau reprezentantul său naţional comunică acesteia imediat orice documente, evidenţe contabile sau informaţii referitoare la operaţiunile de transport desfăşurate sau în curs de desfăşurare pe care autorităţile consideră că trebuie să le analizeze.
    (3) în cazul în care, conform prevederilor art. 333, buletinele de expediere TR se tratează ca echivalente cu declaraţiile de tranzit, întreprinderea de transport sau reprezentantul său naţional:
    a) informează biroul vamal de destinaţie în legătură cu orice buletin de expediere al cărui exemplar 1 i-a fost trimis fără viza autorităţii vamale;
    b) informează biroul vamal de plecare în legătură cu orice buletin de expediere TR a cărui exemplar 1 nu i-a fost restituit şi în legătură cu care nu poate stabili dacă transportul a fost corect prezentat biroului vamal de destinaţie sau dacă a părăsit teritoriul ţării către o altă ţară, conform prevederilor art. 342.
    ART. 335
    în cazul operaţiunilor de transport prevăzute la art. 331 şi acceptate de către întreprinderea de transport în România, compania de cale ferată devine principal obligat.
    ART. 336
    Dacă trebuie desfăşurate formalităţi vamale în timpul transportului prin alte mijloace decât cel pe calea ferată, către staţia de plecare sau de la staţia de destinaţie, atunci fiecare buletin de expediere TR acoperă un singur container mare.
    ART. 337
    (1) întreprinderea de transport asigură condiţiile necesare ca operaţiunile de transport desfăşurate sub regim de tranzit să fie identificate prin etichete prevăzute cu pictograme al căror model este prevăzut în anexa nr. 27. Eticheta se aplică pe buletinul de expediere TR şi pe containerul mare sau containerele respective.
    (2) Eticheta prevăzută la alin. (1) poate fi înlocuită prin aplicarea unei ştampile, cu cerneală verde, care reproduce pictograma prevăzută în anexa nr. 27.
    ART. 338
    (1) în cazul în care contractul de transport se modifică astfel încât operaţiunea de transport care urma să se încheie în afara teritoriului vamal al României se încheie în interiorul acesteia sau operaţiunea de transport care urma să se încheie în interiorul teritoriului vamal al României se încheie în afara sa, întreprinderea de transport nu execută contractul modificat fără acordul prealabil al biroului de plecare.
    (2) în alte cazuri, întreprinderea de transport poate executa contractul modificat şi informează imediat biroul de plecare în legătură cu orice modificare făcută.
    ART. 339
    (1) în situaţia în care mărfurile circulă cu plecare din România având ca destinaţie o altă ţară, buletinul de expediere TR se prezintă la biroul de plecare.
    (2) Biroul de plecare menţionează în rubrica rezervată vămii de pe exemplarele 2, 3A şi 3B ale buletinului de expediere sigla T1.
    (3) Toate exemplarele buletinului de expediere se restituie persoanei interesate.
    (4) în scopul verificării prevăzute la art. 334, întreprinderea de transport din ţara de destinaţie pune la dispoziţia autorităţii vamale toate buletinele de expediere TR pentru operaţiunile de transport în conformitate cu dispoziţiile stabilite prin acordul reciproc cu această autoritate.
    (5) în cazul prevăzut la alin. (1) buletinul de expediere se prezintă la biroul de destinaţie la care sunt declarate mărfurile pentru punere în liberă circulaţie sau pentru plasare sub un alt regim vamal.
    ART. 340
    Identificarea mărfurilor se asigură conform art. 279. Cu toate acestea, în mod normal, biroul de plecare nu sigilează containerele mari în cazul în care măsurile de identificare se iau de către companiile de cale ferată. Dacă se aplică sigilii, acest lucru se înscrie în spaţiul rezervat vămii pe exemplarele 3Aşi 3B ale buletinului de expediere TR.
    ART. 341
    (1) în cazul în care mărfurile fac obiectul prevederilor art. 339 alin. (5), întreprinderea de transport prezintă biroului de destinaţie exemplarele 1, 2 şi 3A ale buletinului de expediere.
    (2) Biroul de destinaţie vizează exemplarele 1 şi 2, le returnează întreprinderii de transport şi reţine exemplarul 3A.
    ART. 342
    (1) în situaţia în care o operaţiune începe pe teritoriul vamal al României şi urmează a se încheia în afara acestuia, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 339 şi art. 340.
    (2) Biroul vamal căruia îi aparţine staţia de frontieră prin care mărfurile părăsesc teritoriul vamal al României este considerat birou de destinaţie.
    (3) La biroul de destinaţie nu se îndeplineşte nici o formalitate de tranzit.
    ART. 343
    (1) în cazul în care o operaţiune de transport începe în afara teritoriului vamal al României şi urmează a se încheia în interiorul ţării, biroul vamal căruia îi aparţine staţia de frontieră prin care mărfurile intră în ţară devine birou de plecare. Nici o formalitate de tranzit nu este necesară la biroul de plecare.
    (2) Biroul vamal căruia i se prezintă mărfurile serveşte drept birou de destinaţie.
    Formalităţile prevăzute la art. 341 se efectuează la biroul de destinaţie.
    (3) în cazul în care mărfurile sunt puse în liberă circulaţie sau sunt introduse sub un alt regim vamal la o staţie intermediară, biroul vamal de care aparţine această staţie acţionează ca birou de destinaţie. Acest birou vamal ştampilează exemplarele 1, 2 şi 3A ale buletinului de expediere TR prezentate de întreprinderea de transport şi le vizează cu menţiunea "vămuit".
    Acest birou înapoiază fără întârziere exemplarele 1 şi 2 întreprinderii de transport după ce le-a ştampilat şi reţine exemplarul 3A.
    (4) Prevederile art. 329 alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător.
    ART. 344
    (1) în cazul în care o operaţiune de transport începe şi urmează a se încheia în afara teritoriului vamal al României, birourile vamale care urmează a servi drept birou de plecare şi birou de destinaţie sunt cele prevăzute la art. 343 alin. (1) şi respectiv art. 342 alin. (2).
    (2) La birourile de plecare şi de destinaţie nu este necesară îndeplinirea vreunei formalităţi de tranzit.

    C. Alte dispoziţii
    ART. 345
    (1) Dispoziţiile art. 274 şi 305 se aplică oricărei liste de încărcătura care însoţeşte scrisoarea de trăsură CIM sau buletinul de expediere TR. Numărul acestor liste se înscrie în rubrica rezervată datelor de identificare a documentelor de însoţire de pe scrisoarea de trăsură CIM sau, după caz, de pe buletinul de expediere TR.
    De asemenea, lista de încărcătură include numărul vagonului la care se referă scrisoarea de trăsură CIM sau, după caz, numărul containerului în care se află mărfurile.
    (2) în cazurile prevăzute la alin. (1) şi în scopul aplicării procedurilor prevăzute la art. 319 - 346, listele de încărcătură care însoţesc scrisoarea de trăsură CIM sau buletinul de expediere TR sunt parte integrantă a acestora şi produc aceleaşi efecte juridice.
    Originalul listelor de încărcătură se ştampilează de staţia de expediţie.

    D. Domeniul de aplicare al procedurilor normale şi al procedurilor simplificate
    ART. 346
    (1) în cazurile în care este aplicabil regimul de tranzit, dispoziţiile art. 318 - 345 nu exclud posibilitatea aplicării procedurilor prevăzute la art. 265 - 284, 288 - 291 şi 305, iar dispoziţiile art. 321 şi 323 sau 334 şi 337 rămân în continuare aplicabile.
    (2) în cazurile prevăzute la alin. (1) se face o referire la documentul de tranzit folosit în rubrica rezervată pentru datele de identificare ale documentelor însoţitoare la data când se întocmeşte scrisoarea de trăsură CIM sau buletinul de expediere TR. Menţiunea cuprinde tipul de document, biroul emitent şi numărul de înregistrare al fiecărui document folosit.
    De asemenea, exemplarul 2 al scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele 1 şi 2 ale buletinului de expediere TR se certifică de către compania de cale ferată care are în subordine ultima staţie participantă la operaţiunea de tranzit. Această companie certifică documentul după ce stabileşte că transportul mărfurilor se efectuează pe baza documentului sau documentelor de tranzit specificat.
    (3) în cazul în care operaţiunea de tranzit se desfăşoară pe baza unui buletin de expediere TR conform art. 331 - 344, scrisoarea de trăsură CIM folosită pentru operaţiune se exclude din domeniul de aplicare al alin. (1) şi (2) şi al art. 319 - 330. Scrisoarea de trăsură CIM conţine, în această situaţie, o menţiune clară referitoare la buletinul de expediere TR în rubrica rezervată datelor de identificare ale documentelor însoţitoare. Această menţiune cuprinde formularea "Buletin de expediere TR" urmată de numărul de ordine.
    ART. 347
    (1) în situaţia în care nu este necesară prezentarea declaraţiei de tranzit la biroul de plecare, în cazul mărfurilor destinate a fi expediate sub acoperirea unei scrisori de trăsură CIM sau a unui buletin de expediere TR conform dispoziţiilor prevăzute la art. 319 - 346, autoritatea vamală stabileşte măsurile necesare pentru a se asigura că exemplarele 1 - 3 ale scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele 1 - 3A şi 3B ale buletinului de expediere TR poartă sigla "T1".
    (2) în situaţia în care mărfurile transportate conform dispoziţiilor art. 319 - 346 sunt destinate unui destinatar agreat, autoritatea vamală poate să prevadă ca, prin exceptare de la art. 314 alin. (2) şi 316 alin. (1) lit. b), exemplarele 2 şi 3 ale scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele 1, 2 şi 3A ale buletinului de expediere TR să fie transmise direct biroului de destinaţie de către societatea de cale ferată sau întreprinderea de transport.

    Secţiunea a 6-a
    Proceduri simplificate pentru transportul aerian

    ART. 348
    (1) O companie aeriană poate fi autorizată să utilizeze manifestul aerian ca declaraţie de tranzit, dacă conţinutul acestui manifest corespunde cu modelul din apendicele 3 al anexei nr. 9 la Convenţia privind Aviaţia Civilă Internaţională, semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, la care România a aderat prin Decretul nr. 194/1965, publicat în Buletinul Oficial al României nr. 14 din 24 aprilie 1965.
    Forma manifestului, aeroporturile de plecare şi de destinaţie ale operaţiunilor de tranzit se înscriu în autorizaţie.
    (2) Manifestul conţine o menţiune datată şi semnată de compania aeriană, care să îl identifice prin sigla "T1", dacă mărfurile circulă sub procedura T1.
    (3) în manifest se mai înscriu denumirea companiei aeriene care transportă mărfurile, numărul şi data zborului, denumirea aeroportului de încărcare - aeroport de plecare şi de descărcare - aeroport de destinaţie.
    Pentru fiecare transport, manifestul va menţiona şi:
    a) numărul scrisorii de transport aerian;
    b) numărul coletelor;
    c) descrierea mărfurilor după denumirea lor comercială uzuală care conţine enunţurile necesare pentru identificarea lor;
    d) greutatea brută.
    în cazul grupajului de mărfuri, descrierea lor este înlocuită, dacă este cazul, prin menţiunea Consolidare, eventual sub o formă abreviată. în acest caz, scrisorile de transport aerian care se raportează la transporturile cuprinse pe manifest trebuie să conţină denumirea comercială uzuală a mărfurilor incluzând toate detaliile necesare identificării lor.
    (4) Manifestul se prezintă în cel puţin două exemplare autorităţii vamale din aeroportul de plecare, care păstrează un exemplar.
    Autoritatea vamală poate cere, în scopul unui control, toate scrisorile de transport aerian referitoare la transporturile înscrise pe manifeste.
    (5) O copie a manifestului se prezintă autorităţii vamale din aeroportul de destinaţie, care o păstrează.
    (6) Lunar, după certificarea listei, autoritatea vamală din aeroportul de destinaţie transmite autorităţii vamale din aeroportul de plecare, lista întocmită de companiile aeriene cu manifestele care i-au fost prezentate în cursul lunii precedente. Descrierea fiecărui manifest în această listă se face cu ajutorul următoarelor date:
    a) numărul de referinţă al manifestului;
    b) sigla care îl identifică drept declaraţie de tranzit, conform alin. (3);
    c) numele, eventual abreviat, al companiei aeriene care a transportat mărfurile;
    d) numărul zborului;
    e) data zborului.
    Autorizaţia poate să prevadă ca datele prevăzute la paragraful întâi al acestui alineat să poată fi transmise de companiile aeriene.
    în cazul constatării de nereguli faţă de înscrisurile din manifestele ce figurează în această listă, autoritatea vamală din aeroportul de destinaţie informează autoritatea vamală din aeroportul de plecare, ca şi autoritatea care a eliberat autorizaţia, referindu-se, în special, la scrisorile de transport aerian, corespunzătoare mărfurilor care au dat naştere acestor constatări.

    Secţiunea a 7-a
    Proceduri simplificate pentru mărfurile transportate pe cale navală şi pentru mărfurile transportate prin conducte

    ART. 349
    în situaţia în care se aplică art. 350 nu trebuie constituită o garanţie.
    ART. 350
    (1) O companie navală poate fi autorizată să utilizeze ca declaraţie de tranzit manifestul privind mărfurile.
    (2) Forma manifestului, precum şi portul de plecare şi de destinaţie al operaţiunilor de tranzit se precizează în autorizaţie.
    O copie, certificată conform, a autorizaţiei se comunică de compania navală autorităţii vamale din fiecare port în cauză.
    (3) Manifestul trebuie să aibă o menţiune datată şi semnată de către compania aeriană, care să-l identifice prin sigla T1 dacă mărfurile sunt plasate sub regim de tranzit.
    (4) Manifestul conţine, de asemenea, următoarele informaţii:
    a) numele şi adresa completă a companiei navale care transportă mărfurile;
    b) identitatea navei;
    c) locul de încărcare;
    d) locul de descărcare.
    El indică de asemenea pentru fiecare transport:
    a) referinţa la conosament;
    b) numărul, felul, mărcile şi numerele coletelor;
    c) descrierea mărfurilor în funcţie de denumirea comercială obişnuită care să includă datele necesare identificării lor;
    d) greutatea brută în kilograme;
    e) dacă este necesar, numerele containerelor.
    (5) Manifestul trebuie să fie prezentat în cel puţin două exemplare biroului vamal din portul de plecare, care păstrează un exemplar.
    (6) Un exemplar din manifest trebuie prezentat biroului vamal din portul de destinaţie.
    (7) Biroul vamal din fiecare port de destinaţie transmite lunar către biroul vamal ale fiecărui port de plecare, după certificare, o listă întocmită de companiile navale cu manifestele care le-au fost prezentate în cursul lunii precedente.
    Descrierea fiecărui manifest din această listă cuprinde următoarele informaţii:
    a) numărul de referinţă al manifestului;
    b) numele companiei navale care a transportat mărfurile;
    c) data transportului naval.
    Autorizaţia poate, de asemenea, să prevadă ca informaţiile prevăzute în alineatul precedent, să fie transmise direct de către companiile navale.
    în situaţia în care se constată nereguli în legătură cu informaţiile conţinute de manifestele care apar pe lista respectivă, biroul vamal din portul de destinaţie informează biroul vamal din portul de plecare în legătură cu aceasta, precum şi autoritatea care a eliberat autorizaţia, referindu-se în special la conosamentele pentru mărfurile care fac obiectul constatării respective.
    ART. 351
    (1) în cazul în care regimul de tranzit este utilizat pentru transporturile de mărfuri prin conducte, formalităţile aferente acestui regim sunt adaptate conform dispoziţiilor alin. (2) - (5).
    (2) Mărfurile transportate prin conducte se consideră a fi plasate sub regimul de tranzit:
    a) imediat după intrarea lor pe teritoriul vamal al României, dacă este vorba de mărfuri care intră prin conducte pe acest teritoriu;
    b) imediat după intrarea lor în conducte, dacă este vorba de mărfuri care se află deja pe teritoriul vamal al României.
    Dacă este necesar, statutul românesc al acestor mărfuri trebuie să fie stabilit conform dispoziţiilor art 246 - 261.
    (3) Pentru mărfurile prevăzute la alin. (2), operatorul conductei prin care mărfurile pătrund pe teritoriul României sau operatorul conductei de unde începe transportul, devine principalul obligat.
    (4) Pentru aplicarea art. 115 alin. (2) din Codul vamal, operatorul conductei prin care circulă mărfurile, este considerat transportator.
    (5) Regimul de tranzit se încheie în momentul în care mărfurile transportate prin conducte ajung în instalaţiile destinatarilor lor sau în reţeaua de distribuţie a destinatarului şi sunt înregistrate în evidenţele contabile ale acestuia.
    (6) Societăţile care se ocupă de transportul mărfurilor pun documentele lor la dispoziţia autorităţilor competente pentru orice control necesar a fi efectuat în cadrul operaţiunilor de tranzit, prevăzute în prezentul articol.

    CAP. 4
    Datoria vamală şi recuperarea

    ART. 352
    Termenul prevăzut la art. 238 alin. (3) din Codul vamal este de zece luni de la data acceptării declaraţiei de tranzit.
    ART. 353
    (1) în situaţia în care regimul nu este descărcat, autoritatea vamală trebuie, într-un termen de 12 luni de la data acceptării declaraţiei de tranzit, să informeze garantul despre nedescărcarea regimului.
    (2) în situaţia în care regimul nu este descărcat, autoritatea vamală trebuie, într-un termen de 3 ani de la data acceptării declaraţiei de tranzit, să-l informeze pe garant despre faptul că este sau ar putea fi obligat la plata sumelor de care răspunde, pentru operaţiunea de tranzit respectivă. Această informare trebuie să precizeze numărul şi data declaraţiei de tranzit, numele biroului de plecare, numele principalului obligat şi cuantumul sumelor care devin exigibile.
    (3) Garantul este eliberat de angajamentele sale, atunci când una sau alta din notificările prevăzute la alin. (1) şi (2) nu a fost efectuată în termenele stabilite.
    (4) în situaţia în care una din cele două notificări a fost trimisă, garantul este informat despre recuperarea datoriei sau despre descărcarea regimului.

    CAP. 5
    Particularităţi în tranzitul sub regimul TIR

    ART. 354
    (1) La solicitarea destinatarului, autoritatea vamală îi poate acorda acestuia statutul de destinatar agreat, autorizându-l să primească la sediul său sau în oricare alt loc specificat mărfurile transportate sub regimul TIR.
    (2) Autorizarea se acordă numai persoanelor care:
    a) sunt stabilite în România;
    b) primesc în mod regulat mărfuri care au fost înregistrate pentru regimul TIR, sau despre care autoritatea vamală ştie că îndeplinesc condiţiile pentru această procedură;
    c) nu au comis nici o încălcare gravă sau repetată a reglementărilor vamale sau fiscale.
    Art. 293 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
    (3) Autorizaţia este valabilă numai pentru operaţiunile TIR care au ca loc final de descărcare sediul specificat în autorizaţie. Dispoziţiile art. 294 - 296 alin. (1) şi (2), art. 297 - 298 se aplică în mod corespunzător la procedura referitoare la solicitarea prevăzută la alin. (1).
    (4) Prevederile art. 315 se aplică în mod corespunzător în ceea ce priveşte procedura descrisă în autorizaţie.
    ART. 355
    (1) Pentru mărfurile care sosesc la sediul său sau în locul stabilit în autorizaţia prevăzută la art. 354, destinatarul agreat va respecta, în conformitate cu procedura descrisă în autorizaţie, următoarele obligaţii:
    a) informează biroul de destinaţie despre sosirea mărfurilor;
    b) informează imediat biroul de destinaţie despre orice sigilii rupte şi despre orice alte nereguli, cum ar fi cantităţi în plus, în minus sau înlocuiri;
    c) înregistrează fără întârziere în evidenţele sale rezultatele descărcării;
    d) prezintă fără întârziere biroului de destinaţie un aviz care să indice particularităţile şi starea oricăror sigilii aplicate şi data înregistrării în evidenţe.
    (2) Destinatarul agreat asigură, fără întârziere, prezentarea carnetului TIR la biroul de destinaţie.
    (3) Biroul de destinaţie înscrie, în conformitate cu procedura descrisă în autorizaţie, menţiunile necesare pe carnetul TIR şi se asigură că acesta este returnat titularului sau persoanei care îl reprezintă.
    (4) Data încheierii operaţiunii TIR este data înregistrării rezultatelor descărcării în evidenţele destinatarului agreat. în cazul la care se referă alin. (1) lit. b), data încheierii operaţiunii este data înscrierii menţiunilor pe carnetul TIR.
    (5) La cererea titularului de carnet TIR, destinatarul agreat emite o recipisă, a cărei formă este corespunzătoare unei copii a avizului prevăzut la alin. (1) lit. d). Recipisa nu poate fi utilizată ca dovadă a încheierii operaţiunii TIR, în sensul prevederilor art. 356 alin. (2).
    ART. 356
    (1) în situaţia în care carnetul TIR, împreună cu vehiculul rutier, ansamblul de vehicule sau containerul şi mărfurile au fost livrate intacte destinatarului agreat la sediul său ori în locul specificat în autorizaţie se consideră că titularul carnetului TIR şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute la art. 1 lit. o) din Convenţia vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor T.I.R. (Convenţia T.I.R.), întocmită la Geneva la 14 noiembrie 1975, ratificată prin Decretul nr. 420/1979, publicat în Buletinul Oficial nr. 98 din 10 decembrie 1979.
    (2) încheierea operaţiunii TIR, în sensul prevederilor art. 1 lit. d) din Convenţia TIR se efectuează în momentul când au fost îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 355 alin. (1) şi (2).
    ART. 357
    (1) Biroul de destinaţie returnează partea respectivă din foaia nr. 2 a carnetului TIR biroului vamal de plecare fără întârziere şi într-un termen de maxim o lună de la data încheierii operaţiunii TIR.
    (2) în absenţa înapoierii părţii respective din foaia nr. 2 a carnetului TIR biroul vamal de plecare, după două luni de la data acceptării carnetului TIR informează asociaţia garantă respectivă despre aceasta, fără a aduce atingere notificării care trebuie prezentată conform prevederilor art. 11 alin. (1) din Convenţia TIR.
    (3) Biroul vamal de plecare informează, de asemenea, titularul carnetului TIR şi solicită atât acestuia cât şi asociaţiei garante respective să furnizeze dovada că operaţiunea TIR a fost încheiată.
    (4) Dovada prevăzută în alin. (2) poate fi făcută, la cererea autorităţii vamale, prin prezentarea unui document care să identifice mărfurile respective şi să stabilească că ele au fost prezentate biroului vamal de destinaţie.
    (5) Operaţiunea TIR este de asemenea considerată încheiată dacă titularul carnetului TIR/asociaţia garantă respectivă prezintă, la cererea autorităţii vamale, un document vamal de plasare sub o destinaţie vamală într-o ţară terţă sau copia ori fotocopia acestui document, care să identifice mărfurile respective. Copia sau fotocopia acestui document trebuie să fie certificată conform fie de organismul care a vizat documentul original, fie de serviciile oficiale din ţara terţă respectivă, fie de serviciile oficiale din România.

    TITLUL III
    REGIMURI VAMALE ECONOMICE

    CAP. 1
    Dispoziţii de bază comune regimurilor

    Secţiunea 1
    Definiţii

    ART. 358
    în sensul prezentului titlu, prin termenii de mai jos se înţelege:
    a) regim - regim vamal economic;
    b) autorizaţie - decizia autorităţii vamale de autorizare a utilizării unui regim;
    c) titular - titularul unei autorizaţii;
    d) birou de control - biroul vamal indicat în autorizaţie, abilitat să efectueze controlul regimului;
    e) birou de plasare - unul sau mai multe birouri vamale indicate în autorizaţie, abilitate să accepte declaraţiile de plasare sub regim;
    f) birou de încheiere - unul sau mai multe birouri indicate în autorizaţie, abilitate să accepte declaraţiile care atribuie mărfurilor o destinaţie vamală admisă, în urma plasării lor sub un regim, sau în cazul perfecţionării pasive a declaraţiei de punere în liberă circulaţie;
    g) contabilitate - orice date comerciale, fiscale sau alte date contabile ale titularului sau ţinute în numele acestuia;
    h) evidenţe - datele care conţin ansamblul informaţiilor şi elementelor tehnice necesare pe orice suport, pentru ca autoritatea vamală să poată asigura supravegherea şi controlul regimului şi, în special, fluxul şi schimbările de statut ale mărfurilor respective; în cazul regimului de antrepozitare vamală, aceste evidenţe se numesc evidenţe operative;
    i) produse compensatoare principale - produsele compensatoare pentru a căror obţinere a fost autorizat regimul;
    j) produse compensatoare secundare - produsele compensatoare, altele decât produsele compensatoare principale prevăzute în autorizaţie, care rezultă în mod necesar din operaţiunile de perfecţionare;
    k) termen de încheiere - termenul în cadrul căruia mărfurile sau produsele trebuie să primească o destinaţie vamală admisă, inclusiv dacă este cazul pentru cererea de rambursare a drepturilor de import după perfecţionarea activă - sistemul cu rambursare, sau pentru a beneficia de exonerarea totală sau parţială a drepturilor de import la punerea lor în liberă circulaţie după perfecţionarea pasivă.

    Secţiunea a 2-a
    Cererea de autorizare

    ART. 359
    (1) Cererea de autorizare se întocmeşte în scris conform modelului din anexa nr. 12.
    (2) Autoritatea vamală poate aproba ca reînnoirea sau modificarea unei autorizaţii să se efectueze pe baza unei simple cereri scrise.
    (3) Cererea de autorizare poate fi făcută şi printr-o declaraţie vamală în scris sau prin procedee informatice, în procedură normală, în următoarele cazuri:
    a) pentru perfecţionare activă, în cazurile prevăzute la art. 399 când condiţiile economice sunt considerate a fi îndeplinite, cu excepţia cererilor privind mărfurile echivalente;
    b) pentru transformare sub control vamal, când condiţiile economice sunt considerate a fi îndeplinite;
    c) pentru admitere temporară, inclusiv utilizarea carnetului ATA sau a carnetului CPD.
    (4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică şi pentru regimul de perfecţionare pasivă, în următoarele cazuri:
    a) pentru plasarea sub regim de perfecţionare pasivă când operaţiunile constau în reparaţii inclusiv sistemul de schimburi standard fără import anticipat;
    b) pentru punerea în liberă circulaţie în urma perfecţionării pasive cu utilizarea sistemului de schimburi standard cu import anticipat;
    c) pentru punerea în liberă circulaţie în urma perfecţionării pasive cu utilizarea sistemului de schimburi standard fără import anticipat, când autorizaţia nu prevede utilizarea acestui sistem şi când autoritatea vamală permite modificarea sa;
    d) pentru punerea în liberă circulaţie în urma perfecţionării pasive dacă operaţiunea de perfecţionare se referă la mărfuri cu caracter necomercial.
    (5) Cererea de autorizare poate fi făcută şi printr-o declaraţie vamală verbală de admitere temporară conform art. 159, sub rezerva prezentării documentului prevăzut de art. 361 alin. (2).
    Cererea de autorizare poate fi făcută printr-o declaraţie vamală de admitere temporară prin orice altă acţiune, conform art. 162 alin. (1).
    (6) Autoritatea vamală poate solicita ca cererile de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import conform art. 439 să fie întocmite potrivit alin. (1).
    ART. 360
    (1) Cererea de autorizare în procedură normală prevăzută la art. 359 la alin. (1) şi (2) se depune pentru:
    a) antrepozitarea vamală, la direcţia regională vamală în a cărei rază de competenţă se află locul care urmează a fi aprobat ca antrepozit vamal sau, în cazul în care aceste locuri sunt situate în raza de competenţă teritorială a mai multor direcţii regionale vamale, la direcţia regională vamală în a cărei rază de competenţă solicitantul îşi ţine contabilitatea principală;
    b) perfecţionarea activă şi transformarea sub control vamal, la direcţia regională vamală în a cărei rază de competenţă se află locul în care urmează a se efectua operaţiunea de perfecţionare activă sau de transformare;
    c) admiterea temporară, la direcţia regională vamală în a cărei rază de competenţă se află locul în care mărfurile urmează să fie utilizate, fără a înlătura aplicarea prevederilor art. 441 alin. (2);
    d) perfecţionarea pasivă, la direcţia regională vamală în a cărei rază de competenţă se află mărfurile destinate exportului temporar.
    (2) în cazul prevăzut la art. 359 alin. (3) cererea de autorizare se depune la biroul vamal în condiţiile prevăzute la alin. (1) ale prezentului articol.
    ART. 361
    (1) în situaţia în care autoritatea vamală consideră că informaţiile ce figurează în cerere sunt insuficiente, poate cere solicitantului să comunice date suplimentare.
    (2) în cazul unei cereri de autorizare făcută printr-o declaraţie vamală, autoritatea vamală poate solicita, fără a se înlătura aplicarea prevederilor art. 147, ca această cerere să fie însoţită de un document, întocmit de declarant, conţinând cel puţin următoarele informaţii:
    a) numele şi adresa solicitantului, declarantului şi al operatorului;
    b) tipul operaţiunii de perfecţionare, de transformare sau de utilizare a mărfurilor;
    c) descrierea tehnică a mărfurilor şi a produselor compensatoare sau transformate şi a mijloacelor de identificare a acestora;
    d) rata de randament estimată sau metoda de determinare a ratei de randament;
    e) termenul estimat de încheiere;
    f) biroul de încheiere avut în vedere;
    g) locul de perfecţionare, transformare sau utilizare;
    h) eventuale formalităţi de transfer;
    i) valoarea şi cantitatea mărfurilor în cazul unei declaraţii vamale verbale.
    (3) Documentul prevăzut la alin. (2) nu este necesar atunci când informaţiile sunt înscrise în formularul utilizat pentru declaraţia scrisă sau dacă autoritatea vamală estimează că acestea nu sunt necesare.
    (4) Dacă documentul prevăzut la alin. (2) este prezentat la declararea verbală pentru plasarea mărfurilor în admitere temporară, acesta se întocmeşte în două exemplare dintre care unul se păstrează de autoritatea vamală, iar celălalt se restituie declarantului.

    Secţiunea a 3-a
    Decizia de autorizare

    ART. 362
    Autoritatea vamală competentă pentru decizie acordă autorizaţia după cum urmează:
    a) conform modelului prevăzut în anexa nr. 12 pentru o cerere depusă potrivit art. 359 alin. (1);
    b) prin acceptarea declaraţiei vamale pentru o cerere depusă potrivit art. 359 alin. (3) şi (4);
    c) prin orice document corespunzător unei cereri de reînnoire sau modificare.
    ART. 363
    Solicitantul este informat asupra deciziei de acordare a autorizaţiei sau a motivelor de respingere a cererii, în termen maxim de 30 de zile sau, în cazul regimului de antrepozitare vamală, în termen de maxim 60 de zile, de la depunerea cererii sau de la primirea de către autoritatea vamală a informaţiilor lipsă sau a celor suplimentare solicitate.
    ART. 364
    (1) Fără a înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 365, autorizaţia intră în vigoare de la data eliberării sale sau de la orice altă dată ulterioară indicată în această autorizaţie.
    (2) Autorizaţia are termen de valabilitate nelimitat în cazul în care se referă la regimul de antrepozitare vamală.
    (3) în cazul perfecţionării active, transformării sub control vamal sau a perfecţionării pasive, termenul de valabilitate nu poate depăşi 3 ani de la data la care autorizaţia a intrat în vigoare, cu excepţia cazurilor temeinic justificate.
    ART. 365
    (1) Cu excepţia regimului de antrepozitare vamală, autoritatea vamală poate elibera o autorizaţie retroactivă.
    Fără a înlătura aplicarea dispoziţiilor alin. (2) şi (3), autorizaţia retroactivă intră în vigoare cel mai devreme de la data depunerii cererii.
    (2) Dacă cererea priveşte o reînnoire a unei autorizaţii pentru operaţiuni şi mărfuri de acelaşi fel, efectul retroactiv poate fi de la data expirării acestei autorizaţii.
    (3) în cazuri excepţionale, efectul retroactiv poate fi extins, dar nu mai mult de un an de la data depunerii cererii, cu condiţia existenţei unui interes economic care trebuie să demonstreze că:
    a) cererea nu este legată de o încercare de fraudă sau de o neglijenţă evidentă;
    b) durata de valabilitate acordată conform art. 364 nu a fost depăşită;
    c) evidenţele solicitantului atestă că toate condiţiile regimurilor pot fi considerate a fi îndeplinite şi că, atunci când este cazul, mărfurile pot fi identificate pentru perioada în cauză, şi că aceste evidenţe permit controlul regimului;
    d) toate formalităţile necesare pentru regularizarea situaţiei mărfurilor pot fi însoţite, când este cazul, de invalidarea declaraţiei.

    Secţiunea a 4-a
    Alte dispoziţii aplicabile în funcţionarea regimului

    Paragraful 1
    Dispoziţii generale

    ART. 366
    (1) Măsurile de politică comercială se aplică mărfurilor străine, plasate sub regim, numai atunci când aceste măsuri se referă la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al României.
    (2) în situaţia în care produsele compensatoare, altele decât cele prevăzute în anexa nr. 28, obţinute în urma regimului de perfecţionare activă, sunt puse în liberă circulaţie, măsurile de politică comercială sunt cele care sunt aplicabile la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor de import.
    (3) Dacă produsele transformate, obţinute sub regimul de transformare sub control vamal, sunt puse în liberă circulaţie, măsurile comerciale sunt aplicabile în măsura în care şi mărfurile de import sunt supuse acestor măsuri.
    (4) Dacă reglementările prevăd măsuri de politică comercială pentru punerea în liberă circulaţie, aceste măsuri nu se aplică produselor compensatoare puse în liberă circulaţie în urma perfecţionării pasive care:
    a) şi-au păstrat originea română în sensul art. 51 şi 52 din Codul vamal;
    b) au făcut obiectul unei reparaţii, inclusiv în cadrul sistemului de schimburi standard;
    c) au fost supuse operaţiunilor de perfecţionare complementare conform art. 143 din Codul vamal.
    ART. 367
    Fără a se înlătura prevederile art. 181 alin. (4) din Codul vamal, biroul de control poate autoriza prezentarea declaraţiei vamale la un alt birou vamal, decât cel care figurează în autorizaţie.
    Biroul de control stabileşte modalităţile în care trebuie să fie informat.

    Paragraful 2
    Transferuri

    ART. 368
    Autorizaţia prevede dacă şi în ce condiţii mărfurile sau produsele compensatoare plasate sub un regim suspensiv pot circula între diferite locuri sau către alt titular, fără încheierea regimului; în aceste situaţii, cu excepţia regimului de admitere temporară, este obligatorie ţinerea de evidenţe.
    Transferul nu este posibil în cazul în care locul de plecare sau de destinaţie a mărfurilor este un antrepozit de tip B.
    ART. 369
    (1) Transferul între locuri diferite înscrise în aceeaşi autorizaţie poate fi efectuat fără formalităţi vamale.
    (2) Transferul între biroul de plasare şi instalaţiile sau locurile de utilizare ale titularului sau operatorului poate să fie efectuat sub acoperirea declaraţiei de plasare sub regim.
    (3) Transferul către biroul de încheiere în vederea reexportului poate fi efectuat sub acoperirea regimului. în acest caz, regimul nu se încheie înainte ca mărfurile sau produsele declarate pentru reexport să părăsească efectiv teritoriul vamal al României.
    ART. 370
    (1) Transferul de la un titular la altul nu poate avea loc decât dacă al doilea plasează sub regim mărfurile sau produsele transferate pe baza autorizaţiei de vămuire la domiciliu.
    (2) Notificarea biroului vamal şi înscrierea mărfurilor sau produselor în evidenţele prevăzute la art. 208 trebuie să fie efectuate din momentul sosirii acestor mărfuri sau a produselor în instalaţiile celui de al doilea titular.
    (3) Autoritatea vamală poate să nu ceară depunerea unei declaraţii suplimentare.
    (4) în cazul admiterii temporare, transferul de la un titular la altul poate, în egală măsură, să aibă loc dacă cel de al doilea titular plasează mărfurile sub regim prin intermediul unei declaraţii vamale întocmite în scris în procedură normală.
    (5) Formalităţile de îndeplinit sunt descrise în anexa nr. 29. Când al doilea titular recepţionează mărfurile sau produsele, este obligat să le plaseze sub regim.
    ART. 371
    Transferul mărfurilor ce prezintă un risc ridicat de fraudă este supus garantării, potrivit normelor stabilite pentru regimul de tranzit.

    Paragraful 3
    Evidenţe

    ART. 372
    Autoritatea vamală poate cere ca titularul, operatorul sau antrepozitarul desemnat să ţină evidenţa mărfurilor, cu excepţia regimului de admitere temporară sau când consideră că nu este necesar.
    Autoritatea vamală poate aproba ca o contabilitate existentă conţinând elementele necesare să ţină loc de evidente.
    Biroul de control poate cere inventarierea totală sau parţială a mărfurilor plasate sub regim.
    ART. 373
    (1) Evidenţele prevăzute la art. 372 şi, în cazul în care sunt cerute, cele prevăzute la art. 442 alin. (2) privind regimul de admitere temporară trebuie să conţină următoarele informaţii:
    a) menţiunile care figurează în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, privind rubricile declaraţiei de plasare sub regim;
    b) elementele din declaraţiile în baza cărora mărfurile au primit o destinaţie vamală care încheie regimul;
    c) datele şi referinţele conţinute în alte documente vamale şi orice alte documente referitoare la plasare şi încheiere;
    d) natura operaţiunilor de perfecţionare sau de transformare, tipurile de manipulări sau utilizarea temporară;
    e) rata de randament sau, în anumite cazuri, modul de calcul a acesteia;
    f) menţiunile care permit urmărirea mărfurilor, inclusiv localizarea lor şi eventualele transferuri ale acestora;
    g) descrierile comerciale sau tehnice necesare pentru identificarea mărfurilor;
    h) informaţiile care permit urmărirea mişcărilor mărfurilor în cadrul operaţiunilor de perfecţionare activă care se referă la mărfuri echivalente.
    (2) Autoritatea vamală poate renunţa la obligaţia furnizării anumitor informaţii, când controlul şi supravegherea regimului nu sunt afectate în cazul mărfurilor care urmează a fi stocate, perfecţionate, transformate sau utilizate.

    Paragraful 4
    Rata de randament şi modul de calcul al acesteia

    ART. 374
    (1) în situaţia în care se consideră a fi necesar pentru încheierea regimurilor de perfecţionare activă, perfecţionare pasivă sau transformare sub control vamal, rata de randament sau modul de calcul pentru determinarea ratei, inclusiv ratele medii, se stabilesc în autorizaţie sau în momentul plasării mărfurilor sub regim. Această rată se determină, pe cât posibil, pe baza informaţiilor privind producţia sau a datelor tehnice, sau când acestea nu sunt disponibile, pe baza datelor ce privesc operaţiuni de aceeaşi natură.
    (2) în cazuri justificate, autoritatea vamală poate fixa rata de randament după plasarea mărfurilor sub regim, dar nu mai târziu de momentul în care acestea primesc o nouă destinaţie vamală.
    ART. 375
    (1) Proporţia mărfurilor de import sau de export temporar încorporate în produsele compensatoare se calculează pentru:
    a) determinarea drepturilor de import datorate;
    b) determinarea cuantumului de dedus când ia naştere o datorie vamală;
    c) aplicarea măsurilor de politică comercială.
    Calculul se efectuează prin metoda cheii cantitative sau prin metoda cheii valorice ori prin orice altă metodă cu rezultate similare.
    Pentru efectuarea calculelor, produsele transformate sau produsele intermediare sunt asimilate cu produsele compensatoare.
    (2) Metoda cheii cantitative se aplică când se obţine un singur fel de produs compensator rezultat în cadrul operaţiunii de perfecţionare; în acest caz cantitatea estimată de mărfuri de import sau de export temporar prezente în cantitatea de produse compensatoare, pentru care se naşte o datorie vamală, este proporţională cu un procent determinat din cantitatea totală de produse compensatoare.
    (3) Metoda cheii cantitative se aplică şi când se obţin mai multe tipuri de produse compensatoare rezultate în cadrul operaţiunii de perfecţionare şi toate mărfurile de import sau de export temporar se regăsesc în fiecare produs compensator; în acest caz cantitatea estimată de mărfuri de import sau de export temporar prezente în cantitatea unui produs compensator dat, pentru care se naşte o datorie vamală, este proporţională cu:
    a) raportul dintre cantitatea acestui tip de produs compensator, indiferent dacă se naşte o datorie vamală sau nu, şi cantitatea totală de produse compensatoare;
    b) raportul dintre cantitatea de produse compensatoare pentru care se naşte o datorie vamală şi cantitatea totală de produse de acelaşi tip.
    (4) Pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile de aplicare a metodelor descrise la alin. (2) şi (3), pierderile rezultate nu se iau în calcul.
    Fără a înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 519, prin pierderi se înţelege partea din mărfurile de import sau de export temporar care este distrusă sau dispărută în timpul operaţiunii de perfecţionare, în special prin evaporare, uscare, eşapare sub formă de gaz ori trecere în apa de spălare. în cadrul regimului de perfecţionare pasivă, produsele compensatoare secundare de tipul deşeuri, reziduuri, resturi sau rebuturi sunt tratate ca pierderi.
    (5) Metoda cheii valorice se aplică când metoda cheii cantitative nu este aplicabilă.
    Cantitatea estimată de mărfuri de import sau de export temporar prezentă în cantitatea unui produs compensator, pentru care se naşte o datorie vamală este proporţională cu:
    a) valoarea acestui tip de produs compensator indiferent dacă se naşte o datorie vamală sau nu, exprimată ca procent din valoarea totală a tuturor produselor compensatoare;
    b) valoarea produselor compensatoare pentru care se naşte o datorie vamală exprimată ca procent din valoarea totală a produselor compensatoare de acelaşi tip.
    Valoarea fiecăruia dintre produsele compensatoare diferite ce se folosesc pentru aplicarea cheii valorice este costul de producţie cel mai recent din România sau cel mai recent preţ de vânzare din România, a produselor identice sau similare, cu condiţia ca acesta să nu fi fost influenţat de o legătură între vânzător şi cumpărător.
    (6) în situaţia în care valoarea nu poate fi determinată conform alin. (5), aceasta se stabileşte prin orice altă metodă cu rezultate similare.

    Paragraful 5
    Dobânzi compensatorii

    ART. 376
    (1) în cazul naşterii unei datorii vamale pentru produsele compensatoare sau mărfurile de import aflate în perfecţionare activă sau în admitere temporară, dobânda compensatorie se aplică la cuantumul drepturilor de import pe perioada considerată. Cuantumul drepturilor de import se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare la data acceptării declaraţiei de plasare sub regim. Perioada considerată începe la data plasării sub regim şi se încheie la data expirării termenului de încheiere a regimului.
    (2) Rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, publicată lunar în Monitorul Oficial al României, se aplică în mod corespunzător.
    Rata aplicabilă este cea aflată în vigoare cu 2 luni înaintea naşterii datoriei vamale.
    (3) Dobânda se aplică pe fiecare lună calendaristică, cu începere din prima zi a lunii următoare lunii în care mărfurile de import pentru care se naşte datoria vamală au fost prima dată plasate sub regim până în ultima zi a lunii în care a luat naştere datoria vamală.
    în cazul perfecţionării active - sistemul cu rambursare, când punerea în liberă circulaţie este cerută conform art. 147 alin. (5) din Codul vamal, perioada considerată începe din prima zi a lunii următoare lunii în care drepturile de import au fost rambursate sau remise.
    (4) Dispoziţiile alin. (1) - (3) nu se aplică:
    a) când perioada considerată este inferioară unei luni;
    b) când cuantumul dobânzilor compensatorii aplicabile nu depăşeşte echivalentul în lei a 20 euro pentru fiecare datorie vamală care ia naştere;
    c) când datoria vamală se naşte ca urmare a acordării unui tratament tarifar preferenţial prevăzut într-un acord încheiat între România şi o altă ţară privind importurile din acea ţară;
    d) în cazul punerii în liberă circulaţie a deşeurilor şi reziduurilor rezultate din distrugere;
    e) în cazul punerii în liberă circulaţie a produselor compensatoare secundare prevăzute în anexa nr. 28, în măsura în care ele sunt proporţionale cu cantitatea de produse compensatoare principale exportate;
    f) când ia naştere o datorie vamală ca rezultat al unei cereri de punere în liberă circulaţie conform art. 147 alin. (5) din Codul vamal, cu condiţia ca drepturile de import să nu fi fost efectiv rambursate sau remise;
    g) când titularul solicită punerea în liberă circulaţie şi furnizează probe că anumite împrejurări deosebite, care nu provin dintr-o neglijenţă sau fraudă din partea sa, fac imposibil sau neeconomic reexportul avut în vedere în condiţiile în care le anticipase şi le dovedise justificat la depunerea cererii de autorizare;
    h) în cazul naşterii unei datorii vamale şi în măsura în care este constituită o garanţie printr-un depozit bănesc în legătură cu această datorie;
    i) în cazul naşterii unei datorii vamale conform art. 223 alin. (1) lit. b) din Codul vamal sau pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor anterior plasate sub regim de admitere temporară conform art. 417 - 422, 424, 426, 429, art. 434 lit. b) şi art. 437 din prezentul regulament.
    (5) în cazul operaţiunilor de perfecţionare activă pentru care numărul mărfurilor de import şi sau al produselor compensatoare fac din punct de vedere economic imposibilă aplicarea alin. (2) şi (3), autoritatea vamală poate permite, la cererea celui interesat, utilizarea unei metode simplificate de calcul având rezultate similare pentru calculul dobânzilor compensatorii.

    Paragraful 6
    încheierea regimului

    ART. 377
    (1) în cazul mărfurilor de import sau de export temporar plasate, în baza aceleaşi autorizaţii, dar pentru care s-au depus două sau mai multe declaraţii:
    a) sub un regim suspensiv, acordarea unei noi destinaţii vamale mărfurilor sau produselor, este considerată ca încheiere a regimului pentru mărfurile de import în cauză, plasate sub regim sub acoperirea primei declaraţii depuse;
    b) sub regimul de perfecţionare activă - sistemul cu rambursare sau sub regimul de perfecţionare pasivă, produsele compensatoare sunt considerate ca fiind obţinute din mărfurile de import sau de export temporar în cauză, plasate sub regim sub acoperirea primei declaraţii.
    (2) Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu poate conduce la acordarea unor avantaje nejustificate în ceea ce priveşte drepturile de import.
    (3) Titularul poate cere ca încheierea să fie realizată în corelare cu mărfurile de import sau de export temporar specifice.
    (4) în situaţia în care mărfurile plasate sub un regim se găsesc în acelaşi loc împreună cu alte mărfuri şi în cazul distrugerii totale sau a pierderii iremediabile, autoritatea vamală poate accepta dovezi aduse de titularul autorizaţiei, care să indice cantitatea reală a mărfurilor plasate sub regim care au fost distruse sau pierdute. Când titularul nu este în măsură să prezinte astfel de dovezi, cantitatea mărfurilor distruse sau pierdute se determină prin raportare la proporţia mărfurilor de acelaşi tip plasate sub regim în momentul când a avut loc distrugerea sau pierderea.
    ART. 378
    (1) Cel mai târziu la expirarea termenului de încheiere, indiferent dacă se recurge sau nu la simplificarea prevăzută de art. 138 alin. (2) din Codul vamal:
    a) în cazul perfecţionării active - sistemul cu suspendare sau a transformării sub control vamal, decontul de încheiere este prezentat biroului de control în termen de 30 de zile;
    b) în cazul perfecţionării active - sistemul cu rambursare, cererea de rambursare sau remitere a drepturilor de import trebuie depusă la biroul de control în termen de 180 de zile.
    în cazuri temeinic justificate, autoritatea vamală poate prelungi aceste termene, chiar şi după expirarea acestora. Pentru cererea de rambursare sau remitere noul termen nu poate fi mai mare de 6 luni. După expirarea termenului prevăzut la lit. b), dreptul de rambursare se prescrie.
    (2) Decontul sau cererea trebuie să conţină următoarele indicaţii, cu excepţia situaţiilor în care biroul de control decide altfel:
    a) datele de referinţă privind autorizaţia;
    b) cantitatea pe fiecare tip de mărfuri de import pentru care încheierea, rambursarea sau remiterea sunt solicitate;
    c) codul din N.C.;
    d) nivelul drepturilor de import aferente mărfurilor şi, dacă este cazul, valoarea în vamă a acestora;
    e) date de referinţă ale declaraţiilor de plasare sub regim a mărfurilor de import;
    f) felul, cantitatea produselor compensatoare sau transformate sau a mărfurilor aflate în aceeaşi stare şi destinaţia vamală acordată care le-a fost stabilită cu referire la declaraţii, la alte documente vamale sau orice alte documente referitoare la încheiere şi la termenele de încheiere corespunzătoare;
    g) valoarea produselor compensatoare sau transformate, în cazul în care încheierea se face pe baza metodei cheii valorice;
    h) rata de randament;
    i) cuantumul drepturilor de import de achitat, de rambursat sau de remis şi, dacă este cazul, cuantumul dobânzilor compensatorii de achitat. Când acest cuantum se referă la aplicarea art. 406, acest fapt trebuie menţionat;
    j) în cazul transformării sub control vamal, codul din N.C. pentru produsele transformate şi elementele necesare pentru determinarea valorii în vamă.
    (3) Biroul de control poate stabili forma decontului de încheiere.
    (4) în cazul în care se constată că cererea de rambursare este îndreptăţită, biroul de control este obligat să îi dea curs în termen de maximum 30 de zile de la data acceptării cererii.
    ART. 379
    Biroul de control, pe baza verificării efectuate, vizează decontul de încheiere dacă este corespunzător sau informează titularul autorizaţiei dacă decontul nu este acceptat. Decontul şi documentele justificative se păstrează de biroul vamal timp de 5 ani de la data acceptării decontului de încheiere.
    ART. 380
    (1) Biroul de control verifică cererea de rambursare şi o aprobă dacă sunt întrunite condiţiile de rambursare sau o respinge şi informează titularul autorizaţiei cu privire la rezultatul verificărilor.
    (2) Cererea de rambursare şi documentele anexate la aceasta sunt păstrate timp de 5 ani de la data primirii cererii de restituire.
    ART. 381
    (1) Pentru furnizarea de informaţii necesare altor birouri vamale implicate în punerea în aplicare a regimurilor, pot fi emise fişele de informaţii conform anexei nr. 30 la solicitarea persoanei în cauză sau la iniţiativa autorităţii vamale, cu excepţia cazului în care autoritatea vamală aprobă alte modalităţi de comunicare.
    (2) La antrepozitarea vamală se foloseşte fişa INF8, pentru a comunica elementele necesare pentru calculul datoriei vamale aplicabile mărfurilor înainte să fi avut loc manipulările uzuale.
    (3) în cazul perfecţionării active se folosesc următoarele fişe:
    a) fişa INF1, pentru a comunica informaţiile cu privire la cuantumul drepturilor de import, dobânzile compensatorii, garanţiile şi măsurile de politică comercială;
    b) fişa INF7, pentru comunicarea de informaţii care să permită rambursarea sau remiterea de drepturi în cazul regimului de perfecţionare activă cu rambursare.
    (4) La admiterea temporară se foloseşte fişa INF6 pentru a comunica elementele necesare pentru calculul datoriei vamale sau a cuantumului de drepturi deja perceput pentru mărfurile aflate sub acest regim care sunt transferate potrivit prezentului regulament.
    ART. 382
    Dacă regimul vamal nu se încheie în condiţiile art. 111 din Codul vamal, biroul vamal de control întocmeşte un proces-verbal de control pentru reglarea datoriei vamale, iar operaţiunea se scoate din evidenţe cu respectarea dispoziţiilor art. 516.
    Drepturile de import datorate se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare la data acceptării declaraţiei vamale pentru acordarea regimului iniţial.

    CAP. 2
    Antrepozitarea vamală

    Secţiunea 1
    Dispoziţii generale

    ART. 383
    în sensul acestui capitol, referitor la produsele agricole, prin <<mărfuri prefinanţate>> se înţeleg mărfurile româneşti destinate a fi exportate în aceeaşi stare în care au fost introduse în antrepozit şi care beneficiază de plata în avans a unui cuantum egal cu suma restituirii la export înainte de acest export, în cazul în care această plată este prevăzută în reglementări speciale.
    ART. 384
    (1) Antrepozitele vamale publice sunt următoarele:
    a) antrepozit de tip A, în care responsabilitatea este a deţinătorului antrepozitului;
    b) antrepozit de tip B, în care responsabilitatea este a antrepozitarului;
    c) antrepozit de tip F, în care gestionarea antrepozitului este asigurată de autoritatea vamală.
    (2) Antrepozitele vamale private aflate sub responsabilitatea deţinătorului antrepozitului, care se identifică cu antrepozitarul, fără a fi neapărat proprietarul mărfurilor, sunt următoarele:
    a) antrepozit de tip D, când punerea în liberă circulaţie se efectuează în procedura de vămuire la domiciliu şi poate fi acordată pe baza felului, valorii în vamă şi a cantităţii mărfurilor în momentul plasării acestora sub regim;
    b) antrepozit de tip E, în care se aplică regimul, chiar dacă mărfurile nu trebuie să fie depozitate într-un loc aprobat ca antrepozit vamal;
    c) antrepozit de tip C, în alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a) şi b).
    (3) Autorizaţia de antrepozit de tip E poate să prevadă recurgerea la procedurile aplicabile pentru tipul D.

    Secţiunea a 2-a
    Condiţii suplimentare aplicabile la acordarea autorizaţiei

    ART. 385
    (1) La acordarea autorizaţiei, autoritatea vamală desemnează amplasamentul sau orice alt perimetru, aprobat ca antrepozit vamal de tip A, B, C sau D. Aceasta poate aproba o magazie de depozitare temporară ca antrepozit vamal de unul din aceste tipuri sau să fie gestionată ca un antrepozit de tip F.
    (2) Un amplasament nu poate fi aprobat, în acelaşi timp, pentru mai mult de un antrepozit vamal.
    (3) în situaţia în care mărfurile prezintă un pericol sau sunt susceptibile de a deteriora alte mărfuri sau care necesită, din alte motive, instalaţii speciale, autorizaţia poate să prevadă ca acestea să fie depozitate în amplasamente special echipate pentru primirea lor.
    (4) Antrepozitele de tip A, C, D sau E pot fi aprobate şi ca antrepozite de aprovizionare cu produse alimentare.
    ART. 386
    (1) Autorizaţia de antrepozit vamal poate fi acordată dacă manipulările uzuale avute în vedere sau operaţiunile de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal a mărfurilor nu predomină în raport cu depozitarea de mărfuri.
    (2) Autorizaţia de antrepozit vamal nu poate fi acordată dacă amplasamentul antrepozitului vamal sau locul de depozitare este utilizat în scopul vânzării în detaliu. Cu toate acestea autorizaţia de antrepozit vamal poate fi acordată dacă mărfurile sunt vândute în detaliu, cu exonerare de drepturi de import:
    a) călătorilor în trafic internaţional;
    b) în cadrul acordurilor diplomatice sau consulare;
    c) membrilor organizaţiilor internaţionale sau forţelor NATO.
    (3) Pentru aplicarea art. 108 alin. (2) din Codul vamal, când autoritatea vamală examinează dacă costurile administrative generate de regimul de antrepozitare vamală sunt sau nu disproporţionate în raport cu necesităţile economice în cauză, aceasta ţine cont de tipul de antrepozit şi de procedurile care se pot aplica.

    Secţiunea a 3-a
    Evidenţe operative

    ART. 387
    (1) Pentru antrepozitele de tip A, C, D şi E, deţinătorul antrepozitului este persoana desemnată să ţină evidenţele operative.
    (2) Pentru antrepozitul de tip F, evidenţele biroului vamal ţin locul evidenţelor operative prevăzute la alin. (1).
    (3) Pentru antrepozitele vamale de tip B, biroul de control păstrează declaraţiile de plasare sub regim, în locul evidenţelor operative.
    ART. 388
    (1) Evidenţele operative trebuie, în orice moment, să reflecte situaţia stocului de mărfuri plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Deţinătorul antrepozitului vamal este obligat să depună la biroul de control, în termenele fixate de autoritatea vamală, situaţia acestui stoc.
    (2) în cazul aplicării art. 132 alin. (2) din Codul vamal, valoarea în vamă a mărfurilor, anterioară manipulărilor uzuale, trebuie să se reflecte în evidenţele operative.
    (3) Evidenţele operative cuprind şi informaţiile referitoare la scoaterea temporară şi depozitarea în comun, prevăzute la art. 393 alin. (2).
    ART. 389
    (1) în situaţia în care mărfurile sunt plasate sub regim într-un antrepozit de tip E, înscrierea în evidenţele operative se efectuează în momentul sosirii acestora în locul de depozitare al titularului.
    (2) în situaţia în care antrepozitul vamal serveşte şi ca depozit temporar, înscrierea în evidenţele operative se efectuează în momentul acceptării declaraţiei de plasare sub regim.
    (3) înscrierea în evidenţele operative referitoare la încheierea regimului se efectuează cel mai târziu în momentul scoaterii mărfurilor din antrepozitul vamal sau din locurile de depozitare al titularului.

    Secţiunea a 4-a
    Alte dispoziţii aplicabile în funcţionarea regimului

    ART. 390
    Mărfurile străine pot face obiectul manipulărilor uzuale, prevăzute în anexa nr. 31.
    ART. 391
    Mărfurile pot fi temporar scoase din antrepozitul vamal, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 90 de zile. în cazuri temeinic justificate, termenul poate fi prelungit.
    ART. 392
    (1) Cererea pentru efectuarea manipulărilor uzuale sau pentru scoaterea temporară de mărfuri dintr-un antrepozit vamal se face în scris, pentru fiecare caz în parte, la biroul de control. Cererea trebuie să conţină toate elementele necesare aplicării regimului.
    (2) Autorizaţia privind cererea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată şi în cadrul autorizaţiei de antrepozit vamal. în acest caz, biroul de control este informat, într-o formă stabilită de acesta, când acest tip de manipulări uzuale se efectuează sau când scoaterea temporară urmează a avea loc.
    ART. 393
    (1) în situaţia în care mărfurile româneşti sunt depozitate împreună cu mărfuri plasate sub regim într-un antrepozit vamal sau în locurile de depozitare, pot fi stabilite modalităţi specifice de identificare a acestor mărfuri în scopul de a le distinge de mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală.
    (2) Autoritatea vamală poate permite depozitarea în comun chiar şi atunci când este imposibilă, în orice moment, identificarea statutului mărfurilor. Această facilitate nu se aplică mărfurilor cu prefinanţare.
    Mărfurile depozitate în comun trebuie să se încadreze la acelaşi cod tarifar din N.C., să prezinte aceeaşi calitate comercială şi să aibă aceleaşi caracteristici tehnice.
    (3) în vederea declarării pentru o destinaţie vamală, mărfurile care fac obiectul depozitării în comun, precum şi, dacă este cazul, mărfurile care sunt identificabile şi care îndeplinesc condiţiile alin. (2), pot fi considerate fie mărfuri româneşti, fie mărfuri străine.
    (4) Aplicarea alin. (3) nu trebuie să aibă ca efect, acordarea unui anumit statut vamal unei cantităţi de mărfuri mai mare decât cantitatea de mărfuri care are de fapt acest statut şi care se află în antrepozitul vamal sau în locul de depozitare în momentul scoaterii mărfurilor declarate pentru o destinaţie vamală.
    ART. 394
    (1) în situaţia în care operaţiunile de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal sunt efectuate într-un antrepozit vamal sau în locul de depozitare, dispoziţiile art. 393 se aplică în mod corespunzător mărfurilor aflate sub aceste regimuri.
    Cu toate acestea, în cazul operaţiunilor de perfecţionare activă, fără recurgerea la mărfuri echivalente sau a operaţiunilor de transformare sub control vamal, dispoziţiile prevăzute la art. 393 referitoare la depozitarea în comun nu se aplică pentru mărfurile româneşti.
    (2) înscrierile în evidenţe trebuie să permită autorităţii vamale verificarea în orice moment a situaţiei exacte a tuturor mărfurilor sau produselor aflate sub aceste regimuri.
    ART. 395
    Mărfurile, inclusiv proviziile, descărcate de pe nave naufragiate sau avariate în apele naţionale ori teritoriale ale României, sunt considerate în regim de antrepozitare.

    CAP. 3
    Perfecţionarea activă

    Secţiunea 1
    Dispoziţii generale

    ART. 396
    în sensul acestui capitol, prin termenii de mai jos se înţelege:
    a) export anticipat - sistemul în cadrul căruia produsele compensatoare obţinute din mărfuri echivalente sunt exportate înainte ca mărfurile de import să fie plasate sub regim folosind sistemul cu suspendare;
    b) operaţiune de procesare - orice perfecţionare a mărfurilor de import, în mod direct sau indirect din dispoziţia titularului, realizată conform indicaţiilor şi pentru partenerul stabilit în afara teritoriului vamal al României, efectuată, în general, numai cu plata aferentă a cheltuielilor de perfecţionare;
    c) operatori - persoane stabilite în România, care efectuează total sau parţial operaţiunile de perfecţionare activă.

    Secţiunea a 2-a
    Condiţii suplimentare aplicabile la acordarea autorizaţiei

    ART. 397
    Autorizaţia se acordă numai dacă solicitantul are intenţia de a reexporta sau exporta produsele compensatoare principale.
    ART. 398
    Autorizaţia poate fi acordată şi pentru mărfurile prevăzute la art. 134 alin. (4) lit. d) din Codul vamal, cu excepţia:
    a) combustibililor şi surselor de energie, altele decât acelea necesare testării produselor compensatoare sau pentru detectarea defectelor mărfurilor de import care necesită reparaţii;
    b) lubrifianţilor, alţii decât cei necesari la operaţiunile de testare, ajustare sau re-calibrare a produselor compensatoare;
    c) echipamentelor şi uneltelor.
    ART. 399
    (1) Condiţiile economice sunt considerate a fi îndeplinite în oricare din următoarele situaţii:
    a) operaţiunile se referă la mărfuri cu caracter necomercial;
    b) se execută un contract de procesare;
    c) se transformă produse compensatoare obţinute în urma unei perfecţionări efectuată în cadrul unei autorizaţii acordată anterior ce a făcut deja obiectul verificării condiţiilor economice;
    d) se efectuează manipulările uzuale prevăzute la art. 390;
    e) au loc reparaţii;
    f) se transformă grâul dur, încadrat la codul tarifar 1001.10.00 din N.C. pentru producerea pastelor făinoase încadrate la codul tarifar 1902.11.00 şi la subpoziţia tarifară 1902.19 din N.C.
    (2) Condiţiile economice sunt considerate a fi îndeplinite, independent de dispoziţiile alin. (1), atunci când valoarea globală a mărfurilor de import pentru un solicitant şi pe an calendaristic, precum şi pentru fiecare cod tarifar de opt cifre din N.C., nu depăşeşte echivalentul în lei a 150.000 euro.
    ART. 400

de la art 400 la 600
ART. 400
    Autorizaţia stabileşte mijloacele şi metodele de identificare a mărfurilor de import în produsele compensatoare şi fixează condiţiile necesare pentru buna derulare a operaţiunilor privind mărfurile echivalente. Aceste metode de identificare şi condiţiile pot include şi verificarea evidenţelor.

    Secţiunea a 3-a
    Dispoziţii aplicabile în funcţionarea regimului

    ART. 401
    (1) Autorizaţia precizează dacă şi în ce condiţii mărfurile echivalente prevăzute la art. 134 alin. (6) din Codul vamal şi clasificate la acelaşi cod tarifar din N.C., prezentând aceeaşi calitate comercială şi având aceleaşi caracteristici tehnice ca ale mărfurilor de import, pot fi utilizate pentru efectuarea operaţiunilor de perfecţionare.
    (2) în cazuri excepţionale, se poate admite ca, la mărfurile echivalente care se găsesc într-un stadiu de fabricaţie mai avansat decât mărfurile de import, partea esenţială a operaţiunilor de perfecţionare a acestor mărfuri echivalente să fie efectuată în întreprinderea titularului sau realizată în numele său.
    ART. 402
    (1) Autorizaţia stabileşte termenul de încheiere. Când circumstanţele o justifică, acest termen poate fi prelungit chiar şi când termenul fixat iniţial a expirat.
    (2) în situaţia în care termenul de încheiere expiră la o dată precisă pentru toate mărfurile plasate sub regim în cursul unei anumite perioade, autorizaţia poate prevedea ca termenul de încheiere să fie prelungit automat pentru toate mărfurile aflate încă sub regim la acea dată. Cu toate acestea, autoritatea vamală poate solicita ca aceste mărfuri să primească o nouă destinaţie vamală aprobată în cursul unei perioade stabilite de aceasta.
    (3) Indiferent dacă se recurge la o simplificare sau dacă se aplică prevederile alin. (2), termenul de încheiere pentru produsele compensatoare sau mărfurile în aceeaşi stare nu poate depăşi:
    a) 120 de zile - pentru lapte şi produse lactate;
    b) 60 zile în cazul sacrificării, fără îngrăşare, a animalelor cuprinse în capitolul I din N.C.;
    c) 90 de zile în cazul îngrăşării, incluzând sacrificarea când este cazul, a animalelor clasificate la poziţiile tarifare 0104 şi 0105 din N.C.;
    d) 180 de zile în cazul îngrăşării, incluzând sacrificarea când este cazul, a altor animale, cuprinse în capitolul 1 din N.C.;
    e) 180 de zile în cazul procesării cărnii;
    f) 180 de zile în cazul prelucrării altor produse agricole care îndeplinesc condiţiile pentru rambursarea la export în avans.
    în cazul operaţiunilor de perfecţionare derulate în mod succesiv, în cazuri temeinic justificate autoritatea vamală poate prelungi termenul de încheiere, la cererea titularului, fără însă ca perioada totală să depăşească un an.
    ART. 403
    Pentru încheierea regimului sau pentru cererea de rambursare a drepturilor de import sunt asimilate unui reexport sau exportului:
    a) livrarea produselor compensatoare către persoane care beneficiază de scutire de drepturi de import pe baza Convenţiei cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961, ratificată prin Decretul nr. 566/1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 89 din 8 iulie 1968, sau a Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare, încheiată la 24 aprilie 1963, ratificată prin Decretul nr. 481/1971 publicat în Buletinul Oficial nr. 10 din 28 ianuarie 1972 sau a altor convenţii la care România este parte;
    b) livrarea produselor compensatoare către forţele armate aparţinând altor ţări, staţionate pe teritoriul vamal al României, atunci când, potrivit legii, sunt stabilite scutiri de drepturi de import;
    c) livrarea aeronavelor civile; cu toate acestea biroul vamal de control permite ca regimul să fie încheiat la prima distribuire a mărfurilor de import pentru fabricarea, repararea, modificarea sau transformarea aeronavelor civile sau a părţilor acestora, atâta timp cât evidenţele titularului îi permit să se asigure de aplicarea şi funcţionarea corectă a regimului;
    d) livrarea aeronavelor spaţiale şi a echipamentelor aferente; cu toate acestea biroul vamal de control permite ca regimul să fie încheiat la prima distribuire a mărfurilor de import în scopul fabricării, reparării, modificării sau transformării sateliţilor, a lansatoarelor lor şi a echipamentelor de la sol şi a părţilor lor care fac parte integrantă din aceste sisteme, atâta timp cât evidenţele titularului îi permit să se asigure de aplicarea şi funcţionarea corectă a regimului;
    e) utilizarea, potrivit reglementărilor speciale, a produselor compensatoare secundare a căror distrugere sub control vamal este prohibită din motive de mediu; în acest caz titularul trebuie să demonstreze că încheierea regimului, conform reglementărilor vamale, nu este posibilă sau că nu este realizabilă din punct de vedere economic.
    ART. 404
    (1) în cazul exportului anticipat, autorizaţia stabileşte termenul în cadrul căruia mărfurile străine se declară pentru regim, ţinând cont de timpul necesar pentru aprovizionarea şi transportul către România.
    (2) Termenul prevăzut la alin. (1) nu poate depăşi:
    a) 90 de zile pentru produsele agricole care intră sub incidenţa mecanismelor stabilite, potrivit legii, în cadrul organizării pieţei;
    b) 180 de zile pentru celelalte mărfuri.
    Acest termen poate fi prelungit, la cererea temeinic justificată a titularului, fără ca termenul total să depăşească un an.
    în cazuri întemeiate, prelungirea poate fi acordată chiar şi după expirarea termenului acordat iniţial.

    Secţiunea a 4-a
    Dispoziţii aplicabile în funcţionarea sistemului cu suspendare

    ART. 405
    (1) Utilizarea mărfurilor echivalente în cadrul operaţiunilor de perfecţionare activă, conform art. 135 din Codul vamal, nu se supune formalităţilor vamale de plasare sub regim.
    (2) Mărfurile echivalente şi produsele compensatoare devin mărfuri străine, iar mărfurile de import devin mărfuri româneşti din momentul acceptării declaraţiei de încheiere a regimului.
    Cu toate acestea, când mărfurile de import sunt comercializate înainte de încheierea regimului, modificarea statutului lor intervine în momentul acestei comercializări. în mod excepţional, când este prevăzut ca mărfurile echivalente să nu fie prezentate, autoritatea vamală poate permite, la cererea titularului, ca mărfurile echivalente să fie prezentate ulterior, într-un termen rezonabil stabilit de aceasta.
    (3) în cazul exportului anticipat:
    a) produsele compensatoare devin mărfuri străine în momentul acceptării declaraţiei de export şi cu condiţia ca mărfurile ce vor fi importate să fie plasate sub regim;
    b) mărfurile de import devin mărfuri româneşti în momentul plasării lor sub regim.
    ART. 406
    (1) în autorizaţie se stabileşte dacă produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeaşi stare pot fi puse în liberă circulaţie fără declaraţie vamală, aplicându-se în mod corespunzător măsurile de restricţie sau prohibiţie.
    în acest caz, ele sunt considerate a fi puse în liberă circulaţie, numai dacă nu au primit o destinaţie vamală la expirarea termenului de încheiere.
    (2) în aplicarea art. 241 alin. (1) prima teză din Codul vamal, declaraţia de punere în liberă circulaţie este considerată ca fiind prezentată şi acceptată şi liberul de vamă acordat, în momentul prezentării decontului de încheiere.
    (3) Produsele sau mărfurile devin mărfuri româneşti în momentul comercializării lor.
    ART. 407
    în cazul punerii în liberă circulaţie a produselor compensatoare, rubricile 15, 16, 34, 41 şi 42 din declaraţia vamală în detaliu fac referire la mărfurile de import. Informaţiile corespondente pot, în egală măsură, să fie furnizate printr-o fişă INF 1 sau prin orice alt document care să însoţească declaraţia.
    ART. 408
    Pentru mărfurile de import care, în momentul acceptării declaraţiei de plasare sub regim, ar putea beneficia de un regim tarifar favorabil pentru o destinaţie finală, drepturile de import de încasat, în aplicarea art. 141 alin. (1) din Cod vamal, sunt calculate în raport cu taxa corespunzătoare acestei destinaţii. Recurgerea la un astfel de calcul este permisă când autorizaţia pentru o destinaţie finală ar putea fi acordată şi dacă condiţiile prevăzute pentru acordarea regimului tarifar favorabil ar fi îndeplinite.
    ART. 409
    (1) Lista produselor compensatoare supuse drepturilor de import corespunzătoare lor, conform art. 142 lit. a) din Codul vamal, figurează în anexa nr. 28.
    (2) în situaţia în care produsele compensatoare, altele decât cele enumerate în lista prevăzută la alin. (1), sunt distruse, acestea sunt considerate ca fiind reexportate.
    ART. 410
    (1) în situaţia în care produsele compensatoare sau mărfurile aflate în aceeaşi stare sunt plasate în regimuri suspensive sau introduse într-o zonă liberă supusă controlului de tip I în sensul art. 480 sau într-un antrepozit liber sau plasate într-o zonă liberă supusă controlului de tip II în sensul art. 480, pentru încheierea regimului de perfecţionare activă, documentele privind această destinaţie vamală sau evidenţele utilizate sau orice alt document de înlocuire a lor cuprinde menţiunea "marfă PA/S".
    (2) în situaţia în care mărfurile de import plasate sub un regim fac obiectul unor măsuri specifice de politică comercială care sunt aplicabile la plasarea lor, fie aflate în aceeaşi stare, fie sub formă de produse compensatoare, plasate în regimuri suspensive sau sunt introduse într-o zonă liberă supusă controlului de tip I conform art. 480 sau într-un antrepozit liber, sau sunt plasate într-o zonă liberă supusă controlului de tip II în sensul art. 480, menţiunea prevăzută la alin. (1) trebuie completată cu sintagma politică comercială.

    Secţiunea a 5-a
    Dispoziţii aplicabile în funcţionarea sistemului cu rambursare

    ART. 411
    în situaţia în care mărfurile aflate în sistemul cu rambursare, primesc o destinaţie vamală, prevăzută la art. 410 alin. (1), documentele privind această destinaţie sau evidenţele utilizate ori orice alt document de înlocuire a acestora poartă menţiunea marfă PA/R.

    CAP. 4
    Transformarea sub control vamal

    ART. 412
    (1) Regimul de transformare sub control vamal se aplică pentru mărfurile a căror transformare are drept rezultat produse care se supun unor drepturi de import mai mici decât cele aplicabile pentru mărfurile de import.
    Regimul se aplică şi mărfurilor care trebuie să sufere transformări în vederea îndeplinirii condiţiilor tehnice pentru a fi puse în liberă circulaţie.
    (2) Prevederile art. 402 alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător.
    (3) Pentru determinarea valorii în vamă a produselor transformate declarate pentru punerea în liberă circulaţie, declarantul poate alege una din regulile prevăzute la art. 2, 3 sau 5 din acordul prevăzut la art. 56 sau valoarea în vamă a mărfurilor de import la care se adaugă cheltuielile de transformare. Aceste cheltuieli de transformare sunt constituite din ansamblul cheltuielilor pentru obţinerea produselor transformate luând în considerare cheltuielile generale şi valoarea mărfurilor româneşti dacă asemenea mărfuri au fost folosite la transformare.
    ART. 413
    (1) Pentru tipurile de mărfuri şi operaţiunile care figurează în anexa nr. 32, condiţiile economice sunt considerate a fi îndeplinite.
    (2) Pentru alte tipuri de mărfuri şi alte operaţiuni, verificarea condiţiilor economice trebuie efectuată.
    (3) în cazul mărfurilor supuse măsurilor de politică agricolă a drepturilor anti-dumping provizorii sau definitive ori a drepturilor compensatorii provizorii sau definitive, verificarea condiţiilor economice trebuie efectuată de Autoritatea Naţională a Vămilor.

    CAP. 5
    Admiterea temporară

    Secţiunea 1
    Dispoziţii generale

    ART. 414
    (1) Animalele născute din animale vii, plasate sub acest regim, sunt considerate a fi mărfuri străine şi plasate, de asemenea, sub acest regim, cu excepţia celor care au o valoare comercială neglijabilă.
    (2) Autoritatea vamală se asigură că termenul maxim în care mărfurile rămân plasate sub regim pentru aceeaşi utilizare şi sub responsabilitatea aceluiaşi titular, nu poate depăşi 24 de luni, chiar dacă regimul se încheie prin plasarea mărfurilor sub un alt regim suspensiv, urmat de o nouă plasare sub regimul de admitere temporară.
    La cererea titularului, autoritatea vamală poate prelungi acest termen cu perioada în care aceste mărfuri nu au fost utilizate, potrivit condiţiilor stabilite prin prezentul regulament pentru fiecare fel de marfă.
    (3) în sensul art. 160 alin. (3) din Codul vamal, prin împrejurări excepţionale se înţelege orice situaţie care necesită utilizarea mărfurilor pe o perioadă suplimentară în vederea îndeplinirii scopului pentru care s-a recurs la utilizarea regimului de admitere temporară.
    (4) Mărfurile plasate sub acest regim trebuie să rămână în aceeaşi stare. Sunt permise operaţiunile de reparare şi întreţinere, inclusiv revizia, reglajele sau măsurile de conservare a mărfurilor sau de asigurare a conformităţii cu cerinţele tehnice indispensabile pentru a permite utilizarea lor sub acest regim.
    ART. 415
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă numai în temeiul art. 416 - 439.
    (2) Regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import nu se acordă pentru produsele consumabile.

    Secţiunea a 2-a
    Condiţii pentru exonerarea totală a drepturilor de import

    Paragraful 1
    Mijloace de transport

    ART. 416
    (1) în sensul prezentei subsecţiuni, prin termenii de mai jos se înţelege:
    a) folosinţă comercială - utilizarea cu plată a unui mijloc de transport pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor ori în cadrul activităţii unui agent economic cu sau fără plată; în cazul în care mijlocul de transport este un vehicul rutier, această definiţie include şi remorcile care pot fi ataşate acesteia;
    b) folosinţă privată - utilizarea unui mijloc de transport, altfel decât în folosinţă comercială;
    c) trafic intern - transportul persoanelor îmbarcate sau al mărfurilor încărcate în România pentru a fi debarcate sau descărcate în interiorul acestui teritoriu;
    d) container - un mecanism-cadru, cisternă, caroserie sau alt mecanism analog precum un compartiment, total sau parţial închis care este destinat să fie încărcat cu mărfuri; are un caracter permanent şi este suficient de rezistent pentru a fi folosit în mod repetat; este special conceput pentru a facilita transportul mărfurilor fără a afecta încărcătura, pe unul sau mai multe mijloace de transport; este construit astfel încât permite manipularea şi transbordarea de pe un mijloc de transport pe altul; este construit astfel încât să fie uşor de încărcat şi descărcat şi să aibă un volum interior de cel puţin 1 mc.
    Platformele descoperite sunt asimilate containerelor.
    Termenul container cuprinde accesoriile şi echipamentele acestuia, cu condiţia să fie transportate împreună. Termenul container nu cuprinde vehicule, accesorii sau piese detaşate de pe vehicule, ambalajele şi nici paletele. Cu toate acestea, termenul container se aplică şi containerelor utilizate în trafic aerian la un volum interior de cel puţin 1 mc;
    e) transport sub sigiliu vamal - utilizarea unui container pentru transportul mărfurilor când identificarea lor este asigurată prin sigilarea containerului;
    f) caroserie demontabilă - un compartiment de încărcare care nu este în dotarea nici unui mijloc de locomoţie şi care este construit în principal pentru a fi transportat pe vehicule rutiere, şasiul acestui vehicul şi cadrul inferior al caroseriei care este special adaptată în acest scop. Această definiţie acoperă totodată caroseriile mobile care sunt compartimentele de încărcare special construite pentru transporturi combinate;
    g) container ce are un compartiment parţial închis - mecanism care este în general constituit dintr-un planşeu şi o superstructură delimitând un fel de încărcătură echivalent celui unui container închis. Suprastructura este în general făcută din elemente metalice ce constituie carcasa containerului. Acest tip de container poate comporta unul sau mai mulţi pereţi laterali sau frontali. Anumite containere de acest tip au un acoperiş legat la planşeu prin cadre verticale. Containerele de acest tip sunt utilizate în special pentru transportul mărfurilor voluminoase;
    h) platforme descoperite - platforme de încărcare care nu au o suprastructură sau au una incompletă care are aceeaşi lungime şi lăţime a bazei ca a containerului şi sunt echipate cu piese ce au colţuri superioare şi inferioare dispuse în laturile platformei pentru a permite utilizarea aceloraşi dispozitive de amarare şi de ridicare ca pentru containere;
    i) accesorii şi echipamente pentru containere - ansamblul următoarelor dispozitive: echipamente destinate pentru a controla, a modifica sau a menţine temperatura în interiorul containerului; mici aparate - de înregistrare a temperaturii - utilizate pentru a indica sau a înregistra variaţiile privind condiţiile ambiante: - pereţii interiori, paletele, suporturile, rafturile şi alte dispozitive similare;
    j) palete - dispozitive pe planşeul cărora pot fi grupate anumite cantităţi de mărfuri ce constituie o unitate de încărcare în vederea transportului sau în vederea administrării.
    Acest dispozitiv este constituit, fie din două planşee legate între ele, fie dintr-un planşeu aşezat în picioare sau, dintr-un planşeu special utilizat în traficul aerian; înălţimea sa totală este redusă pe cât posibil pentru a permite administrarea sau aşezarea pe rulouri sau pe transpalete;
    k) utilizatorul containerului sau a paletelor - persoana care, proprietară sau nu a acestor containere sau a acestor palete, controlează efectiv mişcările;
    l) beneficiarul regimului pentru un container sau palete - utilizatorul containerului sau al paletelor ori reprezentantul său.
    (2) Mijloacele de transport cuprind şi piesele de schimb, accesoriile şi echipamentele normale care le însoţesc.
    ART. 417
    Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import este acordat pentru palete. Regimul se poate încheia şi prin exportul sau reexportul de palete de acelaşi tip şi cu o valoare aproape egală.
    ART. 418
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import este acordat pentru containere în cazul în care acestea sunt marcate într-un mod corespunzător şi într-un loc vizibil, cu următoarele indicaţii înscrise într-o formă rezistentă:
    a) identitatea proprietarului sau a utilizatorului, prin indicarea numelui complet sau a unui indicativ consacrat pentru utilizare, fiind excluse simboluri cum ar fi emblemele sau drapele;
    b) mărcile şi numerele de identificare a containerelor adoptate de proprietar sau utilizator, greutatea containerului gol, inclusiv a echipamentelor fixate permanent; aceste indicaţii nu sunt obligatorii în cazul lăzilor mobile utilizate în transporturi combinate feroviar-rutier;
    c) cu excepţia containerelor utilizate în transportul aerian, ţările de apartenenţă sunt indicate fie prin metoda codului de ţară ISO alpha-2 prevăzut în normele internaţionale ISO 3166 sau 6346, fie prin metoda semnului distinctiv pentru indicarea ţării de înmatriculare a vehiculelor automobile în circulaţia rutieră internaţională, fie, în cazul lăzilor mobile utilizate în transportul combinat feroviar-rutier, prin cifre.
    în situaţia în care cererea de autorizare este întocmită conform art. 359 alin. (3) lit. c), containerele trebuie să fie monitorizate de un reprezentant pe teritoriul vamal al României, care este în măsură să le localizeze în orice moment şi care dispune de informaţii referitoare la plasarea lor sub regim şi încheierea acestuia.
    (2) Containerele pot fi utilizate în trafic intern înainte de a fi reexportate şi nu pot fi folosite decât o singură dată pe timpul fiecărei staţionări în ţară, pentru transportul mărfurilor ce urmează a fi descărcate în interiorul ţării.
    (3) în conformitate cu Convenţia vamală relativă la containere, încheiată la Geneva la 2 decembrie 1972, ratificată prin Decretul nr. 241/1974, publicat în Buletinul Oficial nr. 16 din 31 ianuarie 1975, autoritatea vamală permite ca regimul să se încheie prin exportul sau reexportul containerelor de acelaşi fel sau de valoare egală.
    (4) Dacă se constată că unele containere agreate nu satisfac prescripţiile tehnice ori dacă un container prezintă defecţiuni majore şi, în consecinţă, nu îndeplineşte normele de agreare pentru transportul sub sigilii vamale, autoritatea vamală ia măsurile prevăzute în anexa nr. 33.
    ART. 419
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală a drepturilor de import se acordă pentru mijloacele de transport rutiere şi feroviare, precum şi celor destinate navigaţiei aeriene, maritime şi fluviale când sunt:
    a) înmatriculate în afara teritoriului vamal al României pe numele unei persoane stabilite în străinătate. Dacă mijloacele de transport nu sunt înmatriculate, această condiţie poate fi îndeplinită dacă aparţin unei persoane stabilite în străinătate;
    b) utilizate de o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al României, fără a se înlătura dispoziţiile art. 420 - 422;
    c) în cazul folosinţei comerciale a mijloacelor de transport, altele decât cele feroviare, utilizate exclusiv pentru un transport care începe sau se termină în afara teritoriului vamal al României. Acestea pot fi utilizate în trafic intern, numai în situaţia în care dispoziţiile legale în vigoare în domeniul transporturilor, în special cele privind condiţiile de acces şi execuţie, prevăd această posibilitate.
    (2) în situaţia în care mijloacele de transport prevăzute la alin. (1) sunt reînchiriate de o companie profesională de închiriere din teritoriul vamal al României unei persoane stabilite în afara acestui teritoriu, acestea trebuie reexportate în termen de 8 zile de la intrarea în vigoare a contractului.
    (3) Regimul de admitere temporară pentru vehiculele rutiere de folosinţă comercială se acordă pe perioada necesară realizării operaţiunilor de transport, debarcare sau îmbarcare a pasagerilor, descărcare sau încărcare a mărfurilor şi, după caz, întreţinerea vehiculelor.
    ART. 420
    Persoanele stabilite în teritoriul vamal al României beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import pentru:
    a) mijloacele de transport feroviare care sunt puse la dispoziţia lor de o anumită persoană, în temeiul unui acord potrivit căruia fiecare reţea de cale ferată poate utiliza materialul rulant al altor reţele ca pe propriul său material rulant;
    b) o remorcă care este ataşată la un mijloc de transport rutier înmatriculat pe teritoriul vamal al României;
    c) utilizarea mijloacelor de transport pe o perioadă de cel mult de 5 zile, în cazul unor situaţii de urgenţă;
    d) mijloacele de transport utilizate de o societate de închirieri pentru a le reexporta într-un termen de cel mult 5 zile.
    ART. 421
    (1) Persoanele fizice stabilite în teritoriul vamal al României beneficiază de regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import dacă utilizează, în scop personal, un mijloc de transport cu titlu ocazional şi urmează instrucţiunile titularului înmatriculării, aflat în teritoriul vamal în momentul utilizării.
    Aceste persoane beneficiază, de exonerare totală de drepturi de import şi dacă ele utilizează un mijloc de transport închiriat, în baza unui contract scris, cu titlu ocazional:
    a) pentru a se întoarce la locul lor de reşedinţă în România;
    b) pentru a părăsi România;
    c) când este admisă cu aprobarea autorităţii vamale.
    (2) Mijloacele de transport trebuie să fie reexportate sau predate unei societăţi de închirieri stabilite în teritoriul vamal al României, în următoarele termene:
    a) 5 zile de la intrarea în vigoare a contractului, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a);
    b) 8 zile de la intrarea în vigoare a contractului, pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c).
    (3) Pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), mijloacele de transport trebuie să fie reexportate în doua zile de la intrarea în vigoare a contractului.
    ART. 422
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import este acordat pentru mijloacele de transport ce urmează a fi înmatriculate temporar în teritoriul vamal al României în vederea reexportului lor în numele uneia dintre următoarele persoane:
    a) o persoană stabilită în străinătate;
    b) o persoană fizică stabilită în România, când această persoană se pregăteşte să-şi transfere reşedinţa normală în alt loc situat în afara acestui teritoriu.
    în cazul prevăzut la lit. b), mijloacele de transport trebuie să fie reexportate în termen de 90 de zile, calculate de la data înmatriculării.
    (2) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru mijloacele de transport utilizate în scopuri personale sau comerciale de către o persoană fizică stabilită în teritoriul vamal al României, care este angajată de proprietarul mijlocului de transport, stabilit în afara acestui teritoriu sau care este autorizată de către proprietar în acest scop.
    Utilizarea personală a vehiculului trebuie să fie prevăzută în contractul de angajare.
    Autoritatea vamală poate restricţiona utilizarea regimului de admitere temporară a mijloacelor de transport, conform acestor dispoziţii, dacă se constată folosirea acestui regim în mod sistematic.
    (3) în cazuri excepţionale, exonerarea totală a drepturilor de import poate fi acordată pentru mijloacele de transport care sunt utilizate în scop comercial de către o persoană stabilită în teritoriul vamal al României, pentru o perioadă de timp limitată.
    ART. 423
    (1) Fără a se înlătura aplicarea dispoziţiilor prevăzute în alte acte normative, termenele de încheiere sunt următoarele:
    a) 12 luni, pentru mijloacele de transport feroviare;
    b) timpul necesar pentru efectuarea operaţiunilor de transport, pentru mijloacele de transport de folosinţă comercială, altele decât cele de transport feroviar;
    c) 6 luni pentru mijloacele de transport aeriene de folosinţă personală;
    d) 18 luni pentru mijloacele de transport maritime şi fluviale de folosinţă personală.
    (2) Pentru mijloacele de transport rutier de folosinţă personală, termenul de încheiere a regimului este:
    a) durata sejurului în teritoriul vamal al României, numai în scopul de a-şi urma studiile, pentru mijloacele de transport utilizate de către un student;
    b) durata sejurului, numai în scopul finalizării executării misiunii, pentru mijloacele de transport utilizate de către o persoană însărcinată cu executarea unei misiuni pe o durată determinată;
    c) 6 luni, în alte cazuri, inclusiv animalele de călărie şi tracţiune şi atelajele acestora.

    Paragraful 2
    Efecte personale şi bunuri importate de către călători în scop sportiv; materiale de agrement destinate navigatorilor

    ART. 424
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală a drepturilor de import se acordă pentru efectele personale necesare în mod obişnuit pe perioada călătoriei şi pentru bunurile importate în scop sportiv de călătorii definiţi la art. 166.
    (2) Prin efecte personale se înţelege articolele, noi sau folosite, de care un călător poate avea nevoie în mod obişnuit pe timpul călătoriei, ţinând seama de toate circumstanţele călătoriei, cu excepţia mărfurilor importate în scopuri comerciale.
    (3) Prin bunuri importate în scop sportiv se înţelege articolele de sport şi alte materiale destinate să fie utilizate de călători cu ocazia competiţiilor sau a demonstraţiilor sportive ori în scopul efectuării antrenamentelor pe teritoriul României.
    (4) Lista exemplificativă cuprinzând efectele personale ale călătorilor şi a materialului sportiv este prevăzută în anexa nr. 34.
    ART. 425
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală a drepturilor de import se acordă pentru materialele de agrement aparţinând navigatorilor în următoarele cazuri:
    a) când sunt utilizate la bordul unei nave destinate traficului maritim internaţional;
    b) când acestea se debarcă dintr-o astfel de navă pentru a fi utilizate temporar pe uscat de către echipaj;
    c) când acestea sunt utilizate de către echipajul unei astfel de nave în locuri cu caracter cultural sau social administrate de organizaţii cu caracter nonprofit, sau în lăcaşuri de cult unde se oficiază cu regularitate slujbe dedicate marinarilor.
    (2) Lista exemplificativă cuprinzând materialul de agrement pentru navigatori este prevăzută în anexa nr. 34.

    Paragraful 3
    Materiale destinate înlăturării efectelor unor catastrofe; material medico-chirurgical şi de laborator; animale; mărfuri destinate a fi utilizate în zonele de frontieră

    ART. 426
    Regimul de admitere temporară cu exonerare totală a drepturilor de import se acordă pentru materialele care sunt utilizate în cadrul măsurilor destinate înlăturării efectelor unor catastrofe sau unor situaţii similare ce afectează teritoriul vamal al României şi care sunt destinate autorităţilor de stat sau unităţilor autorizate de autorităţile competente care acţionează în astfel de situaţii.
    ART. 427
    Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi la import se acordă pentru materiale medico-chirurgicale şi de laborator când aceste materiale sunt expediate în cadrul unui împrumut efectuat la cererea unui spital sau a unei instituţii sanitare, care au nevoie urgentă de a suplini insuficienţa echipamentelor proprii şi sunt destinate să stabilească diagnostice sau în scopuri terapeutice.
    ART. 428
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru animalele aparţinând unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al României.
    Regimul se acordă pentru următoarele mărfuri destinate activităţilor tradiţionale în zonele de frontieră, aşa cum acestea sunt definite prin dispoziţiile legale în vigoare:
    a) echipamentele aparţinând unei persoane stabilite în zona de frontieră adiacentă zonei de frontieră a admiterii temporare şi utilizate de către o persoană stabilită în această zonă de frontieră adiacentă;
    b) mărfurile utilizate sub responsabilitatea autorităţilor publice în vederea construirii, reparării sau întreţinerii infrastructurii aflată în zona de frontieră.
    (2) Lista exemplificativă cuprinzând activităţile care se declară în cazul animalelor sau la utilizarea echipamentului este prevăzută în anexa nr. 35.

    Paragraful 4
    Suporturi de sunet, de imagine sau informaţii; material promoţional; material profesional; material pedagogic şi ştiinţific

    ART. 429
    Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru mărfurile:
    a) care constituie suporţi de sunet, de imagine sau de informaţii destinate a fi prezentate înainte de a fi comercializate, sau trimise gratuit sau destinate sonorizării, dublajului sau reproducţiei;
    b) utilizate exclusiv în scopuri promoţionale sau de reclamă. Lista exemplificativă a acestor materiale este prevăzută în anexa nr. 34.
    ART. 430
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru materialul profesional când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) aparţine unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al României;
    b) se importă de către o persoană stabilită în afara teritoriului vamal al României sau de către un angajat al proprietarului, angajatul putând fi stabilit în teritoriul vamal al României;
    c) este utilizat de importator sau sub supravegherea sa, cu excepţia cazurilor de co-producţii audiovizuale.
    (2) Prin material profesional se înţelege:
    a) materialul de presă, de radiodifuziune sau de televiziune, necesar reprezentanţilor de presă, radiodifuziune sau televiziune stabiliţi în afara teritoriului naţional al României, care intră temporar în România pentru a realiza reportaje, înregistrări sau emisiuni în cadrul unor programe determinate şi care se reîntorc în străinătate;
    b) materialul cinematografic, necesar unei persoane stabilite în străinătate, care intră temporar în România pentru realizarea de filme şi care se reîntoarce în străinătate;
    c) orice material necesar pentru exercitarea meseriei sau profesiei de către o persoană stabilită în străinătate, care intră temporar în România pentru realizarea unei activităţi concret determinate. Nu intră în această categorie materialul profesional destinat unor scopuri comerciale din care rezultă noi mărfuri sau condiţionarea unor mărfuri existente. Sunt totuşi admise uneltele manuale necesare pentru exploatarea resurselor naturale, pentru construcţia, repararea sau întreţinerea imobilelor, executarea lucrărilor de terasament, precum şi pentru alte activităţi similare;
    d) aparatele auxiliare şi accesoriile materialelor prevăzute la lit. a), b) şi c).
    (3) Lista exemplificativă cuprinzând bunurile considerate material profesional este prevăzută în anexa nr. 34.
    (4) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import nu poate fi acordat pentru materialul destinat a fi utilizat pentru fabricarea industrială sau pentru ambalarea mărfurilor sau, cu excepţia uneltelor manuale, pentru exploatarea resurselor naturale, pentru construcţii, reparaţii sau întreţinerea construcţiilor sau cele pentru executarea muncilor de terasare sau operaţiuni similare.
    ART. 431
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru materialul pedagogic şi ştiinţific când în mod cumulativ:
    a) aparţin unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al României;
    b) sunt importate de instituţii ştiinţifice, educaţionale sau de pregătire profesională, publice sau private, al căror obiect de activitate esenţial este nonprofit şi sunt folosite sub responsabilitatea exclusivă a acestora, în scop didactic, al formării profesionale sau al cercetării ştiinţifice;
    c) sunt importate în cantitate raţională ţinând cont de destinaţia acestora;
    d) nu sunt utilizate în scopuri pur comerciale.
    (2) Prin material pedagogic se înţelege orice material destinat procesului didactic şi de formare profesională şi, în special, modele, instrumente, aparate şi maşini.
    (3) Lista exemplificativă cuprinzând mărfurile considerate material pedagogic este prevăzută în anexa nr. 34.
    (4) Prin material ştiinţific se înţelege instrumentele, aparatele şi maşinile-unelte utilizate în scopul cercetărilor ştiinţifice sau în învăţământ.

    Paragraful 5
    Ambalaje, modele, matriţe, clişee, desene, proiecte, instrumente de măsură şi control, de verificare şi alte obiecte similare; unelte şi instrumente speciale; mărfuri care servesc la efectuarea de încercări sau sunt supuse testelor probe; mostre; mijloace de producţie pentru înlocuire

    ART. 432
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru ambalaje când acestea:
    a) sunt destinate a fi reexportate goale sau pline, dacă sunt importate pline;
    b) sunt destinate a fi reexportate pline, dacă sunt importate goale.
    (2) Prin ambalaje se înţelege:
    a) ambalajele utilizate sau destinate să fie utilizate în starea în care sunt prezentate, pentru ambalarea exterioară sau interioară a mărfurilor;
    b) suporturile utilizate sau destinate să fie utilizate, pentru rularea, plierea sau fixarea mărfurilor.
    (3) Nu sunt considerate ambalaje materialele de ambalat cum ar fi paiele, hârtia, fibrele de sticlă şi talaşul, prezentate în vrac.
    (4) Ambalajele nu pot fi utilizate în trafic intern, decât în vederea exportului mărfurilor. în cazul ambalajelor importate pline, această restricţie nu se aplică decât din momentul în care acestea au fost golite de conţinut.
    ART. 433
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru tipare, matriţe, clişee, desene, proiecte, instrumente de măsură, de control, de verificare şi alte obiecte similare, când acestea:
    a) aparţin unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al României;
    b) sunt utilizate de o persoană stabilită în teritoriul vamal al României;
    c) cel puţin 75% din producţia rezultată din utilizarea lor este exportată în afara teritoriului vamal al României.
    (2) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru unelte şi echipamente ori instrumente speciale când acestea:
    a) aparţin unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al României;
    b) sunt puse gratuit la dispoziţia unei persoane stabilite în teritoriul vamal al României pentru a fi utilizate la fabricarea de mărfuri ce urmează a fi exportate în totalitate.
    ART. 434
    Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru:
    a) mărfurile supuse încercărilor, experienţelor sau demonstraţiilor;
    b) mărfurile importate în cadrul unui contract de vânzare sub rezerva efectuării unor probe satisfăcătoare şi când acestea sunt efectiv supuse acestor încercări;
    c) mărfurile utilizate pentru efectuarea de încercări, experienţe sau demonstraţii care nu constituie o activitate lucrativă.
    în cazul mărfurilor prevăzute la lit. b) termenul de încheiere este de 180 de zile.
    ART. 435
    Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru mostrele importate în cantităţi rezonabile, pentru a fi prezentate sau să facă obiectul unei demonstraţii în teritoriul vamal al României.
    ART. 436
    Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru mijloacele de producţie de înlocuire, puse provizoriu la dispoziţia unui client de către furnizor sau reparator, în aşteptarea livrării sau reparării unor mărfuri similare.
    Termenul de încheiere este de 180 de zile.

    Paragraful 6
    Mărfuri destinate unor manifestări sau unor vânzări

    ART. 437
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru mărfurile destinate a fi expuse sau utilizate cu ocazia unei manifestări publice, care nu este exclusiv organizată pentru vânzarea mărfurilor în cauză, sau pentru mărfurile obţinute în cursul unei astfel de manifestări, din mărfurile plasate sub regim.
    în mod excepţional, autoritatea vamală poate autoriza recurgerea la acest regim şi pentru alte manifestări.
    (2) Prin mărfuri prevăzute la alin. (1) se înţelege:
    a) mărfurile destinate să fie expuse sau care fac obiectul unor demonstraţii sau manifestări;
    b) mărfurile destinate să fie utilizate la prezentarea produselor importate cu prilejul unei manifestări, cum sunt: mărfurile necesare demonstraţiilor făcute cu maşinile sau cu aparatele importate expuse; materialul de construcţie sau de decorare, inclusiv echipamentul electric pentru standul unei persoane din străinătate; materialul publicitar şi de documentaţie destinat să fie utilizat cu titlu de publicitate pentru mărfurile importate expuse, cum sunt înregistrările sonore şi video, filmele şi diapozitivele, precum şi aparatura necesară pentru utilizarea lor;
    c) animalele vii destinate să fie expuse sau care participă la manifestări;
    d) materialul destinat să fie utilizat în cadrul reuniunilor, conferinţelor şi congreselor internaţionale, inclusiv instalaţiile de traducere, aparatele de înregistrare video şi filmele cu caracter educativ, ştiinţific sau cultural;
    e) produsele obţinute în cursul manifestărilor prin folosirea mărfurilor, maşinilor, aparatelor sau animalelor importate temporar.
    (3) Prin alte manifestări se înţelege:
    a) expoziţiile, congresele, saloanele şi manifestările similare din domeniile: comerţ, industrie, agricultură şi artizanat;
    b) expoziţiile sau manifestările organizate în principal cu scop filantropic;
    c) expoziţiile sau manifestările organizate în scop ştiinţific, tehnic, artizanal, artistic, educativ sau cultural, sportiv, religios, sindical, turistic sau de a contribui la înţelegerea între popoare;
    d) reuniunile reprezentanţilor organizaţiilor sau grupărilor internaţionale;
    e) ceremoniile şi manifestările cu caracter oficial sau comemorativ.
    (4) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi la import se acordă pentru mărfurile ce nu pot fi importate ca mostre, când expeditorul doreşte să vândă aceste mărfuri şi destinatarul condiţionează eventuala cumpărare a lor de o verificare prealabilă.
    Termenul de încheiere este de 60 de zile.
    (5) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă şi pentru mărfurile de ocazie.
    (6) Prin mărfuri de ocazie, altele decât cele nou-fabricate, dar neutilizate şi fără defecte, se înţelege:
    a) mărfurile prezentate în vederea vânzării la licitaţie;
    b) mărfurile din cadrul unui contract de vânzare sub rezerva efectuării unor încercări al căror rezultat să fie satisfăcător;
    c) operele de artă ce urmează să fie expuse în vederea unei eventuale vânzări;
    d) trimiterile la vedere de confecţii din blănuri, bijuterii, covoare, articole de bijuterie, dacă după caracteristicile lor nu pot fi considerate mostre.
    (7) Prin trimiteri la vedere se înţelege trimiterea de mărfuri pentru care există oferta de vânzare a exportatorului cu posibilitatea de a fi cumpărate după ce sunt verificate şi acceptate de destinatar.

    Paragraful 7
    Piese de schimb, accesorii şi echipamente, precum şi alte mărfuri

    ART. 438
    Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi de import se acordă pentru piesele de schimb, accesoriile şi echipamentele utilizate pentru repararea şi întreţinerea, inclusiv revizia, reglajele şi măsurile de conservare a mărfurilor plasate sub regim.
    ART. 439
    (1) Regimul de admitere temporară cu exonerare totală de drepturi la import se acordă pentru mărfurile, altele decât cele enumerate la art. 417 - 438 sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţiile fixate prin aceste articole, când acestea sunt importate:
    a) fie cu titlu ocazional şi pentru o perioadă nu mai mare de 90 de zile;
    b) fie în situaţii deosebite, fără a avea consecinţe pe plan economic.
    (2) Regimul prevăzut la alin. (1) se acordă pentru mărfurile a căror valoare este mai mică decât echivalentul în lei a 4000 euro.

    Secţiunea a 3-a
    Dispoziţii aplicabile pentru funcţionarea regimului

    ART. 440
    în situaţia în care efectele personale, mărfurile importate în scopuri sportive sau mijloacele de transport fac obiectul unei declarări verbale sau prin orice altă acţiune pentru plasarea sub regim, autoritatea vamală poate cere o declaraţie scrisă când cuantumul drepturilor de import este ridicat sau când există un risc serios de a nu fi respectate obligaţiile ce decurg din plasarea sub regim.
    ART. 441
    (1) Declaraţiile de plasare sub regim stabilite pe baza carnetelor ATA/CPD sunt acceptate când aceste carnete sunt emise de o ţară participantă şi sunt vizate şi garantate de o asociaţie garantă care face parte din grupul de asociaţii internaţionale.
    în afara cazurilor când se dispune altfel, în cadrul acordurilor bilaterale sau multilaterale, prin ţară participantă se înţelege o parte contractantă a Convenţiei ATA sau a Convenţiei de la Istanbul care acceptă recomandările Consiliului de cooperare vamală din 25 iunie 1992 relative la acceptarea carnetului ATA sau a carnetului CPD pentru regimul de admitere temporară.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică numai când carnetele ATA/CPD:
    a) privesc mărfurile şi utilizările acoperite de aceste convenţii sau acorduri;
    b) sunt certificate de autoritatea vamală în spaţiul prevăzut pe copertă;
    c) sunt valabile pe teritoriul vamal al României.
    Carnetele ATA/CPD sunt prezentate biroului de intrare în teritoriul vamal al României, cu excepţia cazurilor în care biroul nu este în măsură să verifice dacă condiţiile pentru acordarea regimului sunt îndeplinite.
    (3) Lista mărfurilor pentru care admiterea temporară se poate efectua conform Convenţiei ATA este prevăzută în anexa nr. 34.
    (4) Prezentarea carnetului ATA în vederea plasării mărfurilor sub regimul de admitere temporară se face la birourile vamale de intrare care:
    a) completează voletul de intrare pentru mărfurile prevăzute la pct. 1, 10, 12 - 19 din lista prevăzută la alin. (3), dacă sunt în măsură să verifice îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse de regimul de admitere temporară;
    b) completează voletul de tranzit pentru mărfurile prevăzute la pct. 2 - 9, 11 şi 20 din lista prevăzută la alin. (3) şi pentru celelalte mărfuri pentru care nu sunt în măsură să verifice îndeplinirea condiţiilor regimului. în acest caz, biroul de import completează voletul de import.
    ART. 442
    (1) Fără a se înlătura sistemul de garanţii specific carnetelor ATA/CPD, plasarea sub regim printr-o declaraţie scrisă se supune constituirii unei garanţii, cu excepţia cazurilor prevăzute în anexa nr. 36.
    (2) Autoritatea vamală poate solicita ţinerea unei evidenţe scrise pentru facilitarea controlului regimului.
    ART. 443
    (1) în situaţia în care mărfurile plasate sub regim conform art. 437 sunt declarate pentru punerea în liberă circulaţie, cuantumul datoriei se determină pe baza elementelor de calcul aplicabile acestor mărfuri din momentul acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie.
    în situaţia în care mărfurile plasate sub regim conform art. 437 sunt comercializate, acestea sunt considerate ca fiind prezentate în vamă atunci când sunt declarate pentru punere în liberă circulaţie, anterior expirării termenului de încheiere.
    (2) La încheierea regimului pentru mărfurile vizate la art. 437 alin. (1), consumul lor, distrugerea sau distribuirea gratuită către public în cadrul manifestării, se consideră a fi un reexport atâta timp cât cantitatea corespunde naturii manifestării, numărului de vizitatori şi importanţei participării expozantului la această manifestare, cu excepţia băuturilor alcoolice, ţigărilor şi combustibililor.
    ART. 444
    în situaţia în care mărfurile sunt plasate sub unul din regimurile suspensive sau introduse într-o zonă liberă supusă modalităţilor de control de tipul I în sensul art. 480 sau într-un antrepozit liber, sau plasate într-o zonă liberă supusă modalităţilor de control de tip II în sensul art. 480, care încheie regimul de admitere temporară, documentele altele decât carnetele ATA/CPD sau evidenţele utilizate pentru destinaţia vamală în cauză sau toate documentele de înlocuire trebuie să poarte menţiunea "mărfuri AT".
    ART. 445
    Pentru mijloacele de transport feroviar utilizate în comun în temeiul unui acord internaţional, regimul de admitere temporară se încheie când mijloacele de transport feroviar, de acelaşi tip sau de aceeaşi valoare ca cele care au fost puse la dispoziţia unei persoane stabilite în teritoriul vamal al României, sunt exportate sau reexportate.

    CAP. 6
    Perfecţionarea pasivă

    Secţiunea 1
    Condiţii suplimentare privind acordarea autorizaţiei

    ART. 446
    (1) Interesele esenţiale ale întreprinzătorilor români sunt considerate că nu sunt afectate, cu excepţia existenţei unor indicii contrare.
    (2) în situaţia în care cererea de autorizaţie este întocmită de persoana care exportă mărfurile de export temporar fără efectuarea operaţiunilor de perfecţionare, autoritatea vamală procedează la verificarea prealabilă a condiţiilor prevăzute de art. 167 alin. (2) din Codul vamal pe baza documentelor produse.
    ART. 447
    (1) Autorizaţia stabileşte mijloacele şi metodele prin care se verifică că produsele compensatoare sunt rezultate din procesarea mărfurilor de export temporar sau că sunt respectate condiţiile pentru recurgerea la sistemul de schimburi standard.
    Aceste mijloace şi metode pot include utilizarea fişei informative prevăzută în anexa nr. 37 şi verificarea evidenţelor.
    (2) în situaţia în care natura operaţiunilor de perfecţionare nu permite să se stabilească că produsele compensatoare au rezultat din utilizarea mărfurilor de export temporar, autorizaţia nu poate fi eliberată decât în cazuri temeinic justificate şi când solicitantul probează, oferind suficiente garanţii, că mărfurile utilizate în operaţiunile de procesare au:
    a) acelaşi cod tarifar din N.C.;
    b) aceeaşi calitate comercială;
    c) aceleaşi caracteristici tehnice cu mărfurile de export temporar.
    în autorizaţie se stabilesc condiţiile de utilizare a regimului.
    ART. 448
    în situaţia în care aplicarea regimului este solicitată pentru reparaţii, mărfurile de export temporar trebuie să necesite numai reparaţii iar regimul nu poate fi utilizat pentru ameliorarea performanţelor tehnice ale mărfurilor.

    Secţiunea a 2-a
    Dispoziţii aplicabile în funcţionarea regimului

    ART. 449
    (1) Autorizaţia stabileşte termenul de încheiere, care poate fi prelungit, în cazuri temeinic justificate, chiar şi când acesta a expirat.
    (2) Dispoziţiile art. 177 alin. (2) din Codul vamal se pot aplica chiar şi când termenul de încheiere a expirat.
    ART. 450
    (1) Declaraţia vamală de plasare sub regim a mărfurilor de export temporar se întocmeşte potrivit dispoziţiilor aplicabile la export.
    (2) în cazul unui import anticipat, documentele ce însoţesc declaraţia de punere în liberă circulaţie includ o copie a autorizaţiei, cu excepţia cazului în care această autorizaţie face obiectul unei cereri conform art. 359 alin. (4). Prevederile art. 147 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

    Secţiunea a 3-a
    Dispoziţii referitoare la taxare

    ART. 451
    (1) Pentru calculul cuantumului de dedus, drepturile anti-dumping şi compensatorii nu se iau în considerare.
    Produsele compensatoare secundare ce constituie deşeuri, căzături, rebuturi, resturi, sunt considerate a fi incluse.
    (2) Pentru determinarea valorii mărfurilor de export temporar conform prevederilor art. 171 alin. (2) din Codul vamal, cheltuielile de încărcare, de transport şi de asigurare a mărfurilor de export temporar până la locul unde a fost efectuată operaţiunea de perfecţionare pasivă sau ultima operaţiune de acest fel nu se adaugă la:
    a) valoarea mărfurilor de export temporar care se ia în considerare la determinarea valorii în vamă a produselor compensatoare în concordanţă cu dispoziţiile art. 8 paragraful 1 lit. b. i) din acordul prevăzut la art. 57 din Codul vamal;
    b) cheltuielile de perfecţionare, când valoarea mărfurilor de export temporar nu poate fi determinată potrivit dispoziţiilor prevăzute la lit. a).
    Cheltuielile de încărcare, transport şi asigurare ale produselor compensatoare de la locul unde a avut loc operaţiunea de perfecţionare pasivă sau ultima operaţiune de acest fel la locul de introducere pe teritoriul vamal al României se adaugă la cheltuielile de perfecţionare.
    (3) Cheltuielile de încărcare, de transport şi de asigurare includ şi:
    a) comisioanele şi cheltuielile de intermediere, cu excepţia comisioanelor de cumpărare;
    b) costul containerelor care nu fac un tot cu mărfurile de export temporar;
    c) cheltuielile de ambalare, cuprinzând atât manopera cât şi materialele folosite;
    d) cheltuielile de manipulare conexe transportului de mărfuri.
    ART. 452
    (1) Exonerarea parţială de drepturi de import, luându-se în considerare ca valoare în vamă cheltuielile de perfecţionare, este autorizată la cerere.
    (2) Autoritatea vamală refuză calcularea exonerării parţiale de drepturi de import, dacă, înainte de acordarea liberului de vamă pentru punerea în liberă circulaţie a produselor compensatoare, se stabileşte că singurul obiectiv al acordării liberului de vamă pentru punerea în liberă circulaţie cu o taxă vamală zero pentru mărfurile exportate temporar, care nu sunt de origine română, a fost să beneficieze de exonerare parţială.
    (3) Dispoziţiile art. 57 din Codul vamal se aplică în mod corespunzător cheltuielilor de perfecţionare care nu ţin cont de mărfurile de export temporar.
    ART. 453
    (1) în cazul agenţilor economici care efectuează operaţiuni frecvente de perfecţionare pasivă în cadrul unei autorizaţii care nu priveşte operaţiuni de reparare, autoritatea vamală poate, la cererea titularului, să fixeze o rată medie a drepturilor de import valabilă pentru toate aceste operaţiuni.
    Această rată se determină pentru fiecare perioadă de un an şi se aplică cu titlu provizoriu produselor compensatoare puse în liberă circulaţie în această perioadă. La sfârşitul fiecărei perioade, autoritatea vamală efectuează un calcul final şi, când este cazul, aplică dispoziţiile art. 243 alin. (1) sau art. 259 din Codul vamal.

    TITLUL IV
    DISPOZIŢII APLICABILE LA EXPORT

    CAP. 1
    Dispoziţii privind declaraţiile vamale de export depuse în prealabil

    ART. 454
    Dispoziţiile art. 202 din Codul vamal şi ale prezentei secţiuni nu se aplică:
    a) exporturilor de energie electrică;
    b) exporturilor prin conducte;
    c) scrisorilor, cărţilor poştale sau tipăriturilor;
    d) mărfurilor însoţite de declaraţiile CN 22 sau CN 23 cu condiţia ca autoritatea vamală să se asigure că serviciile poştale aplică regulile privind prohibiţiile stabilite prin Convenţia Uniunii Poştale Universale;
    e) declaraţiilor vamale întocmite prin orice altă acţiune conform art. 161, 163, 165 şi 166;
    f) bunurilor aflate în bagajele personale ale călătorilor;
    g) în cazurile în care este admisă o declaraţie verbală conform art. 155 - 158 alin. (2), 165 şi 166;
    h) mărfurilor care circulă sub acoperirea carnetelor ATA şi CPD;
    i) mărfurilor care circulă sub acoperirea formularului 302 utilizat în aplicarea Acordului între statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la Statutul Forţelor lor şi a Protocolului adiţional, încheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995, ratificate prin Legea nr. 23/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 22 aprilie 1996.
    ART. 455
    (1) în cazul transportului maritim declaraţia vamală de export se depune la biroul vamal de export în următoarele termene:
    a) pentru transporturile containerizate, altele decât cele prevăzute la lit. c), cu cel puţin 24 de ore înainte de încărcarea în portul de plecare a mărfurilor;
    b) pentru mărfurile în vrac, altele decât cele de la lit. c) cu cel puţin 4 ore înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României;
    c) când durata transportului este mai mică de 24 de ore, cu cel puţin 2 ore înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României.
    (2) în cazul traficului aerian declaraţia vamală de export se depune la biroul vamal de export cu cel puţin 30 de minute înainte de plecarea din aeroportul internaţional.
    (3) Declaraţia vamală de export se depune la biroul vamal de export în următoarele termene:
    a) cu cel puţin 2 ore înainte de a părăsi teritoriul vamal al României pentru traficul pe calea ferată;
    b) cu cel puţin 1 oră înainte de a părăsi teritoriul vamal al României pentru traficul pe cale rutieră;
    c) cu cel puţin 15 minute înainte ca mijlocul de transport să părăsească teritoriul vamal al României pentru stocurile de piese de schimb şi pentru reparaţii, precum şi pentru alimentele necesare transportului aerian şi maritim.
    (4) în situaţia în care declaraţia vamală de export se depune prin alte procedee decât cele informatice, termenul prevăzut la alin. (1) lit. c) şi la alin. (2) - (3) este de cel puţin 4 ore.
    (5) în situaţia în care sistemul computerizat al autorităţii vamale nu funcţionează temporar, termenele prevăzute la alin (1) - (3), sunt aplicabile conform procedurii stabilite de autoritatea vamală.
    (6) în cazul transportului inter-modal termenul este cel prevăzut pentru mijlocul de transport care părăseşte teritoriul vamal al României.
    (7) în cazul transportului combinat atunci când mijlocul de transport activ este doar de transport a unui mijloc de transport activ principal, obligaţia de prezentare a declaraţiei vamale de export este aferentă mijlocului de transport principal.
    ART. 456
    (1) Autoritatea vamală poate să reducă sau să prelungească termenul prevăzut la art. 455 când, prin acorduri cu alte ţări, se stabileşte un alt termen.
    (2) Termenul nu poate fi mai mic decât cel care este necesar autorităţii vamale pentru efectuarea analizei de risc înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României.
    ART. 457
    (1) După depunerea declaraţiei vamale, biroul vamal competent, înainte de acordarea liberului de vamă, efectuează controlul bazat pe analiza de risc.
    (2) în situaţia în care mărfurile acoperite de excepţia prevăzută la art. 454, sunt scoase din teritoriul vamal al României, analiza de risc se efectuează pe baza declaraţiei vamale.
    ART. 458
    Fără a înlătura obligaţia prevăzută la art. 202 din Codul vamal şi excepţiile prevăzute în acest capitol, atunci când mărfurile prezentate la vamă nu sunt acoperite de o declaraţie vamală conţinând datele necesare pentru declaraţia prealabilă la plecare, persoana care a adus mărfurile, sau care îşi asumă responsabilitatea pentru transportul mărfurilor din teritoriul vamal al României, depune imediat o declaraţie vamală sau o declaraţie sumară.

    CAP. 2
    Procedura de export

    Secţiunea 1
    Declaraţia de export

    ART. 459
    (1) Declaraţia de export se întocmeşte în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, sau, într-o formă simplificată, conform prevederilor anexei nr. 7 şi se depune la biroul vamal de export utilizând procedee informatice.
    (2) Autoritatea vamală acceptă o declaraţie de export întocmită în scris, potrivit modelului din anexa nr. 9, completată în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, numai în următoarele cazuri:
    a) nu funcţionează sistemul informatic al autorităţii vamale;
    b) nu funcţionează aplicaţia informatică a persoanei ce depune declaraţia sumară.
    (3) Utilizarea declaraţiei de export întocmită în scris conform alin. (2) lit. b), se face cu aprobarea autorităţii vamale.
    (4) în situaţia în care mărfurile sunt exportate de călători care nu au acces direct la sistemul informatic vamal şi care nu au mijloacele necesare pentru depunerea declaraţiei de export utilizând un procedeu informatic la biroul vamal de plecare, autoritatea vamală autorizează călătorul să utilizeze o declaraţie vamală de export întocmită în scris, într-o formă corespunzătoare modelului stabilit în anexa nr. 9, completată în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu.
    (5) Pentru aplicarea alin. (3) şi (4), autoritatea vamală trebuie să se asigure că pot fi îndeplinite cerinţele pentru schimbul de date de export între biroul vamal de export şi alte birouri vamale.

    Secţiunea a 2-a
    Dispoziţii generale

    ART. 460
    (1) în aplicarea art. 181 din Codul vamal, exportatorul este considerat a fi persoana în numele căreia se întocmeşte declaraţia vamală de export şi care, la momentul acceptării sale, este proprietarul mărfurilor sau are dreptul de dispoziţie asupra acestor mărfuri.
    (2) în situaţia în care dreptul de proprietate sau dreptul de dispoziţie asupra mărfurilor aparţine unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al României conform unui contract în baza căruia se realizează exportul, partea contractantă stabilită pe teritoriul vamal al României este considerată exportator.
    ART. 461
    în cazurile în care operaţiunea comercială implică subcontractanţi, declaraţia de export poate fi depusă la biroul vamal în a cărui rază de competenţă este stabilit subcontractantul.
    ART. 462
    Dacă din motive de organizare administrativă, dispoziţiile art. 181 alin. (4) din Codul vamal nu pot fi aplicate, declaraţia vamală de export poate fi depusă la orice alt birou vamal competent pentru operaţiunea în cauză.
    ART. 463
    în cazuri temeinic justificate, o declaraţie vamală de export poate fi acceptată la:
    a) alt birou vamal decât cel prevăzut la art. 181 alin. (4) din Codul vamal;
    b) alt birou vamal decât cel prevăzut la art. 462.
    în aceste cazuri, operaţiunile de control privind aplicarea măsurilor de prohibiţie şi de restricţie trebuie să ţină cont de caracterul deosebit al situaţiei.

    Secţiunea a 3-a
    Formalităţi la biroul de export

    ART. 464
    (1) Fără a se înlătura aplicarea prevederilor art. 137, atunci când declaraţia vamală de export este întocmită pe baza unei declaraţii vamale în detaliu, se utilizează exemplarele 1, 2 şi 3. Biroul vamal de export aplică ştampila în caseta A şi completează, dacă este cazul, caseta D. Atunci când se acordă liberul de vamă, exemplarul 1 este păstrat de către biroul vamal, exemplarul 2 este trimis la Comisia Naţională de Statistică, iar în cazul în care dispoziţiile cuprinse în art. 471 - 476 nu pot fi aplicate, exemplarul 3 se returnează persoanei interesate.
    (2) Atunci când declaraţia de export este prelucrată la biroul vamal de export prin procedee informatice, exemplarul 3 al declaraţiei poate fi înlocuit cu un document de însoţire la export, imprimat de sistemul informatic al autorităţii vamale. Acest document conţine cel puţin datele cerute pentru documentul de însoţire la export prevăzut la art. 472.
    Documentul de însoţire la export poate fi, dacă se autorizează, imprimat prin sistemul informatic al declarantului.
    (3) Autoritatea vamală poate renunţa la utilizarea exemplarului 3 al declaraţiei sau la documentul de însoţire prevăzut la alin. (2) al acestui articol cu condiţia ca cerinţele prevăzute la art. 202 alin. (2) din Codul vamal să fie îndeplinite.
    ART. 465
    (1) în situaţia în care mărfurile care au primit liber de vamă la export nu părăsesc teritoriul vamal al României, exportatorul informează imediat biroul vamal de export. Exemplarul 3 al declaraţiei în cauză se returnează acestui birou. Biroul de export invalidează declaraţia de export.
    (2) în situaţia în care, în cazurile prevăzute la art. 466 alin. (8) şi (9) o modificare a contractului de transport are ca efect terminarea operaţiunii de transport în interiorul teritoriului vamal al României, care ar fi trebuit să se finalizeze în afara acestui teritoriu, agenţii economici implicaţi pot efectua amendarea contractului numai cu acordul biroului vamal prevăzut la art. 466 alin. (3) lit. a) sau, în cazul operaţiunii de tranzit al biroului de plecare. în acest caz exemplarul 3 se returnează şi declaraţia se invalidează.
    (3) Biroul de export poate solicita exportatorului să probeze că mărfurile au părăsit teritoriul vamal al României.
    Dacă, după un an de zile de la data acordării liberului de vamă pentru export, mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal al României, sau nu a fost furnizată proba pentru exportul în cauză, declaraţia de export se invalidează, iar biroul de export informează declarantul.

    Secţiunea a 4-a
    Formalităţi îndeplinite la biroul vamal de ieşire

    ART. 466
    (1) Fără a înlătura dispoziţiile cuprinse în secţiunea a 6-a a prezentului capitol, când reglementările vamale prevăd posibilitatea înlocuirii exemplarului 3 al declaraţiei vamale în detaliu cu un alt document, dispoziţiile prezentului titlu se aplică acestuia din urmă în mod corespunzător.
    (2) Exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu şi mărfurile care au primit liber de vamă la export trebuie să fie prezentate la biroul vamal de ieşire.
    (3) Prin birou vamal de ieşire se înţelege:
    a) pentru mărfurile exportate pe cale ferată, prin poştă, pe cale aeriană sau maritimă, biroul vamal în a cărui rază de competenţă se află locul în care mărfurile sunt preluate de un agent economic autorizat - Simplificări vamale/securitate şi siguranţă, cu condiţia ca întreaga operaţiune de transport pe teritoriul vamal al României să se desfăşoare de unul sau mai mulţi AEA - simplificări vamale/securitate şi siguranţă;
    b) pentru mărfurile exportate prin conducte sau pentru energia electrică, biroul desemnat de Autoritatea Naţională a Vămilor;
    c) pentru mărfurile exportate prin alte modalităţi sau care nu sunt acoperite de lit. a) şi b), ultimul birou vamal înainte de ieşirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României.
    (4) Biroul vamal de ieşire efectuează analiza de risc impusă de motivele de securitate şi siguranţă, înainte ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al României şi se asigură că prin această analiză şi prin controalele efectuate prin sondaj, mărfurile prezentate corespund celor declarate. Biroul vamal de ieşire supraveghează ieşirea fizică a mărfurilor.
    în situaţia în care declaraţia vamală de export a fost depusă la un alt birou vamal decât cel de ieşire şi transmiterea informaţiilor între aceste birouri s-a făcut conform art. 202 alin. (2) din Codul vamal, biroul vamal de ieşire poate accepta rezultatele analizei de risc efectuate de către un alt birou.
    (5) în situaţia în care declarantul înscrie în rubrica 44 menţiunea "RET-EXP" sau îşi exprimă opţiunea de a recupera exemplarul 3, biroul vamal de ieşire certifică ieşirea fizică a mărfurilor prin confirmarea pe verso-ul acestui exemplar pe care îl returnează persoanei care l-a prezentat sau, dacă nu este posibil acest lucru, intermediarului desemnat în rubrica 50 şi stabilit în raza sa de competenţă, în vederea returnării acestui exemplar declarantului. Confirmarea are forma unei ştampile, conţinând numele biroului şi data.
    în cazul exportului fracţionat, confirmarea se aplică numai pentru mărfurile efectiv exportate. Când exportul fracţionat se realizează prin mai multe birouri vamale de ieşire, biroul vamal de ieşire la care a fost prezentat originalul exemplarului 3, certifică la cererea justificată, o copie a exemplarului 3, pentru fiecare parte de mărfuri în cauză, în vederea prezentării acestuia la un alt birou vamal de ieşire avut în vedere. Originalul exemplarului 3 este adnotat în mod corespunzător.
    (6) în situaţia în care biroul vamal de ieşire constată o lipsă a mărfurilor, acesta adnotează exemplarul declaraţiei prezentate şi informează biroul vamal de export. Când se constată mărfuri în plus, biroul vamal refuză ieşirea acestora, până când formalităţile de export nu sunt completate.
    în situaţia în care se constată neconcordanţe privind felul mărfurilor, biroul vamal refuză ieşirea acestora până când formalităţile de export nu sunt completate şi informează biroul vamal de export.
    (7) în cazul prevăzut la alin. (3) lit. a), biroul vamal de ieşire confirmă exemplarul 3 al declaraţiei de export conform alin. (5), după ce a fost înscrisă menţiunea "Export" pe documentul de transport şi s-a aplicat ştampila. în cazul unor transporturi directe sau zboruri având ca destinaţie o altă ţară nu este necesară înscrierea menţiunii "Export" când operatorii sunt în măsură să garanteze regularitatea operaţiunilor prin alte modalităţi.
    (8) în situaţia în care mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României sau care sunt îndreptate spre un birou vamal de ieşire, circulă în regim de tranzit, biroul de plecare certifică exemplarul 3, conform alin. (5) şi îl returnează declarantului după înscrierea menţiunii "Export" pe toate exemplarele documentului de tranzit sau pe orice alt document care îl înlocuieşte.
    în situaţia în care este cerut un document însoţitor, acesta se confirmă cu menţiunea "Export" pe toate exemplarele sale.
    Certificarea şi returnarea către declarant a exemplarului 3 sunt aplicabile şi în cazul mărfurilor admise la export care nu circulă în regim de tranzit dar sunt dirijate spre un birou vamal de ieşire şi sunt însoţite de o declaraţie de tranzit pe manifest.
    Biroul vamal de ieşire supraveghează plecarea efectivă a mărfurilor.
    Dispoziţiile primului paragraf nu se aplică în cazul în care se acordă o dispensă de prezentare la biroul de plecare, conform art. 325 alin. (3).
    (9) în situaţia în care mărfurile care circulă în procedura de suspendare a accizelor, părăsesc teritoriul vamal al României sub acoperirea unui document administrativ de însoţire prevăzut de Codul fiscal, biroul vamal de export certifică exemplarul 3 al declaraţiei vamale, conform prevederilor alin. (5) şi îl returnează declarantului după înscrierea cu roşu a menţiunii "Export" şi aplicarea ştampilei la care se face referire în alin. (5), pe toate exemplarele documentului administrativ de însoţire. Pe exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu se face referire la documentul administrativ de însoţire şi invers.
    Biroul vamal de ieşire supraveghează ieşirea fizică a mărfurilor şi returnează exemplarul documentului administrativ de însoţire, conform Codului fiscal.
    în cazul aplicării prevederilor cuprinse în alin. (7), constatarea se înscrie pe documentul administrativ de însoţire.
    ART. 467
    Mărfurile destinate exportului, controlate şi vămuite în interiorul ţării, nu se supun controlului vamal la biroul vamal de ieşire, unde se verifică numai numărul, seria şi integritatea sigiliilor aplicate, pe baza documentului vamal de export.
    ART. 468
    (1) Mijloacele de transport şi coletele destinate exportului, vămuite în interiorul ţării, sosite la biroul vamal de ieşire fără sigilii, cu sigilii violate, neaplicate corect sau cu sigilii care nu corespund celor menţionate în documente, precum şi mijloacele de transport şi coletele care nu mai îndeplinesc condiţiile de sigilare se controlează de autoritatea vamală de la frontieră. Controlul vamal se efectuează şi când sunt prezumţii că în mijloacele de transport se află şi alte mărfuri decât cele prevăzute în documente.
    (2) în situaţia în care nu sunt condiţii corespunzătoare de control la birourile vamale de ieşire, mijloacele de transport se îndrumă la cel mai apropiat birou vamal unde există condiţii de efectuare a controlului.
    (3) Transportul, manipularea, ambalarea şi dezambalarea mărfurilor în vederea controlului vamal se efectuează de declarantul vamal, pe cheltuiala acestuia sau, după caz, a reprezentantului acestuia.

    Secţiunea a 5-a
    Alte dispoziţii

    ART. 469
    (1) Declaraţia vamală de export se poate depune la biroul vamal de ieşire în cazul mărfurilor care nu fac obiectul unor măsuri de prohibiţie sau de restricţie şi care nu depăşesc echivalentul în lei a 3000 euro pentru fiecare transport şi declarant.
    (2) Declararea verbală se poate face numai la biroul vamal de ieşire.
    ART. 470
    în situaţia în care o marfă a părăsit teritoriul vamal al României, fără să fi făcut obiectul unei declaraţii vamale de export, această declaraţie se poate depune ulterior de către exportator la biroul vamal în a cărui rază de competenţă se află sediul acestuia. în această situaţie se aplică prevederile art. 462.
    Acceptarea acestei declaraţii este condiţionată de prezentarea de către exportator, a dovezii privind realitatea părăsirii teritoriului vamal al României, precum şi a felului şi cantităţii mărfurilor în cauză. Biroul vamal certifică exemplarul 3 al declaraţiei.
    Acceptarea ulterioară a declaraţiei nu înlătură aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege şi producerea consecinţelor care ar rezulta în domeniul politicii agricole.

    Secţiunea a 6-a
    Dispoziţii specifice aplicabile când schimbul datelor de export între birourile vamale se efectuează cu ajutorul tehnologiei informaţiei sau al reţelelor informatice

    ART. 471
    Dispoziţiile art. 9 şi 10 se aplică regimurilor de export şi de perfecţionare pasivă.
    ART. 472
    (1) Fără a înlătura prevederile art. 474 alin. (2), biroul de export acordă liberul de vamă prin emiterea către declarant a documentului de însoţire la export.
    (2) Documentul de însoţire la export poate fi, în baza unei aprobări, imprimat prin sistemul informatic al declarantului.
    ART. 473
    După acordarea liberului de vamă, biroul vamal de export transmite biroului vamal de ieşire declarat elementele care fac referire la operaţiunea de export, cu ajutorul mesajului "Aviz anticipat de export". Acest mesaj are la bază datele selecţionate din declaraţia de export, modificate şi completate dacă este cazul.
    ART. 474
    (1) Documentul de însoţire la export şi mărfurile admise la export sunt prezentate la biroul vamal de ieşire. Autoritatea vamală poate cere ca notificarea de sosire a mărfurilor să fie efectuată pe cale electronică, caz în care nu este necesară prezentarea documentului de însoţire la export, iar notificarea face referire la numărul declaraţiei electronice.
    (2) în situaţia în care, atât biroul vamal de export cât şi cel de ieşire sunt conectate la Sistemul de Control al Exporturilor şi nu există risc de deturnare, precum şi faptul că a fost pus în funcţiune un dispozitiv eficient pentru a garanta liberul de vamă şi notificarea de sosire, autoritatea vamală poate să renunţe la documentul de însoţire la export.
    ART. 475
    (1) Biroul vamal de ieşire supraveghează ieşirea fizică a mărfurilor de pe teritoriul vamal al României, iar dacă se efectuează un control al mărfurilor, acesta se realizează cu ajutorul mesajului "Aviz anticipat de export" primit de la biroul de export.
    (2) în afara unor cazuri justificate, biroul vamal de ieşire transmite mesajul "Rezultate la ieşire" către biroul de export, cel mai târziu în prima zi lucrătoare care urmează celei în care mărfurile au părăsit teritoriul vamal al României.
    (3) în cazul exportului fracţionat atunci când mărfurile însoţite de un Aviz Anticipat de Export sunt dirijate spre un birou vamal de ieşire în cadrul unei expedieri, dar care părăsesc în tranşe teritoriul vamal al României prin acest birou, biroul vamal de ieşire controlează ieşirea fizică a mărfurilor şi trimite Notificarea de Export doar atunci când toate mărfurile au părăsit teritoriul.
    în situaţia în care mărfurile însoţite de un "Aviz anticipat de export" sunt dirijate spre un birou vamal de ieşire, în cadrul unei expedieri dar care părăsesc în tranşe teritoriul vamal al României prin mai multe birouri vamale de ieşire, în asemenea cazuri în care o parte din încărcătură este transferată către un alt loc de ieşire din România, biroul de ieşire unde transportul a fost prezentat prima dată, certifică la cererea justificată, un exemplar al "Documentului de însoţire la export" pentru fiecare tranşă a mărfurilor în vederea prezentării acestuia către alt birou vamal de ieşire.
    Biroul vamal de ieşire prin care ies mărfurile însoţite de exemplarul Documentului de însoţire la export supraveghează plecarea fizică a mărfurilor, certifică acest exemplar şi îl returnează biroului vamal de ieşire care l-a eliberat. Biroul vamal de ieşire prin care a ieşit prima tranşă de mărfuri trimite Rezultatele la ieşire doar în momentul în care toate mărfurile au părăsit teritoriul vamal al României.
    ART. 476
    (1) Biroul vamal de export, la recepţia confirmării de ieşire a mărfurilor din teritoriul vamal al României emisă de biroul vamal de ieşire, este responsabil pentru certificarea plecării fizice a mărfurilor către declarant, aşa cum este prevăzut la art. 466 alin. (5), prin utilizarea mesajului "Notificare la export" sau în forma stabilită de acest birou în acest scop.
    (2) în situaţia în care biroul vamal de export este informat de către exportator că mărfurile admise la export nu au părăsit şi nu vor mai părăsi teritoriul vamal al României, sau că declaraţia este invalidată, potrivit art. 465, biroul vamal de export anulează imediat declaraţia de export şi informează biroul vamal de ieşire asupra anulării prin utilizarea "Notificării de anulare a exportului".

    CAP. 3
    Export temporar cu carnet ATA

    ART. 477
    (1) Exportul temporar sub acoperirea unui carnet ATA se desfăşoară în conformitate cu Convenţia privind admiterea temporară, adoptată la Istanbul la 26 iunie 1990, la care România a aderat prin Legea nr. 395/2002 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iulie 2002.
    (2) Carnetul ATA sau declaraţia sumară de export stabilită pentru mărfurile expediate sub acoperirea carnetului ATA, se depune la biroul vamal de export.
    (3) Dacă biroul vamal de export este altul decât cel de ieşire, formalităţile se efectuează de către biroul vamal de export însă rubrica 7 de pe suşa de export se completează de către biroul vamal de ieşire.
    Biroul vamal de export comunică pe cale electronică biroului vamal de ieşire fie datele din declaraţia sumară, sau după caz, din carnetul ATA, care se referă la numărul carnetului, numele titularului, informaţiile necesare identificării mărfurilor, caracteristicile unor mărci de identificare, identitatea mijloacelor de transport pe care sunt încărcate mărfurile în momentul trecerii frontierei.

    CAP. 4
    Alte dispoziţii

    ART. 478
    Operaţiunile de export temporar se încheie prin:
    a) reimportul mărfurilor trimise temporar sau prin exportul definitiv al acestora;
    b) emiterea unui proces-verbal de control de către biroul vamal care are operaţiunea în evidenţă, când mărfurile nu se înapoiază din considerente economice. în cazul mărfurilor care fac obiectul regimului de export temporar au fost anterior supuse licenţierii, Ministerul Economiei şi Comerţului, pe baza declaraţiei motivate din punct de vedere economic a solicitantului şi pe răspunderea acestuia, eliberează licenţe pentru transformarea exportului temporar în export definitiv, conform aceloraşi date înscrise în licenţa iniţială de export temporar;
    c) emiterea unui proces-verbal de control de către biroul vamal care are operaţiunea în evidenţă când nu se respectă termenul stabilit. în acest caz, biroul vamal sesizează şi organele fiscale.
    ART. 479
    (1) Exportul temporar este supus şi prevederilor legale privind existenţa prealabilă a unei autorizaţii sau a unei licenţe.
    (2) Operaţiunile de export temporar se pot încheia pentru toate mărfurile care fac obiectul operaţiunii sau pentru o parte din acestea.
    (3) Titularii operaţiunilor sunt obligaţi să ţină evidenţa exporturilor temporare până la încheierea totală a acestora.
    (4) La încheierea totală sau parţială a exporturilor temporare titularul operaţiunii este obligat să prezinte la biroul vamal declaraţia vamală cu care s-a efectuat exportul temporar, împreună cu documentele necesare identificării mărfurilor.
    (5) în cazul în care exportul temporar se încheie prin alt birou vamal, acesta este obligat să transmită o copie certificată de pe declaraţia vamală de încheiere, biroului vamal prin care operaţiunea a fost iniţial efectuată, în termen de 15 zile.
    (6) Mărfurile româneşti, precum şi cele străine puse în liberă circulaţie, pot fi exportate temporar, în situaţia în care urmează a fi reintroduse pe teritoriul vamal al României, fără să fi suferit modificări, cu excepţia uzurii lor normale.

    TITLUL V
    ALTE DESTINAŢII VAMALE

    CAP. 1
    Zone libere şi antrepozite libere

    Secţiunea 1
    Dispoziţii comune secţiunilor a 2-a şi a 3-a

    Paragraful 1
    Definiţii şi dispoziţii generale

    ART. 480
    în sensul acestui capitol, prin termenii de mai jos se înţelege:
    a) control de tip I - modalităţile de control vamal bazate, în principal, pe existenţa unei împrejmuiri;
    b) control de tip II - modalităţile de control vamal bazate, în principal, pe formalităţile efectuate în concordanţă cu cerinţele regimului de antrepozitare vamală;
    c) operator - orice persoană care exercită o activitate de depozitare, producere, transformare, vânzare sau cumpărare de mărfuri într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber.
    ART. 481
    (1) Constituirea unei părţi a teritoriului vamal al României într-o zonă liberă, în condiţiile legii, se face cu avizul autorităţii vamale.
    (2) Crearea unui antrepozit liber poate fi solicitată autorităţii vamale de orice persoană.
    ART. 482
    (1) Cererea de autorizare a construirii unei clădiri într-o zonă liberă se face în scris.
    (2) în cerere se specifică activitatea pentru care clădirea urmează a fi folosită şi conţine orice alte informaţii care să permită autorităţii vamale evaluarea posibilităţii acordării autorizaţiei.
    (3) Autoritatea vamală acordă autorizaţia când aplicarea reglementărilor vamale nu este împiedicată.
    (4) Dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplică şi în cazul reconstruirii, consolidării, modificării, extinderii, schimbării de destinaţie a unei clădiri dintr-o zonă liberă sau a unei clădiri constituind un antrepozit liber.

    Paragraful 2
    Aprobarea evidenţei operative

    ART. 483
    (1) Exercitarea de activităţi de către un operator este condiţionată de aprobarea de către autoritatea vamală a evidenţei operative prevăzute de:
    a) art. 194 din Codul vamal, în cazul unei zone libere supuse controlului de tip I sau unui antrepozit liber;
    b) art. 126 din Codul vamal, în cazul unei zone libere supuse controlului de tip II.
    (2) Aprobarea se emite în scris. Aceasta se acordă persoanelor care oferă garanţiile necesare privind aplicarea prevederilor referitoare la zonele libere sau la antrepozitele libere.
    ART. 484
    (1) Cererea pentru aprobarea evidenţei operative se înaintează în scris biroului vamal în a cărui rază teritorială de competenţă se află localizată zona liberă sau antrepozitul liber.
    (2) în cerere se menţionează felul activităţilor avute în vedere, această informaţie fiind considerată notificarea prevăzută la art. 190 din Codul vamal. Cererea include şi următoarele informaţii:
    a) descriere detaliată a evidenţei operative ţinute sau de ţinut;
    b) felul şi statutul vamal al mărfurilor asociate acestor activităţi;
    c) regimul vamal sub care aceste activităţi se desfăşoară, dacă este cazul;
    d) orice alte informaţii cerute de autoritatea vamală în vederea asigurării aplicării corecte a prevederilor legale în vigoare.

    Secţiunea a 2-a
    Dispoziţii aplicabile zonelor libere supuse modalităţilor de control de tip I şi antrepozitelor libere

    Paragraful 1
    Măsuri de control

    ART. 485
    (1) împrejmuirea zonei libere trebuie să fie construită astfel încât să faciliteze autorităţii vamale supravegherea din exterior a zonei libere şi să elimine orice posibilitate de scoatere ilegală a mărfurilor din zona liberă.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică, în mod corespunzător, şi antrepozitelor libere.
    (3) Zona exterioară din imediata apropiere a împrejmuirii trebuie să fie amenajată astfel încât să permită o supraveghere adecvată din partea autorităţii vamale. Accesul în această zonă se face numai cu acordul autorităţii vamale.
    ART. 486
    (1) Evidenţa operativă pentru o zonă liberă sau un antrepozit liber conţine:
    a) indicaţii privind mărcile, numerele de identificare, numărul şi felul coletelor, cantitatea şi descrierea uzuală comercială a mărfurilor şi, unde este cazul, mărcile de identificare a containerelor;
    b) informaţii care să permită urmărirea în orice moment a mărfurilor, în special localizarea acestora, destinaţia vamală ce urmează a fi acordată acestora după depozitarea în zona liberă sau în antrepozitul liber sau la reintroducerea lor în alte părţi ale teritoriului vamal al României;
    c) menţiuni privind documentul de transport utilizat la intrarea şi la ieşirea mărfurilor;
    d) menţiuni privind statutul vamal şi, dacă este cazul, certificatul atestând acest statut potrivit art. 491;
    e) menţiuni privind manipulările uzuale;
    f) una din menţiunile prevăzute art. 410, 411 sau 444, unde este cazul;
    g) indicaţii privind mărfurile care, în caz de punere în liberă circulaţie sau admitere temporară, nu vor fi supuse aplicării drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială şi pentru care utilizarea sau destinaţia trebuie să fie controlată;
    h) orice indicaţie suplimentară prevăzută în anexa nr. 7 care ar putea fi solicitată pentru întocmirea unei declaraţii sumare, dacă este cerută conform art. 203 din Codul vamal.
    (2) Autoritatea vamală poate renunţa la solicitarea unora din informaţiile prevăzute la alin. (1) când supravegherea vamală şi controlul zonei libere sau al antrepozitului liber nu sunt afectate.
    în situaţia în care evidenţele se ţin în cadrul derulării unui regim vamal, informaţiile conţinute în acestea nu se reiau în evidenţa operativă.
    ART. 487
    Prin înscrierea în evidenţa operativă, a produselor compensatoare rezultate în urma regimului de perfecţionare activă sau a mărfurilor în aceeaşi stare, ori, după caz, a produselor transformate şi a mărfurilor rezultate în urma regimului de transformare sub control vamal, se consideră încheiate regimurile vamale care au fost derulate în zona liberă sau în antrepozitul liber. Datele de referinţă ale acestor înscrieri se înregistrează în evidenţele regimului de perfecţionare activă sau ale regimului de transformare sub control vamal, după caz.

    Paragraful 2
    Alte dispoziţii aplicabile zonelor libere supuse modalităţilor de control de tip I şi antrepozitelor libere

    ART. 488
    Măsurile de politică comercială prevăzute în reglementările legale sunt aplicabile mărfurilor străine introduse în zona liberă sau în antrepozitul liber numai în cazul în care acestea sunt aplicabile la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal al României.
    ART. 489
    în situaţia în care pentru stabilirea datoriei vamale se iau în considerare elementele de taxare aplicabile înainte ca mărfurile să fie supuse manipulărilor uzuale prevăzute în anexa nr. 31, se poate emite o fişă INF 8 conform prevederilor art. 381.
    ART. 490
    într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber se poate înfiinţa un antrepozit de aprovizionare cu produse agricole.
    ART. 491
    (1) Dacă autoritatea vamală atestă statutul român sau străin al mărfurilor conform art. 187 din Codul vamal, aceasta va utiliza formularul al cărui model este prevăzut în anexa nr. 38.
    (2) Formularul prevăzut la alin. (1) se utilizează dacă o marfă străină a fost declarată pentru punere în liberă circulaţie conform prevederilor art. 191 din Codul vamal, inclusiv la încheierea regimului de perfecţionare activă sau de transformare sub control vamal.

    Secţiunea a 3-a
    Dispoziţii aplicabile zonelor libere supuse modalităţilor de control de tip II

    ART. 492
    Fără a se înlătura dispoziţiile Secţiunii 1, prevederile privind regimul de antrepozitare vamală se aplică şi zonelor libere supuse modalităţilor de control de tip II.

    CAP. 2
    Reexportul, distrugerea şi abandonul

    Secţiunea 1
    Reexportul

    ART. 493
    (1) în situaţia în care reexportul face obiectul unei declaraţii vamale, prevederile art. 460 - 476 se aplică în mod corespunzător, fără a încălca dispoziţiile specifice aplicabile la momentul încheierii regimului vamal economic precedent.
    (2) în situaţia în care se utilizează un carnet ATA pentru reexportul mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară, declaraţia vamală poate fi depusă la un alt birou vamal decât cel prevăzut în art. 181 alin. (4) din Codul vamal.
    ART. 494
    (1) în situaţia în care reexportul se face fără depunerea unei declaraţii vamale, se depune o declaraţie sumară conform art. 201 şi 203 din Codul vamal şi Titlului VI al prezentei părţi.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică reexportului mărfurilor străine admise pe teritoriul vamal al României care:
    a) nu sunt descărcate de pe mijlocul de transport cu care au fost expediate;
    b) sunt transbordate în locul în care sunt descărcate.
    în aceste cazuri declaraţia sumară stabilită în baza art. 60 din Codul vamal îndeplineşte şi cerinţele prevăzute de art. 203 din Codul vamal.
    Depozitarea pe termen scurt a mărfurilor se consideră ca parte integrantă a transbordării. Măsurile de control au în vedere natura specială a situaţiei respective.

    Secţiunea a 2-a
    Distrugerea şi abandonul

    ART. 495
    (1) în aplicarea art. 200 din Codul vamal, notificarea distrugerii mărfurilor se face în scris şi se semnează de către persoana interesată. Notificarea trebuie făcută în timp util pentru a permite autorităţii vamale să supravegheze distrugerea.
    (2) în situaţia în care mărfurile în cauză fac deja obiectul unei declaraţii vamale acceptate de autoritatea vamală, aceasta menţionează distrugerea pe declaraţie şi o invalidează conform prevederilor art. 89 din Codul vamal. Această dispoziţie se aplică, în mod corespunzător, mărfurilor abandonate în favoarea bugetului statului.
    Autoritatea vamală, care asistă la distrugerea mărfurilor, menţionează pe declaraţie felul şi cantitatea deşeurilor şi resturile rezultate din distrugere, în vederea determinării elementelor de taxare aplicabile acestora la atribuirea unei alte destinaţii vamale.

    TITLUL VI
    MĂRFURI CARE PĂRĂSESC TERITORIUL VAMAL AL ROMâNIEI

    CAP. 1
    Declararea sumară prealabilă la ieşire

    ART. 496
    în situaţia în care exportul sau reexportul nu fac obiectul unei declaraţii vamale, se depune o declaraţie sumară, conform art. 203 din Codul vamal. Această dispoziţie nu se aplică în cazurile prevăzute la art. 454.
    ART. 497
    (1) Declaraţia sumară prevăzută la art. 203 din Codul vamal, depusă prin procedee informatice, trebuie să respecte modelul şi instrucţiunile de completare prevăzute în anexa nr. 7.
    Declaraţia sumară prevăzută la art. 204 alin. (2) din Codul vamal se înregistrează de către biroul vamal de ieşire.
    Prevederile art. 130 alin. (1) şi art. 134 se aplică în mod corespunzător.
    (2) Autoritatea vamală poate accepta o declaraţie sumară întocmită în scris şi conţinând informaţiile din anexa nr. 7 numai în următoarele cazuri:
    a) nu funcţionează sistemul de procesare al declaraţiilor informatice al autorităţii vamale;
    b) nu funcţionează aplicaţia declarantului.
    (3) Utilizarea unei declaraţii sumare scrise conform alin. (2) lit. b) se aprobă de autoritatea vamală.
    (4) Autoritatea vamală poate accepta ca listele de încărcare să fie utilizate ca parte integrantă a declaraţiilor sumare depuse prin procedee informatice.
    (5) Declaraţia sumară se semnează sau se certifică de către persoana care o întocmeşte.
    ART. 498
    (1) Declaraţia sumară la export se depune la biroul vamal de ieşire în termenele stabilite la art. 455 alin. (1) - (3).
    Dispoziţiile art. 455 alin. (4) - (7), 114 alin. (3) şi art. 115 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
    (2) Biroul vamal competent efectuează, la depunerea declaraţiei sumare, controlul bazat pe analiza de risc corespunzătoare înainte de acordarea liberului de vamă.
    (3) Fără a înlătura obligaţia prevăzută la art. 203 din Codul vamal şi excepţiile prevăzute în acest capitol, atunci când se constată că mărfurile ce urmează să fie scoase din teritoriul vamal al României, pentru care este cerută o declaraţie sumară şi nu sunt însoţite de o astfel de declaraţie, persoana care aduce mărfurile sau care îşi asumă responsabilitatea pentru transportul mărfurilor în afara teritoriului vamal al României, va depune imediat o declaraţie sumară.
    Autoritatea vamală efectuează analiza de risc cât mai repede posibil, fără a depăşi termenul prevăzut pentru fiecare tip de trafic stabilit la art. 455.
    (4) Autoritatea vamală notifică, cât mai repede posibil, persoanei care a depus declaraţia sumară că nu s-a acordat liberul de vamă.
    ART. 499
    Dispoziţiile art. 456 se aplică în mod corespunzător declaraţiilor sumare.

    PARTEA III
    OPERAŢIUNI PRIVILEGIATE

    TITLUL I
    Mărfuri returnate

    ART. 500
ART. 500
    (1) Sunt exonerate de la plata drepturilor de import mărfurile pentru care, la exportul lor de pe teritoriul vamal al României, s-au efectuat formalităţi vamale de export cu scopul de a se obţine rambursări sau alte sume prevăzute în cadrul politicii agricole sau pentru care s-a acordat un avantaj financiar, diferit de aceste rambursări sau alte sume prevăzute în actele normative care reglementează politica agricolă, cu obligaţia efectuării exportului acestor mărfuri.
    Exonerarea de la plata drepturilor de import se acordă în condiţiile în care rambursările sau celelalte sume plătite au fost înapoiate ori în condiţiile în care s-au luat măsurile necesare de oprire de la plată a sumelor respective de către autoritatea competentă, iar celelalte avantaje financiare acordate au fost anulate.
    Pentru a beneficia de exonerare de la plata drepturilor de import trebuie să se facă dovada că mărfurile:
    a) nu au putut fi eliberate pentru consum în ţara de destinaţie din motive ţinând de reglementările aplicabile în ţara respectivă;
    b) sunt returnate de către destinatar ca fiind defecte sau neconforme cu prevederile din contract;
    c) sunt reimportate pe teritoriul vamal al României pentru că nu au putut fi folosite în scopurile avute în vedere datorită altor circumstanţe la care exportatorul nu a avut nici o influenţă.
    (2) Circumstanţele prevăzute la alin. (1) lit. c) sunt următoarele:
    a) mărfurile revin pe teritoriul vamal al României ca urmare a unei avarii, survenite înainte de livrarea la destinatar, la mărfuri sau la mijlocul de transport în care au fost transportate;
    b) mărfurile au fost exportate în scopul consumului sau vânzării în cadrul unui târg sau al unei alte manifestări similare, dar nu au fost consumate sau vândute;
    c) mărfurile nu au putut fi livrate destinatarului datorită incapacităţii sale de a onora contractul prin care s-a efectuat exportul;
    d) mărfurile nu au putut fi livrate destinatarului sau au ajuns la acesta după data de livrare obligatorie specificată în contractul prin care s-a efectuat exportul, din cauza unor evenimente naturale, politice sau sociale;
    e) fructele şi legumele au fost exportate în cadrul unei vânzări în regim comercial de consignaţie, dar nu au fost vândute pe piaţa din ţara de destinaţie.
    (3) Mărfurile care fac obiectul reglementărilor privind politica agricolă, exportate sub acoperirea unui certificat de export, nu sunt admise în exonerare de plata drepturilor de import decât în cazurile strict prevăzute de reglementările în domeniu.
    (4) Mărfurile prevăzute la alin. (1) nu pot beneficia de exonerare de la plata drepturilor de import decât dacă sunt declarate pentru punerea în liberă circulaţie pe teritoriul vamal al României într-un interval de 12 luni de la data îndeplinirii formalităţilor vamale pentru exportul acestora. Autoritatea vamală poate accepta depăşirea acestui termen în circumstanţe excepţionale.
    ART. 501
    Mărfurile returnate beneficiază de exonerarea de la plata drepturilor de import chiar dacă reprezintă doar o fracţiune din mărfurile exportate anterior în afara teritoriului vamal al României.
    Acelaşi regim se aplică şi în cazul mărfurilor care reprezintă părţi componente sau accesorii ale maşinilor, instrumentelor, aparatelor sau altor produse exportate anterior în afara teritoriului vamal al României.
    ART. 502
    (1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 208 din Codul vamal, sunt admise în exonerare de la plata drepturilor de import mărfurile returnate aflate în una din următoarele situaţii:
    a) mărfuri care, după exportul lor în afara teritoriului vamal al României, nu au făcut decât obiectul unor tratamente necesare menţinerii lor în stare de conservare sau unor manipulări care au modificat doar modul lor de prezentare;
    b) mărfuri care, după ce au fost exportate în afara teritoriului vamal al României, deşi au făcut obiectul unor tratamente altele decât cele necesare menţinerii lor în stare de conservare sau al unor manipulări altele decât cele care ar fi modificat doar modul lor de prezentare, s-au dovedit defectuoase sau inapte pentru utilizarea lor iniţială, când aceste mărfuri au făcut obiectul tratamentelor menţionate numai în vederea reparării sau readucerii lor în stare bună, iar inadecvarea mărfurilor pentru utilizarea lor iniţială a fost constatată numai după începerea tratamentelor sau manipulărilor menţionate.
    (2) în cazul în care tratamentele sau manipulările pe care mărfurile returnate le-au suferit, conform prevederilor alin. (1) lit. b), ar fi avut drept consecinţă pentru mărfurile plasate sub regim de perfecţionare pasivă perceperea de drepturi de import, se aplică regulile de taxare în vigoare în cadrul regimului respectiv.
    Cu toate acestea, dacă mărfurile au fost supuse unor operaţiuni constând în repararea sau readucerea lor în stare bună, devenită necesară ca urmare a unui eveniment imprevizibil intervenit în afara teritoriului vamal al României, iar acest fapt este dovedit corespunzător autorităţii vamale, exonerarea de drepturi de import se acordă cu condiţia ca în urma unor astfel de operaţiuni valoarea mărfurilor returnate să nu fi devenit mai mare decât valoarea din momentul exportului acestora de pe teritoriul vamal al României.
    (3) Prin repararea sau readucerea în stare bună devenită necesară se înţelege orice operaţiune având ca efect remedierea defecţiunilor de funcţionare sau a deteriorărilor materiale suferite de o marfă în timp ce se afla în afara teritoriului vamal al României, operaţiune fără de care marfa nu mai poate fi utilizată în condiţii normale, în scopurile pentru care a fost destinată.
    Se consideră că valoarea unei mărfi returnate nu a devenit mai mare decât valoarea din momentul exportului în afara teritoriului vamal al României, ca rezultat al operaţiunii la care a fost supusă, când operaţiunea nu depăşeşte ceea ce este strict necesar pentru a permite utilizarea mărfii în aceleaşi condiţii ca cele care existau la momentul exportului respectiv.
    în situaţia în care repararea sau readucerea în stare bună a mărfurilor necesită încorporarea unor piese de schimb, o asemenea încorporare trebuie să se limiteze la piesele strict necesare pentru a permite utilizarea mărfurilor în aceleaşi condiţii ca acelea din momentul exportului.
    ART. 503
    La cererea persoanei interesate, autoritatea vamală eliberează, în momentul îndeplinirii formalităţilor vamale de export, un document care conţine informaţiile necesare pentru identificarea mărfurilor, în eventualitatea reintroducerii lor pe teritoriul vamal al României.
    ART. 504
    (1) Sunt acceptate ca fiind mărfuri returnate acele mărfuri pentru care se prezintă, împreună cu declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie, fie exemplarul declaraţiei de export returnat exportatorului de către autoritatea vamală, sau o copie a acestui document certificată ca fiind corespunzătoare de către autoritatea vamală, fie fişa INF 3 prevăzută în anexa nr. 39.
    în situaţia în care biroul vamal de reimport este în măsură să constate, cu mijloacele de probă de care dispune sau pe care le poate solicita persoanei interesate, că mărfurile declarate pentru punerea în liberă circulaţie sunt mărfuri exportate iniţial în afara teritoriului vamal al României şi că la momentul exportului îndeplineau condiţiile necesare pentru a fi acceptate ca mărfuri returnate, documentele prevăzute la paragraful 1 nu sunt necesare.
    De asemenea, sunt acceptate ca fiind mărfuri returnate acele mărfuri acoperite de un carnet ATA, în limitele stabilite de art. 207 din Codul vamal, chiar în condiţiile în care carnetul ATA a depăşit termenul de valabilitate.
    în toate cazurile, trebuie să se procedeze la îndeplinirea formalităţilor prevăzute la art. 233 alin. (2).
    (2) Dispoziţiile alin. (1) paragraful 1 nu se aplică la circulaţia internaţională a ambalajelor, a mijloacelor de transport sau a anumitor mărfuri acceptate sub un regim vamal special, pentru care reglementări speciale stipulează, în astfel de împrejurări, o dispensă de documente vamale. Aceste dispoziţii nu se aplică nici în situaţia în care mărfurile pot fi declarate pentru punerea în liberă circulaţie în mod verbal sau prin altă acţiune.
    (3) în situaţia în care consideră necesar, biroul vamal de reimport poate solicita persoanei interesate dovezi suplimentare, în scopul identificării mărfurilor returnate.
    ART. 505
    (1) Pe lângă documentele prevăzute la art. 504, declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie ce are ca obiect mărfuri returnate pentru care este posibil să fi fost îndeplinite formalităţi vamale de export în vederea obţinerii de rambursări sau de alte sume prevăzute pentru export în cadrul unor reglementări privind politica agricolă, trebuie să fie însoţită de un certificat eliberat de autoritatea competentă pentru acordarea unor asemenea rambursări sau sume. Acest certificat trebuie să conţină toate elementele necesare care să permită biroului vamal la care mărfurile sunt declarate pentru punerea în liberă circulaţie să verifice dacă acesta se referă la mărfurile respective.
    (2) în situaţia în care exportul mărfurilor nu a necesitat îndeplinirea formalităţilor vamale de export în vederea obţinerii de rambursări sau de alte sume prevăzute pentru export în cadrul unor reglementări privind politica agricolă, certificatul trebuie să cuprindă menţiunea "Fără rambursări sau alte sume acordate la export".
    (3) în situaţia în care mărfurile au făcut obiectul unor formalităţi vamale de export în vederea obţinerii de rambursări sau de alte sume prevăzute pentru export în cadrul unor reglementări privind politica agricolă, certificatul trebuie să cuprindă menţiunea "Rambursări şi alte sume acordate pentru exportul cantităţii de ........" sau "Dreptul la rambursări sau alte sume la export anulat pentru cantitatea de ........", dacă rambursările sau celelalte sume prevăzute pentru export au fost sau nu plătite de autoritatea competentă.
    (4) în cazul mărfurilor returnate a căror declaraţie vamală pentru punerea în liberă circulaţie este însoţită de fişa INF 3, acest document trebuie să conţină datele cuprinse în certificatul prevăzut la alin. (1).
    (5) în situaţia în care biroul vamal la care mărfurile sunt declarate pentru punere în liberă circulaţie este în măsură, prin mijloacele de care dispune, să constate că nu s-a acordat nici o rambursare sau alte sume prevăzute pentru export în cadrul unor reglementări privind politica agricolă şi nici nu se vor putea acorda ulterior, nu mai este necesar documentul prevăzut la alin. (1).
    ART. 506
    Fişa INF 3 este întocmită într-un exemplar original şi două copii.
    ART. 507
    (1) Sub rezerva dispoziţiilor alin. (3), fişa INF 3 este eliberată la cererea exportatorului de către biroul vamal de export în momentul îndeplinirii formalităţilor de export pentru mărfurile la care se referă, în cazul în care exportatorul declară că este probabil ca respectivele mărfuri să fie returnate printr-un alt birou vamal decât biroul vamal de export.
    (2) Fişa INF 3 poate fi, de asemenea, eliberată la cererea exportatorului, de către biroul vamal de export, după îndeplinirea formalităţilor de export pentru mărfurile la care se referă, dacă biroul vamal respectiv constată, pe baza informaţiilor de care dispune, că detaliile conţinute în cererea exportatorului corespund mărfurilor exportate.
    (3) în cazul mărfurilor prevăzute la art. 505 alin. (1), fişa INF 3 este eliberată numai după îndeplinirea formalităţilor vamale de export potrivit alin. (2).
    Eliberarea acestui document se face cu condiţia ca:
    a) rubrica B din fişă să fi fost, în prealabil, completată şi vizată de autoritatea vamală;
    b) rubrica A din fişă să fi fost, în prealabil, completată şi vizată de autoritatea vamală, când este prevăzută obligaţia furnizării informaţiilor pe care le conţine.
    ART. 508
    (1) Fişa INF 3 conţine toate informaţiile necesare autorităţii vamale în vederea identificării mărfurilor exportate.
    (2) în situaţia în care este de aşteptat ca mărfurile exportate să fie returnate pe teritoriul vamal al României prin mai multe birouri vamale, altele decât biroul vamal de export, exportatorul poate solicita eliberarea mai multor fişe INF 3 pentru a acoperi întreaga cantitate de mărfuri exportate.
    în mod similar, exportatorul poate cere autorităţii vamale care a eliberat o fişă INF 3 înlocuirea ei cu mai multe fişe INF 3 care să acopere toată cantitatea de mărfuri cuprinsă în fişa INF 3 eliberată iniţial.
    Exportatorul poate solicita, de asemenea, eliberarea unei fişe INF 3 doar pentru o parte a mărfurilor exportate.
    ART. 509
    Originalul şi o copie a fişei INF 3 se înapoiază exportatorului pentru a fi prezentată la biroul vamal de reimport. A doua copie rămâne clasată la biroul vamal emitent.
    ART. 510
    Biroul vamal de reimport menţionează pe original şi pe copia fişei INF 3 cantitatea de mărfuri returnate care beneficiază de exonerare de la plata drepturilor de import, reţine originalul şi trimite biroului vamal emitent copia aferentă pe care sunt menţionate numărul şi data declaraţiei de punere în liberă circulaţie.
    Biroul vamal emitent compară copia respectivă cu cea care se află în evidenţa proprie, după care o clasează.
    ART. 511
    în caz de furt, pierdere sau distrugere a originalului fişei INF 3, persoana interesată poate solicita un duplicat biroului vamal care l-a eliberat. Biroul vamal dă curs solicitării, dacă situaţia o justifică, iar pe documentul eliberat să înscrie menţiunea "DUPLICAT".
    Autoritatea vamală menţionează pe copia fişei INF 3 aflată în propria evidenţă faptul că s-a eliberat un duplicat.
    ART. 512
    (1) La cererea biroului vamal de reimport, biroul vamal de export comunică acestuia toate informaţiile de care dispune pentru a-i permite să constate dacă mărfurile îndeplinesc condiţiile necesare pentru a beneficia de dispoziţiile prezentei părţi.
    (2) Fişa INF 3 poate fi utilizată la solicitarea şi la transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1).

    TITLUL II
    PRODUSELE DE PESCUIT MARITIM ŞI ALTE PRODUSE PESCUITE DIN APELE TERITORIALE ALE UNEI ALTE ŢĂRI DE NAVELE DE PESCUIT ROMâNEŞTI

    ART. 513
    (1) Exonerarea de drepturi de import pentru mărfurile prevăzute de art. 210 din Codul vamal este condiţionată de prezentarea împreună cu declaraţia vamală de punere în liberă circulaţie, a unui atestat potrivit căruia mărfurile se află în situaţia prevăzută de acel articol.
    (2) Modelul atestatului este prevăzut în anexa nr. 40 şi trebuie să fie completat conform prevederilor alin. (3).
    (3) Căpitanul vasului de pescuit românesc care a făcut captura de pescuit maritim completează rubricile 3 - 5 şi, dacă este necesar, şi rubrica 9 a atestatului. în cazul în care a avut loc la bord o prelucrare a produselor pescuite, căpitanul vasului completează şi rubricile 6, 7 şi 8.
    în cazul declarării pentru punerea în liberă circulaţie a acestor produse, declarantul completează rubricile 1 şi 2 din atestat.
    (4) Pentru a asigura aplicarea corectă a alin. (1) - (3), autoritatea vamală poate acorda asistenţă altor administraţii în regim de reciprocitate pentru verificarea autenticităţii atestatelor şi a exactităţii menţiunilor cuprinse în acestea.

    PARTEA IV
    DATORIA VAMALĂ

    TITLUL I
    Garanţii

    ART. 514
    (1) Modalităţile de constituire a garanţiei, altele decât depozitul bănesc sau garantul în înţelesul art. 215 - 217 din Codul vamal, sunt următoarele:
    a) constituirea, în favoarea autorităţii vamale, a unei ipoteci sau a unui alt drept considerat echivalent cu un drept ţinând de proprietatea de bunuri imobiliare;
    b) cesiunea de creanţă, constituirea unui gaj cu sau fără cedarea posesiei asupra bunurilor, a titlurilor sau a creanţelor ori a unui carnet de economii;
    c) constituirea unei răspunderi contractuale solidare pentru întregul cuantum al datoriei de către o terţă parte agreată în acest scop de autoritatea vamală şi, îndeosebi, depunerea unei poliţe a cărei plată este garantată de respectiva persoană terţă.
    (2) Cazurile şi condiţiile în care se poate recurge la modalităţile de garanţie prevăzute în alin. (1) se stabilesc de către Autoritatea Naţională a Vămilor.
    ART. 515
    Constituirea unei garanţii prin depozit bănesc nu dă dreptul la plata de dobândă de către autoritatea vamală.

    TITLUL II
    NAŞTEREA DATORIEI

    CAP. 1
    Omisiuni fără efect semnificativ asupra depozitării temporare sau a regimului vamal

    ART. 516
    în cazul în care nu constituie o tentativă de sustragere ilegală a mărfurilor de sub supravegherea vamală şi nu presupun o neglijenţă din partea persoanei interesate, iar toate formalităţile necesare pentru reglementarea situaţiei mărfurilor sunt efectuate ulterior, următoarele omisiuni sunt considerate ca fără efect semnificativ asupra corectitudinii operaţiunii de depozitare temporară sau a regimului vamal considerat în sensul art. 226 alin. (1) din Codul vamal:
    a) depăşirea termenului limită permis pentru a se atribui mărfurilor una dintre destinaţiile vamale prevăzute în cadrul depozitării temporare sau a regimului vamal respectiv, în cazul în care limita de timp ar fi fost prelungită dacă cererea de prelungire ar fi fost prezentată la timp;
    b) depăşirea termenului de prezentare a mărfurilor la biroul de destinaţie, când această prezentare se face ulterior, în cazul mărfurilor în regim de tranzit;
    c) manipularea fără autorizarea prealabilă din partea autorităţii vamale, cu condiţia că manipularea respectivă ar fi fost autorizată dacă ar fi fost solicitată în cazul mărfurilor plasate în regim de depozitare temporară sau de antrepozitare vamală;
    d) utilizarea mărfurilor în alte condiţii decât cele prevăzute în autorizaţie, cu condiţia ca această utilizare să fi fost autorizată în respectivul regim dacă ar fi fost solicitată, în cazul unor mărfuri plasate în regim de admitere temporară;
    e) deplasarea neautorizată a mărfurilor, cu condiţia ca mărfurile să poată fi prezentate autorităţii vamale la cererea acesteia, în cazul unor mărfuri în depozit temporar sau plasate sub regim vamal;
    f) scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României sau introducerea lor într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber fără îndeplinirea formalităţilor necesare, în cazul mărfurilor în depozit temporar sau plasate sub un regim vamal;
    g) transferul mărfurilor fără avizul autorităţii vamale înainte de a fi primit o destinaţie vamală, cu condiţia ca transferul să fie înscris în evidenţele celui care face transferul, iar cel către care se face transferul deţine o autorizaţie pentru mărfurile respective, în cazul unor mărfuri care au beneficiat de măsuri tarifare preferenţiale datorită destinaţiei lor finale.
    ART. 517
    Autoritatea vamală consideră că s-a născut o datorie vamală, conform art. 226 alin. (1) din Codul vamal, dacă persoana susceptibilă de a fi debitor vamal nu demonstrează că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 516.
    ART. 518
    Deşi omisiunile prevăzute în art. 516 nu dau naştere unei datorii vamale, acestea nu înlătură răspunderea penală sau contravenţională în condiţiile legii, precum şi aplicarea dispoziţiilor care permit anularea şi revocarea autorizaţiilor eliberate pentru regimul vamal respectiv.

    CAP. 2
    Pierderi naturale

    ART. 519
    (1) în scopul aplicării art. 228 din Codul vamal, autoritatea vamală, la cererea persoanei interesate, ia în considerare cantităţile lipsă ori de câte ori se poate demonstra că pierderile constatate se datorează exclusiv unor cauze legate de natura mărfurilor şi nu din neglijenţă sau dol din partea acesteia.
    (2) Prin neglijenţă sau dol în sensul alin. (1) se înţelege, în principal, orice încălcare a regulilor, stabilite de autoritatea vamală referitoare la transportul, depozitarea, manipularea, prelucrarea sau transformarea mărfurilor.
    ART. 520
    Autoritatea vamală poate scuti persoana interesată de obligaţia de a furniza dovada că mărfurile au fost pierdute iremediabil din motive naturale, în cazul în care este evident că pierderea nu se explică în alt mod.
    ART. 521
    Prevederile privind ratele legale de pierdere irecuperabilă din cauze naturale se aplică în cazul în care persoana interesată nu poate face dovada că pierderea efectivă o depăşeşte pe cea calculată prin aplicarea ratei legale pentru mărfurile respective.

    CAP. 3
    Statutul vamal al mărfurilor în anumite situaţii speciale

    ART. 522
    Prezentarea unei declaraţii vamale pentru mărfurile respective sau a oricărui alt act având acelaşi efect juridic, precum şi prezentarea unui document la viză către autoritatea vamală se consideră sustragere a mărfurilor de sub supraveghere vamală în înţelesul art. 225 alin. (1) din Codul vamal în cazul în care aceste acţiuni au efectul de a le conferi în mod fals statutul de mărfuri româneşti.
    ART. 523
    în situaţia în care declaraţia sumară este modificată şi comportamentul persoanei în cauză nu indică o fraudă, nu se naşte o datorie vamală conform art. 224 din Codul vamal privind introducerea ilegală a mărfurilor care, înainte de modificarea declaraţiei, nu au fost corect declarate.
    ART. 524
    Fără încălcarea dispoziţiilor referitoare la interdicţiile sau restricţiile care pot fi aplicabile mărfurilor respective, în cazul în care se naşte o datorie vamală la import conform art. 224, 225, 226 sau 227 din Codul vamal, iar drepturile de import au fost achitate, mărfurile se consideră ca fiind româneşti fără a mai fi necesar să se facă o declaraţie de punere în liberă circulaţie.
    ART. 525
    Confiscarea unor mărfuri conform prevederilor art. 256 alin. (1) lit. d) din Codul vamal nu modifică statutul vamal al mărfurilor respective.
    ART. 526
    (1) Mărfurile străine abandonate în favoarea statului, reţinute sau confiscate sunt considerate ca fiind plasate sub regimul de antrepozitare vamală.
    (2) Mărfurile prevăzute la alin. (1) pot fi valorificate de către autoritatea vamală, numai în cazul în care cumpărătorul efectuează fără întârziere formalităţile pentru acordarea unei destinaţii vamale.
    în situaţia în care valorificarea are loc la un preţ care include suma drepturilor de import, această valorificare este considerată ca punere în liberă circulaţie, iar autoritatea vamală trebuie să procedeze la calculul drepturilor şi la înscrierea în evidenţa contabilă.
    în aceste cazuri, valorificarea se efectuează conform legislaţiei în vigoare.
    (3) în cazul în care autoritatea competentă decide de a dispune în alt mod decât vânzarea mărfurilor, aceasta efectuează imediat formalităţile pentru acordarea unei destinaţii vamale potrivit la art. 4 pct. 19 lit. a) - d) din Codul vamal.

    TITLUL III
    îNSCRIEREA îN EVIDENŢA CONTABILĂ ŞI RAMBURSAREA DUPĂ VĂMUIRE

    ART. 527
    (1) Autoritatea vamală poate să nu înscrie în evidenţa contabilă cuantumul drepturilor de import mai mici decât echivalentul în lei a sumei de 10 euro.
    (2) Nu se procedează la rambursarea după vămuire a drepturilor de import sau a drepturilor de export în cazul în care cuantumul pentru fiecare acţiune de rambursare este mai mic decât echivalentul în lei a sumei de 10 euro.
    ART. 528
    Autoritatea vamală decide să nu înscrie în evidenţa contabilă drepturile necolectate:
    a) în cazul în care s-a aplicat un tratament tarifar preferenţial în cadrul unui contingent tarifar, al unui plafon tarifar sau al altor regimuri, când dreptul de a beneficia de acest tratament s-a încheiat la data acceptării declaraţiei vamale fără să se fi publicat acest fapt în Monitorul Oficial al României înainte de liberul de vamă pentru punerea în liberă circulaţie a mărfurilor respective sau în cazul în care nu s-a făcut public acest lucru, persoana pasibilă de plată acţionând de bună credinţă şi respectând toate dispoziţiile prevăzute de reglementările vamale în vigoare cu privire la declaraţia vamală;
    b) în cazul în care autoritatea vamală consideră că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute în art. 243 alin. (2) lit. b) din Codul vamal, cu condiţia ca suma necolectată de la agentul economic cu privire la una sau mai multe operaţiuni de export dar ca urmare a unei singure erori este mai mică decât echivalentul în lei a 2000 euro.

    TITLUL IV
    RAMBURSAREA SAU REMITEREA DREPTURILOR DE IMPORT SAU DE EXPORT

    CAP. 1
    Dispoziţii generale

    ART. 529
    (1) în sensul prezentului titlu, prin termenii de mai jos se înţelege:
    a) birou vamal de înscriere în evidenţa contabilă - biroul vamal unde s-au înscris drepturile de import sau de export a căror rambursare sau remitere este solicitată;
    b) autoritate vamală de decizie - autoritatea vamală competentă să decidă asupra cererii de rambursare sau de remitere;
    c) birou vamal de control - biroul vamal în a cărui rază de competenţă se află mărfurile care au generat înscrierea în evidenţa contabilă a drepturilor de import sau de export a căror rambursare sau remitere este solicitată şi care procedează la anumite controale necesare pentru analizarea cererii;
    d) birou vamal de implementare - biroul vamal care adoptă măsurile necesare pentru a se asigura de execuţia corectă a deciziei de rambursare sau remitere a drepturilor de import sau de export.
    (2) Funcţiile de birou de înscriere în evidenţa contabilă, de autoritate vamală de decizie, de birou vamal de control, precum şi de birou vamal de implementare pot fi îndeplinite, în total sau în parte, de acelaşi birou vamal.

    CAP. 2
    Dispoziţii de punere în aplicare a art. 258 - 261 din Codul vamal

    Secţiunea 1
    Cererea

    ART. 530
    (1) Cererea de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export denumită în continuare cerere de rambursare sau de remitere este făcută de persoana care a achitat aceste drepturi sau este pasibilă de a le plăti sau de către persoana care a preluat drepturile şi obligaţiile, precum şi de reprezentantul acestora.
    (2) Cererea de rambursare sau de remitere se face, într-un exemplar original şi o copie, pe un formular conform modelului şi instrucţiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 41.
    Cu toate acestea, cererea de rambursare sau de remitere poate să fie făcută, de persoana prevăzută la alin. (1), pe o foaie de hârtie obişnuită, cu condiţia ca aceasta să conţină informaţiile din în anexa nr. 41.
    ART. 531
    (1) Cererea de rambursare sau de remitere, însoţită de documentele prevăzute în art. 33 alin. (1) din Codul vamal, se depune la biroul vamal de înscriere în evidenţa contabilă, care o transmite imediat după înregistrare către autoritatea vamală de decizie în cazul în care nu a fost desemnat în acest sens.
    (2) Biroul vamal înscrie data de înregistrare pe originalul şi pe copia cererii. Copia se restituie solicitantului. în cazul prevăzut la art. 530 alin. (2) paragraf 2, biroul vamal confirmă solicitantului în scris primirea.
    ART. 532
    (1) Fără a se înlătura dispoziţiile specifice prevăzute în reglementările privind politica agricolă, atunci când cererea se referă la mărfuri pentru care s-a prezentat o licenţă de import sau un certificat pentru stabilirea în avans a restituirilor la export, această cerere trebuie însoţită de o atestare, emisă de autoritatea abilitată să elibereze licenţa sau certificatul, care să demonstreze că au fost întreprinse demersurile necesare pentru a anula efectele licenţei sau certificatului.
    (2) Atestatul prevăzut la alin. (1) nu este necesar:
    a) în cazul în care autoritatea vamală căreia i se prezintă cererea este cea care a eliberat licenţa sau certificatul;
    b) în cazul în care motivul invocat în sprijinul cererii constă dintr-o eroare materială care nu are nici un efect asupra atribuirii licenţei sau certificatului.
    ART. 533
    (1) Biroul vamal prevăzut la art. 531 poate admite o cerere care nu cuprinde toate informaţiile prevăzute pe formularul prevăzut la art. 530 alin. (2), dar care conţine cel puţin informaţiile care se înscriu în rubricile nr. 1 - 3 şi 7 ale acestuia.
    (2) Biroul vamal stabileşte un termen pentru furnizarea informaţiilor şi/sau a documentelor lipsă.
    (3) în situaţia în care termenul fixat de biroul vamal nu se respectă, cererea se consideră ca fiind retrasă şi solicitantul este informat despre aceasta imediat.
    ART. 534
    (1) Pentru mărfurile reintroduse pe teritoriul vamal al României la care drepturile de export au fost încasate la data exportului, rambursarea sau remiterea se face cu condiţia prezentării autorităţii vamale a unei cereri însoţită de:
    a) documentul eliberat ca dovadă de plată, în cazul în care sumele respective au fost deja plătite;
    b) originalul sau copia, vizată de biroul vamal de reimport, a declaraţiei vamale pentru punere în liberă circulaţie referitoare la mărfurile respective; acest document trebuie să conţină o viză aplicată de biroul vamal de reimport cu textul Mărfuri reintroduse conform art. 207 alin. (4) lit. b) din Codul vamal;
    c) exemplarul declaraţiei de export restituit exportatorului la data încheierii formalităţilor de export pentru mărfuri, sau o copie a acesteia certificată de biroul vamal de export.
    în situaţia în care autoritatea vamală de decizie dispune deja de elementele cuprinse de una sau mai multe din declaraţiile prevăzute la lit. a) - c) acestea nu se mai prezintă.
    (2) Cererea se depune la biroul vamal, prevăzut la art. 531, în termen de 12 luni de la data înregistrării declaraţiei de export.

    Secţiunea a 2-a
    Procedura de acordare a rambursării sau a remiterii

    ART. 535
    Autoritatea vamală de decizie poate autoriza încheierea formalităţilor necesare pentru a se efectua rambursarea sau remiterea înainte de a se pronunţa asupra cererii de rambursare sau remitere.
    ART. 536
    Fără a se înlătura aplicarea art. 535 şi până la luarea unei decizii asupra cererii de rambursare sau de remitere, mărfurile pentru care se cere rambursarea sau remiterea drepturilor nu pot fi transferate în alt loc decât cel specificat în cerere, cu excepţia cazului când solicitantul notifică, în prealabil, biroului vamal prevăzut la art. 531, care la rândul său trebuie să informeze autoritatea vamală de decizie.
    ART. 537
    (1) în situaţia în care cererea de rambursare sau de remitere se referă la un caz pentru care sunt necesare informaţii suplimentare sau dacă mărfurile trebuie verificate pentru a se stabili că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în Codul vamal şi în prezentul titlu, pentru a se beneficia de rambursare sau de remitere, autoritatea vamală de decizie ia toate măsurile necesare în acest scop, dacă este nevoie solicitând sprijin din partea biroului vamal de control, specificând precis natura informaţiilor de obţinut sau a controalelor de efectuat.
    (2) Biroul vamal de control dă imediat curs acestei cereri şi comunică autorităţii vamale de decizie informaţiile obţinute şi rezultatele controalelor efectuate. Modelul cererii este prevăzut în anexa nr. 42.
    ART. 538
    (1) în situaţia în care se află în posesia tuturor elementelor necesare, autoritatea vamală de decizie se pronunţă în scris asupra cererii de rambursare sau remitere conform art. 33 alin. (2) şi (3) din Codul vamal.
    (2) în cazul în care este favorabilă, decizia trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare aplicării sale. De asemenea, după caz, toate sau o parte din informaţiile următoare se înscriu în decizie:
    a) informaţii care să permită identificarea mărfurilor la care se aplică;
    b) motivele rambursării sau a remiterii drepturilor de import sau de export, cu referire la articolul corespunzător din Codul vamal şi, dacă este cazul, articolul corespunzător din prezentul titlu;
    c) destinaţia la care pot fi trimise mărfurile;
    d) data limită pentru îndeplinirea formalităţilor pentru rambursarea sau remiterea drepturilor de import sau de export;
    e) precizarea că drepturile de import sau de export nu se rambursează sau remit decât după ce biroul de implementare a informat autoritatea vamală de decizie că formalităţile de care depinde rambursarea sau remiterea au fost îndeplinite;
    f) cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească mărfurile în aşteptarea aplicării deciziei;
    g) notificarea beneficiarului că este obligat să predea originalul deciziei către biroul vamal de implementare, ales de acesta când prezintă mărfurile.
    ART. 539
    (1) Biroul vamal de implementare întreprinde măsuri pentru a se asigura, dacă este cazul, că cerinţele prevăzute la art. 538 alin. (2) lit. f) sunt îndeplinite şi că în toate cazurile mărfurile sunt efectiv folosite în modul prevăzut sau trimise la destinaţia specificată în decizia de rambursare sau de remitere a drepturilor de import sau de export.
    (2) în cazul în care decizia precizează că mărfurile pot fi plasate în antrepozit vamal, zonă liberă sau antrepozit liber şi beneficiarul foloseşte această posibilitate, formalităţile necesare se realizează la biroul vamal de implementare.
    (3) După ce s-a asigurat că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), biroul vamal de implementare transmite un certificat în acest sens autorităţii vamale de decizie.
    ART. 540
    După ce a aprobat cererea de rambursare sau de remitere a drepturilor, autoritatea vamală de decizie rambursează sau remite drepturile numai după ce primeşte certificatul prevăzut în art. 539 alin. (3).
    ART. 541
    (1) în cazul în care cererea de rambursare sau de remitere se bazează, la data acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie a mărfurilor, pe existenţa unei taxe vamale de import reduse sau zero, aplicabilă în cadrul unui contingent tarifar, a unui plafon tarifar sau a unui alt regim tarifar preferenţial, rambursarea sau remiterea se acordă numai cu condiţia ca, la data depunerii cererii, însoţită de documentele necesare:
    a) volumul contingentului tarifar nu este epuizat;
    b) taxa vamală datorată în mod normal nu a fost restabilită, în alte cazuri.
    (2) în cazul în care condiţiile prevăzute în alin. (1) nu se îndeplinesc, rambursarea sau remiterea se acordă dacă omisiunea de a aplica taxa vamală redusă sau zero la mărfuri a fost rezultatul unei erori din partea autorităţii vamale şi declaraţia pentru punere în liberă circulaţie a cuprins toate elementele şi a fost însoţită de toate documentele necesare pentru aplicarea acelei taxe.
    ART. 542
    (1) Dacă în sprijinul cererii de rambursare sau remitere se prezintă un certificat de origine, un certificat de circulaţie, un document de tranzit sau orice alt document corespunzător care atestă că mărfurile importate ar fi putut, la momentul acceptării declaraţiei de punere în liberă circulaţie, să beneficieze de tratamentul tarifar preferenţial, autoritatea vamală de decizie aprobă această cerere numai dacă se stabileşte că:
    a) documentul astfel prezentat se referă în mod expres la mărfurile respective şi toate condiţiile referitoare la acceptarea numitului document sunt îndeplinite;
    b) toate celelalte condiţii pentru acordarea tratamentului tarifar preferenţial sunt îndeplinite.
    (2) Rambursarea sau remiterea se efectuează la prezentarea mărfurilor. în cazul în care mărfurile nu pot fi prezentate la biroul vamal de implementare, acesta acordă rambursarea sau remiterea numai dacă deţine informaţii care indică, în mod neîndoielnic, că certificatul sau documentul prezentat după vămuire se aplică acestor mărfuri.
    ART. 543
    Nu se acordă rambursarea sau remiterea drepturilor de import conform art. 261 din Codul vamal când:
    a) defectele mărfurilor au fost luate în considerare la stabilirea condiţiilor contractului, îndeosebi a preţului, la care acestea au fost plasate sub regimul vamal care impunea obligaţia de a plăti drepturi de import;
    b) mărfurile sunt vândute de importator după ce au fost stabilite defectele acestora sau neconformitatea cu condiţiile contractului.
    ART. 544
    (1) Fără a se înlătura aplicarea art. 551 alin. (1) lit. c), autoritatea vamală de decizie stabileşte un termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de rambursare sau remitere a drepturilor de import sau de export, pentru îndeplinirea formalităţilor vamale care condiţionează rambursarea sau remiterea drepturilor.
    (2) Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (1) duce la pierderea dreptului de rambursare sau remitere, cu excepţia cazului în care persoana interesată face dovada că a fost împiedicată să respecte termenul de împrejurări neprevăzute sau de un caz de forţă majoră.
    ART. 545
    în situaţia în care distrugerea mărfurilor autorizată de autoritatea vamală de decizie conduce la producerea de resturi şi deşeuri, acestea se consideră ca mărfuri străine imediat ce se ia o decizie favorabilă asupra cererii de rambursare sau de remitere.
    ART. 546
    în situaţia în care se acordă autorizaţia prevăzută în art. 261 alin. (2) lit. b) din Codul vamal, autoritatea vamală trebuie să întreprindă toate demersurile pentru a se asigura că mărfurile plasate în antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber, pot fi recunoscute ulterior ca mărfuri străine.
    ART. 547
    (1) Mărfurile care, în cadrul politicii agricole, se plasează sub un regim vamal care impune obligaţia de a plăti drepturi de import în baza unui certificat de import sau a unui certificat pentru stabilirea în avans a restituirilor la export, beneficiază de dispoziţiile art. 260 - 262 din Codul vamal, numai dacă biroul vamal constată că au fost luate măsurile necesare de autoritatea competentă pentru anularea efectelor licenţei sau certificatului sub acoperirea cărora a avut loc operaţiunea de import.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul reexportului, plasării în antrepozitul vamal sau în zonă liberă ori în antrepozit liber, precum şi în cazul distrugerii mărfurilor.
    ART. 548
    în cazul în care exportul, reexportul sau distrugerea ori orice altă destinaţie vamală nu se referă la un articol complet, ci la unul sau mai multe elemente componente ale acelui articol, suma de rambursat sau remis este diferenţa dintre cuantumul la care se ridică drepturile de import aferente articolului complet şi cel al drepturilor de import care s-ar fi aplicat restului articolului, dacă acesta ar fi fost plasat în stare netransformată sub un regim vamal care impunea obligaţia de a plăti astfel de drepturi la data la care articolul complet a fost plasat astfel.
    ART. 549
    Suma prevăzută în art. 263 din Codul vamal se fixează la echivalentul în lei a sumei de 10 euro.

    CAP. 3
    Dispoziţii specifice referitoare la aplicarea art. 262 din Codul vamal

    Secţiunea 1
    Decizii urmând a fi luate de autoritatea vamală

    ART. 550
    în cazul în care autoritatea vamală de decizie stabileşte că cererea de rambursare sau de remitere are la bază motive corespunzând uneia dintre circumstanţele prevăzute în art. 551 - 554 şi că acestea nu implică nici dol, nici neglijenţă din partea persoanei interesate, aceasta acordă rambursarea sau remiterea drepturilor de import respective. Persoana interesată este persoana prevăzută la art. 530 alin. (1) sau reprezentantul acesteia, precum şi orice persoană care a participat la îndeplinirea formalităţilor vamale referitoare la mărfurile respective sau a dat instrucţiunile necesare pentru îndeplinirea acestor formalităţi.
    ART. 551
    (1) Se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import când:
    a) mărfurile străine plasate sub un regim vamal cu exonerare totală sau parţială de drepturi de import sau mărfurile puse în liberă circulaţie cu un tratament tarifar favorabil, pe baza utilizării lor finale, sunt furate, cu condiţia ca bunurile să fie recuperate imediat şi plasate din nou în situaţia vamală iniţială, în starea în care erau când au fost furate;
    b) mărfurile străine sunt scoase din eroare din regimul vamal cu exonerarea totală sau parţială de drepturi, cu condiţia ca, imediat ce aceasta a fost descoperită, să fie plasate din nou în situaţia vamală iniţială, în starea în care se aflau când au fost retrase;
    c) este imposibil să se pună în funcţiune mecanismul de deschidere al mijlocului de transport în care se află mărfurile puse, în prealabil, în liberă circulaţie şi să se procedeze la descărcarea lor când sosesc la destinaţie, cu condiţia ca ele să fie reexportate imediat;
    d) mărfurile puse în liberă circulaţie se returnează ulterior furnizorului lor străin, în baza regimului de perfecţionare pasivă, pentru a-i permite în mod gratuit să elimine defecţiunile existente înainte ca ele să primească liber de vamă şi chiar dacă acestea sunt descoperite după eliberarea mărfurilor sau să le aducă într-o stare conformă cu dispoziţiile contractuale în temeiul cărora au primit liber de vamă şi furnizorul hotărăşte să păstreze mărfurile deoarece nu poate remedia defectele sau nu ar fi eficient să facă aceasta;
    e) se constată, după ce autoritatea vamală decide asupra înscrierii, după vămuire, în evidenţa contabilă a drepturilor de import de care sunt efectiv susceptibile mărfurile puse în liberă circulaţie cu exonerare totală de plată a acestor drepturi, că mărfurile au fost reexportate în afara teritoriului vamal al României fără supraveghere vamală, cu condiţia de a se stabili că s-ar fi îndeplinit efectiv condiţiile prevăzute de Codul vamal pentru rambursarea sau remiterea drepturilor de import respective la data la care a avut loc reexportul, dacă suma ar fi fost percepută la punerea în liberă circulaţie a mărfurilor;
    f) o instanţă judecătorească a pronunţat interdicţia de comercializare a unui articol plasat, în prealabil, sub un regim vamal la care s-au achitat drepturile de import, iar acel articol este reexportat în afara teritoriului vamal al României sau distrus sub controlul autorităţii vamale, cu condiţia să se constate că articolul respectiv nu a fost efectiv utilizat;
    g) mărfurile au fost plasate sub un regim vamal cu plata drepturilor de import de către un declarant abilitat să acţioneze din proprie iniţiativă şi, dintr-un motiv neimputabil acestui declarant, nu au putut fi livrate destinatarului lor;
    h) mărfurile au fost adresate destinatarului printr-o eroare a expeditorului;
    i) mărfurile s-au dovedit a fi improprii utilizării prevăzute de către destinatar, din cauza unei erori materiale evidente din comanda sa;
    j) mărfurile în legătură cu care se constată că, după punerea în liberă circulaţie pentru un regim vamal cu plata drepturilor de import, în momentul în care a avut loc această punere în liberă circulaţie, nu erau conforme cu reglementările în vigoare în ce priveşte utilizarea sau comercializarea lor şi că din acest motiv nu pot fi utilizate în scopurile prevăzute de destinatar;
    k) utilizarea mărfurilor, în scopurile prevăzute de destinatar, este împiedicată sau considerabil limitată ca urmare a unor măsuri de interes general luate de o autoritate sau organism având puterea de decizie corespunzătoare, după data la care s-au pus în liberă circulaţie pentru un regim vamal cu plata drepturilor de import;
    l) exonerarea totală sau parţială de plata drepturilor de import, solicitată de persoana interesată în baza dispoziţiilor legale în vigoare, din motive neimputabile acesteia din urmă, nu poate fi efectiv acordată de autoritatea vamală care, în consecinţă, înscrie în conturi drepturile de import care devin astfel datorate;
    m) mărfurile au ajuns la destinatar după expirarea termenelor de livrare obligatorii prevăzute în contractul în baza căruia au fost plasate sub un regim vamal presupunând obligaţia de a plăti drepturi de import;
    n) a fost imposibil să se valorifice mărfurile pe teritoriul vamal al României, astfel că sunt livrate gratuit către instituţii de binefacere care îşi desfăşoare activitatea în România, cu condiţia ca aceste instituţii să poată beneficia de exonerare de drepturi de import pentru punerea în liberă circulaţie a unor mărfuri străine similare.
    (2) Fără a se înlătura aplicarea dispoziţiilor de la alin. (3), rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. c), f) şi n) este condiţionată, în afara cazurilor când aceste mărfuri sunt distruse din ordinul autorităţii publice sau livrate gratuit către instituţii de binefacere care îşi desfăşoară activitatea în România, de reexportul lor de pe teritoriul vamal al României sub controlul autorităţii vamale.
    Dacă i se solicită, autoritatea de decizie admite înlocuirea reexportului mărfurilor cu distrugerea sau plasarea lor, în vederea reexportului, sub regimul de tranzit, sub regim de antrepozitare vamală, în zonă liberă sau în antrepozit liber.
    Mărfurile care urmează a fi plasate sub unul dintre aceste regimuri se consideră mărfuri străine.
    în acest caz, autoritatea vamală ia toate măsurile necesare pentru ca mărfurile plasate în antrepozit vamal, în zonă liberă sau în antrepozit liber, să poată fi recunoscute ulterior ca mărfuri străine.
    (3) în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. h) şi i), rambursarea sau remiterea drepturilor de import este condiţionată de reexportul mărfurilor la furnizorul iniţial sau la o adresă indicată de acesta.
    (4) Pe lângă condiţiile prevăzute la alin. (1) - (3), biroul vamal de control trebuie să stabilească şi că mărfurile nu au fost utilizate sau vândute înainte de reexportarea lor.
    ART. 552
    Se procedează la rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazul în care:
    a) mărfurile declarate din eroare pentru un regim vamal cu plata drepturilor de import au fost reexportate în afara teritoriului vamal al României, fără să fi fost introduse, în prealabil, sub regimul vamal în care ar fi trebuit să fie plasate, cu condiţia ca celelalte condiţii prevăzute în art. 260 din Codul vamal să fi fost îndeplinite;
    b) mărfurile au fost reexportate sau distruse fără supraveghere vamală conform prevederilor art. 261 alin. (2) lit. b) din Codul vamal, dacă se îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în acel articol;
    c) mărfurile au fost reexportate sau distruse fără supraveghere vamală conform prevederilor art. 551 alin. (1) lit. c) şi f) - n), dacă se îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute în art. 551 alin. (2) şi (4).
    (2) Rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazurile prevăzute la alin. (1) se efectuează în cazul în care se prezintă toate dovezile necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile pentru care se solicită rambursarea sau remiterea drepturilor au fost:
    a) fie efectiv reexportate de pe teritoriul vamal al României;
    b) fie distruse sub supravegherea autorităţilor sau al persoanelor abilitate să facă oficial constatarea distrugerii.
    (3) Rambursarea sau remiterea drepturilor de import în cazurile prevăzute la alin. (1) se efectuează şi în cazul în care se prezintă către autoritatea vamală de decizie orice document care atestă statutul de marfă românească pe baza căruia ar fi putut părăsi teritoriul vamal al României sau se prezintă orice mijloc de probă considerat necesar de autoritatea vamală pentru a se asigura că documentul respectiv nu poate fi utilizat ulterior cu ocazia unui import de mărfuri pe teritoriul vamal al României.
    ART. 553
    (1) în aplicarea art. 552 alin. (2) şi (3), elementele de probă, necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile pentru care este solicitată restituirea sau remiterea au fost efectiv reexportate de pe teritoriul vamal al României, se prezintă de către solicitant şi cuprind originalul sau o copie certificată după declaraţia de export a mărfurilor şi o certificare din partea biroului vamal prin care mărfurile au ieşit efectiv de pe teritoriul vamal al României.
    în cazul în care nu se poate prezenta o astfel de certificare, dovada ieşirii mărfurilor de pe teritoriul vamal al României poate fi prezentată sub forma unei certificări din partea biroului vamal din ţara de destinaţie care confirmă sosirea mărfurilor sau a originalului ori copiei certificate a declaraţiei vamale pentru mărfuri, întocmită în ţara de destinaţie.
    Aceste documente trebuie însoţite de documentaţia administrativă şi comercială care să permită autorităţii vamale de decizie să controleze dacă mărfurile care au făcut obiectul exportului în afara teritoriului vamal al României sunt aceleaşi cu cele care au fost declarate pentru un regim vamal cu plata drepturilor de import, şi anume:
    a) originalul sau o copie certificată a declaraţiei pentru regimul menţionat;
    b) documentele comerciale sau administrative - facturi, note de expediţie, documente de tranzit, certificate sanitare - care cuprind o descriere precisă a mărfurilor - denumirea comercială, cantităţi, marcaje şi alte elemente de identificare - ce au fost prezentate împreună cu declaraţia pentru export de pe teritoriul vamal al României sau declaraţia vamală făcută pentru mărfurile din ţara de destinaţie, după caz, în măsura în care se consideră necesar de către autoritatea vamală de decizie.
    (2) De asemenea, în aplicarea art. 537 elementele doveditoare, necesare pentru a permite autorităţii vamale de decizie să se asigure că mărfurile, pentru care se solicită rambursarea sau remiterea, au fost efectiv distruse sub controlul autorităţilor sau al persoanelor abilitate să certifice în mod oficial distrugerea, trebuie să includă prezentarea de către solicitant:
    a) fie a procesului-verbal sau a declaraţiei de distrugere întocmite de autorităţile oficiale sub controlul cărora a avut loc această distrugere, sau a unei copii certificate după acestea;
    b) fie a unui certificat întocmit de persoana abilitată să constate distrugerea, însoţit de dovada acestei abilitări.
    Aceste documente trebuie să cuprindă o descriere suficient de precisă a mărfurilor distruse - denumirea comercială, cantităţi, marcaje şi alte inscripţionări de identificare - pentru a permite autorităţii vamale să stabilească prin comparaţie cu elementele înscrise în declaraţia pentru punere sub regim vamal cu plata drepturilor de import şi documentele comerciale însoţitoare - facturi, note de expediţie, sau altele - că mărfurile distruse sunt aceleaşi cu cele care au fost declarate pentru plasarea sub acel regim vamal.
    (3) în cazul în care probele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt insuficiente pentru a permite autorităţii vamale de decizie să ia o hotărâre asupra cazului prezentat în deplină cunoştinţă de cauză, sau în cazul în care unele elemente de probă nu sunt disponibile, acestea se pot completa sau înlocui cu orice alte documente considerate necesare.
    ART. 554
    (1) Pentru mărfurile returnate pe teritoriul vamal al României, la care s-a încasat un drept de export când au fost exportate de pe teritoriul vamal al României, punerea lor în liberă circulaţie dă dreptul de rambursare a drepturilor încasate.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică numai mărfurilor care se află în una din situaţiile prevăzute în art. 500 când se face dovada la biroul vamal la care mărfurile sunt declarate pentru punere în liberă circulaţie că acestea se află în una dintre situaţiile prevăzute în art. 207 din Codul vamal.
    (3) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi când mărfurile returnate reprezintă numai o parte din mărfurile exportate anterior de pe teritoriul vamal al României.
    ART. 555
    Rambursarea sau remiterea drepturilor de import nu se acordă când singurul motiv în sprijinul cererii de rambursare sau remitere este, după caz:
    a) reexportul de pe teritoriul vamal al României al mărfurilor plasate anterior sub un regim vamal presupunând obligaţia de a se plăti drepturi de import, din alte motive decât acelea prevăzute în art. 260 sau 261 din Codul vamal sau în art. 551 sau 552, mai ales imposibilitatea de a le vinde;
    b) distrugerea, indiferent de motiv, în afara cazurilor prevăzute expres de lege, a mărfurilor declarate pentru un regim vamal cu obligaţia de plată a drepturilor de import, după acordarea liberului de vamă de către autoritatea vamală;
    c) prezentarea, în scopul obţinerii unui tratament tarifar preferenţial în favoarea mărfurilor declarate pentru liberă circulaţie, a unor documente care ulterior se dovedesc a fi false, falsificate sau nevalabile, chiar dacă acestea au fost prezentate cu bună credinţă.

    PARTEA V
    CONTROLUL DESTINAŢIEI MĂRFURILOR

    ART. 556
    (1) în sensul prezentei părţi, prin termenii de mai jos se înţelege:
    a) autoritatea vamală - autoritatea competentă în aplicarea prezentei părţi;
    b) birou - biroul vamal competent în aplicarea prezentei părţi;
    c) exemplarul de control T5R - exemplarul T5R, original şi copie, la care se adaugă, când este cazul, fie unul sau mai multe formulare T5R bis, original şi copie, precum şi una sau mai multe liste de încărcătură T5R, original şi copie. Modelul formularelor T5R şi T5R bis, precum şi instrucţiunile de utilizare şi completare a acestora, sunt prevăzute în anexa nr. 13. Modelul listelor de încărcătură şi instrucţiunile de completare sunt prevăzute în anexa nr. 43.
    (2) în situaţia în care aplicarea unei reglementări cu privire la importul, exportul sau circulaţia pe teritoriul vamal al României impune existenţa unei probe că mărfurile au primit utilizarea şi/sau destinaţia declarată conform acestei reglementări, proba respectivă se prezintă sub forma exemplarului de control T5R, completat şi folosit în conformitate cu dispoziţiile prezentei părţi.
    (3) Pe un exemplar de control T5R figurează mărfuri încărcate pe un singur mijloc de transport, destinate unui singur destinatar şi care au aceeaşi utilizare şi/sau destinaţie.
    Autoritatea vamală poate permite ca formularul prevăzut în anexa nr. 13 să fie înlocuit cu listele de încărcătură T5R întocmite prin procedee informatice sau cu liste descriptive stabilite pentru întocmirea formalităţilor de expediere/export, care includ toate datele prevăzute în formularul din anexa nr. 13, cu condiţia ca aceste liste să fie concepute şi completate în aşa fel încât să poată fi folosite fără dificultate şi să ofere toate măsurile de siguranţă pe care autoritatea vamală le consideră necesare.
    (4) în plus faţă de obligaţiile impuse potrivit unei reglementări specifice, orice persoană care semnează un exemplar de control T5R este obligată să atribuie mărfurilor descrise în acest document destinaţia declarată.
    Persoana care a semnat exemplarul de control T5R este răspunzătoare în cazul folosirii abuzive de către orice altă persoană a exemplarului respectiv.
    ART. 557
    (1) Exemplarul de control T5R se întocmeşte de către persoana interesată în original şi cel puţin o copie. Fiecare din aceste formulare trebuie să conţină semnătura persoanei interesate, toate datele privind descrierea mărfurilor şi orice alte menţiuni speciale cerute prin reglementările legale referitoare la efectuarea controlului.
    (2) în situaţia în care reglementările care impun efectuarea controlului prevăd necesitatea constituirii unei garanţii, aceasta se depune la biroul care eliberează exemplarul de control T5R, conform modului de determinare prevăzut de aceste reglementări.
    în acest caz, în rubrica 106 a exemplarului de control T5R se menţionează: "Garanţie constituită în cuantum de ...".
    (3) în situaţia în care reglementările care impun efectuarea controlului stabilesc un termen pentru atribuirea unei utilizări şi/sau destinaţii pentru mărfurile în cauză, în rubrica 104 a exemplarului de control T5R se menţionează: "Termen de ... zile pentru realizare".
    (4) în situaţia în care mărfurile circulă sub un regim vamal, exemplarul de control T5R este eliberat de către biroul de unde sunt expediate mărfurile.
    Documentul corespunzător regimului vamal utilizat trebuie să conţină o referire la exemplarul de control T5R eliberat. De asemenea, rubrica 109 a exemplarului de control T5R eliberat trebuie să conţină o referire la documentul corespunzător regimului vamal utilizat.
    (5) în situaţia în care mărfurile nu sunt plasate sub un regim vamal, exemplarul de control T5R se eliberează de către biroul de unde se expediază mărfurile.
    în rubrica 109 a exemplarului de control T5R se menţionează: Mărfuri care nu circulă sub un regim vamal.
    (6) Exemplarul de control T5R este vizat de către biroul prevăzut la alin. (4) şi (5). Această viză apare în rubrica A "Biroul de plecare" şi conţine următoarele:
    a) în cazul exemplarului de control T5R, numele şi ştampila biroului, semnătura persoanei competente, data şi numărul de înregistrare care poate fi pretipărit;
    b) în cazul exemplarului de control T5R bis sau al listei de încărcătură T5R, numărul de înregistrare care apare pe exemplarul de control T5R. Acest număr se aplică fie cu ajutorul unei ştampile care conţine numele biroului, fie de mână; în acest ultim caz se aplică ştampila oficială a biroului respectiv.
    (7) în măsura în care reglementările care impun efectuarea controlului cu privire la utilizarea şi/sau destinaţia mărfurilor nu prevăd altfel, prevederile art. 215 se aplică în mod corespunzător. Biroul prevăzut la alin. (4) şi (5) procedează la controlul expediţiei, completează şi vizează rubrica D "Control la biroul de plecare" ce figurează pe faţa formularului T5R.
    (8) Biroul prevăzut la alin. (4) şi (5) păstrează o copie a fiecărui exemplar de control T5R. Originalele acestor documente se returnează persoanei interesate imediat după îndeplinirea tuturor formalităţilor administrative şi după completarea corespunzătoare a rubricilor A "Biroul de plecare" şi B "Returnat la:" de pe exemplarul de control T5R.
    (9) Prevederile art. 282 se aplică în mod corespunzător.
    ART. 558
    (1) Mărfurile şi originalele exemplarului de control T5R se prezintă la biroul de destinaţie.
    în măsura în care reglementările care impun efectuarea controlului cu privire la utilizarea şi/sau destinaţia mărfurilor nu prevăd altfel, biroul de destinaţie poate permite ca mărfurile să fie livrate direct destinatarului, în condiţiile stabilite de biroul respectiv, în aşa fel încât să poată efectua controlul în momentul sosirii mărfurilor sau după.
    Persoana care prezintă la biroul de destinaţie exemplarul de control T5R şi expediţia la care se referă acest document poate obţine, la cerere, o recipisă completată pe un formular corespunzător modelului din anexa nr. 21. Această recipisă nu poate înlocui exemplarul de control T5R.
    (2) în situaţia în care reglementările impun efectuarea controlului la ieşirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României:
    a) pentru mărfurile care pleacă pe mare, biroul de destinaţie este biroul vamal în a cărei rază de competenţă se află portul unde sunt încărcate mărfurile pe navă;
    b) pentru mărfurile care pleacă pe calea aerului, biroul de destinaţie este biroul vamal în a cărei rază de competenţă se află aeroportul internaţional, unde mărfurile sunt încărcate pe o aeronavă cu destinaţia către un aeroport din afara teritoriului vamal al României;
    c) pentru mărfuri care pleacă pe orice alt mijloc de transport, biroul de destinaţie este biroul de ieşire prevăzut la art. 466 alin (3).
    (3) Biroul de destinaţie efectuează controlul privind utilizarea şi/sau destinaţia declarată a mărfurilor. Acest birou înregistrează, când este cazul, prin reţinerea unei copii a documentului respectiv, datele de pe exemplarul de control T5R şi rezultatul controlului efectuat.
    (4) Biroul de destinaţie trimite originalul exemplarului de control T5R la adresa indicată în rubrica B "Returnat la:" de pe exemplarul de control T5R imediat după efectuarea tuturor formalităţilor şi a adnotărilor cerute.
    ART. 559
    (1) Prevederile acestui articol se aplică când eliberarea exemplarului de control T5R necesită constituirea unei garanţii potrivit art. 557 alin (2).
    (2) în situaţia în care pentru anumite cantităţi de mărfuri nu s-a atribuit utilizarea şi/sau destinaţia declarată până la expirarea unui interval de timp potrivit art. 557 alin. (3), autoritatea vamală ia măsurile necesare pentru a permite recuperarea, când este cazul, a părţii corespunzătoare din garanţia constituită care corespunde cantităţilor respective.
    Cu toate acestea, la solicitarea persoanei interesate, autoritatea vamală poate să reţină din garanţie o anumită sumă, când acest lucru este posibil. Suma reţinută se obţine prin înmulţirea sumei din garanţia aferentă cantităţii de mărfuri căreia nu i s-a atribuit utilizarea şi/sau destinaţia declarată până la termenul limită, cu coeficientul obţinut prin împărţirea numărului de zile cu care s-a depăşit termenul limită la numărul de zile a termenului limită. Această dispoziţie nu se aplică atunci când persoana interesată poate dovedi că mărfurile respective s-au pierdut în urma unei situaţii de forţă majoră.
    (3) Dacă, în termen de 180 de zile de la data eliberării exemplarului de control T5R sau de la data limită înscrisă în rubrica 104 în textul "Termen de ... zile pentru realizare", de la caz la caz, acest exemplar, adnotat corespunzător de către biroul de destinaţie, nu a fost primit de biroul menţionat în rubrica B a documentului, autoritatea vamală ia măsurile necesare pentru executarea garanţiei de către biroul la care a fost constituită conform art. 557 alin. (2). Această dispoziţie nu se aplică când întârzierea returnării exemplarului de control T5R nu se poate imputa persoanei interesate.
    (4) Dispoziţiile alin. (2) şi (3) se aplică în măsura în care în reglementările care impun efectuarea controlului privind utilizarea şi/sau destinaţia mărfurilor nu este prevăzut altfel, fără a se înlătura aplicarea dispoziţiilor privind datoria vamală.
    ART. 560
    (1) în măsura în care reglementările care impun efectuarea controlului privind destinaţia mărfurilor nu stabilesc altfel, exemplarul de control T5R şi expediţia pe care o însoţeşte pot fi fracţionate înainte de încheierea regimului pentru care acest exemplar a fost eliberat. Expediţiile ce rezultă în urma unei asemenea fracţionări pot fi fracţionate în continuare la rândul lor.
    (2) Biroul la care se efectuează fracţionarea eliberează, conform prevederilor art. 557, un extras al exemplarului de control T5R pentru fiecare parte a expediţiei fracţionate.
    Fiecare extras trebuie să conţină:
    a) în special menţiunile din rubricile 100, 104, 105, 106 şi 107 ale exemplarului de control T5R iniţial;
    în rubrica 106 a fiecărui extras se menţionează: "Extras al exemplarului de control T5R iniţial - numărul de înregistrare, data, biroul emitent: ....."
    b) greutatea netă şi cantitatea netă a mărfurilor la care se referă extrasul;
    c) rubrica B "Returnat la: ......" de pe formularul T5R fracţionat trebuie să conţină menţiunea care figurează în rubrica corespunzătoare a formularului T5R iniţial;
    d) la rubrica J "Controlul utilizării şi/sau destinaţiei" de pe exemplarul de control T5R iniţial se menţionează: "..... numărul de extrase eliberate - copii anexate".
    Exemplarul de control T5R iniţial se trimite fără întârziere la adresa indicată în rubrica B "Returnat la: ....." de pe formularul T5R, însoţit de copiile extraselor eliberate.
    Biroul unde are loc fracţionarea păstrează o copie a exemplarului de control T5R iniţial şi a extraselor. Originalele extraselor exemplarului de control T5R însoţesc fiecare parte a expediţiei fracţionate la birourile de destinaţie corespunzătoare, unde se aplică prevederile art. 558.
    (3) în cazul unei noi fracţionări potrivit alin. (1), prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
    ART. 561
    (1) Exemplarul de control T5R poate fi eliberat retroactiv, cu condiţia ca:
    a) persoana interesată să nu fie răspunzătoare de faptul că cererea nu a fost înaintată sau documentul nu a fost eliberat în momentul expediţiei mărfurilor sau persoana interesată poate prezenta dovezi că lipsa cererii sau neeliberarea documentului nu se datorează unei încercări de fraudă sau de neglijenţă evidentă din partea sa;
    b) persoana interesată prezintă dovada că exemplarul de control T5R se referă la mărfuri pentru care au fost îndeplinite toate formalităţile;
    c) persoana interesată prezintă documentele solicitate în vederea eliberării exemplarului de control T5R;
    d) să se stabilească, în mod satisfăcător pentru autoritatea vamală, că eliberarea retroactivă a exemplarului de control T5R nu poate duce la obţinerea de beneficii financiare altele decât cele care rezultă din regimul vamal folosit, statutul vamal al mărfurilor şi din utilizarea şi/sau destinaţia acestora.
    în situaţia în care exemplarul de control T5R se emite retroactiv, formularul T5R trebuie să conţină următoarea frază scrisă cu roşu Eliberat retroactiv, iar persoana interesată menţionează identitatea mijlocului de transport cu care au fost expediate mărfurile, data plecării şi, dacă este cazul, data la care au fost prezentate mărfurile la biroul de destinaţie.
    (2) în caz de pierdere a originalului şi a extraselor exemplarului de control T5R biroul emitent poate elibera, la cererea persoanei interesate, duplicate ale acestor documente. Duplicatul trebuie să poarte ştampila biroului şi semnătura funcţionarului competent şi, cu litere roşii de tipar, următoarea menţiune: "DUPLICAT".
    (3) Exemplarul de control T5R eliberat retroactiv şi duplicatele lui pot fi adnotate de către biroul de destinaţie numai dacă acest birou constată că mărfurile la care se referă documentul respectiv au primit utilizarea şi/sau destinaţia declarată conform reglementărilor în vigoare.
    ART. 562
    (1) Autoritatea vamală poate autoriza orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (4) denumit "expeditor agreat" şi care intenţionează să expedieze mărfuri pentru care trebuie eliberat un exemplar de control T5R să nu prezinte la biroul de plecare nici mărfurile şi nici exemplarul de control T5R corespunzător.
    (2) în ceea ce priveşte exemplarul de control T5R folosit de către expeditorii agreaţi, autoritatea vamală poate stabili ca formularele să conţină semne distinctive ca mod de identificare a expeditorilor agreaţi.
    De asemenea, poate autoriza una din următoarele variante de completare a rubricii A "Biroul de plecare" a formularului:
    a) să fie prevăzută în prealabil cu amprenta ştampilei biroului de plecare şi cu semnătura unui funcţionar de la acest birou;
    b) să conţină amprenta ştampilei speciale, aplicată de expeditorul agreat, conform modelului din anexa nr. 11;
    c) să fie preimprimată cu amprenta ştampilei speciale dacă imprimarea se realizează de către o imprimerie agreată în acest scop. Imprimarea poate fi realizată şi prin procedee informatice.
    Autoritatea vamală poate aproba ca expeditorul agreat să nu semneze formularele care conţin amprenta ştampilei speciale prevăzută în anexa nr. 11 aplicată prin procedee informatice. în acest caz, spaţiul rezervat pentru semnătura declarantului din rubrica 110 a formularelor trebuie să conţină următoarea menţiune: Renunţare la semnătură - art. 562 din Regulamentul vamal.
    (3) Exemplarul de control T5R se completează de expeditorul agreat, prin introducerea datelor prevăzute. în plus, la rubrica A "Biroul de plecare" se menţionează data la care mărfurile au fost expediate şi numărul alocat declaraţiei vamale şi la rubrica D "Control efectuat de biroul de plecare" a exemplarului de control T5R, se menţionează: Procedură simplificată - art. 562 Regulamentul vamal şi, dacă este cazul, termenul în care mărfurile trebuie să fie prezentate la biroul de destinaţie, măsurile de identificare aplicate şi referirile la documentul de expediţie.
    Acest exemplar, completat corespunzător şi, dacă este cazul, semnat de expeditorul agreat, se consideră ca fiind eliberat de biroul ce figurează pe amprenta prevăzută la alin. (2) paragraful 2.
    După expedierea mărfurilor, expeditorul agreat trebuie să trimită fără întârziere la biroul de plecare o copie a exemplarului de control T5R, însoţit de documentele pe baza cărora a fost întocmit exemplarul de control T5R.
    (4) Autorizaţia prevăzută la alin. (1) se acordă numai persoanelor care efectuează frecvent expediţii de mărfuri, ale căror evidenţe permit autorităţii vamale să le verifice operaţiunile şi care nu au comis abateri grave sau repetate de la reglementările vamale.
    în mod special, în autorizaţie se specifică:
    a) biroul sau birourile abilitate să funcţioneze ca birouri de plecare pentru expediţii;
    b) termenul şi procedura prin care expeditorul agreat trebuie să informeze biroul de plecare cu privire la expediţiile pe care le efectuează, astfel încât biroul să poată efectua orice fel de control, inclusiv controlul înainte de plecarea mărfurilor când este prevăzut de reglementările în vigoare;
    c) termenul în care mărfurile trebuie să fie prezentate la biroul de destinaţie; acest termen se stabileşte fie în funcţie de condiţiile de transport, fie potrivit reglementărilor în vigoare;
    d) măsurile care trebuie să fie luate pentru identificarea mărfurilor şi care pot include, când este cazul, folosirea de sigilii speciale aprobate de autoritatea vamală şi aplicate de către expeditorul agreat;
    e) modul de constituire a garanţiilor când acestea sunt necesare pentru eliberarea exemplarului de control T5R.
    (5) Expeditorul agreat trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea în condiţii de securitate a ştampilei speciale sau a formularelor care conţin amprenta ştampilei biroului de plecare sau amprenta ştampilei speciale.
    Expeditorul agreat suportă toate consecinţele, în special consecinţele financiare, ale erorilor, omisiunilor sau altor greşeli de pe exemplarele de control T5R pe care le întocmeşte sau care apar în derularea procedurilor care îi revin potrivit autorizaţiei prevăzute la alin. (1).
    în cazul folosirii abuzive de către orice persoană a exemplarelor de control T5R prevăzute în avans cu amprenta ştampilei biroului de plecare sau cu amprenta ştampilei speciale, expeditorul agreat este pasibil, în afara sancţiunilor legale, de plata drepturilor şi a altor sume care nu au fost achitate, precum şi de restituirea avantajelor financiare care au fost obţinute în mod abuziv ca urmare a acestei folosiri, dacă nu poate dovedi autorităţii vamale de la care a primit autorizaţia că a luat măsurile necesare pentru a asigura păstrarea în siguranţă a ştampilei speciale sau a formularelor ce conţin amprenta ştampilei biroului de plecare sau amprenta ştampilei speciale.

    PARTEA VI
    ALTE DISPOZIŢII

    CAP. 1
    Comisionari în vamă

    ART. 563
    Comisionar în vamă este persoana juridică română, constituită potrivit legii, care, în numele şi pe seama altei persoane sau în nume propriu, dar pe seama altei persoane, prezintă mărfurile şi efectuează declararea în detaliu a mărfurilor, depozitarea şi alte formalităţi prevăzute în reglementările vamale, precum şi plata la autoritatea vamală a cuantumului drepturilor de import şi de export.
    ART. 564
    Comisionarul în vamă stabileşte raporturi juridice directe cu autoritatea vamală pentru ansamblul operaţiunilor pe care le efectuează potrivit art. 563 şi răspunde de respectarea reglementărilor vamale.
    ART. 565
    Comisionarul în vamă poate să-şi exercite atribuţiile numai după obţinerea autorizaţiei emise de Autoritatea Naţională a Vămilor.
    ART. 566
    Autorizaţia de comisionar în vamă se eliberează numai dacă solicitantul îndeplineşte următoarele condiţii:
    a) are incluse în obiectul de activitate operaţiunile prevăzute la art. 563;
    b) deţine echipamente necesare descărcării, încărcării, manipulării, ambalării, dezambalării şi prezentării mărfurilor în vederea efectuării controlului vamal, precum şi personal specializat pentru efectuarea acestor operaţiuni;
    c) dispune de personal care urmează să exercite activităţi legate de îndeplinirea formalităţilor vamale;
    d) deţine spaţiu de birou şi are asigurată birotica necesară desfăşurării activităţii;
    e) este dotat cu echipamente informatice şi de comunicaţie adecvate utilizării sistemului informatic vamal; această condiţie nu este obligatorie în cazul în care biroul vamal pe lângă care se solicită autorizarea nu este informatizat;
    f) nu are în denumirea societăţii expresii similare cu cele ale autorităţii vamale;
    g) nu are debite pe lângă biroul vamal pentru care solicită autorizarea;
    h) nu a săvârşit încălcări grave sau repetate ale reglementărilor vamale sau fiscale;
    i) deţine unul sau mai multe spaţii de depozitare, situate în zona de supraveghere a fiecărui biroul vamal pentru care se solicită autorizarea - care să îndeplinească condiţiile necesare păstrării mărfurilor aflate sub supraveghere vamală; condiţia trebuie respectată numai în cazul în care se solicită autorizarea în calitate de comisionar în vamă pe lângă unul sau mai multe birouri vamale situate în interiorul ţării, precum şi pentru birourile vamale situate la frontieră atunci când activitatea urmează să fie deservită prin intermediul unui punct vamal.
    în cazul în care se solicită autorizarea pe lângă un birou vamal de frontieră care funcţionează într-un oraş reşedinţă de judeţ, condiţia privind deţinerea spaţiului/spaţiilor de depozitare şi a condiţiilor pe care acestea trebuie să le îndeplinească în vederea exercitării supravegherii vamale este obligatorie.
    ART. 567
    (1) în situaţia în care spaţiul de depozitare deţinut de comisionarul în vamă este utilizat pentru stocarea în comun a mărfurilor aflate sub supraveghere vamală şi a celor care nu sunt supuse supravegherii vamale, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) să facă posibilă exercitarea supravegherii vamale a mărfurilor ce fac obiectul acesteia;
    b) să fie astfel organizat încât mărfurile depozitate să poată fi identificate pentru evidenţierea celor aflate sub supraveghere vamală de cealaltă categorie, prin utilizarea diferitelor metode alternative, cum ar fi delimitarea prin mijloace specifice: indicatoarele, stocarea pe partide separate de marfă, organizarea unei evidenţe proprii care să permită controlul mărfurilor aflate sub supraveghere vamală şi altele asemenea.
    (2) în cazul în care stocarea are ca efect imposibilitatea identificării de către biroul vamal a mărfurilor supuse supravegherii vamale faţă de cele ce nu fac obiectul acesteia, stocarea în comun este permisă numai în cazul mărfurilor echivalente care sunt mărfuri încadrate la acelaşi cod tarifar din N.C., cu aceeaşi calitate comercială şi având aceleaşi caracteristici tehnice.
    (3) Este interzisă compensarea prin echivalenţă între mărfurile ce pot fi distinse unele de altele.
    ART. 568
    Comisionarul în vamă poate declara mărfuri în vederea efectuării formalităţilor vamale sau desfăşura activităţi legate de acestea, prin utilizarea sistemului informatic vamal, numai după obţinerea autorizaţiei de acces la sistemul informatic.
    ART. 569
    (1) Pentru eliberarea autorizaţiei de comisionar în vamă se depune la Autoritatea Naţională a Vămilor o cerere care cuprinde următoarele date:
    a) denumirea persoanei juridice şi sediul social al acesteia, numărul de telefon şi fax, precum şi alte date considerate ca necesare în vederea contactării;
    b) codul unic de înregistrare;
    c) datele de identificare ale persoanelor care angajează legal persoana juridică: numele şi prenumele, data şi locul naşterii, domiciliul;
    d) numele şi prenumele personalului propriu care urmează să exercite activităţi legate de îndeplinirea formalităţilor vamale, pe lângă biroul sau birourile vamale pe lângă care se solicită autorizarea;
    e) numerele de cont bancar şi băncile la care acestea sunt deschise;
    f) denumirea biroului vamal pe lângă care se solicită autorizaţia de funcţionare în calitate de comisionar în vamă;
    g) perioada pentru care se solicită autorizarea;
    h) indicarea adresei pentru spaţiul de birou ce va fi folosit în desfăşurarea activităţii de comisionar în vamă la biroul vamal pe lângă care se solicită autorizarea;
    i) indicarea adresei pentru spaţiul de depozitare aflat în raza de supraveghere a biroului vamal pe lângă care se solicită autorizarea.
    (2) Informaţiile furnizate prin cererea de autorizare trebuie să fie susţinute de următoarele acte:
    a) certificatul de înmatriculare, conţinând codul unic de înregistrare, în copie;
    b) certificatul de cazier fiscal, în copie;
    c) statutul, contractul de societate sau actul constitutiv al persoanei juridice, precum şi actele adiţionale la acestea care privesc schimbările ulterioare referitoare la persoanele care angajează oficial persoana juridică, sediul social, introducerea ulterioară a activităţii prevăzute la art. 563, durata de funcţionare a societăţii, în copie; actele adiţionale sunt însoţite de certificatele de înscriere menţiuni şi rezoluţiile corespunzătoare emise de Oficiul Registrului Comerţului, în copie;
    d) documentele de identitate ale persoanelor care angajează legal persoana juridică, în copie, precum şi certificatele de cazier judiciar aferente, în original;
    e) certificatele de cazier judiciar ale persoanelor care urmează să exercite activităţi legate de îndeplinirea formalităţilor vamale pe lângă biroul vamal la care se solicită autorizarea, în original;
    f) actul de proprietate, contractul de închiriere sau orice alt document care atestă dreptul de deţinere asupra spaţiului de depozitare, în copie;
    g) actul de proprietate, contractul de închiriere sau orice alt document care atestă dreptul de deţinere asupra spaţiului de birou, în copie;
    h) actul de proprietate, contractul de închiriere sau orice alt document care atestă dreptul de deţinere asupra echipamentelor pe care le deţine, necesare descărcării, încărcării, manipulării, ambalării, dezambalării şi prezentării mărfurilor în vederea efectuării controlului vamal, în copie, precum şi datele de identificare ale personalului specializat pentru utilizarea acestor echipamente, sub forma unei declaraţii pe propria răspundere;
    i) extrasul din evidenţa contabilă cu mijloacele fixe, categoria echipamente de calcul, necesare utilizării sistemului informatic, în copie.
    ART. 570
    (1) în cazul în care cererea şi documentele depuse în vederea autorizării pot fi acceptate, Autoritatea Naţională a Vămilor solicită biroului vamal avut în vedere prin cererea de autorizare, transmiterea unui raport privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 566 lit. b) - e), g) şi i).
    (2) Verificarea se face de biroul vamal.
    (3) în situaţia în care condiţiile prevăzute la art. 566 lit. b) - e), g) şi i) sunt îndeplinite, biroul vamal transmite Autorităţii Naţionale a Vămilor un raport al cărui model este stabilit în anexa nr. 44.
    (4) Raportul se transmite la Autoritatea Naţională a Vămilor în termen de 3 zile de la data primirii cererii de raport.
    ART. 571
    Dacă se constată că toate condiţiile de autorizare sunt îndeplinite, autorizaţia de comisionar în vamă se acordă în termen de maxim 30 de zile de la data depunerii cererii complete şi a actelor prevăzute la art. 569.
    ART. 572
    (1) Autorizaţia de comisionar în vamă se acordă pentru perioada solicitată, care nu poate fi mai mare decât durata de funcţionare a societăţii comerciale.
    (2) Autorizaţia este valabilă pentru unul sau mai multe birouri vamale, în funcţie de solicitarea persoanei juridice şi dacă sunt îndeplinite condiţiile de autorizare pentru fiecare dintre aceste birouri vamale.
    ART. 573
    (1) La eliberarea autorizaţiei de comisionar în vamă care desfăşoară activităţi de curierat rapid pentru persoane fizice, se cere îndeplinirea tuturor condiţiilor necesare autorizării în calitate de comisionar în vamă, cu excepţia celor privitoare la conectarea la sistemul informatic vamal; excepţia nu se aplică în cazul în care trimiterile poştale sunt destinate persoanelor juridice.
    (2) La dosarul depus în vederea autorizării în calitate de comisionar în vamă care desfăşoară activităţi de curierat rapid, în plus faţă de documentele prevăzute la art. 569 alin. (2) se prezintă certificatul-tip de atestare a dreptului de furnizare de servicii poştale pe baza regimului de autorizare generală, eliberată de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 31/2002 privind serviciile poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 642/2002, cu modificările ulterioare şi a Deciziei nr. 118/2003 privind procedura de autorizare a furnizorilor de servicii poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 1 aprilie 2003.
    ART. 574
    Titularul autorizaţiei de comisionar în vamă poate solicita extinderea autorizaţiei iniţiale în ceea ce priveşte durata de valabilitate a acesteia sau a numărului de birouri vamale pentru care s-a eliberat iniţial autorizaţia. în acest din urmă caz este obligatorie îndeplinirea în mod similar a condiţiilor prevăzute la art. 566 lit. b), c), d), e), g), h) şi i) pe lângă acest birou vamal.
    ART. 575
    (1) Extinderea autorizaţiei de comisionar în vamă pe lângă alt birou vamal, decât cel pentru care s-a eliberat iniţial autorizaţia, se face pe baza unei cereri adresate Autorităţii Naţionale a Vămilor care cuprinde:
    a) denumirea biroului vamal pe lângă care se solicită extinderea;
    b) perioada pentru care se solicită extinderea autorizaţiei;
    c) indicarea adresei pentru spaţiul de birou ce va fi folosit în desfăşurarea activităţii de comisionar în vamă la biroul vamal pe lângă care se solicită extinderea autorizaţiei;
    d) indicarea adresei pentru spaţiul de depozitare aflat în raza de supraveghere a biroului vamal pe lângă care solicită extinderea autorizaţiei;
    e) numele şi prenumele personalului propriu care urmează să exercite activităţi legate de îndeplinirea formalităţilor vamale, pe lângă biroul sau birourile vamale pe lângă care solicită extinderea.
    (2) Informaţiile furnizate prin cererea de extindere trebuie să fie susţinute de actele prevăzute la art. 569 alin. (2) lit. b), e), f), g), h) şi i).
    (3) în cazul în care cererea şi documentele depuse în vederea extinderii autorizaţiei pot fi acceptate, Autoritatea Naţională a Vămilor solicită biroului vamal avut în vedere prin cererea de extindere, transmiterea unui raport, potrivit prevederilor art. 570.
    (4) Extinderea autorizaţiei de comisionar în vamă se acordă pentru perioada solicitată, dar care nu poate fi mai mare decât durata de funcţionare a persoanei juridice; perioada de extindere nu poate depăşi durata de valabilitate a autorizaţiei emise înainte de prima solicitare de extindere.
    ART. 576
    Extinderea autorizaţiei de comisionar în vamă se eliberează de Autoritatea Naţională a Vămilor, dacă se constată că toate condiţiile sunt îndeplinite, în termen de maxim 30 de zile de la data depunerii cererii complete şi a actelor însoţitoare.
    ART. 577
    (1) în cazul în care Autoritatea Naţională a Vămilor consideră că autorizaţia de comisionar în vamă sau extinderea autorizaţiei nu poate fi acordată va comunica aceasta solicitantului, indicând şi motivele acestei decizii, în termen de maxim 30 de zile de la data înregistrării cererii.
    (2) Solicitantul poate ataca decizia la instanţa de contencios administrativ competentă.
    ART. 578
    (1) în exercitarea activităţii, comisionarul în vamă are următoarele obligaţii:
    a) să respecte programul de lucru al biroului vamal pe lângă care funcţionează;
    b) să prezinte biroului vamal o împuternicire pentru salariaţii abilitaţi să exercite activităţi legate de îndeplinirea formalităţilor vamale şi să retragă împuternicirea atunci când persoanele respective nu mai realizează această activitate;
    c) să manipuleze, să dezambaleze mărfurile la cererea autorităţilor vamale şi să le reambaleze fără să provoace deprecierea lor;
    d) să asigure completarea corectă a documentelor vamale cu datele cerute de formularistica în vigoare şi să efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat;
    e) să constituie la biroul vamal o garanţie care să acopere cuantumul drepturilor de import şi de export corespunzătoare mărfurilor supuse vămuirii şi aflate în depozitele sau în gestiunea proprie;
    f) să asigure depunerea declaraţiei vamale la biroul vamal pe lângă care îşi desfăşoară activitatea, prin procedee informatice, în structura utilizată de sistemul informatic integrat al activităţii vamale;
    g) să asigure depozitarea şi conservarea, cu titlu gratuit, a bunurilor ridicate în vederea confiscării de către organele de cercetare penală şi de către autoritatea vamală;
    h) să asigure integritatea mărfurilor depozitate în spaţii de depozitare proprii;
    i) să plătească la birourile vamale cuantumul drepturilor cuvenite bugetului de stat, prevăzute în normele legale, în cazul în care această plată nu s-a efectuat direct de către titularul operaţiunii;
    j) să comunice imediat Autorităţii Naţionale a Vămilor şi biroului vamal pe lângă care funcţionează schimbarea sediului social, a persoanelor care reprezintă persoana juridică, a spaţiului de birou, ori a spaţiului de depozitare şi orice altă modificare în ceea ce priveşte activitatea de comisionar în vamă;
    k) să organizeze şi să ţină evidenţa operaţiunilor derulate în mod identic cu evidenţa biroului vamal pe lângă care funcţionează; registrele de evidenţă pe care le utilizează se certifică de şeful biroului vamal pe lângă care funcţionează;
    l) să păstreze timp de 5 ani toate documentele referitoare la operaţiunile efectuate;
    m) să păstreze secretul operaţiunilor vamale, comerciale şi financiare şi al datelor şi informaţiilor obţinute, care nu sunt destinate publicităţii;
    n) să informeze conducerea biroului vamal pe lângă care funcţionează cu privire la orice încălcare a reglementărilor vamale de care ia cunoştinţă;
    o) să prezinte autorităţii vamale, ori de câte ori aceasta solicită, orice informaţie privind operaţiunile derulate;
    p) să elibereze titularilor operaţiunilor o factură în care să apară data şi felul prestaţiei, precum şi preţul achitat.
    (2) în cazul în care modificările aduse la cunoştinţa Autorităţii Naţionale a Vămilor se referă la condiţiile ce au stat la baza emiterii autorizaţiei de comisionar în vamă sau la extinderea acesteia, Autoritatea Naţională a Vămilor solicită biroului vamal în cauză o reverificare a tuturor condiţiilor şi transmiterea raportului de verificare, potrivit prevederilor de la art. 570.
    ART. 579
    Comisionarul în vamă răspunde în solidar cu titularul operaţiunii de vămuire pentru diferenţele în minus constatate la controlul ulterior, precum şi pentru penalităţile rezultate din aceste operaţiuni.
    ART. 580
    (1) Autorizaţia de comisionar în vamă poate fi suspendată, motivat, de către Autoritatea Naţională a Vămilor pe o perioadă de până la 6 luni dacă titularul autorizaţiei nu-şi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art. 578 sau săvârşeşte abateri repetate de la reglementările vamale.
    (2) Biroul vamal pe lângă care persoana juridică este autorizată în calitate de comisionar în vamă, direcţia regională vamală în subordinea căreia se găseşte biroul vamal pe lângă care este autorizat comisionarul în vamă, direcţiile de specialitate şi serviciile independente din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor sunt obligate să informeze conducerea Autorităţii Naţionale a Vămilor imediat ce iau la cunoştinţă despre săvârşirea unei situaţii care conduce la suspendarea autorizaţiei de comisionar în vamă.
    (3) Suspendarea autorizaţiei de comisionar în vamă îşi produce efecte din momentul primirii comunicării deciziei de suspendare de către comisionarul în vamă şi de biroul vamal.
    ART. 581
    (1) Autorizaţia de comisionar în vamă poate fi anulată de către Autoritatea Naţională a Vămilor în următoarele cazuri:
    a) când una dintre condiţiile ce au stat la baza autorizării nu mai este îndeplinită;
    b) când se dovedeşte că autorizaţia a fost acordată în urma furnizării unor informaţii inexacte, cu care solicitantul era la curent sau trebuia să fie în mod normal la curent, şi pe care autoritatea vamală nu a avut posibilitatea să le constate;
    c) când se constată săvârşirea unei abateri grave de la reglementările vamale;
    d) când comisionarul în vamă îşi încetează activitatea sau nu îşi execută atribuţiile pe o perioadă de un an calendaristic;
    e) când comisionarul în vamă are debite faţă de autoritatea vamală şi refuză să le achite;
    f) când comisionarul în vamă nu respectă regulile de funcţionare şi de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor.
    (2) Autorizaţia de comisionar în vamă care desfăşoară activităţi de curierat rapid, poate fi anulată de Autoritatea Naţională a Vămilor şi în situaţia în care, în aplicarea art. 59 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 31/2002, se ia măsura retragerii licenţei individuale sau a autorizaţiei generale pentru servicii poştale.
    (3) Biroul vamal pe lângă care persoana juridică este autorizată în calitate de comisionar în vamă, direcţia regională vamală în subordinea căruia se găseşte biroul vamal pe lângă care este autorizat comisionarul în vamă, direcţiile de specialitate şi serviciile independente din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor sunt obligate să informeze conducerea instituţiei imediat ce iau la cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte care conduce la anularea autorizaţiei de comisionar în vamă.
    (4) Anularea autorizaţiei de comisionar în vamă îşi produce efecte din momentul primirii comunicării deciziei de anulare de către comisionarul în vamă şi de biroul vamal.
    ART. 582
    Decizia de anulare a autorizaţiei de comisionar în vamă şi decizia de suspendare a acesteia pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă.
    ART. 583
    Comisionarii în vamă au dreptul de a participa la reuniunile şi dezbaterile pe probleme privind activitatea vamală, organizate de autoritatea vamală.

    CAP. 2
    Supravegherea vamală

    ART. 584
    Supravegherea vamală se realizează prin:
    a) ţinerea operativă a evidenţei mărfurilor aflate sub supraveghere vamală, prin înscrierea lor în registre, documente sau prin evidenţe informatizate;
    b) aplicarea de marcaje, sigilii sau alte mijloace de identificare la mărfurile, mijloacele de transport supuse regimului vamal, precum şi la accesul în spaţiile în care acestea se găsesc;
    c) efectuarea de verificări selective, inopinate la mijloacele de transport încărcate cu mărfuri care nu au fost controlate sau cărora nu li s-a acordat un regim vamal;
    d) stabilirea de posturi permanente sau temporare, fixe sau mobile, la locul de acces al persoanelor în porturi şi aeroporturi, la scara navelor şi aeronavelor, în depozite sau în alte locuri unde se află mărfuri supuse controlului vamal, precum şi pe căile de comunicaţii;
    e) efectuarea, în cazuri de indicii de fraudă vamală, de verificări la mărfuri în anumite perioade sau pentru unele categorii în vederea stabilirii şi sancţionării abaterilor de la reglementările vamale;
    f) utilizarea procedurilor de analiză de risc;
    g) utilizarea alertelor şi consemnelor vamale;
    h) orice altă acţiune a autorităţii vamale pentru asigurarea respectării reglementărilor vamale.
    ART. 585
    în porturile şi zonele libere sau antrepozitele libere, supravegherea vamală se efectuează în mod specific şi prin:
    a) asigurarea de echipe vamale mobile la limitele exterioare ale perimetrelor în care se efectuează activităţi specifice porturilor şi zonelor libere, precum şi a antrepozitelor libere;
    b) organizarea de posturi vamale fixe la locurile de acces al persoanelor şi bunurilor în porturile şi zonele libere sau antrepozitele libere;
    c) alte măsuri proprii unor porturi şi zone libere, sau antrepozite libere, prevăzute în actele normative de înfiinţare şi funcţionare a acestora.
    ART. 586
    (1) Condiţiile materiale necesare desfăşurării supravegherii vamale prevăzute pentru porturile şi zonele libere se stabilesc de administraţia acestora, de comun acord cu autoritatea vamală.
    (2) Administraţia zonelor şi porturilor libere are obligaţia să notifice în scris, în prealabil, biroului vamal transporturile de mărfuri şi bunuri restricţionate legal care se efectuează în şi din porturile şi zonele libere.
    ART. 587
    La nivelul biroului vamal, supravegherea vamală se organizează de şeful biroului vamal, pe baza unui plan de supraveghere vamală, în funcţie de specificul şi cerinţele activităţii, respectiv volumul de activitate, locaţia acestuia, suprafeţele şi condiţiile asigurate pentru depozitare, controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum şi de alte cerinţe identificate.
    ART. 588
    (1) Biroul vamal care funcţionează în porturi exercită supravegherea în incinta şi în rada acestora asupra ambarcaţiunilor, pontoanelor, precum şi asupra bunurilor aparţinând persoanelor care intră, ies sau îşi desfăşoară activitatea în porturi.
    (2) Biroul vamal de frontieră care funcţionează în punctele rutiere şi în staţiile de cale ferată exercită supravegherea vamală în incinta acestora. Pe calea ferată supravegherea vamală se realizează şi în timpul efectuării controlului vamal în trenurile de călători.
    (3) Biroul vamal din interiorul ţării, care funcţionează în staţiile de cale ferată, în oficii poştale sau în incinte proprii, îşi exercită atribuţiile de supraveghere vamală în aceste locuri, precum şi în alte locuri unde autoritatea vamală se deplasează în vederea executării controlului vamal.

    CAP. 3
    Supravegherea şi controlul vamal exercitate de către compartimentele de supraveghere şi control vamal

    ART. 589
    în scopul prevenirii şi combaterii fraudelor în domeniul vamal, în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor şi al direcţiilor regionale vamale sunt organizate compartimente specializate cu sarcini de supraveghere şi control vamal.
    ART. 590
    Autoritatea vamală abilitată la nivel central şi teritorial îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
    a) exercită prin mijloace şi procedee specifice supravegherea vamală a persoanelor, precum şi a mărfurilor care sunt supuse controlului vamal pe întregul teritoriul vamal al României;
    b) constată diferenţele de drepturi de import sau de export şi ia măsuri pentru încasarea acestora inclusiv majorările de întârziere aferente, rezultate ca urmare a acţiunilor proprii întreprinse;
    c) constată şi sancţionează nerespectarea reglementărilor în domeniul vamal;
    d) constată şi dispun, în condiţiile legii, reţinerea în vederea confiscării a mărfurilor care fac obiectul încălcării reglementărilor vamale, ca urmare a acţiunilor proprii întreprinse;
    e) previn şi combat prin mijloace specifice traficul ilicit de arme, muniţii, materiale explozive şi radioactive, produse şi droguri, precursori, produse şi substanţe toxice, obiecte de patrimoniu, metale şi pietre preţioase, precum şi orice trafic ilegal de bunuri.
    ART. 591
    Pe întregul teritoriu naţional, autoritatea vamală abilitată are, în condiţiile legii, următoarele drepturi:
    a) de a opri orice mijloace de transport, utilizând semnale formale specifice prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006;
    b) de a verifica documentele mijlocului de transport, precum şi cele care arată provenienţa şi regimul vamal al bunurilor, inclusiv documentele de transport internaţional;
    c) de a controla mijlocul de transport, aplicând sigilii vamale asupra compartimentului de marfă atunci când este cazul;
    d) de a controla clădiri, depozite, terenuri, sedii şi alte obiective, unde se găsesc sau ar putea să se găsească mărfuri supuse controlului vamal.
    ART. 592
    în zona specială de supraveghere vamală, autoritatea vamală este abilitată să controleze magazinele, punctele de desfacere, care comercializează mărfuri, în vederea identificării statutului vamal al mărfurilor.
    ART. 593
    în zona specială de supraveghere vamală autoritatea vamală abilitată legitimează persoanele suspectate de încălcarea reglementărilor vamale.
    ART. 594
    (1) La semnalul autorităţii vamale abilitate conducătorul mijlocului de transport este obligat să oprească şi să creeze condiţiile necesare verificării acestuia.
    (2) Nesupunerea la semnal determină luarea tuturor măsurilor necesare pentru oprirea mijlocului de transport, inclusiv solicitarea ajutorului organelor poliţiei de frontieră sau, după caz, al organelor de poliţie.
    (3) în cazul în care nu se poate realiza controlul mijlocului de transport în locul unde a fost oprit, se procedează la însoţirea acestuia până la cel mai apropiat birou vamal, în vederea realizării controlului.
    ART. 595
    Personalul vamal anume desemnat poate:
    a) opri şi controla mijloacele de transport aflate în trafic;
    b) verifica, în condiţiile legii, clădirile, depozitele, sediile sau alte obiective unde se găsesc sau ar putea să se găsească bunuri supuse vămuirii, aflate în zone izolate sau despre care există informaţii că prezintă pericole;
    c) efectua controale pe timp de noapte;
    d) participa la controale stabilite în urma analizei de risc ca fiind potenţial periculoase.
    ART. 596
    Dotarea, păstrarea, distribuirea şi portul armamentului şi a mijloacelor individuale de autoapărare se stabilesc de Autoritatea Naţională a Vămilor, inclusiv atribuţiile ce revin personalului pe nivele şi grade de competenţă privind drepturile şi obligaţiile referitoare la acestea, în condiţiile stabilite de prevederile legale privind regimul armelor şi muniţiilor, precum şi a normelor metodologice de aplicare a acestora.
    ART. 597
    (1) Pregătirea personalului propriu pentru deţinerea şi utilizarea armamentului şi mijloacelor individuale de autoapărare, se va efectua prin intermediul instituţiilor specializate din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor care pregătesc personal militar şi care prin lege au dreptul să deţină şi să folosească armament, pe baza acordului între instituţii.
    (2) Răspunderea pentru asimilarea cunoştinţelor şi aplicarea corespunzătoare a acestora revine personalului vamal stabilit conform art. 27 alin. (1) din Codul vamal, care vor fi testaţi în conformitate cu reglementările legale privind regimul armelor şi muniţiilor, precum şi a normelor metodologice de aplicare a acestora, anterior încredinţării armamentului şi echipamentelor respective.
    ART. 598
    (1) în afara birourilor vamale pot fi create posturi fixe sau mobile pentru realizarea supravegherii şi controlului vamal în trafic de către echipele mobile aparţinând autorităţii vamale.
    (2) Autovehiculele de serviciu utilizate de echipele mobile pentru supravegherea şi controlul vamal în trafic, vor fi echipate cu dispozitive speciale de avertizare luminoasă şi sonoră şi vor avea inscripţionate vizibil "VAMA/CUSTOMS" pe capotă şi portbagaj iar pe portiere sigla Autorităţii Naţionale a Vămilor.
    Aceste autovehicule pot avea instalate şi dispozitive luminoase cu mesaje variabile destinate atenţionării participanţilor la trafic.
    (3) Mijloacele speciale de avertizare luminoasă şi sonoră se certifică sau se omologhează de autoritatea competentă, potrivit legii.
    (4) Pentru siguranţa derulării acţiunilor de supraveghere şi control vamal în trafic, locurile în care sunt instalate posturi fixe sau mobile, vor fi semnalizate şi marcate corespunzător cu indicatoare de avertizare şi conuri de dirijare iar pe timpul nopţii vor fi dotate suplimentar cu dispozitive de semnalizare cu lumină intermitentă de culoare galbenă.
    (5) Oprirea autovehiculelor în vederea efectuării controlului de către echipele mobile, se efectuează folosind semnalele specifice în conformitate cu normele legale prevăzute pentru circulaţia pe drumurile publice.
    (6) Personalul vamal care prin atribuţiile de serviciu execută misiuni de supraveghere şi control vamal în trafic este obligat să poarte echipamentul special din dotare, care are inscripţionat pe spate VAMA/CUSTOMS şi pe mâneca braţului stâng sigla Autorităţii Naţionale a Vămilor. Pentru identificare se va purta pe partea stângă a pieptului ecusonul cu numărul personal.
    ART. 599
    (1) Pe întregul teritoriu naţional, mijloacele de transport aflate în tranzit pot fi însoţite de autoritatea vamală abilitată între două birouri vamale, în cazul în care există suspiciunea descărcării frauduloase.
    (2) Acţiunea de însoţire poate fi realizată şi la iniţiativa transportatorului, destinatarului mărfii sau a reprezentantului acestuia cu aprobarea autorităţii vamale abilitate.
    (3) în situaţia în care însoţirea se realizează din iniţiativa transportatorului, destinatarului mărfii sau reprezentantului acestuia, cheltuielile privind deplasarea reprezentantului autorităţii vamale abilitate sunt suportate de titularul operaţiunii de tranzit.
    (4) Metodologia de însoţire şi modalitatea de calcul al cheltuielilor de deplasare se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
    ART. 600


de la art 600 la anexa 9 inclusiv
Mr.
Mr.
Mr.