├«nchide├Ś Suna╚Ťi-ne 0040-259-306-110, 0040-259-306-111
LEGE Nr. 53 din 24 ianuarie 2003 *** Republicat─â - Codul muncii

EMITENT: PARLAMENTUL ROMâNIEI

PUBLICAT─é îN: MONITORUL OFICIAL NR. 345 din 18 mai 2011


*) Republicat─â în temeiul art. V din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea ┼či completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, dându-se textelor o nou─â numerotare.

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii a fost publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, ┼či a mai fost modificat─â ┼či completat─â prin:

- Legea nr. 480/2003 pentru modificarea lit. e) a art. 50 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 18 noiembrie 2003;

- Legea nr. 541/2003 pentru modificarea unor dispozi┼úii ale Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 19 decembrie 2003;

- Ordonan┼úa de urgen┼ú─â a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea ┼či completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobat─â cu modific─âri ┼či complet─âri prin Legea nr. 371/2005, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.147 din 19 decembrie 2005;

- Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea ┼či combaterea evaziunii fiscale, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modific─ârile ulterioare;

- Ordonan┼úa de urgen┼ú─â a Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea ┼či completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 18 septembrie 2006, aprobat─â cu complet─âri prin Legea nr. 94/2007, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007;

- Legea nr. 237/2007 privind modificarea alin. (1) al art. 269 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 25 iulie 2007;

- Legea nr. 202/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 134 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 28 octombrie 2008;

- Ordonan┼úa de urgen┼ú─â a Guvernului nr. 148/2008 pentru modificarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 13 noiembrie 2008, aprobat─â prin Legea nr. 167/2009, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2009;

- Legea nr. 331/2009 privind modificarea lit. e) a alin. (1) al art. 276 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 779 din 13 noiembrie 2009;

- Legea nr. 49/2010 privind unele m─âsuri în domeniul muncii ┼či asigur─ârilor sociale, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 29 martie 2010.


TITLUL I

Dispoziţii generale


CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare


ART. 1

(1) Prezentul cod reglementeaz─â domeniul raporturilor de munc─â, modul în care se efectueaz─â controlul aplic─ârii reglement─ârilor din domeniul raporturilor de munc─â, precum ┼či jurisdic┼úia muncii.

(2) Prezentul cod se aplic─â ┼či raporturilor de munc─â reglementate prin legi speciale, numai în m─âsura în care acestea nu con┼úin dispozi┼úii specifice derogatorii.

ART. 2

Dispozi┼úiile cuprinse în prezentul cod se aplic─â:

a) cet─â┼úenilor români încadra┼úi cu contract individual de munc─â, care presteaz─â munc─â în România;

b) cet─â┼úenilor români încadra┼úi cu contract individual de munc─â ┼či care presteaz─â activitatea în str─âin─âtate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excep┼úia cazului în care legisla┼úia statului pe al c─ârui teritoriu se execut─â contractul individual de munc─â este mai favorabil─â;

c) cet─â┼úenilor str─âini sau apatrizi încadra┼úi cu contract individual de munc─â, care presteaz─â munc─â pentru un angajator român pe teritoriul României;

d) persoanelor care au dobândit statutul de refugiat ┼či se încadreaz─â cu contract individual de munc─â pe teritoriul României, în condi┼úiile legii;

e) ucenicilor care presteaz─â munc─â în baza unui contract de ucenicie la locul de munc─â;

f) angajatorilor, persoane fizice ┼či juridice;

g) organiza┼úiilor sindicale ┼či patronale.


CAPITOLUL II

Principii fundamentale


ART. 3

(1) Libertatea muncii este garantat─â prin Constitu┼úie. Dreptul la munc─â nu poate fi îngr─âdit.

(2) Orice persoan─â este liber─â în alegerea locului de munc─â ┼či a profesiei, meseriei sau activit─â┼úii pe care urmeaz─â s─â o presteze.

(3) Nimeni nu poate fi obligat s─â munceasc─â sau s─â nu munceasc─â într-un anumit loc de munc─â ori într-o anumit─â profesie, oricare ar fi acestea.

(4) Orice contract de munc─â încheiat cu nerespectarea dispozi┼úiilor alin. (1) - (3) este nul de drept.

ART. 4

(1) Munca forţată este interzisă.

(2) Termenul munc─â for┼úat─â desemneaz─â orice munc─â sau serviciu impus unei persoane sub amenin┼úare ori pentru care persoana nu ┼či-a exprimat consim┼ú─âmântul în mod liber.

(3) Nu constituie muncă forţată munca sau activitatea impusă de autorităţile publice:

a) în temeiul legii privind serviciul militar obligatoriu**);

b) pentru îndeplinirea obliga┼úiilor civice stabilite prin lege;

c) în baza unei hot─ârâri judec─âtore┼čti de condamnare, r─âmas─â definitiv─â, în condi┼úiile legii;

d) în caz de for┼ú─â major─â, respectiv în caz de r─âzboi, catastrofe sau pericol de catastrofe precum: incendii, inunda┼úii, cutremure, epidemii sau epizootii violente, invazii de animale sau insecte ┼či, în general, în toate circumstan┼úele care pun în pericol via┼úa sau condi┼úiile normale de existen┼ú─â ale ansamblului popula┼úiei ori ale unei p─âr┼úi a acesteia.

------------

**) A se vedea Legea nr. 395/2005 privind suspendarea pe timp de pace a serviciului militar obligatoriu ┼či trecerea la serviciul militar pe baz─â de voluntariat, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.155 din 20 decembrie 2005, cu modific─ârile ulterioare.


ART. 5

(1) în cadrul rela┼úiilor de munc─â func┼úioneaz─â principiul egalit─â┼úii de tratament fa┼ú─â de to┼úi salaria┼úii ┼či angajatorii.

(2) Orice discriminare direct─â sau indirect─â fa┼ú─â de un salariat, bazat─â pe criterii de sex, orientare sexual─â, caracteristici genetice, vârst─â, apartenen┼ú─â na┼úional─â, ras─â, culoare, etnie, religie, op┼úiune politic─â, origine social─â, handicap, situa┼úie sau responsabilitate familial─â, apartenen┼ú─â ori activitate sindical─â, este interzis─â.

(3) Constituie discriminare direct─â actele ┼či faptele de excludere, deosebire, restric┼úie sau preferin┼ú─â, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prev─âzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înl─âturarea recunoa┼čterii, folosin┼úei sau exercit─ârii drepturilor prev─âzute în legisla┼úia muncii.

(4) Constituie discriminare indirect─â actele ┼či faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prev─âzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discrimin─âri directe.

ART. 6

(1) Orice salariat care presteaz─â o munc─â beneficiaz─â de condi┼úii de munc─â adecvate activit─â┼úii desf─â┼čurate, de protec┼úie social─â, de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â, precum ┼či de respectarea demnit─â┼úii ┼či a con┼čtiin┼úei sale, f─âr─â nicio discriminare.

(2) Tuturor salaria┼úilor care presteaz─â o munc─â le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protec┼úia datelor cu caracter personal, precum ┼či dreptul la protec┼úie împotriva concedierilor nelegale.

(3) Pentru munca egal─â sau de valoare egal─â este interzis─â orice discriminare bazat─â pe criteriul de sex cu privire la toate elementele ┼či condi┼úiile de remunerare.

ART. 7

Salaria┼úii ┼či angajatorii se pot asocia liber pentru ap─ârarea drepturilor ┼či promovarea intereselor lor profesionale, economice ┼či sociale.

ART. 8

(1) Rela┼úiile de munc─â se bazeaz─â pe principiul consensualit─â┼úii ┼či al bunei-credin┼úe.

(2) Pentru buna desf─â┼čurare a rela┼úiilor de munc─â, participan┼úii la raporturile de munc─â se vor informa ┼či se vor consulta reciproc, în condi┼úiile legii ┼či ale contractelor colective de munc─â.

ART. 9

Cet─â┼úenii români sunt liberi s─â se încadreze în munc─â în statele membre ale Uniunii Europene, precum ┼či în oricare alt stat, cu respectarea normelor dreptului interna┼úional al muncii ┼či a tratatelor bilaterale la care România este parte.


TITLUL II

Contractul individual de munc─â


CAPITOLUL I

încheierea contractului individual de munc─â


ART. 10

Contractul individual de munc─â este contractul în temeiul c─âruia o persoan─â fizic─â, denumit─â salariat, se oblig─â s─â presteze munca pentru ┼či sub autoritatea unui angajator, persoan─â fizic─â sau juridic─â, în schimbul unei remunera┼úii denumite salariu.

ART. 11

Clauzele contractului individual de muncă nu pot conţine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă.

ART. 12

(1) Contractul individual de munc─â se încheie pe durat─â nedeterminat─â.

(2) Prin excep┼úie, contractul individual de munc─â se poate încheia ┼či pe durat─â determinat─â, în condi┼úiile expres prev─âzute de lege.

ART. 13

(1) Persoana fizic─â dobânde┼čte capacitate de munc─â la împlinirea vârstei de 16 ani.

(2) Persoana fizic─â poate încheia un contract de munc─â în calitate de salariat ┼či la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul p─ârin┼úilor sau al reprezentan┼úilor legali, pentru activit─â┼úi potrivite cu dezvoltarea fizic─â, aptitudinile ┼či cuno┼čtin┼úele sale, dac─â astfel nu îi sunt periclitate s─ân─âtatea, dezvoltarea ┼či preg─âtirea profesional─â.

(3) încadrarea în munc─â a persoanelor sub vârsta de 15 ani este interzis─â.

(4) încadrarea în munc─â a persoanelor puse sub interdic┼úie judec─âtoreasc─â este interzis─â.

(5) încadrarea în munc─â în locuri de munc─â grele, v─ât─âm─âtoare sau periculoase se poate face dup─â împlinirea vârstei de 18 ani; aceste locuri de munc─â se stabilesc prin hot─ârâre a Guvernului.

ART. 14

(1) în sensul prezentului cod, prin angajator se în┼úelege persoana fizic─â sau juridic─â ce poate, potrivit legii, s─â angajeze for┼ú─â de munc─â pe baz─â de contract individual de munc─â.

(2) Persoana juridic─â poate încheia contracte individuale de munc─â, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalit─â┼úii juridice.

(3) Persoana fizic─â dobânde┼čte capacitatea de a încheia contracte individuale de munc─â în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacit─â┼úii depline de exerci┼úiu.

ART. 15

Este interzis─â, sub sanc┼úiunea nulit─â┼úii absolute, încheierea unui contract individual de munc─â în scopul prest─ârii unei munci sau a unei activit─â┼úi ilicite ori imorale.

ART. 16

(1) Contractul individual de munc─â se încheie în baza consim┼ú─âmântului p─âr┼úilor, în form─â scris─â, în limba român─â. Obliga┼úia de încheiere a contractului individual de munc─â în form─â scris─â revine angajatorului. Forma scris─â este obligatorie pentru încheierea valabil─â a contractului.

(2) Anterior începerii activit─â┼úii, contractul individual de munc─â se înregistreaz─â în registrul general de eviden┼ú─â a salaria┼úilor, care se transmite inspectoratului teritorial de munc─â.

(3) Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activit─â┼úii, s─â înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de munc─â.

(4) Munca prestat─â în temeiul unui contract individual de munc─â constituie vechime în munc─â.

ART. 17

(1) Anterior încheierii sau modific─ârii contractului individual de munc─â, angajatorul are obliga┼úia de a informa persoana selectat─â în vederea angaj─ârii ori, dup─â caz, salariatul, cu privire la clauzele esen┼úiale pe care inten┼úioneaz─â s─â le înscrie în contract sau s─â le modifice.

(2) Obliga┼úia de informare a persoanei selectate în vederea angaj─ârii sau a salariatului se consider─â îndeplinit─â de c─âtre angajator la momentul semn─ârii contractului individual de munc─â sau a actului adi┼úional, dup─â caz.

(3) Persoana selectat─â în vederea angaj─ârii ori salariatul, dup─â caz, va fi informat─â cu privire la cel pu┼úin urm─âtoarele elemente:

a) identitatea părţilor;

b) locul de munc─â sau, în lipsa unui loc de munc─â fix, posibilitatea ca salariatul s─â munceasc─â în diverse locuri;

c) sediul sau, dup─â caz, domiciliul angajatorului;

d) func┼úia/ocupa┼úia conform specifica┼úiei Clasific─ârii ocupa┼úiilor din România sau altor acte normative, precum ┼či fi┼ča postului, cu specificarea atribu┼úiilor postului;

e) criteriile de evaluare a activităţii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;

f) riscurile specifice postului;

g) data de la care contractul urmeaz─â s─â î┼či produc─â efectele;

h) în cazul unui contract de munc─â pe durat─â determinat─â sau al unui contract de munc─â temporar─â, durata acestora;

i) durata concediului de odihn─â la care salariatul are dreptul;

j) condi┼úiile de acordare a preavizului de c─âtre p─âr┼úile contractante ┼či durata acestuia;

k) salariul de baz─â, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum ┼či periodicitatea pl─â┼úii salariului la care salariatul are dreptul;

l) durata normal─â a muncii, exprimat─â în ore/zi ┼či ore/s─âpt─âmân─â;

m) indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condiţiile de muncă ale salariatului;

n) durata perioadei de prob─â.

(4) Elementele din informarea prev─âzut─â la alin. (3) trebuie s─â se reg─âseasc─â ┼či în con┼úinutul contractului individual de munc─â.

(5) Orice modificare a unuia dintre elementele prev─âzute la alin. (3) în timpul execut─ârii contractului individual de munc─â impune încheierea unui act adi┼úional la contract, într-un termen de 20 de zile lucr─âtoare de la data apari┼úiei modific─ârii, cu excep┼úia situa┼úiilor în care o asemenea modificare este prev─âzut─â în mod expres de lege.

(6) La negocierea, încheierea sau modificarea contractului individual de munc─â, oricare dintre p─âr┼úi poate fi asistat─â de ter┼úi, conform propriei op┼úiuni, cu respectarea prevederilor alin. (7).

(7) Cu privire la informa┼úiile furnizate salariatului, prealabil încheierii contractului individual de munc─â, între p─âr┼úi poate interveni un contract de confiden┼úialitate.

ART. 18

(1) în cazul în care persoana selectat─â în vederea angaj─ârii ori salariatul, dup─â caz, urmeaz─â s─â î┼či desf─â┼čoare activitatea în str─âin─âtate, angajatorul are obliga┼úia de a-i comunica în timp util, înainte de plecare, informa┼úiile prev─âzute la art. 17 alin. (3), precum ┼či informa┼úii referitoare la:

a) durata perioadei de munc─â ce urmeaz─â s─â fie prestat─â în str─âin─âtate;

b) moneda în care vor fi pl─âtite drepturile salariale, precum ┼či modalit─â┼úile de plat─â;

c) presta┼úiile în bani ┼či/sau în natur─â aferente desf─â┼čur─ârii activit─â┼úii în str─âin─âtate;

d) condiţiile de climă;

e) reglementările principale din legislaţia muncii din acea ţară;

f) obiceiurile locului a c─âror nerespectare i-ar pune în pericol via┼úa, libertatea sau siguran┼úa personal─â;

g) condiţiile de repatriere a lucrătorului, după caz.

(2) Informa┼úiile prev─âzute la alin. (1) lit. a), b) ┼či c) trebuie s─â se reg─âseasc─â ┼či în con┼úinutul contractului individual de munc─â.

(3) Dispozi┼úiile alin. (1) se completeaz─â prin legi speciale care reglementeaz─â condi┼úiile specifice de munc─â în str─âin─âtate.

ART. 19

în situa┼úia în care angajatorul nu î┼či execut─â obliga┼úia de informare prev─âzut─â la art. 17 ┼či 18, persoana selectat─â în vederea angaj─ârii ori salariatul, dup─â caz, are dreptul s─â sesizeze, în termen de 30 de zile de la data neîndeplinirii acestei obliga┼úii, instan┼úa judec─âtoreasc─â competent─â ┼či s─â solicite desp─âgubiri corespunz─âtoare prejudiciului pe care l-a suferit ca urmare a neexecut─ârii de c─âtre angajator a obliga┼úiei de informare.

ART. 20

(1) în afara clauzelor esen┼úiale prev─âzute la art. 17, între p─âr┼úi pot fi negociate ┼či cuprinse în contractul individual de munc─â ┼či alte clauze specifice.

(2) Sunt considerate clauze specifice, f─âr─â ca enumerarea s─â fie limitativ─â:

a) clauza cu privire la formarea profesional─â;

b) clauza de neconcurenţă;

c) clauza de mobilitate;

d) clauza de confidenţialitate.

ART. 21

(1) La încheierea contractului individual de munc─â sau pe parcursul execut─ârii acestuia, p─âr┼úile pot negocia ┼či cuprinde în contract o clauz─â de neconcuren┼ú─â prin care salariatul s─â fie obligat ca dup─â încetarea contractului s─â nu presteze, în interes propriu sau al unui ter┼ú, o activitate care se afl─â în concuren┼ú─â cu cea prestat─â la angajatorul s─âu, în schimbul unei indemniza┼úii de neconcuren┼ú─â lunare pe care angajatorul se oblig─â s─â o pl─âteasc─â pe toat─â perioada de neconcuren┼ú─â.

(2) Clauza de neconcuren┼ú─â î┼či produce efectele numai dac─â în cuprinsul contractului individual de munc─â sunt prev─âzute în mod concret activit─â┼úile ce sunt interzise salariatului la data încet─ârii contractului, cuantumul indemniza┼úiei de neconcuren┼ú─â lunare, perioada pentru care î┼či produce efectele clauza de neconcuren┼ú─â, ter┼úii în favoarea c─ârora se interzice prestarea activit─â┼úii, precum ┼či aria geografic─â unde salariatul poate fi în real─â competi┼úie cu angajatorul.

(3) Indemniza┼úia de neconcuren┼ú─â lunar─â datorat─â salariatului nu este de natur─â salarial─â, se negociaz─â ┼či este de cel pu┼úin 50% din media veniturilor salariale brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încet─ârii contractului individual de munc─â sau, în cazul în care durata contractului individual de munc─â a fost mai mic─â de 6 luni, din media veniturilor salariale lunare brute cuvenite acestuia pe durata contractului.

(4) Indemniza┼úia de neconcuren┼ú─â reprezint─â o cheltuial─â efectuat─â de angajator, este deductibil─â la calculul profitului impozabil ┼či se impoziteaz─â la persoana fizic─â beneficiar─â, potrivit legii.

ART. 22

(1) Clauza de neconcuren┼ú─â î┼či poate produce efectele pentru o perioad─â de maximum 2 ani de la data încet─ârii contractului individual de munc─â.

(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazurile în care încetarea contractului individual de munc─â s-a produs de drept, cu excep┼úia cazurilor prev─âzute la art. 56 alin. (1) lit. c), e), f), g) ┼či i), ori a intervenit din ini┼úiativa angajatorului pentru motive care nu ┼úin de persoana salariatului.

ART. 23

(1) Clauza de neconcuren┼ú─â nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercit─ârii profesiei salariatului sau a specializ─ârii pe care o de┼úine.

(2) La sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.

ART. 24

în cazul nerespect─ârii, cu vinov─â┼úie, a clauzei de neconcuren┼ú─â salariatul poate fi obligat la restituirea indemniza┼úiei ┼či, dup─â caz, la daune-interese corespunz─âtoare prejudiciului pe care l-a produs angajatorului.

ART. 25

(1) Prin clauza de mobilitate p─âr┼úile în contractul individual de munc─â stabilesc c─â, în considerarea specificului muncii, executarea obliga┼úiilor de serviciu de c─âtre salariat nu se realizeaz─â într-un loc stabil de munc─â. în acest caz salariatul beneficiaz─â de presta┼úii suplimentare în bani sau în natur─â.

(2) Cuantumul presta┼úiilor suplimentare în bani sau modalit─â┼úile presta┼úiilor suplimentare în natur─â sunt specificate în contractul individual de munc─â.

ART. 26

(1) Prin clauza de confiden┼úialitate p─âr┼úile convin ca, pe toat─â durata contractului individual de munc─â ┼či dup─â încetarea acestuia, s─â nu transmit─â date sau informa┼úii de care au luat cuno┼čtin┼ú─â în timpul execut─ârii contractului, în condi┼úiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de munc─â sau în contractele individuale de munc─â.

(2) Nerespectarea acestei clauze de c─âtre oricare dintre p─âr┼úi atrage obligarea celui în culp─â la plata de daune-interese.

ART. 27

(1) O persoan─â poate fi angajat─â în munc─â numai în baza unui certificat medical, care constat─â faptul c─â cel în cauz─â este apt pentru prestarea acelei munci.

(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage nulitatea contractului individual de munc─â.

(3) Competen┼úa ┼či procedura de eliberare a certificatului medical, precum ┼či sanc┼úiunile aplicabile angajatorului în cazul angaj─ârii sau schimb─ârii locului ori felului muncii f─âr─â certificat medical sunt stabilite prin legi speciale.

(4) Solicitarea, la angajare, a testelor de graviditate este interzis─â.

(5) La angajarea în domeniile s─ân─âtate, alimenta┼úie public─â, educa┼úie ┼či în alte domenii stabilite prin acte normative se pot solicita ┼či teste medicale specifice.

ART. 28

Certificatul medical este obligatoriu ┼či în urm─âtoarele situa┼úii:

a) la reînceperea activit─â┼úii dup─â o întrerupere mai mare de 6 luni, pentru locurile de munc─â având expunere la factori nocivi profesionali, ┼či de un an, în celelalte situa┼úii;

b) în cazul deta┼č─ârii sau trecerii în alt loc de munc─â ori în alt─â activitate, dac─â se schimb─â condi┼úiile de munc─â;

c) la începerea misiunii, în cazul salaria┼úilor încadra┼úi cu contract de munc─â temporar─â;

d) în cazul ucenicilor, practican┼úilor, elevilor ┼či studen┼úilor, în situa┼úia în care urmeaz─â s─â fie instrui┼úi pe meserii ┼či profesii, precum ┼či în situa┼úia schimb─ârii meseriei pe parcursul instruirii;

e) periodic, în cazul celor care lucreaz─â în condi┼úii de expunere la factori nocivi profesionali, potrivit reglement─ârilor Ministerului S─ân─ât─â┼úii;

f) periodic, în cazul celor care desf─â┼čoar─â activit─â┼úi cu risc de transmitere a unor boli ┼či care lucreaz─â în sectorul alimentar, zootehnic, la instala┼úiile de aprovizionare cu ap─â potabil─â, în colectivit─â┼úi de copii, în unit─â┼úi sanitare, potrivit reglement─ârilor Ministerului S─ân─ât─â┼úii;

g) periodic, în cazul celor care lucreaz─â în unit─â┼úi f─âr─â factori de risc, prin examene medicale diferen┼úiate în func┼úie de vârst─â, sex ┼či stare de s─ân─âtate, potrivit reglement─ârilor din contractele colective de munc─â.

ART. 29

(1) Contractul individual de munc─â se încheie dup─â verificarea prealabil─â a aptitudinilor profesionale ┼či personale ale persoanei care solicit─â angajarea.

(2) Modalit─â┼úile în care urmeaz─â s─â se realizeze verificarea prev─âzut─â la alin. (1) sunt stabilite în contractul colectiv de munc─â aplicabil, în statutul de personal - profesional sau disciplinar - ┼či în regulamentul intern, în m─âsura în care legea nu dispune altfel.

(3) Informa┼úiile cerute, sub orice form─â, de c─âtre angajator persoanei care solicit─â angajarea cu ocazia verific─ârii prealabile a aptitudinilor nu pot avea un alt scop decât acela de a aprecia capacitatea de a ocupa postul respectiv, precum ┼či aptitudinile profesionale.

(4) Angajatorul poate cere informa┼úii în leg─âtur─â cu persoana care solicit─â angajarea de la fo┼čtii s─âi angajatori, dar numai cu privire la activit─â┼úile îndeplinite ┼či la durata angaj─ârii ┼či numai cu încuno┼čtin┼úarea prealabil─â a celui în cauz─â.

ART. 30

(1) încadrarea salaria┼úilor la institu┼úiile ┼či autorit─â┼úile publice ┼či la alte unit─â┼úi bugetare se face numai prin concurs sau examen, dup─â caz.

(2) Posturile vacante existente în statul de func┼úii vor fi scoase la concurs, în raport cu necesit─â┼úile fiec─ârei unit─â┼úi prev─âzute la alin. (1).

(3) în cazul în care la concursul organizat în vederea ocup─ârii unui post vacant nu s-au prezentat mai mul┼úi candida┼úi, încadrarea în munc─â se face prin examen.

(4) Condi┼úiile de organizare ┼či modul de desf─â┼čurare a concursului/examenului se stabilesc prin regulament aprobat prin hot─ârâre a Guvernului.

ART. 31

(1) Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de munc─â se poate stabili o perioad─â de prob─â de cel mult 90 de zile calendaristice pentru func┼úiile de execu┼úie ┼či de cel mult 120 de zile calendaristice pentru func┼úiile de conducere.

(2) Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizeaz─â exclusiv prin modalitatea perioadei de prob─â de maximum 30 de zile calendaristice.

(3) Pe durata sau la sfâr┼čitul perioadei de prob─â, contractul individual de munc─â poate înceta exclusiv printr-o notificare scris─â, f─âr─â preaviz, la ini┼úiativa oric─âreia dintre p─âr┼úi, f─âr─â a fi necesar─â motivarea acesteia.

(4) Pe durata perioadei de prob─â salariatul beneficiaz─â de toate drepturile ┼či are toate obliga┼úiile prev─âzute în legisla┼úia muncii, în contractul colectiv de munc─â aplicabil, în regulamentul intern, precum ┼či în contractul individual de munc─â.

(5) Pentru absolven┼úii institu┼úiilor de înv─â┼ú─âmânt superior, primele 6 luni dup─â debutul în profesie se consider─â perioad─â de stagiu. Fac excep┼úie acele profesii în care stagiatura este reglementat─â prin legi speciale. La sfâr┼čitul perioadei de stagiu, angajatorul elibereaz─â obligatoriu o adeverin┼ú─â, care este vizat─â de inspectoratul teritorial de munc─â în a c─ârui raz─â teritorial─â de competen┼ú─â acesta î┼či are sediul.

(6) Modalitatea de efectuare a stagiului prev─âzut la alin. (5) se reglementeaz─â prin lege special─â.

ART. 32

(1) Pe durata execut─ârii unui contract individual de munc─â nu poate fi stabilit─â decât o singur─â perioad─â de prob─â.

(2) Prin excep┼úie, salariatul poate fi supus la o nou─â perioad─â de prob─â în situa┼úia în care acesta debuteaz─â la acela┼či angajator într-o nou─â func┼úie sau profesie ori urmeaz─â s─â presteze activitatea într-un loc de munc─â cu condi┼úii grele, v─ât─âm─âtoare sau periculoase.

(3) Perioada de prob─â constituie vechime în munc─â.

ART. 33

Perioada în care se pot face angaj─âri succesive de prob─â ale mai multor persoane pentru acela┼či post este de maximum 12 luni.

ART. 34

(1) Fiecare angajator are obliga┼úia de a înfiin┼úa un registru general de eviden┼ú─â a salaria┼úilor.

(2) Registrul general de eviden┼ú─â a salaria┼úilor se va înregistra în prealabil la autoritatea public─â competent─â, potrivit legii, în a c─ârei raz─â teritorial─â se afl─â domiciliul, respectiv sediul angajatorului, dat─â de la care devine document oficial.

(3) Registrul general de eviden┼ú─â a salaria┼úilor se completeaz─â ┼či se transmite inspectoratului teritorial de munc─â în ordinea angaj─ârii ┼či cuprinde elementele de identificare ale tuturor salaria┼úilor, data angaj─ârii, func┼úia/ocupa┼úia conform specifica┼úiei Clasific─ârii ocupa┼úiilor din România sau altor acte normative, tipul contractului individual de munc─â, salariul, sporurile ┼či cuantumul acestora, perioada ┼či cauzele de suspendare a contractului individual de munc─â, perioada deta┼č─ârii ┼či data încet─ârii contractului individual de munc─â.

(4) Registrul general de eviden┼ú─â a salaria┼úilor este p─âstrat la domiciliul, respectiv sediul angajatorului, urmând s─â fie pus la dispozi┼úie inspectorului de munc─â sau oric─ârei alte autorit─â┼úi care îl solicit─â, în condi┼úiile legii.

(5) La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat s─â elibereze un document care s─â ateste activitatea desf─â┼čurat─â de acesta, durata activit─â┼úii, salariul, vechimea în munc─â, în meserie ┼či în specialitate.

(6) în cazul încet─ârii activit─â┼úii angajatorului, registrul general de eviden┼ú─â a salaria┼úilor se depune la autoritatea public─â competent─â, potrivit legii, în a c─ârei raz─â teritorial─â se afl─â sediul sau domiciliul angajatorului, dup─â caz.

(7) Metodologia de întocmire a registrului general de eviden┼ú─â a salaria┼úilor, înregistr─ârile care se efectueaz─â, precum ┼či orice alte elemente în leg─âtur─â cu întocmirea acestora se stabilesc prin hot─ârâre a Guvernului.

ART. 35

(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferi┼úi sau la acela┼či angajator, în baza unor contracte individuale de munc─â, beneficiind de salariul corespunz─âtor pentru fiecare dintre acestea.

(2) Fac excep┼úie de la prevederile alin. (1) situa┼úiile în care prin lege sunt prev─âzute incompatibilit─â┼úi pentru cumulul unor func┼úii.

ART. 36

Cet─â┼úenii str─âini ┼či apatrizii pot fi angaja┼úi prin contract individual de munc─â în baza autoriza┼úiei de munc─â sau a permisului de ┼čedere în scop de munc─â, eliberat─â/eliberat potrivit legii.


CAPITOLUL II

Executarea contractului individual de munc─â


ART. 37

Drepturile ┼či obliga┼úiile privind rela┼úiile de munc─â dintre angajator ┼či salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de munc─â ┼či al contractelor individuale de munc─â.

ART. 38

Salaria┼úii nu pot renun┼úa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzac┼úie prin care se urm─âre┼čte renun┼úarea la drepturile recunoscute de lege salaria┼úilor sau limitarea acestor drepturi este lovit─â de nulitate.

ART. 39

(1) Salariatul are, în principal, urm─âtoarele drepturi:

a) dreptul la salarizare pentru munca depus─â;

b) dreptul la repaus zilnic ┼či s─âpt─âmânal;

c) dreptul la concediu de odihn─â anual;

d) dreptul la egalitate de ┼čanse ┼či de tratament;

e) dreptul la demnitate în munc─â;

f) dreptul la securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â;

g) dreptul la acces la formarea profesional─â;

h) dreptul la informare ┼či consultare;

i) dreptul de a lua parte la determinarea ┼či ameliorarea condi┼úiilor de munc─â ┼či a mediului de munc─â;

j) dreptul la protec┼úie în caz de concediere;

k) dreptul la negociere colectiv─â ┼či individual─â;

l) dreptul de a participa la acţiuni colective;

m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;

n) alte drepturi prev─âzute de lege sau de contractele colective de munc─â aplicabile.

(2) Salariatului îi revin, în principal, urm─âtoarele obliga┼úii:

a) obliga┼úia de a realiza norma de munc─â sau, dup─â caz, de a îndeplini atribu┼úiile ce îi revin conform fi┼čei postului;

b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c) obliga┼úia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de munc─â aplicabil, precum ┼či în contractul individual de munc─â;

d) obliga┼úia de fidelitate fa┼ú─â de angajator în executarea atribu┼úiilor de serviciu;

e) obliga┼úia de a respecta m─âsurile de securitate ┼či s─ân─âtate a muncii în unitate;

f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu;

g) alte obligaţii prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.

ART. 40

(1) Angajatorul are, în principal, urm─âtoarele drepturi:

a) s─â stabileasc─â organizarea ┼či func┼úionarea unit─â┼úii;

b) s─â stabileasc─â atribu┼úiile corespunz─âtoare fiec─ârui salariat, în condi┼úiile legii;

c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;

d) s─â exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;

e) s─â constate s─âvâr┼čirea abaterilor disciplinare ┼či s─â aplice sanc┼úiunile corespunz─âtoare, potrivit legii, contractului colectiv de munc─â aplicabil ┼či regulamentului intern;

f) s─â stabileasc─â obiectivele de performan┼ú─â individual─â, precum ┼či criteriile de evaluare a realiz─ârii acestora.

(2) Angajatorului îi revin, în principal, urm─âtoarele obliga┼úii:

a) s─â informeze salaria┼úii asupra condi┼úiilor de munc─â ┼či asupra elementelor care privesc desf─â┼čurarea rela┼úiilor de munc─â;

b) s─â asigure permanent condi┼úiile tehnice ┼či organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de munc─â ┼či condi┼úiile corespunz─âtoare de munc─â;

c) s─â acorde salaria┼úilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munc─â aplicabil ┼či din contractele individuale de munc─â;

d) s─â comunice periodic salaria┼úilor situa┼úia economic─â ┼či financiar─â a unit─â┼úii, cu excep┼úia informa┼úiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natur─â s─â prejudicieze activitatea unit─â┼úii. Periodicitatea comunic─ârilor se stabile┼čte prin negociere în contractul colectiv de munc─â aplicabil;

e) s─â se consulte cu sindicatul sau, dup─â caz, cu reprezentan┼úii salaria┼úilor în privin┼úa deciziilor susceptibile s─â afecteze substan┼úial drepturile ┼či interesele acestora;

f) s─â pl─âteasc─â toate contribu┼úiile ┼či impozitele aflate în sarcina sa, precum ┼či s─â re┼úin─â ┼či s─â vireze contribu┼úiile ┼či impozitele datorate de salaria┼úi, în condi┼úiile legii;

g) s─â înfiin┼úeze registrul general de eviden┼ú─â a salaria┼úilor ┼či s─â opereze înregistr─ârile prev─âzute de lege;

h) s─â elibereze, la cerere, toate documentele care atest─â calitatea de salariat a solicitantului;

i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.


CAPITOLUL III

Modificarea contractului individual de munc─â


ART. 41

(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor.

(2) Cu titlu de excep┼úie, modificarea unilateral─â a contractului individual de munc─â este posibil─â numai în cazurile ┼či în condi┼úiile prev─âzute de prezentul cod.

(3) Modificarea contractului individual de munc─â se refer─â la oricare dintre urm─âtoarele elemente:

a) durata contractului;

b) locul muncii;

c) felul muncii;

d) condiţiile de muncă;

e) salariul;

f) timpul de munc─â ┼či timpul de odihn─â.

ART. 42

(1) Locul muncii poate fi modificat unilateral de c─âtre angajator prin delegarea sau deta┼čarea salariatului într-un alt loc de munc─â decât cel prev─âzut în contractul individual de munc─â.

(2) Pe durata deleg─ârii, respectiv a deta┼č─ârii, salariatul î┼či p─âstreaz─â func┼úia ┼či toate celelalte drepturi prev─âzute în contractul individual de munc─â.

ART. 43

Delegarea reprezint─â exercitarea temporar─â, din dispozi┼úia angajatorului, de c─âtre salariat, a unor lucr─âri sau sarcini corespunz─âtoare atribu┼úiilor de serviciu în afara locului s─âu de munc─â.

ART. 44

(1) Delegarea poate fi dispus─â pentru o perioad─â de cel mult 60 de zile calendaristice în 12 luni ┼či se poate prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice, numai cu acordul salariatului. Refuzul salariatului de prelungire a deleg─ârii nu poate constitui motiv pentru sanc┼úionarea disciplinar─â a acestuia.

(2) Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport ┼či cazare, precum ┼či la o indemniza┼úie de delegare, în condi┼úiile prev─âzute de lege sau de contractul colectiv de munc─â aplicabil.

ART. 45

Deta┼čarea este actul prin care se dispune schimbarea temporar─â a locului de munc─â, din dispozi┼úia angajatorului, la un alt angajator, în scopul execut─ârii unor lucr─âri în interesul acestuia. în mod excep┼úional, prin deta┼čare se poate modifica ┼či felul muncii, dar numai cu consim┼ú─âmântul scris al salariatului.

ART. 46

(1) Deta┼čarea poate fi dispus─â pe o perioad─â de cel mult un an.

(2) în mod excep┼úional, perioada deta┼č─ârii poate fi prelungit─â pentru motive obiective ce impun prezen┼úa salariatului la angajatorul la care s-a dispus deta┼čarea, cu acordul ambelor p─âr┼úi, din 6 în 6 luni.

(3) Salariatul poate refuza deta┼čarea dispus─â de angajatorul s─âu numai în mod excep┼úional ┼či pentru motive personale temeinice.

(4) Salariatul deta┼čat are dreptul la plata cheltuielilor de transport ┼či cazare, precum ┼či la o indemniza┼úie de deta┼čare, în condi┼úiile prev─âzute de lege sau de contractul colectiv de munc─â aplicabil.

ART. 47

(1) Drepturile cuvenite salariatului deta┼čat se acord─â de angajatorul la care s-a dispus deta┼čarea.

(2) Pe durata deta┼č─ârii salariatul beneficiaz─â de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus deta┼čarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este deta┼čat.

(3) Angajatorul care deta┼čeaz─â are obliga┼úia de a lua toate m─âsurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus deta┼čarea s─â î┼či îndeplineasc─â integral ┼či la timp toate obliga┼úiile fa┼ú─â de salariatul deta┼čat.

(4) Dac─â angajatorul la care s-a dispus deta┼čarea nu î┼či îndepline┼čte integral ┼či la timp toate obliga┼úiile fa┼ú─â de salariatul deta┼čat, acestea vor fi îndeplinite de angajatorul care a dispus deta┼čarea.

(5) în cazul în care exist─â divergen┼ú─â între cei doi angajatori sau niciunul dintre ei nu î┼či îndepline┼čte obliga┼úiile potrivit prevederilor alin. (1) ┼či (2), salariatul deta┼čat are dreptul de a reveni la locul s─âu de munc─â de la angajatorul care l-a deta┼čat, de a se îndrepta împotriva oric─âruia dintre cei doi angajatori ┼či de a cere executarea silit─â a obliga┼úiilor neîndeplinite.

ART. 48

Angajatorul poate modifica temporar locul ┼či felul muncii, f─âr─â consim┼ú─âmântul salariatului, ┼či în cazul unor situa┼úii de for┼ú─â major─â, cu titlu de sanc┼úiune disciplinar─â sau ca m─âsur─â de protec┼úie a salariatului, în cazurile ┼či în condi┼úiile prev─âzute de prezentul cod.


CAPITOLUL IV

Suspendarea contractului individual de munc─â


ART. 49

(1) Suspendarea contractului individual de muncă poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al uneia dintre părţi.

(2) Suspendarea contractului individual de munc─â are ca efect suspendarea prest─ârii muncii de c─âtre salariat ┼či a pl─â┼úii drepturilor de natur─â salarial─â de c─âtre angajator.

(3) Pe durata suspend─ârii pot continua s─â existe alte drepturi ┼či obliga┼úii ale p─âr┼úilor decât cele prev─âzute la alin. (2), dac─â acestea sunt prev─âzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de munc─â aplicabil, prin contracte individuale de munc─â sau prin regulamente interne.

(4) în cazul suspend─ârii contractului individual de munc─â din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspend─ârii acesta nu va beneficia de niciun drept care rezult─â din calitatea sa de salariat.

(5) De fiecare dat─â când în timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauz─â de încetare de drept a contractului individual de munc─â, cauza de încetare de drept prevaleaz─â.

(6) în cazul suspend─ârii contractului individual de munc─â se suspend─â toate termenele care au leg─âtur─â cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de munc─â, cu excep┼úia situa┼úiilor în care contractul individual de munc─â înceteaz─â de drept.

ART. 50

Contractul individual de munc─â se suspend─â de drept în urm─âtoarele situa┼úii:

a) concediu de maternitate;

b) concediu pentru incapacitate temporar─â de munc─â;

c) carantin─â;

d) exercitarea unei func┼úii în cadrul unei autorit─â┼úi executive, legislative ori judec─âtore┼čti, pe toat─â durata mandatului, dac─â legea nu prevede altfel;

e) îndeplinirea unei func┼úii de conducere salarizate în sindicat;

f) forţă majoră;

g) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condi┼úiile Codului de procedur─â penal─â;

h) de la data expir─ârii perioadei pentru care au fost emise avizele, autoriza┼úiile ori atest─ârile necesare pentru exercitarea profesiei. Dac─â în termen de 6 luni salariatul nu ┼či-a reînnoit avizele, autoriza┼úiile ori atest─ârile necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de munc─â înceteaz─â de drept;

i) în alte cazuri expres prev─âzute de lege.

ART. 51

(1) Contractul individual de munc─â poate fi suspendat din ini┼úiativa salariatului, în urm─âtoarele situa┼úii:

a) concediu pentru cre┼čterea copilului în vârst─â de pân─â la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pân─â la împlinirea vârstei de 3 ani;

b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârst─â de pân─â la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afec┼úiuni intercurente, pân─â la împlinirea vârstei de 18 ani;

c) concediu paternal;

d) concediu pentru formare profesional─â;

e) exercitarea unor func┼úii elective în cadrul organismelor profesionale constituite la nivel central sau local, pe toat─â durata mandatului;

f) participarea la grev─â.

(2) Contractul individual de munc─â poate fi suspendat în situa┼úia absen┼úelor nemotivate ale salariatului, în condi┼úiile stabilite prin contractul colectiv de munc─â aplicabil, contractul individual de munc─â, precum ┼či prin regulamentul intern.

ART. 52

(1) Contractul individual de munc─â poate fi suspendat din ini┼úiativa angajatorului în urm─âtoarele situa┼úii:

a) pe durata cercet─ârii disciplinare prealabile, în condi┼úiile legii;

b) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penal─â împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecat─â pentru fapte penale incompatibile cu func┼úia de┼úinut─â, pân─â la r─âmânerea definitiv─â a hot─ârârii judec─âtore┼čti;

c) în cazul întreruperii sau reducerii temporare a activit─â┼úii, f─âr─â încetarea raportului de munc─â, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;

d) pe durata deta┼č─ârii;

e) pe durata suspendării de către autorităţile competente a avizelor, autorizaţiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiilor.

(2) în cazurile prev─âzute la alin. (1) lit. a) ┼či b), dac─â se constat─â nevinov─â┼úia celui în cauz─â, salariatul î┼či reia activitatea anterioar─â ┼či i se pl─âte┼čte, în temeiul normelor ┼či principiilor r─âspunderii civile contractuale, o desp─âgubire egal─â cu salariul ┼či celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspend─ârii contractului.

(3) în cazul reducerii temporare a activit─â┼úii, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare, pe perioade care dep─â┼česc 30 de zile lucr─âtoare, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe s─âpt─âmân─â, cu reducerea corespunz─âtoare a salariului, pân─â la remedierea situa┼úiei care a cauzat reducerea programului, dup─â consultarea prealabil─â a sindicatului reprezentativ de la nivelul unit─â┼úii sau a reprezentan┼úilor salaria┼úilor, dup─â caz.

ART. 53

(1) Pe durata reducerii ┼či/sau a întreruperii temporare a activit─â┼úii, salaria┼úii implica┼úi în activitatea redus─â sau întrerupt─â, care nu mai desf─â┼čoar─â activitate, beneficiaz─â de o indemniza┼úie, pl─âtit─â din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mic─â de 75% din salariul de baz─â corespunz─âtor locului de munc─â ocupat, cu excep┼úia situa┼úiilor prev─âzute la art. 52 alin. (3).

(2) Pe durata reducerii ┼či/sau a întreruperii temporare prev─âzute la alin. (1), salaria┼úii se vor afla la dispozi┼úia angajatorului, acesta având oricând posibilitatea s─â dispun─â reînceperea activit─â┼úii.

ART. 54

Contractul individual de munc─â poate fi suspendat, prin acordul p─âr┼úilor, în cazul concediilor f─âr─â plat─â pentru studii sau pentru interese personale.


CAPITOLUL V

încetarea contractului individual de munc─â


ART. 55

Contractul individual de munc─â poate înceta astfel:

a) de drept;

b) ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea;

c) ca urmare a voin┼úei unilaterale a uneia dintre p─âr┼úi, în cazurile ┼či în condi┼úiile limitativ prev─âzute de lege.


SECŢIUNEA 1

încetarea de drept a contractului individual de munc─â


ART. 56

(1) Contractul individual de munc─â existent înceteaz─â de drept:

a) la data decesului salariatului sau al angajatorului persoan─â fizic─â, precum ┼či în cazul dizolv─ârii angajatorului persoan─â juridic─â, de la data la care angajatorul ┼či-a încetat existen┼úa conform legii;

b) la data r─âmânerii irevocabile a hot─ârârii judec─âtore┼čti de declarare a mor┼úii sau a punerii sub interdic┼úie a salariatului sau a angajatorului persoan─â fizic─â;

c) la data îndeplinirii cumulative a condi┼úiilor de vârst─â standard ┼či a stagiului minim de cotizare pentru pensionare; la data comunic─ârii deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate, pensiei anticipate par┼úiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limit─â de vârst─â cu reducerea vârstei standard de pensionare;

d) ca urmare a constat─ârii nulit─â┼úii absolute a contractului individual de munc─â, de la data la care nulitatea a fost constatat─â prin acordul p─âr┼úilor sau prin hot─ârâre judec─âtoreasc─â definitiv─â;

e) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în func┼úia ocupat─â de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data r─âmânerii definitive a hot─ârârii judec─âtore┼čti de reintegrare;

f) ca urmare a condamn─ârii la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data r─âmânerii definitive a hot─ârârii judec─âtore┼čti;

g) de la data retragerii de către autorităţile sau organismele competente a avizelor, autorizaţiilor ori atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei;

h) ca urmare a interzicerii exercit─ârii unei profesii sau a unei func┼úii, ca m─âsur─â de siguran┼ú─â ori pedeaps─â complementar─â, de la data r─âmânerii definitive a hot─ârârii judec─âtore┼čti prin care s-a dispus interdic┼úia;

i) la data expir─ârii termenului contractului individual de munc─â încheiat pe durat─â determinat─â;

j) retragerea acordului p─ârin┼úilor sau al reprezentan┼úilor legali, în cazul salaria┼úilor cu vârsta cuprins─â între 15 ┼či 16 ani.

(2) Pentru situa┼úiile prev─âzute la alin. (1) lit. c) - j), constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de munc─â se face în termen de 5 zile lucr─âtoare de la intervenirea acestuia, în scris, prin decizie a angajatorului, ┼či se comunic─â persoanelor aflate în situa┼úiile respective în termen de 5 zile lucr─âtoare.

ART. 57

(1) Nerespectarea oric─âreia dintre condi┼úiile legale necesare pentru încheierea valabil─â a contractului individual de munc─â atrage nulitatea acestuia.

(2) Constatarea nulităţii contractului individual de muncă produce efecte pentru viitor.

(3) Nulitatea contractului individual de munc─â poate fi acoperit─â prin îndeplinirea ulterioar─â a condi┼úiilor impuse de lege.

(4) în situa┼úia în care o clauz─â este afectat─â de nulitate, întrucât stabile┼čte drepturi sau obliga┼úii pentru salaria┼úi, care contravin unor norme legale imperative sau contractelor colective de munc─â aplicabile, aceasta este înlocuit─â de drept cu dispozi┼úiile legale sau conven┼úionale aplicabile, salariatul având dreptul la desp─âgubiri.

(5) Persoana care a prestat munca în temeiul unui contract individual de munc─â nul are dreptul la remunerarea acesteia, corespunz─âtor modului de îndeplinire a atribu┼úiilor de serviciu.

(6) Constatarea nulit─â┼úii ┼či stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul p─âr┼úilor.

(7) Dac─â p─âr┼úile nu se în┼úeleg, nulitatea se pronun┼ú─â de c─âtre instan┼úa judec─âtoreasc─â.


SECŢIUNEA a 2-a

Concedierea


ART. 58

(1) Concedierea reprezint─â încetarea contractului individual de munc─â din ini┼úiativa angajatorului.

(2) Concedierea poate fi dispusă pentru motive care ţin de persoana salariatului sau pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

ART. 59

Este interzisă concedierea salariaţilor:

a) pe criterii de sex, orientare sexual─â, caracteristici genetice, vârst─â, apartenen┼ú─â na┼úional─â, ras─â, culoare, etnie, religie, op┼úiune politic─â, origine social─â, handicap, situa┼úie sau responsabilitate familial─â, apartenen┼ú─â ori activitate sindical─â;

b) pentru exercitarea, în condi┼úiile legii, a dreptului la grev─â ┼či a drepturilor sindicale.

ART. 60

(1) Concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă:

a) pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii;

b) pe durata suspendării activităţii ca urmare a instituirii carantinei;

c) pe durata în care femeia salariat─â este gravid─â, în m─âsura în care angajatorul a luat cuno┼čtin┼ú─â de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere;

d) pe durata concediului de maternitate;

e) pe durata concediului pentru cre┼čterea copilului în vârst─â de pân─â la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pân─â la împlinirea vârstei de 3 ani;

f) pe durata concediului pentru îngrijirea copilului bolnav în vârst─â de pân─â la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afec┼úiuni intercurente, pân─â la împlinirea vârstei de 18 ani;

g) pe durata exercit─ârii unei func┼úii eligibile într-un organism sindical, cu excep┼úia situa┼úiei în care concedierea este dispus─â pentru o abatere disciplinar─â grav─â sau pentru abateri disciplinare repetate, s─âvâr┼čite de c─âtre acel salariat;

h) pe durata efectu─ârii concediului de odihn─â.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplic─â în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganiz─ârii judiciare, a falimentului sau a dizolv─ârii angajatorului, în condi┼úiile legii.


SECŢIUNEA a 3-a

Concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului


ART. 61

Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ┼úin de persoana salariatului în urm─âtoarele situa┼úii:

a) în cazul în care salariatul a s─âvâr┼čit o abatere grav─â sau abateri repetate de la regulile de disciplin─â a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munc─â, contractul colectiv de munc─â aplicabil sau regulamentul intern, ca sanc┼úiune disciplinar─â;

b) în cazul în care salariatul este arestat preventiv pentru o perioad─â mai mare de 30 de zile, în condi┼úiile Codului de procedur─â penal─â;

c) în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiz─â medical─â, se constat─â inaptitudinea fizic─â ┼či/sau psihic─â a salariatului, fapt ce nu permite acestuia s─â î┼či îndeplineasc─â atribu┼úiile corespunz─âtoare locului de munc─â ocupat;

d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de munc─â în care este încadrat.

ART. 62

(1) în cazul în care concedierea intervine pentru unul dintre motivele prev─âzute la art. 61 lit. b) - d), angajatorul are obliga┼úia de a emite decizia de concediere în termen de 30 de zile calendaristice de la data constat─ârii cauzei concedierii.

(2) în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prev─âzut la art. 61 lit. a), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozi┼úiilor art. 247 - 252.

(3) Decizia se emite în scris ┼či, sub sanc┼úiunea nulit─â┼úii absolute, trebuie s─â fie motivat─â în fapt ┼či în drept ┼či s─â cuprind─â preciz─âri cu privire la termenul în care poate fi contestat─â ┼či la instan┼úa judec─âtoreasc─â la care se contest─â.

ART. 63

(1) Concedierea pentru s─âvâr┼čirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplin─â a muncii poate fi dispus─â numai dup─â îndeplinirea de c─âtre angajator a cercet─ârii disciplinare prealabile ┼či în termenele stabilite de prezentul cod.

(2) Concedierea salariatului pentru motivul prev─âzut la art. 61 lit. d) poate fi dispus─â numai dup─â evaluarea prealabil─â a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munc─â aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin regulamentul intern.

ART. 64

(1) în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prev─âzute la art. 61 lit. c) ┼či d), precum ┼či în cazul în care contractul individual de munc─â a încetat de drept în temeiul art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul are obliga┼úia de a-i propune salariatului alte locuri de munc─â vacante în unitate, compatibile cu preg─âtirea profesional─â sau, dup─â caz, cu capacitatea de munc─â stabilit─â de medicul de medicin─â a muncii.

(2) în situa┼úia în care angajatorul nu dispune de locuri de munc─â vacante potrivit alin. (1), acesta are obliga┼úia de a solicita sprijinul agen┼úiei teritoriale de ocupare a for┼úei de munc─â în vederea redistribuirii salariatului, corespunz─âtor preg─âtirii profesionale ┼či/sau, dup─â caz, capacit─â┼úii de munc─â stabilite de medicul de medicin─â a muncii.

(3) Salariatul are la dispozi┼úie un termen de 3 zile lucr─âtoare de la comunicarea angajatorului, conform prevederilor alin. (1), pentru a-┼či manifesta în scris consim┼ú─âmântul cu privire la noul loc de munc─â oferit.

(4) în cazul în care salariatul nu î┼či manifest─â consim┼ú─âmântul în termenul prev─âzut la alin. (3), precum ┼či dup─â notificarea cazului c─âtre agen┼úia teritorial─â de ocupare a for┼úei de munc─â conform alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului.

(5) în cazul concedierii pentru motivul prev─âzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiaz─â de o compensa┼úie, în condi┼úiile stabilite în contractul colectiv de munc─â aplicabil sau în contractul individual de munc─â, dup─â caz.


SECŢIUNEA a 4-a

Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului


ART. 65

(1) Concedierea pentru motive care nu ┼úin de persoana salariatului reprezint─â încetarea contractului individual de munc─â determinat─â de desfiin┼úarea locului de munc─â ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive f─âr─â leg─âtur─â cu persoana acestuia.

(2) Desfiin┼úarea locului de munc─â trebuie s─â fie efectiv─â ┼či s─â aib─â o cauz─â real─â ┼či serioas─â.

ART. 66

Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului poate fi individuală sau colectivă.

ART. 67

Salaria┼úii concedia┼úi pentru motive care nu ┼úin de persoana lor beneficiaz─â de m─âsuri active de combatere a ┼čomajului ┼či pot beneficia de compensa┼úii în condi┼úiile prev─âzute de lege ┼či de contractul colectiv de munc─â aplicabil.


SECŢIUNEA a 5-a

Concedierea colectiv─â. Informarea, consultarea salaria┼úilor ┼či procedura concedierilor colective


ART. 68

(1) Prin concediere colectiv─â se în┼úelege concedierea, într-o perioad─â de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ┼úin de persoana salariatului, a unui num─âr de:

a) cel pu┼úin 10 salaria┼úi, dac─â angajatorul care disponibilizeaz─â are încadra┼úi mai mult de 20 de salaria┼úi ┼či mai pu┼úin de 100 de salaria┼úi;

b) cel pu┼úin 10% din salaria┼úi, dac─â angajatorul care disponibilizeaz─â are încadra┼úi cel pu┼úin 100 de salaria┼úi, dar mai pu┼úin de 300 de salaria┼úi;

c) cel pu┼úin 30 de salaria┼úi, dac─â angajatorul care disponibilizeaz─â are încadra┼úi cel pu┼úin 300 de salaria┼úi.

(2) La stabilirea num─ârului efectiv de salaria┼úi concedia┼úi colectiv, potrivit alin. (1), se iau în calcul ┼či acei salaria┼úi c─ârora le-au încetat contractele individuale de munc─â din ini┼úiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, f─âr─â leg─âtur─â cu persoana salariatului, cu condi┼úia existen┼úei a cel pu┼úin 5 concedieri.

ART. 69

(1) în cazul în care angajatorul inten┼úioneaz─â s─â efectueze concedieri colective, acesta are obliga┼úia de a ini┼úia, în timp util ┼či în scopul ajungerii la o în┼úelegere, în condi┼úiile prev─âzute de lege, consult─âri cu sindicatul sau, dup─â caz, cu reprezentan┼úii salaria┼úilor, cu privire cel pu┼úin la:

a) metodele ┼či mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a num─ârului de salaria┼úi care vor fi concedia┼úi;

b) atenuarea consecinţelor concedierii prin recurgerea la măsuri sociale care vizează, printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesională a salariaţilor concediaţi.

(2) în perioada în care au loc consult─âri, potrivit alin. (1), pentru a permite sindicatului sau reprezentan┼úilor salaria┼úilor s─â formuleze propuneri în timp util, angajatorul are obliga┼úia s─â le furnizeze toate informa┼úiile relevante ┼či s─â le notifice, în scris, urm─âtoarele:

a) num─ârul total ┼či categoriile de salaria┼úi;

b) motivele care determin─â concedierea preconizat─â;

c) num─ârul ┼či categoriile de salaria┼úi care vor fi afecta┼úi de concediere;

d) criteriile avute în vedere, potrivit legii ┼či/sau contractelor colective de munc─â, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere;

e) m─âsurile avute în vedere pentru limitarea num─ârului concedierilor;

f) m─âsurile pentru atenuarea consecin┼úelor concedierii ┼či compensa┼úiile ce urmeaz─â s─â fie acordate salaria┼úilor concedia┼úi, conform dispozi┼úiilor legale ┼či/sau contractului colectiv de munc─â aplicabil;

g) data de la care sau perioada în care vor avea loc concedierile;

h) termenul în─âuntrul c─âruia sindicatul sau, dup─â caz, reprezentan┼úii salaria┼úilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea num─ârului salaria┼úilor concedia┼úi.

(3) Criteriile prevăzute la alin. (2) lit. d) se aplică pentru departajarea salariaţilor după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă.

(4) Obliga┼úiile prev─âzute la alin. (1) ┼či (2) se men┼úin indiferent dac─â decizia care determin─â concedierile colective este luat─â de c─âtre angajator sau de o întreprindere care de┼úine controlul asupra angajatorului.

(5) în situa┼úia în care decizia care determin─â concedierile colective este luat─â de o întreprindere care de┼úine controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, în nerespectarea obliga┼úiilor prev─âzute la alin. (1) ┼či (2), de faptul c─â întreprinderea respectiv─â nu i-a furnizat informa┼úiile necesare.

ART. 70

Angajatorul are obliga┼úia s─â comunice o copie a notific─ârii prev─âzute la art. 69 alin. (2) inspectoratului teritorial de munc─â ┼či agen┼úiei teritoriale de ocupare a for┼úei de munc─â la aceea┼či dat─â la care a comunicat-o sindicatului sau, dup─â caz, reprezentan┼úilor salaria┼úilor.

ART. 71

(1) Sindicatul sau, dup─â caz, reprezentan┼úii salaria┼úilor pot propune angajatorului m─âsuri în vederea evit─ârii concedierilor ori diminu─ârii num─ârului salaria┼úilor concedia┼úi, într-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notific─ârii.

(2) Angajatorul are obliga┼úia de a r─âspunde în scris ┼či motivat la propunerile formulate potrivit prevederilor alin. (1), în termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora.

ART. 72

(1) în situa┼úia în care, ulterior consult─ârilor cu sindicatul sau reprezentan┼úii salaria┼úilor, potrivit prevederilor art. 69 ┼či 71, angajatorul decide aplicarea m─âsurii de concediere colectiv─â, acesta are obliga┼úia de a notifica în scris inspectoratul teritorial de munc─â ┼či agen┼úia teritorial─â de ocupare a for┼úei de munc─â, cu cel pu┼úin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.

(2) Notificarea prev─âzut─â la alin. (1) trebuie s─â cuprind─â toate informa┼úiile relevante cu privire la inten┼úia de concediere colectiv─â, prev─âzute la art. 69 alin. (2), precum ┼či rezultatele consult─ârilor cu sindicatul sau reprezentan┼úii salaria┼úilor, prev─âzute la art. 69 alin. (1) ┼či art. 71, în special motivele concedierilor, num─ârul total al salaria┼úilor, num─ârul salaria┼úilor afecta┼úi de concediere ┼či data de la care sau perioada în care vor avea loc aceste concedieri.

(3) Angajatorul are obliga┼úia s─â comunice o copie a notific─ârii prev─âzute la alin. (1) sindicatului sau reprezentan┼úilor salaria┼úilor, la aceea┼či dat─â la care a comunicat-o inspectoratului teritorial de munc─â ┼či agen┼úiei teritoriale de ocupare a for┼úei de munc─â.

(4) Sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de muncă.

(5) La solicitarea motivată a oricăreia dintre părţi, inspectoratul teritorial de muncă, cu avizul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă, poate dispune reducerea perioadei prevăzute la alin. (1), fără a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.

(6) Inspectoratul teritorial de munc─â are obliga┼úia de a informa în termen de 3 zile lucr─âtoare angajatorul ┼či sindicatul sau reprezentan┼úii salaria┼úilor, dup─â caz, asupra reducerii sau prelungirii perioadei prev─âzute la alin. (1), precum ┼či cu privire la motivele care au stat la baza acestei decizii.

ART. 73

(1) în perioada prev─âzut─â la art. 72 alin. (1), agen┼úia teritorial─â de ocupare a for┼úei de munc─â trebuie s─â caute solu┼úii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate ┼či s─â le comunice în timp util angajatorului ┼či sindicatului ori, dup─â caz, reprezentan┼úilor salaria┼úilor.

(2) La solicitarea motivat─â a oric─âreia dintre p─âr┼úi, inspectoratul teritorial de munc─â, cu consultarea agen┼úiei teritoriale de ocupare a for┼úei de munc─â, poate dispune amânarea momentului emiterii deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice, în cazul în care aspectele legate de concedierea colectiv─â avut─â în vedere nu pot fi solu┼úionate pân─â la data stabilit─â în notificarea de concediere colectiv─â prev─âzut─â la art. 72 alin. (1) ca fiind data emiterii deciziilor de concediere.

(3) Inspectoratul teritorial de munc─â are obliga┼úia de a informa în scris angajatorul ┼či sindicatul sau reprezentan┼úii salaria┼úilor, dup─â caz, asupra amân─ârii momentului emiterii deciziilor de concediere, precum ┼či despre motivele care au stat la baza acestei decizii, înainte de expirarea perioadei ini┼úiale prev─âzute la art. 72 alin. (1).

ART. 74

(1) în termen de 45 de zile calendaristice de la data concedierii, salariatul concediat prin concediere colectiv─â are dreptul de a fi reangajat cu prioritate pe postul reînfiin┼úat în aceea┼či activitate, f─âr─â examen, concurs sau perioad─â de prob─â.

(2) în situa┼úia în care în perioada prev─âzut─â la alin. (1) se reiau acelea┼či activit─â┼úi, angajatorul va transmite salaria┼úilor care au fost concedia┼úi de pe posturile a c─âror activitate este reluat─â în acelea┼či condi┼úii de competen┼ú─â profesional─â o comunicare scris─â, prin care sunt informa┼úi asupra relu─ârii activit─â┼úii.

(3) Salaria┼úii au la dispozi┼úie un termen de maximum 5 zile calendaristice de la data comunic─ârii angajatorului, prev─âzut─â la alin. (2), pentru a-┼či manifesta în scris consim┼ú─âmântul cu privire la locul de munc─â oferit.

(4) în situa┼úia în care salaria┼úii care au dreptul de a fi reangaja┼úi potrivit alin. (2) nu î┼či manifest─â în scris consim┼ú─âmântul în termenul prev─âzut la alin. (3) sau refuz─â locul de munc─â oferit, angajatorul poate face noi încadr─âri pe locurile de munc─â r─âmase vacante.

(5) Prevederile art. 68 - 73 nu se aplic─â salaria┼úilor din institu┼úiile publice ┼či autorit─â┼úile publice.

(6) Prevederile art. 68 - 73 nu se aplic─â în cazul contractelor individuale de munc─â încheiate pe durat─â determinat─â, cu excep┼úia cazurilor în care aceste concedieri au loc înainte de data expir─ârii acestor contracte.


SECŢIUNEA a 6-a

Dreptul la preaviz


ART. 75

(1) Persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) ┼či d), al art. 65 ┼či 66 beneficiaz─â de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucr─âtoare.

(2) Fac excep┼úie de la prevederile alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. d), care se afl─â în perioada de prob─â.

(3) în situa┼úia în care în perioada de preaviz contractul individual de munc─â este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunz─âtor, cu excep┼úia cazului prev─âzut la art. 51 alin. (2).

ART. 76

Decizia de concediere se comunic─â salariatului în scris ┼či trebuie s─â con┼úin─â în mod obligatoriu:

a) motivele care determin─â concedierea;

b) durata preavizului;

c) criteriile de stabilire a ordinii de priorit─â┼úi, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective;

d) lista tuturor locurilor de munc─â disponibile în unitate ┼či termenul în care salaria┼úii urmeaz─â s─â opteze pentru a ocupa un loc de munc─â vacant, în condi┼úiile art. 64.

ART. 77

Decizia de concediere produce efecte de la data comunic─ârii ei salariatului.


SECŢIUNEA a 7-a

Controlul ┼či sanc┼úionarea concedierilor nelegale


ART. 78

Concedierea dispus─â cu nerespectarea procedurii prev─âzute de lege este lovit─â de nulitate absolut─â.

ART. 79

în caz de conflict de munc─â angajatorul nu poate invoca în fa┼úa instan┼úei alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.

ART. 80

(1) în cazul în care concedierea a fost efectuat─â în mod netemeinic sau nelegal, instan┼úa va dispune anularea ei ┼či va obliga angajatorul la plata unei desp─âgubiri egale cu salariile indexate, majorate ┼či reactualizate ┼či cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.

(2) La solicitarea salariatului instan┼úa care a dispus anularea concedierii va repune p─âr┼úile în situa┼úia anterioar─â emiterii actului de concediere.

(3) în cazul în care salariatul nu solicit─â repunerea în situa┼úia anterioar─â emiterii actului de concediere, contractul individual de munc─â va înceta de drept la data r─âmânerii definitive ┼či irevocabile a hot─ârârii judec─âtore┼čti.


SECŢIUNEA a 8-a

Demisia


ART. 81

(1) Prin demisie se în┼úelege actul unilateral de voin┼ú─â a salariatului care, printr-o notificare scris─â, comunic─â angajatorului încetarea contractului individual de munc─â, dup─â împlinirea unui termen de preaviz.

(2) Angajatorul este obligat s─â înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia d─â dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de prob─â.

(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.

(4) Termenul de preaviz este cel convenit de p─âr┼úi în contractul individual de munc─â sau, dup─â caz, cel prev─âzut în contractele colective de munc─â aplicabile ┼či nu poate fi mai mare de 20 de zile lucr─âtoare pentru salaria┼úii cu func┼úii de execu┼úie, respectiv mai mare de 45 de zile lucr─âtoare pentru salaria┼úii care ocup─â func┼úii de conducere.

(5) Pe durata preavizului contractul individual de munc─â continu─â s─â î┼či produc─â toate efectele.

(6) în situa┼úia în care în perioada de preaviz contractul individual de munc─â este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunz─âtor.

(7) Contractul individual de munc─â înceteaz─â la data expir─ârii termenului de preaviz sau la data renun┼ú─ârii totale ori par┼úiale de c─âtre angajator la termenul respectiv.

(8) Salariatul poate demisiona f─âr─â preaviz dac─â angajatorul nu î┼či îndepline┼čte obliga┼úiile asumate prin contractul individual de munc─â.


CAPITOLUL VI

Contractul individual de munc─â pe durat─â determinat─â


ART. 82

(1) Prin derogare de la regula prev─âzut─â la art. 12 alin. (1), angajatorii au posibilitatea de a angaja, în cazurile ┼či în condi┼úiile prezentului cod, personal salariat cu contract individual de munc─â pe durat─â determinat─â.

(2) Contractul individual de munc─â pe durat─â determinat─â se poate încheia numai în form─â scris─â, cu precizarea expres─â a duratei pentru care se încheie.

(3) Contractul individual de munc─â pe durat─â determinat─â poate fi prelungit, în condi┼úiile prev─âzute la art. 83, ┼či dup─â expirarea termenului ini┼úial, cu acordul scris al p─âr┼úilor, pentru perioada realiz─ârii unui proiect, program sau unei lucr─âri.

(4) între acelea┼či p─âr┼úi se pot încheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munc─â pe durat─â determinat─â.

(5) Contractele individuale de munc─â pe durat─â determinat─â încheiate în termen de 3 luni de la încetarea unui contract de munc─â pe durat─â determinat─â sunt considerate contracte succesive ┼či nu pot avea o durat─â mai mare de 12 luni fiecare.

ART. 83

Contractul individual de munc─â poate fi încheiat pentru o durat─â determinat─â numai în urm─âtoarele cazuri:

a) înlocuirea unui salariat în cazul suspend─ârii contractului s─âu de munc─â, cu excep┼úia situa┼úiei în care acel salariat particip─â la grev─â;

b) cre┼čterea ┼či/sau modificarea temporar─â a structurii activit─â┼úii angajatorului;

c) desf─â┼čurarea unor activit─â┼úi cu caracter sezonier;

d) în situa┼úia în care este încheiat în temeiul unor dispozi┼úii legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane f─âr─â loc de munc─â;

e) angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angaj─ârii, îndepline┼čte condi┼úiile de pensionare pentru limit─â de vârst─â;

f) ocuparea unei func┼úii eligibile în cadrul organiza┼úiilor sindicale, patronale sau al organiza┼úiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;

g) angajarea pensionarilor care, în condi┼úiile legii, pot cumula pensia cu salariul;

h) în alte cazuri prev─âzute expres de legi speciale ori pentru desf─â┼čurarea unor lucr─âri, proiecte sau programe.

ART. 84

(1) Contractul individual de munc─â pe durat─â determinat─â nu poate fi încheiat pe o perioad─â mai mare de 36 de luni.

(2) în cazul în care contractul individual de munc─â pe durat─â determinat─â este încheiat pentru a înlocui un salariat al c─ârui contract individual de munc─â este suspendat, durata contractului va expira la momentul încet─ârii motivelor ce au determinat suspendarea contractului individual de munc─â al salariatului titular.

ART. 85

Salariatul încadrat cu contract individual de munc─â pe durat─â determinat─â poate fi supus unei perioade de prob─â, care nu va dep─â┼či:

a) 5 zile lucr─âtoare pentru o durat─â a contractului individual de munc─â mai mic─â de 3 luni;

b) 15 zile lucr─âtoare pentru o durat─â a contractului individual de munc─â cuprins─â între 3 ┼či 6 luni;

c) 30 de zile lucr─âtoare pentru o durat─â a contractului individual de munc─â mai mare de 6 luni;

d) 45 de zile lucr─âtoare în cazul salaria┼úilor încadra┼úi în func┼úii de conducere, pentru o durat─â a contractului individual de munc─â mai mare de 6 luni.

ART. 86

(1) Angajatorii sunt obliga┼úi s─â informeze salaria┼úii angaja┼úi cu contract individual de munc─â pe durat─â determinat─â despre locurile de munc─â vacante sau care vor deveni vacante, corespunz─âtoare preg─âtirii lor profesionale, ┼či s─â le asigure accesul la aceste locuri de munc─â în condi┼úii egale cu cele ale salaria┼úilor angaja┼úi cu contract individual de munc─â pe perioad─â nedeterminat─â. Aceast─â informare se face printr-un anun┼ú afi┼čat la sediul angajatorului.

(2) O copie a anun┼úului prev─âzut la alin. (1) se transmite de îndat─â sindicatului sau reprezentan┼úilor salaria┼úilor.

ART. 87

(1) Referitor la condi┼úiile de angajare ┼či de munc─â, salaria┼úii cu contract individual de munc─â pe durat─â determinat─â nu vor fi trata┼úi mai pu┼úin favorabil decât salaria┼úii permanen┼úi comparabili, numai pe motivul duratei contractului individual de munc─â, cu excep┼úia cazurilor în care tratamentul diferit este justificat de motive obiective.

(2) în sensul alin. (1), salariatul permanent comparabil reprezint─â salariatul al c─ârui contract individual de munc─â este încheiat pe durat─â nedeterminat─â ┼či care desf─â┼čoar─â aceea┼či activitate sau una similar─â, în aceea┼či unitate, avându-se în vedere calificarea/aptitudinile profesionale.

(3) Atunci când nu exist─â un salariat cu contract individual de munc─â încheiat pe durat─â nedeterminat─â comparabil în aceea┼či unitate, se au în vedere dispozi┼úiile din contractul colectiv de munc─â aplicabil sau, în lipsa acestuia, reglement─ârile legale în domeniu.


CAPITOLUL VII

Munca prin agent de munc─â temporar─â


ART. 88

(1) Munca prin agent de munc─â temporar─â este munca prestat─â de un salariat temporar care a încheiat un contract de munc─â temporar─â cu un agent de munc─â temporar─â ┼či care este pus la dispozi┼úia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea ┼či conducerea acestuia din urm─â.

(2) Salariatul temporar este persoana care a încheiat un contract de munc─â temporar─â cu un agent de munc─â temporar─â, în vederea punerii sale la dispozi┼úia unui utilizator pentru a lucra temporar sub supravegherea ┼či conducerea acestuia din urm─â.

(3) Agentul de munc─â temporar─â este persoana juridic─â, autorizat─â de Ministerul Muncii, Familiei ┼či Protec┼úiei Sociale, care încheie contracte de munc─â temporar─â cu salaria┼úi temporari, pentru a-i pune la dispozi┼úia utilizatorului, pentru a lucra pe perioada stabilit─â de contractul de punere la dispozi┼úie sub supravegherea ┼či conducerea acestuia. Condi┼úiile de func┼úionare a agentului de munc─â temporar─â, precum ┼či procedura de autorizare se stabilesc prin hot─ârâre a Guvernului.

(4) Utilizatorul este persoana fizic─â sau juridic─â pentru care ┼či sub supravegherea ┼či conducerea c─âreia munce┼čte temporar un salariat temporar pus la dispozi┼úie de agentul de munc─â temporar─â.

(5) Misiunea de munc─â temporar─â înseamn─â acea perioad─â în care salariatul temporar este pus la dispozi┼úia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea ┼či conducerea acestuia, pentru executarea unei sarcini precise ┼či cu caracter temporar.

ART. 89

Un utilizator poate apela la agen┼úi de munc─â temporar─â pentru executarea unei sarcini precise ┼či cu caracter temporar, cu excep┼úia cazului prev─âzut la art. 93.

ART. 90

(1) Misiunea de munc─â temporar─â se stabile┼čte pentru un termen care nu poate fi mai mare de 24 de luni.

(2) Durata misiunii de munc─â temporar─â poate fi prelungit─â pe perioade succesive care, ad─âugate la durata ini┼úial─â a misiunii, nu poate conduce la dep─â┼čirea unei perioade de 36 de luni.

(3) Condi┼úiile în care durata unei misiuni de munc─â temporar─â poate fi prelungit─â sunt prev─âzute în contractul de munc─â temporar─â sau pot face obiectul unui act adi┼úional la acest contract.

ART. 91

(1) Agentul de munc─â temporar─â pune la dispozi┼úia utilizatorului un salariat angajat prin contract de munc─â temporar─â, în baza unui contract de punere la dispozi┼úie încheiat în form─â scris─â.

(2) Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă:

a) durata misiunii;

b) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesar─â, locul execut─ârii misiunii ┼či programul de lucru;

c) condiţiile concrete de muncă;

d) echipamentele individuale de protec┼úie ┼či de munc─â pe care salariatul temporar trebuie s─â le utilizeze;

e) orice alte servicii ┼či facilit─â┼úi în favoarea salariatului temporar;

f) valoarea comisionului de care beneficiaz─â agentul de munc─â temporar─â, precum ┼či remunera┼úia la care are dreptul salariatul;

g) condi┼úiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispozi┼úie de un agent de munc─â temporar─â.

(3) Orice clauz─â prin care se interzice angajarea de c─âtre utilizator a salariatului temporar dup─â îndeplinirea misiunii este nul─â.

ART. 92

(1) Salaria┼úii temporari au acces la toate serviciile ┼či facilit─â┼úile acordate de utilizator, în acelea┼či condi┼úii ca ┼či ceilal┼úi salaria┼úi ai acestuia.

(2) Utilizatorul este obligat s─â asigure salariatului temporar dotarea cu echipamente individuale de protec┼úie ┼či de munc─â, cu excep┼úia situa┼úiei în care prin contractul de punere la dispozi┼úie dotarea este în sarcina agentului de munc─â temporar─â.

ART. 93

Utilizatorul nu poate beneficia de serviciile salariatului temporar, dac─â urm─âre┼čte s─â înlocuiasc─â astfel un salariat al s─âu al c─ârui contract de munc─â este suspendat ca urmare a particip─ârii la grev─â.

ART. 94

(1) Contractul de munc─â temporar─â este un contract individual de munc─â ce se încheie în scris între agentul de munc─â temporar─â ┼či salariatul temporar, pe durata unei misiuni.

(2) în contractul de munc─â temporar─â se precizeaz─â, în afara elementelor prev─âzute la art. 17 ┼či art. 18 alin. (1), condi┼úiile în care urmeaz─â s─â se desf─â┼čoare misiunea, durata misiunii, identitatea ┼či sediul utilizatorului, precum ┼či cuantumul ┼či modalit─â┼úile remunera┼úiei salariatului temporar.

ART. 95

(1) Contractul de munc─â temporar─â se poate încheia ┼či pentru mai multe misiuni, cu respectarea termenului prev─âzut la art. 90 alin. (2).

(2) Agentul de munc─â temporar─â poate încheia cu salariatul temporar un contract de munc─â pe durat─â nedeterminat─â, situa┼úie în care în perioada dintre dou─â misiuni salariatul temporar se afl─â la dispozi┼úia agentului de munc─â temporar─â.

(3) Pentru fiecare nou─â misiune între p─âr┼úi se încheie un contract de munc─â temporar─â, în care vor fi precizate toate elementele prev─âzute la art. 94 alin. (2).

(4) Contractul de munc─â temporar─â înceteaz─â la terminarea misiunii pentru care a fost încheiat sau dac─â utilizatorul renun┼ú─â la serviciile sale înainte de încheierea misiunii, în condi┼úiile contractului de punere la dispozi┼úie.

ART. 96

(1) Pe toat─â durata misiunii salariatul temporar beneficiaz─â de salariul pl─âtit de agentul de munc─â temporar─â.

(2) Salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune se stabile┼čte prin negociere direct─â cu agentul de munc─â temporar─â ┼či nu poate fi mai mic decât salariul minim brut pe ┼úar─â garantat în plat─â.

(3) Agentul de munc─â temporar─â este cel care re┼úine ┼či vireaz─â toate contribu┼úiile ┼či impozitele datorate de salariatul temporar c─âtre bugetele statului ┼či pl─âte┼čte pentru acesta toate contribu┼úiile datorate în condi┼úiile legii.

(4) în cazul în care în termen de 15 zile calendaristice de la data la care obliga┼úiile privind plata salariului ┼či cele privind contribu┼úiile ┼či impozitele au devenit scadente ┼či exigibile, iar agentul de munc─â temporar─â nu le execut─â, ele vor fi pl─âtite de utilizator, în baza solicit─ârii salariatului temporar.

(5) Utilizatorul care a pl─âtit sumele datorate potrivit alin. (4) se subrog─â, pentru sumele pl─âtite, în drepturile salariatului temporar împotriva agentului de munc─â temporar─â.

ART. 97

Prin contractul de munc─â temporar─â se poate stabili o perioad─â de prob─â pentru realizarea misiunii, a c─ârei durat─â nu poate fi mai mare de:

a) dou─â zile lucr─âtoare, în cazul în care contractul de munc─â temporar─â este încheiat pentru o perioad─â mai mic─â sau egal─â cu o lun─â;

b) 5 zile lucr─âtoare, în cazul în care contractul de munc─â temporar─â este încheiat pentru o perioad─â cuprins─â între o lun─â ┼či 3 luni;

c) 15 zile lucr─âtoare, în cazul în care contractul de munc─â temporar─â este încheiat pentru o perioad─â cuprins─â între 3 ┼či 6 luni;

d) 20 de zile lucr─âtoare, în cazul în care contractul de munc─â temporar─â este încheiat pentru o perioad─â mai mare de 6 luni;

e) 30 de zile lucr─âtoare, în cazul salaria┼úilor încadra┼úi în func┼úii de conducere, pentru o durat─â a contractului de munc─â temporar─â mai mare de 6 luni.

ART. 98

(1) Pe parcursul misiunii utilizatorul r─âspunde pentru asigurarea condi┼úiilor de munc─â pentru salariatul temporar, în conformitate cu legisla┼úia în vigoare.

(2) Utilizatorul va notifica de îndat─â agentului de munc─â temporar─â orice accident de munc─â sau îmboln─âvire profesional─â de care a luat cuno┼čtin┼ú─â ┼či a c─ârei victim─â a fost un salariat temporar pus la dispozi┼úie de agentul de munc─â temporar─â.

ART. 99

(1) La încetarea misiunii salariatul temporar poate încheia cu utilizatorul un contract individual de munc─â.

(2) în cazul în care utilizatorul angajeaz─â, dup─â o misiune, un salariat temporar, durata misiunii efectuate se ia în calcul la stabilirea drepturilor salariale, precum ┼či a celorlalte drepturi prev─âzute de legisla┼úia muncii.

ART. 100

Agentul de munc─â temporar─â care concediaz─â salariatul temporar înainte de termenul prev─âzut în contractul de munc─â temporar─â, pentru alte motive decât cele disciplinare, are obliga┼úia de a respecta reglement─ârile legale privind încetarea contractului individual de munc─â pentru motive care nu ┼úin de persoana salariatului.

ART. 101

Cu excep┼úia dispozi┼úiilor speciale contrare, prev─âzute în prezentul capitol, dispozi┼úiile legale, prevederile regulamentelor interne, precum ┼či cele ale contractelor colective de munc─â aplicabile salaria┼úilor angaja┼úi cu contract individual de munc─â pe durat─â nedeterminat─â la utilizator se aplic─â în egal─â m─âsur─â ┼či salaria┼úilor temporari pe durata misiunii la acesta.

ART. 102

Agen┼úii de munc─â temporar─â nu percep nicio tax─â salaria┼úilor temporari în schimbul demersurilor în vederea recrut─ârii acestora de c─âtre utilizator sau pentru încheierea unui contract de munc─â temporar─â.


CAPITOLUL VIII

Contractul individual de muncă cu timp parţial


ART. 103

Salariatul cu frac┼úiune de norm─â este salariatul al c─ârui num─âr de ore normale de lucru, calculate s─âpt─âmânal sau ca medie lunar─â, este inferior num─ârului de ore normale de lucru al unui salariat cu norm─â întreag─â comparabil.

ART. 104

(1) Angajatorul poate încadra salaria┼úi cu frac┼úiune de norm─â prin contracte individuale de munc─â pe durat─â nedeterminat─â sau pe durat─â determinat─â, denumite contracte individuale de munc─â cu timp par┼úial.

(2) Contractul individual de munc─â cu timp par┼úial se încheie numai în form─â scris─â.

(3) Salariatul comparabil este salariatul cu norm─â întreag─â din aceea┼či unitate, care are acela┼či tip de contract individual de munc─â, presteaz─â aceea┼či activitate sau una similar─â cu cea a salariatului angajat cu contract individual de munc─â cu timp par┼úial, avându-se în vedere ┼či alte considerente, cum ar fi vechimea în munc─â ┼či calificarea/aptitudinile profesionale.

(4) Atunci când nu exist─â un salariat comparabil în aceea┼či unitate, se au în vedere dispozi┼úiile din contractul colectiv de munc─â aplicabil sau, în lipsa acestuia, reglement─ârile legale în domeniu.

ART. 105

(1) Contractul individual de munc─â cu timp par┼úial cuprinde, în afara elementelor prev─âzute la art. 17 alin. (3), urm─âtoarele:

a) durata muncii ┼či repartizarea programului de lucru;

b) condi┼úiile în care se poate modifica programul de lucru;

c) interdic┼úia de a efectua ore suplimentare, cu excep┼úia cazurilor de for┼ú─â major─â sau pentru alte lucr─âri urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înl─âtur─ârii consecin┼úelor acestora.

(2) în situa┼úia în care într-un contract individual de munc─â cu timp par┼úial nu sunt precizate elementele prev─âzute la alin. (1), contractul se consider─â a fi încheiat pentru norm─â întreag─â.

ART. 106

(1) Salariatul încadrat cu contract de munc─â cu timp par┼úial se bucur─â de drepturile salaria┼úilor cu norm─â întreag─â, în condi┼úiile prev─âzute de lege ┼či de contractele colective de munc─â aplicabile.

(2) Drepturile salariale se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.

ART. 107

(1) Angajatorul este obligat ca, în m─âsura în care este posibil, s─â ia în considerare cererile salaria┼úilor de a se transfera fie de la un loc de munc─â cu norm─â întreag─â la unul cu frac┼úiune de norm─â, fie de la un loc de munc─â cu frac┼úiune de norm─â la un loc de munc─â cu norm─â întreag─â sau de a-┼či m─âri programul de lucru, în cazul în care apare aceast─â oportunitate.

(2) Angajatorul este obligat s─â informeze la timp cu privire la apari┼úia unor locuri de munc─â cu frac┼úiune de norm─â sau cu norm─â întreag─â, pentru a facilita transferurile de la norm─â întreag─â la frac┼úiune de norm─â ┼či invers. Aceast─â informare se face printr-un anun┼ú afi┼čat la sediul angajatorului.

(3) O copie a anun┼úului prev─âzut la alin. (2) se transmite de îndat─â sindicatului sau reprezentan┼úilor salaria┼úilor.

(4) Angajatorul asigur─â, în m─âsura în care este posibil, accesul la locuri de munc─â cu frac┼úiune de norm─â la toate nivelurile.


CAPITOLUL IX

Munca la domiciliu


ART. 108

(1) Sunt considera┼úi salaria┼úi cu munca la domiciliu acei salaria┼úi care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribu┼úiile specifice func┼úiei pe care o de┼úin.

(2) în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salaria┼úii cu munca la domiciliu î┼či stabilesc singuri programul de lucru.

(3) Angajatorul este în drept s─â verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în condi┼úiile stabilite prin contractul individual de munc─â.

ART. 109

Contractul individual de munc─â la domiciliu se încheie numai în form─â scris─â ┼či con┼úine, în afara elementelor prev─âzute la art. 17 alin. (3), urm─âtoarele:

a) precizarea expres─â c─â salariatul lucreaz─â la domiciliu;

b) programul în cadrul c─âruia angajatorul este în drept s─â controleze activitatea salariatului s─âu ┼či modalitatea concret─â de realizare a controlului;

c) obliga┼úia angajatorului de a asigura transportul la ┼či de la domiciliul salariatului, dup─â caz, al materiilor prime ┼či materialelor pe care le utilizeaz─â în activitate, precum ┼či al produselor finite pe care le realizeaz─â.

ART. 110

(1) Salariatul cu munca la domiciliu se bucur─â de toate drepturile recunoscute prin lege ┼či prin contractele colective de munc─â aplicabile salaria┼úilor al c─âror loc de munc─â este la sediul angajatorului.

(2) Prin contractele colective de munc─â ┼či/sau prin contractele individuale de munc─â se pot stabili ┼či alte condi┼úii specifice privind munca la domiciliu, în conformitate cu legisla┼úia în vigoare.


TITLUL III

Timpul de munc─â ┼či timpul de odihn─â


CAPITOLUL I

Timpul de munc─â


SECŢIUNEA 1

Durata timpului de munc─â


ART. 111

Timpul de munc─â reprezint─â orice perioad─â în care salariatul presteaz─â munca, se afl─â la dispozi┼úia angajatorului ┼či îndepline┼čte sarcinile ┼či atribu┼úiile sale, conform prevederilor contractului individual de munc─â, contractului colectiv de munc─â aplicabil ┼či/sau ale legisla┼úiei în vigoare.

ART. 112

(1) Pentru salaria┼úii angaja┼úi cu norm─â întreag─â durata normal─â a timpului de munc─â este de 8 ore pe zi ┼či de 40 de ore pe s─âpt─âmân─â.

(2) în cazul tinerilor în vârst─â de pân─â la 18 ani durata timpului de munc─â este de 6 ore pe zi ┼či de 30 de ore pe s─âpt─âmân─â.

ART. 113

(1) Repartizarea timpului de munc─â în cadrul s─âpt─âmânii este, de regul─â, uniform─â, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu dou─â zile de repaus.

(2) în func┼úie de specificul unit─â┼úii sau al muncii prestate, se poate opta ┼či pentru o repartizare inegal─â a timpului de munc─â, cu respectarea duratei normale a timpului de munc─â de 40 de ore pe s─âpt─âmân─â.

ART. 114

(1) Durata maxim─â legal─â a timpului de munc─â nu poate dep─â┼či 48 de ore pe s─âpt─âmân─â, inclusiv orele suplimentare.

(2) Prin excep┼úie, durata timpului de munc─â, ce include ┼či orele suplimentare, poate fi prelungit─â peste 48 de ore pe s─âpt─âmân─â, cu condi┼úia ca media orelor de munc─â, calculat─â pe o perioad─â de referin┼ú─â de 4 luni calendaristice, s─â nu dep─â┼čeasc─â 48 de ore pe s─âpt─âmân─â.

(3) Pentru anumite activit─â┼úi sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munc─â aplicabil, se pot negocia, prin contractul colectiv de munc─â respectiv, perioade de referin┼ú─â mai mari de 4 luni, dar care s─â nu dep─â┼čeasc─â 6 luni.

(4) Sub rezerva respect─ârii reglement─ârilor privind protec┼úia s─ân─ât─â┼úii ┼či securit─â┼úii în munc─â a salaria┼úilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munc─â pot prevedea derog─âri de la durata perioadei de referin┼ú─â stabilite la alin. (3), dar pentru perioade de referin┼ú─â care în niciun caz s─â nu dep─â┼čeasc─â 12 luni.

(5) La stabilirea perioadelor de referin┼ú─â prev─âzute la alin. (2) - (4) nu se iau în calcul durata concediului de odihn─â anual ┼či situa┼úiile de suspendare a contractului individual de munc─â.

(6) Prevederile alin. (1) - (4) nu se aplic─â tinerilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

ART. 115

(1) Pentru anumite sectoare de activitate, unităţi sau profesii se poate stabili prin negocieri colective sau individuale ori prin acte normative specifice o durată zilnică a timpului de muncă mai mică sau mai mare de 8 ore.

(2) Durata zilnic─â a timpului de munc─â de 12 ore va fi urmat─â de o perioad─â de repaus de 24 de ore.

ART. 116

(1) Modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul s─âpt─âmânii de lucru de 40 de ore, precum ┼či în cadrul s─âpt─âmânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munc─â la nivelul angajatorului sau, în absen┼úa acestuia, va fi prev─âzut în regulamentul intern.

(2) Programul de lucru inegal poate func┼úiona numai dac─â este specificat expres în contractul individual de munc─â.

ART. 117

Programul de munc─â ┼či modul de repartizare a acestuia pe zile sunt aduse la cuno┼čtin┼ú─â salaria┼úilor ┼či sunt afi┼čate la sediul angajatorului.

ART. 118

(1) Angajatorul poate stabili programe individualizate de munc─â, cu acordul sau la solicitarea salariatului în cauz─â.

(2) Programele individualizate de munc─â presupun un mod de organizare flexibil a timpului de munc─â.

(3) Durata zilnic─â a timpului de munc─â este împ─âr┼úit─â în dou─â perioade: o perioad─â fix─â în care personalul se afl─â simultan la locul de munc─â ┼či o perioad─â variabil─â, mobil─â, în care salariatul î┼či alege orele de sosire ┼či de plecare, cu respectarea timpului de munc─â zilnic.

(4) Programul individualizat de munc─â poate func┼úiona numai cu respectarea dispozi┼úiilor art. 112 ┼či 114.

ART. 119

Angajatorul are obliga┼úia de a ┼úine eviden┼úa orelor de munc─â prestate de fiecare salariat ┼či de a supune controlului inspec┼úiei muncii aceast─â eviden┼ú─â ori de câte ori este solicitat.


SECŢIUNEA a 2-a

Munca suplimentar─â


ART. 120

(1) Munca prestat─â în afara duratei normale a timpului de munc─â s─âpt─âmânal, prev─âzut─â la art. 112, este considerat─â munc─â suplimentar─â.

(2) Munca suplimentar─â nu poate fi efectuat─â f─âr─â acordul salariatului, cu excep┼úia cazului de for┼ú─â major─â sau pentru lucr─âri urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înl─âtur─ârii consecin┼úelor unui accident.

ART. 121

(1) La solicitarea angajatorului salariaţii pot efectua muncă suplimentară, cu respectarea prevederilor art. 114 sau 115, după caz.

(2) Efectuarea muncii suplimentare peste limita stabilit─â potrivit prevederilor art. 114 sau 115, dup─â caz, este interzis─â, cu excep┼úia cazului de for┼ú─â major─â sau pentru alte lucr─âri urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înl─âtur─ârii consecin┼úelor unui accident.

ART. 122

(1) Munca suplimentar─â se compenseaz─â prin ore libere pl─âtite în urm─âtoarele 60 de zile calendaristice dup─â efectuarea acesteia.

(2) în aceste condi┼úii salariatul beneficiaz─â de salariul corespunz─âtor pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

(3) în perioadele de reducere a activit─â┼úii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere pl─âtite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în urm─âtoarele 12 luni.

ART. 123

(1) în cazul în care compensarea prin ore libere pl─âtite nu este posibil─â în termenul prev─âzut de art. 122 alin. (1) în luna urm─âtoare, munca suplimentar─â va fi pl─âtit─â salariatului prin ad─âugarea unui spor la salariu corespunz─âtor duratei acesteia.

(2) Sporul pentru munca suplimentar─â, acordat în condi┼úiile prev─âzute la alin. (1), se stabile┼čte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de munc─â sau, dup─â caz, al contractului individual de munc─â, ┼či nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baz─â.

ART. 124

Tinerii în vârst─â de pân─â la 18 ani nu pot presta munc─â suplimentar─â.


SECŢIUNEA a 3-a

Munca de noapte


ART. 125

(1) Munca prestat─â între orele 22,00 - 6,00 este considerat─â munc─â de noapte.

(2) Salariatul de noapte reprezint─â, dup─â caz:

a) salariatul care efectuează muncă de noapte cel puţin 3 ore din timpul său zilnic de lucru;

b) salariatul care efectueaz─â munc─â de noapte în propor┼úie de cel pu┼úin 30% din timpul s─âu lunar de lucru.

(3) Durata normal─â a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va dep─â┼či o medie de 8 ore pe zi, calculat─â pe o perioad─â de referin┼ú─â de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul s─âpt─âmânal.

(4) Durata normal─â a timpului de lucru pentru salaria┼úii de noapte a c─âror activitate se desf─â┼čoar─â în condi┼úii speciale sau deosebite de munc─â nu va dep─â┼či 8 ore pe parcursul oric─ârei perioade de 24 de ore decât în cazul în care majorarea acestei durate este prev─âzut─â în contractul colectiv de munc─â aplicabil ┼či numai în situa┼úia în care o astfel de prevedere nu contravine unor prevederi exprese stabilite în contractul colectiv de munc─â încheiat la nivel superior.

(5) în situa┼úia prev─âzut─â la alin. (4), angajatorul este obligat s─â acorde perioade de repaus compensatorii echivalente sau compensare în bani a orelor de noapte lucrate peste durata de 8 ore.

(6) Angajatorul care, în mod frecvent, utilizeaz─â munca de noapte este obligat s─â informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de munc─â.

ART. 126

Salariaţii de noapte beneficiază:

a) fie de program de lucru redus cu o or─â fa┼ú─â de durata normal─â a zilei de munc─â, pentru zilele în care efectueaz─â cel pu┼úin 3 ore de munc─â de noapte, f─âr─â ca aceasta s─â duc─â la sc─âderea salariului de baz─â;

b) fie de un spor pentru munca prestat─â în timpul nop┼úii de 25% din salariul de baz─â, dac─â timpul astfel lucrat reprezint─â cel pu┼úin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.

ART. 127

(1) Salaria┼úii care urmeaz─â s─â desf─â┼čoare munc─â de noapte în condi┼úiile art. 125 alin. (2) sunt supu┼či unui examen medical gratuit înainte de începerea activit─â┼úii ┼či, dup─â aceea, periodic.

(2) Condi┼úiile de efectuare a examenului medical ┼či periodicitatea acestuia se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin comun al ministrului muncii, familiei ┼či protec┼úiei sociale ┼či al ministrului s─ân─ât─â┼úii.

(3) Salaria┼úii care desf─â┼čoar─â munc─â de noapte ┼či au probleme de s─ân─âtate recunoscute ca având leg─âtur─â cu aceasta vor fi trecu┼úi la o munc─â de zi pentru care sunt ap┼úi.

ART. 128

(1) Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot presta munc─â de noapte.

(2) Femeile gravide, l─âuzele ┼či cele care al─âpteaz─â nu pot fi obligate s─â presteze munc─â de noapte.


SECŢIUNEA a 4-a

Norma de munc─â


ART. 129

Norma de munc─â exprim─â cantitatea de munc─â necesar─â pentru efectuarea opera┼úiunilor sau lucr─ârilor de c─âtre o persoan─â cu calificare corespunz─âtoare, care lucreaz─â cu intensitate normal─â, în condi┼úiile unor procese tehnologice ┼či de munc─â determinate. Norma de munc─â cuprinde timpul productiv, timpul pentru întreruperi impuse de desf─â┼čurarea procesului tehnologic, timpul pentru pauze legale în cadrul programului de munc─â.

ART. 130

Norma de munc─â se exprim─â, în func┼úie de caracteristicile procesului de produc┼úie sau de alte activit─â┼úi ce se normeaz─â, sub form─â de norme de timp, norme de produc┼úie, norme de personal, sfer─â de atribu┼úii sau sub alte forme corespunz─âtoare specificului fiec─ârei activit─â┼úi.

ART. 131

Normarea muncii se aplică tuturor categoriilor de salariaţi.

ART. 132

Normele de munc─â se elaboreaz─â de c─âtre angajator, conform normativelor în vigoare, sau, în cazul în care nu exist─â normative, normele de munc─â se elaboreaz─â de c─âtre angajator dup─â consultarea sindicatului reprezentativ ori, dup─â caz, a reprezentan┼úilor salaria┼úilor.


CAPITOLUL II

Repausuri periodice


ART. 133

Perioada de repaus reprezint─â orice perioad─â care nu este timp de munc─â.


SECŢIUNEA 1

Pauza de mas─â ┼či repausul zilnic


ART. 134

(1) în cazurile în care durata zilnic─â a timpului de munc─â este mai mare de 6 ore, salaria┼úii au dreptul la pauz─â de mas─â ┼či la alte pauze, în condi┼úiile stabilite prin contractul colectiv de munc─â aplicabil sau prin regulamentul intern.

(2) Tinerii în vârst─â de pân─â la 18 ani beneficiaz─â de o pauz─â de mas─â de cel pu┼úin 30 de minute, în cazul în care durata zilnic─â a timpului de munc─â este mai mare de 4 ore ┼či jum─âtate.

(3) Pauzele, cu excep┼úia dispozi┼úiilor contrare din contractul colectiv de munc─â aplicabil ┼či din regulamentul intern, nu se vor include în durata zilnic─â normal─â a timpului de munc─â.

ART. 135

(1) Salaria┼úii au dreptul între dou─â zile de munc─â la un repaus care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive.

(2) Prin excep┼úie, în cazul muncii în schimburi, acest repaus nu poate fi mai mic de 8 ore între schimburi.

ART. 136

(1) Munc─â în schimburi reprezint─â orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit c─âruia salaria┼úii se succed unul pe altul la acela┼či post de munc─â, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, ┼či care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realiz─ârii unei activit─â┼úi în intervale orare diferite în raport cu o perioad─â zilnic─â sau s─âpt─âmânal─â, stabilit─â prin contractul individual de munc─â.

(2) Salariat în schimburi reprezint─â orice salariat al c─ârui program de lucru se înscrie în cadrul programului de munc─â în schimburi.


SECŢIUNEA a 2-a

Repausul s─âpt─âmânal


ART. 137

(1) Repausul s─âpt─âmânal se acord─â în dou─â zile consecutive, de regul─â sâmb─âta ┼či duminica.

(2) în cazul în care repausul în zilele de sâmb─ât─â ┼či duminic─â ar prejudicia interesul public sau desf─â┼čurarea normal─â a activit─â┼úii, repausul s─âpt─âmânal poate fi acordat ┼či în alte zile stabilite prin contractul colectiv de munc─â aplicabil sau prin regulamentul intern.

(3) în situa┼úia prev─âzut─â la alin. (2) salaria┼úii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de munc─â sau, dup─â caz, prin contractul individual de munc─â.

(4) în situa┼úii de excep┼úie zilele de repaus s─âpt─âmânal sunt acordate cumulat, dup─â o perioad─â de activitate continu─â ce nu poate dep─â┼či 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de munc─â ┼či cu acordul sindicatului sau, dup─â caz, al reprezentan┼úilor salaria┼úilor.

(5) Salaria┼úii al c─âror repaus s─âpt─âmânal se acord─â în condi┼úiile alin. (4) au dreptul la dublul compensa┼úiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).

ART. 138

(1) în cazul unor lucr─âri urgente, a c─âror executare imediat─â este necesar─â pentru organizarea unor m─âsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înl─âturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instala┼úiilor sau cl─âdirilor unit─â┼úii, repausul s─âpt─âmânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea execut─ârii acestor lucr─âri.

(2) Salaria┼úii al c─âror repaus s─âpt─âmânal a fost suspendat în condi┼úiile alin. (1) au dreptul la dublul compensa┼úiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).


SECŢIUNEA a 3-a

S─ârb─âtorile legale


ART. 139

(1) Zilele de s─ârb─âtoare legal─â în care nu se lucreaz─â sunt:

- 1 ┼či 2 ianuarie;

- prima ┼či a doua zi de Pa┼čti;

- 1 mai;

- prima ┼či a doua zi de Rusalii;

- Adormirea Maicii Domnului;

- 1 decembrie;

- prima ┼či a doua zi de Cr─âciun;

- dou─â zile pentru fiecare dintre cele 3 s─ârb─âtori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele cre┼čtine, pentru persoanele apar┼úinând acestora.

(2) Acordarea zilelor libere se face de c─âtre angajator.

ART. 140

Prin hot─ârâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unit─â┼úile sanitare ┼či pentru cele de alimenta┼úie public─â, în scopul asigur─ârii asisten┼úei sanitare ┼či, respectiv, al aprovizion─ârii popula┼úiei cu produse alimentare de strict─â necesitate, a c─âror aplicare este obligatorie.

ART. 141

Prevederile art. 139 nu se aplic─â în locurile de munc─â în care activitatea nu poate fi întrerupt─â datorit─â caracterului procesului de produc┼úie sau specificului activit─â┼úii.

ART. 142

(1) Salaria┼úilor care lucreaz─â în unit─â┼úile prev─âzute la art. 140, precum ┼či la locurile de munc─â prev─âzute la art. 141 li se asigur─â compensarea cu timp liber corespunz─âtor în urm─âtoarele 30 de zile.

(2) în cazul în care, din motive justificate, nu se acord─â zile libere, salaria┼úii beneficiaz─â, pentru munca prestat─â în zilele de s─ârb─âtoare legal─â, de un spor la salariul de baz─â ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baz─â corespunz─âtor muncii prestate în programul normal de lucru.

ART. 143

Prin contractul colectiv de munc─â aplicabil se pot stabili ┼či alte zile libere.


CAPITOLUL III

Concediile


SECŢIUNEA 1

Concediul de odihn─â anual ┼či alte concedii ale salaria┼úilor


ART. 144

(1) Dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaţilor.

(2) Dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări.

ART. 145

(1) Durata minim─â a concediului de odihn─â anual este de 20 de zile lucr─âtoare.

(2) Durata efectiv─â a concediului de odihn─â anual se stabile┼čte în contractul individual de munc─â, cu respectarea legii ┼či a contractelor colective aplicabile, ┼či se acord─â propor┼úional cu activitatea prestat─â într-un an calendaristic.

(3) S─ârb─âtorile legale în care nu se lucreaz─â, precum ┼či zilele libere pl─âtite stabilite prin contractul colectiv de munc─â aplicabil nu sunt incluse în durata concediului de odihn─â anual.

ART. 146

(1) Concediul de odihn─â se efectueaz─â în fiecare an.

(2) Prin excep┼úie de la prevederile alin. (1), efectuarea concediului în anul urm─âtor este permis─â numai în cazurile expres prev─âzute de lege sau în cazurile prev─âzute în contractul colectiv de munc─â aplicabil.

(3) Angajatorul este obligat s─â acorde concediu, pân─â la sfâr┼čitul anului urm─âtor, tuturor salaria┼úilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihn─â la care aveau dreptul.

(4) Compensarea în bani a concediului de odihn─â neefectuat este permis─â numai în cazul încet─ârii contractului individual de munc─â.

ART. 147

(1) Salaria┼úii care lucreaz─â în condi┼úii grele, periculoase sau v─ât─âm─âtoare, nev─âz─âtorii, alte persoane cu handicap ┼či tinerii în vârst─â de pân─â la 18 ani beneficiaz─â de un concediu de odihn─â suplimentar de cel pu┼úin 3 zile lucr─âtoare.

(2) Num─ârul de zile lucr─âtoare aferent concediului de odihn─â suplimentar pentru categoriile de salaria┼úi prev─âzute la alin. (1) se stabile┼čte prin contractul colectiv de munc─â aplicabil ┼či va fi de cel pu┼úin 3 zile lucr─âtoare.

ART. 148

(1) Efectuarea concediului de odihn─â se realizeaz─â în baza unei program─âri colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, dup─â caz, a reprezentan┼úilor salaria┼úilor, pentru program─ârile colective, ori cu consultarea salariatului, pentru program─ârile individuale. Programarea se face pân─â la sfâr┼čitul anului calendaristic pentru anul urm─âtor.

(2) Prin program─ârile colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de 3 luni pe categorii de personal sau locuri de munc─â.

(3) Prin programare individual─â se poate stabili data efectu─ârii concediului sau, dup─â caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioad─â care nu poate fi mai mare de 3 luni.

(4) în cadrul perioadelor de concediu stabilite conform alin. (2) ┼či (3) salariatul poate solicita efectuarea concediului cu cel pu┼úin 60 de zile anterioare efectu─ârii acestuia.

(5) în cazul în care programarea concediilor se face frac┼úionat, angajatorul este obligat s─â stabileasc─â programarea astfel încât fiecare salariat s─â efectueze într-un an calendaristic cel pu┼úin 10 zile lucr─âtoare de concediu neîntrerupt.

ART. 149

Salariatul este obligat s─â efectueze în natur─â concediul de odihn─â în perioada în care a fost programat, cu excep┼úia situa┼úiilor expres prev─âzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat.

ART. 150

(1) Pentru perioada concediului de odihn─â salariatul beneficiaz─â de o indemniza┼úie de concediu, care nu poate fi mai mic─â decât salariul de baz─â, indemniza┼úiile ┼či sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiv─â, prev─âzute în contractul individual de munc─â.

(2) Indemniza┼úia de concediu de odihn─â reprezint─â media zilnic─â a drepturilor salariale prev─âzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicat─â cu num─ârul de zile de concediu.

(3) Indemniza┼úia de concediu de odihn─â se pl─âte┼čte de c─âtre angajator cu cel pu┼úin 5 zile lucr─âtoare înainte de plecarea în concediu.

ART. 151

(1) Concediul de odihn─â poate fi întrerupt, la cererea salariatului, pentru motive obiective.

(2) Angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihn─â în caz de for┼ú─â major─â sau pentru interese urgente care impun prezen┼úa salariatului la locul de munc─â. în acest caz angajatorul are obliga┼úia de a suporta toate cheltuielile salariatului ┼či ale familiei sale, necesare în vederea revenirii la locul de munc─â, precum ┼či eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii concediului de odihn─â.

ART. 152

(1) în cazul unor evenimente familiale deosebite, salaria┼úii au dreptul la zile libere pl─âtite, care nu se includ în durata concediului de odihn─â.

(2) Evenimentele familiale deosebite ┼či num─ârul zilelor libere pl─âtite sunt stabilite prin lege, prin contractul colectiv de munc─â aplicabil sau prin regulamentul intern.

ART. 153

(1) Pentru rezolvarea unor situaţii personale salariaţii au dreptul la concedii fără plată.

(2) Durata concediului f─âr─â plat─â se stabile┼čte prin contractul colectiv de munc─â aplicabil sau prin regulamentul intern.


SECŢIUNEA a 2-a

Concediile pentru formare profesional─â


ART. 154

(1) Salariaţii au dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională.

(2) Concediile pentru formare profesional─â se pot acorda cu sau f─âr─â plat─â.

ART. 155

(1) Concediile fără plată pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului, pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din iniţiativa sa.

(2) Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai dac─â absen┼úa salariatului ar prejudicia grav desf─â┼čurarea activit─â┼úii.

ART. 156

(1) Cererea de concediu f─âr─â plat─â pentru formare profesional─â trebuie s─â fie înaintat─â angajatorului cu cel pu┼úin o lun─â înainte de efectuarea acestuia ┼či trebuie s─â precizeze data de începere a stagiului de formare profesional─â, domeniul ┼či durata acestuia, precum ┼či denumirea institu┼úiei de formare profesional─â.

(2) Efectuarea concediului f─âr─â plat─â pentru formare profesional─â se poate realiza ┼či frac┼úionat în cursul unui an calendaristic, pentru sus┼úinerea examenelor de absolvire a unor forme de înv─â┼ú─âmânt sau pentru sus┼úinerea examenelor de promovare în anul urm─âtor în cadrul institu┼úiilor de înv─â┼ú─âmânt superior, cu respectarea condi┼úiilor stabilite la alin. (1).

ART. 157

(1) în cazul în care angajatorul nu ┼či-a respectat obliga┼úia de a asigura pe cheltuiala sa participarea unui salariat la formare profesional─â în condi┼úiile prev─âzute de lege, salariatul are dreptul la un concediu pentru formare profesional─â, pl─âtit de angajator, de pân─â la 10 zile lucr─âtoare sau de pân─â la 80 de ore.

(2) în situa┼úia prev─âzut─â la alin. (1) indemniza┼úia de concediu va fi stabilit─â conform art. 150.

(3) Perioada în care salariatul beneficiaz─â de concediul pl─âtit prev─âzut la alin. (1) se stabile┼čte de comun acord cu angajatorul. Cererea de concediu pl─âtit pentru formare profesional─â va fi înaintat─â angajatorului în condi┼úiile prev─âzute la art. 156 alin. (1).

ART. 158

Durata concediului pentru formare profesional─â nu poate fi dedus─â din durata concediului de odihn─â anual ┼či este asimilat─â unei perioade de munc─â efectiv─â în ceea ce prive┼čte drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.


TITLUL IV

Salarizarea


CAPITOLUL I

Dispoziţii generale


ART. 159

(1) Salariul reprezint─â contrapresta┼úia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munc─â.

(2) Pentru munca prestat─â în baza contractului individual de munc─â fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.

(3) La stabilirea ┼či la acordarea salariului este interzis─â orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexual─â, caracteristici genetice, vârst─â, apartenen┼ú─â na┼úional─â, ras─â, culoare, etnie, religie, op┼úiune politic─â, origine social─â, handicap, situa┼úie sau responsabilitate familial─â, apartenen┼ú─â ori activitate sindical─â.

ART. 160

Salariul cuprinde salariul de baz─â, indemniza┼úiile, sporurile, precum ┼či alte adaosuri.

ART. 161

Salariile se pl─âtesc înaintea oric─âror alte obliga┼úii b─âne┼čti ale angajatorilor.

ART. 162

(1) Nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de munc─â aplicabile.

(2) Salariul individual se stabile┼čte prin negocieri individuale între angajator ┼či salariat.

(3) Sistemul de salarizare a personalului din autorit─â┼úile ┼či institu┼úiile publice finan┼úate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigur─ârilor sociale de stat, bugetele locale ┼či bugetele fondurilor speciale se stabile┼čte prin lege, cu consultarea organiza┼úiilor sindicale reprezentative.

ART. 163

(1) Salariul este confiden┼úial, angajatorul având obliga┼úia de a lua m─âsurile necesare pentru asigurarea confiden┼úialit─â┼úii.

(2) în scopul promov─ârii intereselor ┼či ap─âr─ârii drepturilor salaria┼úilor, confiden┼úialitatea salariilor nu poate fi opus─â sindicatelor sau, dup─â caz, reprezentan┼úilor salaria┼úilor, în strict─â leg─âtur─â cu interesele acestora ┼či în rela┼úia lor direct─â cu angajatorul.


CAPITOLUL II

Salariul de baz─â minim brut pe ┼úar─â garantat în plat─â


ART. 164

(1) Salariul de baz─â minim brut pe ┼úar─â garantat în plat─â, corespunz─âtor programului normal de munc─â, se stabile┼čte prin hot─ârâre a Guvernului, dup─â consultarea sindicatelor ┼či a patronatelor. în cazul în care programul normal de munc─â este, potrivit legii, mai mic de 8 ore zilnic, salariul de baz─â minim brut orar se calculeaz─â prin raportarea salariului de baz─â minim brut pe ┼úar─â la num─ârul mediu de ore lunar potrivit programului legal de lucru aprobat.

(2) Angajatorul nu poate negocia ┼či stabili salarii de baz─â prin contractul individual de munc─â sub salariul de baz─â minim brut orar pe ┼úar─â.

(3) Angajatorul este obligat s─â garanteze în plat─â un salariu brut lunar cel pu┼úin egal cu salariul de baz─â minim brut pe ┼úar─â. Aceste dispozi┼úii se aplic─â ┼či în cazul în care salariatul este prezent la lucru, în cadrul programului, dar nu poate s─â î┼či desf─â┼čoare activitatea din motive neimputabile acestuia, cu excep┼úia grevei.

(4) Salariul de baz─â minim brut pe ┼úar─â garantat în plat─â este adus la cuno┼čtin┼úa salaria┼úilor prin grija angajatorului.

ART. 165

Pentru salaria┼úii c─ârora angajatorul, conform contractului colectiv sau individual de munc─â, le asigur─â hran─â, cazare sau alte facilit─â┼úi, suma în bani cuvenit─â pentru munca prestat─â nu poate fi mai mic─â decât salariul minim brut pe ┼úar─â prev─âzut de lege.


CAPITOLUL III

Plata salariului


ART. 166

(1) Salariul se pl─âte┼čte în bani cel pu┼úin o dat─â pe lun─â, la data stabilit─â în contractul individual de munc─â, în contractul colectiv de munc─â aplicabil sau în regulamentul intern, dup─â caz.

(2) Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar.

(3) Plata în natur─â a unei p─âr┼úi din salariu, în condi┼úiile stabilite la art. 165, este posibil─â numai dac─â este prev─âzut─â expres în contractul colectiv de munc─â aplicabil sau în contractul individual de munc─â.

(4) întârzierea nejustificat─â a pl─â┼úii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.

ART. 167

(1) Salariul se pl─âte┼čte direct titularului sau persoanei împuternicite de acesta.

(2) în caz de deces al salariatului, drepturile salariale datorate pân─â la data decesului sunt pl─âtite, în ordine, so┼úului supravie┼úuitor, copiilor majori ai defunctului sau p─ârin┼úilor acestuia. Dac─â nu exist─â niciuna dintre aceste categorii de persoane, drepturile salariale sunt pl─âtite altor mo┼čtenitori, în condi┼úiile dreptului comun.

ART. 168

(1) Plata salariului se dovede┼čte prin semnarea statelor de plat─â, precum ┼či prin orice alte documente justificative care demonstreaz─â efectuarea pl─â┼úii c─âtre salariatul îndrept─â┼úit.

(2) Statele de plat─â, precum ┼či celelalte documente justificative se p─âstreaz─â ┼či se arhiveaz─â de c─âtre angajator în acelea┼či condi┼úii ┼či termene ca în cazul actelor contabile, conform legii.

ART. 169

(1) Nicio re┼úinere din salariu nu poate fi operat─â, în afara cazurilor ┼či condi┼úiilor prev─âzute de lege.

(2) Re┼úinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dac─â datoria salariatului este scadent─â, lichid─â ┼či exigibil─â ┼či a fost constatat─â ca atare printr-o hot─ârâre judec─âtoreasc─â definitiv─â ┼či irevocabil─â.

(3) în cazul pluralit─â┼úii de creditori ai salariatului va fi respectat─â urm─âtoarea ordine:

a) obliga┼úiile de între┼úinere, conform Codului familiei;

b) contribu┼úiile ┼či impozitele datorate c─âtre stat;

c) daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;

d) acoperirea altor datorii.

(4) Re┼úinerile din salariu cumulate nu pot dep─â┼či în fiecare lun─â jum─âtate din salariul net.

ART. 170

Acceptarea f─âr─â rezerve a unei p─âr┼úi din drepturile salariale sau semnarea actelor de plat─â în astfel de situa┼úii nu poate avea semnifica┼úia unei renun┼ú─âri din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozi┼úiilor legale sau contractuale.

ART. 171

(1) Dreptul la ac┼úiune cu privire la drepturile salariale, precum ┼či cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obliga┼úiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.

(2) Termenul de prescrip┼úie prev─âzut la alin. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoa┼čtere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.


CAPITOLUL IV

Fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale


ART. 172

Constituirea ┼či utilizarea fondului de garantare pentru plata crean┼úelor salariale se vor reglementa prin lege special─â.


CAPITOLUL V

Protec┼úia drepturilor salaria┼úilor în cazul transferului întreprinderii, al unit─â┼úii sau al unor p─âr┼úi ale acesteia


ART. 173

(1) Salaria┼úii beneficiaz─â de protec┼úia drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii, al unit─â┼úii sau al unor p─âr┼úi ale acesteia c─âtre un alt angajator, potrivit legii.

(2) Drepturile ┼či obliga┼úiile cedentului, care decurg dintr-un contract sau raport de munc─â existent la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului.

(3) Transferul întreprinderii, al unit─â┼úii sau al unor p─âr┼úi ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere individual─â sau colectiv─â a salaria┼úilor de c─âtre cedent ori de c─âtre cesionar.

ART. 174

Cedentul ┼či cesionarul au obliga┼úia de a informa ┼či de a consulta, anterior transferului, sindicatul sau, dup─â caz, reprezentan┼úii salaria┼úilor cu privire la implica┼úiile juridice, economice ┼či sociale asupra salaria┼úilor, decurgând din transferul dreptului de proprietate.


TITLUL V

S─ân─âtatea ┼či securitatea în munc─â


CAPITOLUL I

Reguli generale


ART. 175

(1) Angajatorul are obliga┼úia s─â asigure securitatea ┼či s─ân─âtatea salaria┼úilor în toate aspectele legate de munc─â.

(2) Dac─â un angajator apeleaz─â la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu îl exonereaz─â de r─âspundere în acest domeniu.

(3) Obliga┼úiile salaria┼úilor în domeniul securit─â┼úii ┼či s─ân─ât─â┼úii în munc─â nu pot aduce atingere responsabilit─â┼úii angajatorului.

(4) M─âsurile privind securitatea ┼či s─ân─âtatea în munc─â nu pot s─â determine, în niciun caz, obliga┼úii financiare pentru salaria┼úi.

ART. 176

(1) Dispozi┼úiile prezentului titlu se completeaz─â cu dispozi┼úiile legii speciale, ale contractelor colective de munc─â aplicabile, precum ┼či cu normele ┼či normativele de protec┼úie a muncii.

(2) Normele ┼či normativele de protec┼úie a muncii pot stabili:

a) m─âsuri generale de protec┼úie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munc─â ┼či a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor;

b) măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi;

c) măsuri de protecţie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal;

d) dispozi┼úii referitoare la organizarea ┼či func┼úionarea unor organisme speciale de asigurare a securit─â┼úii ┼či s─ân─ât─â┼úii în munc─â.

ART. 177

(1) în cadrul propriilor responsabilit─â┼úi angajatorul va lua m─âsurile necesare pentru protejarea securit─â┼úii ┼či s─ân─ât─â┼úii salaria┼úilor, inclusiv pentru activit─â┼úile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare ┼či preg─âtire, precum ┼či pentru punerea în aplicare a organiz─ârii protec┼úiei muncii ┼či mijloacelor necesare acesteia.

(2) La adoptarea ┼či punerea în aplicare a m─âsurilor prev─âzute la alin. (1) se va ┼úine seama de urm─âtoarele principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;

b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

c) combaterea riscurilor la surs─â;

d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce prive┼čte proiectarea locurilor de munc─â ┼či alegerea echipamentelor ┼či metodelor de munc─â ┼či de produc┼úie, în vederea atenu─ârii, cu prec─âdere, a muncii monotone ┼či a muncii repetitive, precum ┼či a reducerii efectelor acestora asupra s─ân─ât─â┼úii;

e) luarea în considerare a evolu┼úiei tehnicii;

f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai pu┼úin periculos;

g) planificarea prevenirii;

h) adoptarea măsurilor de protecţie colectivă cu prioritate faţă de măsurile de protecţie individuală;

i) aducerea la cuno┼čtin┼úa salaria┼úilor a instruc┼úiunilor corespunz─âtoare.

ART. 178

(1) Angajatorul r─âspunde de organizarea activit─â┼úii de asigurare a s─ân─ât─â┼úii ┼či securit─â┼úii în munc─â.

(2) în cuprinsul regulamentelor interne sunt prev─âzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea ┼či s─ân─âtatea în munc─â.

(3) în elaborarea m─âsurilor de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â angajatorul se consult─â cu sindicatul sau, dup─â caz, cu reprezentan┼úii salaria┼úilor, precum ┼či cu comitetul de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â.

ART. 179

Angajatorul are obliga┼úia s─â asigure to┼úi salaria┼úii pentru risc de accidente de munc─â ┼či boli profesionale, în condi┼úiile legii.

ART. 180

(1) Angajatorul are obliga┼úia s─â organizeze instruirea angaja┼úilor s─âi în domeniul securit─â┼úii ┼či s─ân─ât─â┼úii în munc─â.

(2) Instruirea se realizeaz─â periodic, prin modalit─â┼úi specifice stabilite de comun acord de c─âtre angajator împreun─â cu comitetul de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â ┼či cu sindicatul sau, dup─â caz, cu reprezentan┼úii salaria┼úilor.

(3) Instruirea prev─âzut─â la alin. (2) se realizeaz─â obligatoriu în cazul noilor angaja┼úi, al celor care î┼či schimb─â locul de munc─â sau felul muncii ┼či al celor care î┼či reiau activitatea dup─â o întrerupere mai mare de 6 luni. în toate aceste cazuri instruirea se efectueaz─â înainte de începerea efectiv─â a activit─â┼úii.

(4) Instruirea este obligatorie ┼či în situa┼úia în care intervin modific─âri ale legisla┼úiei în domeniu.

ART. 181

(1) Locurile de munc─â trebuie s─â fie organizate astfel încât s─â garanteze securitatea ┼či s─ân─âtatea salaria┼úilor.

(2) Angajatorul trebuie s─â organizeze controlul permanent al st─ârii materialelor, utilajelor ┼či substan┼úelor folosite în procesul muncii, în scopul asigur─ârii s─ân─ât─â┼úii ┼či securit─â┼úii salaria┼úilor.

(3) Angajatorul r─âspunde pentru asigurarea condi┼úiilor de acordare a primului ajutor în caz de accidente de munc─â, pentru crearea condi┼úiilor de preîntâmpinare a incendiilor, precum ┼či pentru evacuarea salaria┼úilor în situa┼úii speciale ┼či în caz de pericol iminent.

ART. 182

(1) Pentru asigurarea securit─â┼úii ┼či s─ân─ât─â┼úii în munc─â institu┼úia abilitat─â prin lege poate dispune limitarea sau interzicerea fabric─ârii, comercializ─ârii, importului ori utiliz─ârii cu orice titlu a substan┼úelor ┼či preparatelor periculoase pentru salaria┼úi.

(2) Inspectorul de munc─â poate, cu avizul medicului de medicin─â a muncii, s─â impun─â angajatorului s─â solicite organismelor competente, contra cost, analize ┼či expertize asupra unor produse, substan┼úe sau preparate considerate a fi periculoase, pentru a cunoa┼čte compozi┼úia acestora ┼či efectele pe care le-ar putea produce asupra organismului uman.


CAPITOLUL II

Comitetul de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â


ART. 183

(1) La nivelul fiec─ârui angajator se constituie un comitet de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â, cu scopul de a asigura implicarea salaria┼úilor în elaborarea ┼či aplicarea deciziilor în domeniul protec┼úiei muncii.

(2) Comitetul de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â se constituie în cadrul persoanelor juridice din sectorul public, privat ┼či cooperatist, inclusiv cu capital str─âin, care desf─â┼čoar─â activit─â┼úi pe teritoriul României.

ART. 184

(1) Comitetul de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â se organizeaz─â la angajatorii persoane juridice la care sunt încadra┼úi cel pu┼úin 50 de salaria┼úi.

(2) în cazul în care condi┼úiile de munc─â sunt grele, v─ât─âm─âtoare sau periculoase, inspectorul de munc─â poate cere înfiin┼úarea acestor comitete ┼či pentru angajatorii la care sunt încadra┼úi mai pu┼úin de 50 de salaria┼úi.

(3) în cazul în care activitatea se desf─â┼čoar─â în unit─â┼úi dispersate teritorial, se pot înfiin┼úa mai multe comitete de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â. Num─ârul acestora se stabile┼čte prin contractul colectiv de munc─â aplicabil.

(4) Comitetul de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â coordoneaz─â m─âsurile de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â ┼či în cazul activit─â┼úilor care se desf─â┼čoar─â temporar, cu o durat─â mai mare de 3 luni.

(5) în situa┼úia în care nu se impune constituirea comitetului de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â, atribu┼úiile specifice ale acestuia vor fi îndeplinite de responsabilul cu protec┼úia muncii numit de angajator.

ART. 185

Componen┼úa, atribu┼úiile specifice ┼či func┼úionarea comitetului de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â sunt reglementate prin hot─ârâre a Guvernului.


CAPITOLUL III

Protecţia salariaţilor prin servicii medicale


ART. 186

Angajatorii au obligaţia să asigure accesul salariaţilor la serviciul medical de medicină a muncii.

ART. 187

(1) Serviciul medical de medicină a muncii poate fi un serviciu autonom organizat de angajator sau un serviciu asigurat de o asociaţie patronală.

(2) Durata muncii prestate de medicul de medicin─â a muncii se calculeaz─â în func┼úie de num─ârul de salaria┼úi ai angajatorului, potrivit legii.

ART. 188

(1) Medicul de medicin─â a muncii este un salariat, atestat în profesia sa potrivit legii, titular al unui contract de munc─â încheiat cu un angajator sau cu o asocia┼úie patronal─â.

(2) Medicul de medicin─â a muncii este independent în exercitarea profesiei sale.

ART. 189

(1) Sarcinile principale ale medicului de medicin─â a muncii constau în:

a) prevenirea accidentelor de munc─â ┼či a bolilor profesionale;

b) supravegherea efectiv─â a condi┼úiilor de igien─â ┼či s─ân─âtate în munc─â;

c) asigurarea controlului medical al salaria┼úilor atât la angajarea în munc─â, cât ┼či pe durata execut─ârii contractului individual de munc─â.

(2) în vederea realiz─ârii sarcinilor ce îi revin medicul de medicin─â a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de munc─â sau a felului muncii unor salaria┼úi, determinat─â de starea de s─ân─âtate a acestora.

(3) Medicul de medicin─â a muncii este membru de drept în comitetul de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â.

ART. 190

(1) Medicul de medicin─â a muncii stabile┼čte în fiecare an un program de activitate pentru îmbun─ât─â┼úirea mediului de munc─â din punct de vedere al s─ân─ât─â┼úii în munc─â pentru fiecare angajator.

(2) Elementele programului sunt specifice pentru fiecare angajator ┼či sunt supuse aviz─ârii comitetului de securitate ┼či s─ân─âtate în munc─â.

ART. 191

Prin lege special─â vor fi reglementate atribu┼úiile specifice, modul de organizare a activit─â┼úii, organismele de control, precum ┼či statutul profesional specific al medicilor de medicin─â a muncii.


TITLUL VI

Formarea profesional─â


CAPITOLUL I

Dispoziţii generale


ART. 192

(1) Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:

a) adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;

b) obţinerea unei calificări profesionale;

c) actualizarea cuno┼čtin┼úelor ┼či deprinderilor specifice postului ┼či locului de munc─â ┼či perfec┼úionarea preg─âtirii profesionale pentru ocupa┼úia de baz─â;

d) reconversia profesional─â determinat─â de restructur─âri socioeconomice;

e) dobândirea unor cuno┼čtin┼úe avansate, a unor metode ┼či procedee moderne, necesare pentru realizarea activit─â┼úilor profesionale;

f) prevenirea riscului ┼čomajului;

g) promovarea în munc─â ┼či dezvoltarea carierei profesionale.

(2) Formarea profesional─â ┼či evaluarea cuno┼čtin┼úelor se fac pe baza standardelor ocupa┼úionale.

ART. 193

Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:

a) participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară ori din străinătate;

b) stagii de adaptare profesional─â la cerin┼úele postului ┼či ale locului de munc─â;

c) stagii de practic─â ┼či specializare în ┼úar─â ┼či în str─âin─âtate;

d) ucenicie organizat─â la locul de munc─â;

e) formare individualizat─â;

f) alte forme de preg─âtire convenite între angajator ┼či salariat.

ART. 194

(1) Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează:

a) cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;

b) cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.

(2) Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesional─â, asigurat─â în condi┼úiile alin. (1), se suport─â de c─âtre angajatori.

ART. 195

(1) Angajatorul persoan─â juridic─â care are mai mult de 20 de salaria┼úi elaboreaz─â anual ┼či aplic─â planuri de formare profesional─â, cu consultarea sindicatului sau, dup─â caz, a reprezentan┼úilor salaria┼úilor.

(2) Planul de formare profesional─â elaborat conform prevederilor alin. (1) devine anex─â la contractul colectiv de munc─â încheiat la nivel de unitate.

(3) Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare profesională.

ART. 196

(1) Participarea la formarea profesională poate avea loc la iniţiativa angajatorului sau la iniţiativa salariatului.

(2) Modalitatea concret─â de formare profesional─â, drepturile ┼či obliga┼úiile p─âr┼úilor, durata form─ârii profesionale, precum ┼či orice alte aspecte legate de formarea profesional─â, inclusiv obliga┼úiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesional─â, se stabilesc prin acordul p─âr┼úilor ┼či fac obiectul unor acte adi┼úionale la contractele individuale de munc─â.

ART. 197

(1) în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesional─â este ini┼úiat─â de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceast─â participare sunt suportate de c─âtre acesta.

(2) Pe perioada participării la cursurile sau stagiile de formare profesională conform alin. (1), salariatul va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de toate drepturile salariale deţinute.

(3) Pe perioada particip─ârii la cursurile sau stagiile de formare profesional─â conform alin. (1), salariatul beneficiaz─â de vechime la acel loc de munc─â, aceast─â perioad─â fiind considerat─â stagiu de cotizare în sistemul asigur─ârilor sociale de stat.

ART. 198

(1) Salaria┼úii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesional─â, în condi┼úiile art. 197 alin. (1), nu pot avea ini┼úiativa încet─ârii contractului individual de munc─â pentru o perioad─â stabilit─â prin act adi┼úional.

(2) Durata obliga┼úiei salariatului de a presta munc─â în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesional─â, precum ┼či orice alte aspecte în leg─âtur─â cu obliga┼úiile salariatului, ulterioare form─ârii profesionale, se stabilesc prin act adi┼úional la contractul individual de munc─â.

(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.

(4) Obliga┼úia prev─âzut─â la alin. (3) revine ┼či salaria┼úilor care au fost concedia┼úi în perioada stabilit─â prin actul adi┼úional, pentru motive disciplinare, sau al c─âror contract individual de munc─â a încetat ca urmare a arest─ârii preventive pentru o perioad─â mai mare de 60 de zile, a condamn─ârii printr-o hot─ârâre judec─âtoreasc─â definitiv─â pentru o infrac┼úiune în leg─âtur─â cu munca lor, precum ┼či în cazul în care instan┼úa penal─â a pronun┼úat interdic┼úia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

ART. 199

(1) în cazul în care salariatul este cel care are ini┼úiativa particip─ârii la o form─â de preg─âtire profesional─â cu scoatere din activitate, angajatorul va analiza solicitarea salariatului împreun─â cu sindicatul sau, dup─â caz, cu reprezentan┼úii salaria┼úilor.

(2) Angajatorul va decide cu privire la cererea formulat─â de salariat potrivit alin. (1), în termen de 15 zile de la primirea solicit─ârii. Totodat─â angajatorul va decide cu privire la condi┼úiile în care va permite salariatului participarea la forma de preg─âtire profesional─â, inclusiv dac─â va suporta în totalitate sau în parte costul ocazionat de aceasta.

ART. 200

Salaria┼úii care au încheiat un act adi┼úional la contractul individual de munc─â cu privire la formarea profesional─â pot primi în afara salariului corespunz─âtor locului de munc─â ┼či alte avantaje în natur─â pentru formarea profesional─â.


CAPITOLUL II

Contracte speciale de formare profesional─â organizat─â de angajator


ART. 201

Sunt considerate contracte speciale de formare profesional─â contractul de calificare profesional─â ┼či contractul de adaptare profesional─â.

ART. 202

(1) Contractul de calificare profesional─â este cel în baza c─âruia salariatul se oblig─â s─â urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobândirea unei calific─âri profesionale.

(2) Pot încheia contracte de calificare profesional─â salaria┼úii cu vârsta minim─â de 16 ani împlini┼úi, care nu au dobândit o calificare sau au dobândit o calificare ce nu le permite men┼úinerea locului de munc─â la acel angajator.

(3) Contractul de calificare profesional─â se încheie pentru o durat─â cuprins─â între 6 luni ┼či 2 ani.

ART. 203

(1) Pot încheia contracte de calificare profesional─â numai angajatorii autoriza┼úi în acest sens de Ministerul Muncii, Familiei ┼či Protec┼úiei Sociale ┼či de Ministerul Educa┼úiei, Cercet─ârii, Tineretului ┼či Sportului.

(2) Procedura de autorizare, precum ┼či modul de atestare a calific─ârii profesionale se stabilesc prin lege special─â.

ART. 204

(1) Contractul de adaptare profesional─â se încheie în vederea adapt─ârii salaria┼úilor debutan┼úi la o func┼úie nou─â, la un loc de munc─â nou sau în cadrul unui colectiv nou.

(2) Contractul de adaptare profesional─â se încheie odat─â cu încheierea contractului individual de munc─â sau, dup─â caz, la debutul salariatului în func┼úia nou─â, la locul de munc─â nou sau în colectivul nou, în condi┼úiile legii.

ART. 205

(1) Contractul de adaptare profesional─â este un contract încheiat pe durat─â determinat─â, ce nu poate fi mai mare de un an.

(2) La expirarea termenului contractului de adaptare profesional─â salariatul poate fi supus unei evalu─âri în vederea stabilirii m─âsurii în care acesta poate face fa┼ú─â func┼úiei noi, locului de munc─â nou sau colectivului nou în care urmeaz─â s─â presteze munca.

ART. 206

(1) Formarea profesional─â la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale se face de c─âtre un formator.

(2) Formatorul este numit de angajator dintre salaria┼úii califica┼úi, cu o experien┼ú─â profesional─â de cel pu┼úin 2 ani în domeniul în care urmeaz─â s─â se realizeze formarea profesional─â.

(3) Un formator poate asigura formarea, în acela┼či timp, pentru cel mult 3 salaria┼úi.

(4) Exercitarea activit─â┼úii de formare profesional─â se include în programul normal de lucru al formatorului.

ART. 207

(1) Formatorul are obliga┼úia de a primi, de a ajuta, de a informa ┼či de a îndruma salariatul pe durata contractului special de formare profesional─â ┼či de a supraveghea îndeplinirea atribu┼úiilor de serviciu corespunz─âtoare postului ocupat de salariatul în formare.

(2) Formatorul asigur─â cooperarea cu alte organisme de formare ┼či particip─â la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesional─â.


CAPITOLUL III

Contractul de ucenicie la locul de munc─â


ART. 208

(1) Ucenicia la locul de munc─â se organizeaz─â în baza contractului de ucenicie.

(2) Contractul de ucenicie la locul de munc─â este contractul individual de munc─â de tip particular, în temeiul c─âruia:

a) angajatorul persoan─â juridic─â sau persoan─â fizic─â se oblig─â ca, în afara pl─â┼úii unui salariu, s─â asigure formarea profesional─â a ucenicului într-o meserie potrivit domeniului s─âu de activitate;

b) ucenicul se oblig─â s─â se formeze profesional ┼či s─â munceasc─â în subordinea angajatorului respectiv.

(3) Contractul de ucenicie la locul de munc─â se încheie pe durat─â determinat─â.

ART. 209

(1) Persoana încadrat─â în munc─â în baza unui contract de ucenicie are statut de ucenic.

(2) Ucenicul beneficiaz─â de dispozi┼úiile aplicabile celorlal┼úi salaria┼úi, în m─âsura în care ele nu sunt contrare celor specifice statutului s─âu.

ART. 210

Organizarea, desf─â┼čurarea ┼či controlul activit─â┼úii de ucenicie se reglementeaz─â prin lege special─â.


TITLUL VII

Dialogul social


CAPITOLUL I

Dispoziţii generale


ART. 211

Pentru asigurarea climatului de stabilitate ┼či pace social─â, prin lege sunt reglementate modalit─â┼úile de consult─âri ┼či dialog permanent între partenerii sociali.

ART. 212

(1) Consiliul Economic ┼či Social este institu┼úie public─â de interes na┼úional, tripartit─â, autonom─â, constituit─â în scopul realiz─ârii dialogului tripartit la nivel na┼úional.

(2) Organizarea ┼či func┼úionarea Consiliului Economic ┼či Social se stabilesc prin lege special─â.

ART. 213

în cadrul ministerelor ┼či prefecturilor func┼úioneaz─â, în condi┼úiile legii, comisii de dialog social, cu caracter consultativ, între administra┼úia public─â, sindicate ┼či patronat.


CAPITOLUL II

Sindicatele


ART. 214

(1) Sindicatele, federa┼úiile ┼či confedera┼úiile sindicale, denumite în continuare organiza┼úii sindicale, sunt constituite de c─âtre salaria┼úi pe baza dreptului de liber─â asociere, în scopul promov─ârii intereselor lor profesionale, economice ┼či sociale, precum ┼či al ap─âr─ârii drepturilor individuale ┼či colective ale acestora prev─âzute în contractele colective ┼či individuale de munc─â sau în acordurile colective de munc─â ┼či raporturile de serviciu, precum ┼či în legisla┼úia na┼úional─â, în pactele, tratatele ┼či conven┼úiile interna┼úionale la care România este parte.

(2) Constituirea, organizarea ┼či func┼úionarea sindicatelor se reglementeaz─â prin lege.

ART. 215

Sindicatele particip─â prin reprezentan┼úii proprii, în condi┼úiile legii, la negocierea ┼či încheierea contractelor colective de munc─â, la tratative sau acorduri cu autorit─â┼úile publice ┼či cu patronatele, precum ┼či în structurile specifice dialogului social.

ART. 216

Sindicatele se pot asocia în mod liber, în condi┼úiile legii, în federa┼úii, confedera┼úii sau uniuni teritoriale.

ART. 217

Exerci┼úiul dreptului sindical al salaria┼úilor este recunoscut la nivelul tuturor angajatorilor, cu respectarea drepturilor ┼či libert─â┼úilor garantate prin Constitu┼úie ┼či în conformitate cu dispozi┼úiile prezentului cod ┼či ale legilor speciale.

ART. 218

(1) Este interzis─â orice interven┼úie a autorit─â┼úilor publice de natur─â a limita drepturile sindicale sau a împiedica exercitarea lor legal─â.

(2) Este interzis, de asemenea, orice act de ingerin┼ú─â al patronilor sau al organiza┼úiilor patronale, fie direct, fie prin reprezentan┼úii sau membrii lor, în constituirea organiza┼úiilor sindicale sau în exercitarea drepturilor lor.

ART. 219

La cererea membrilor lor, sindicatele pot s─â îi reprezinte pe ace┼čtia în cadrul conflictelor de munc─â, în condi┼úiile legii.

ART. 220

(1) Reprezentan┼úilor ale┼či în organele de conducere ale sindicatelor li se asigur─â protec┼úia legii contra oric─âror forme de condi┼úionare, constrângere sau limitare a exercit─ârii func┼úiilor lor.

(2) Pe toat─â durata exercit─ârii mandatului, reprezentan┼úii ale┼či în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concedia┼úi pentru motive ce ┼úin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salaria┼úii din unitate.

(3) Alte m─âsuri de protec┼úie a celor ale┼či în organele de conducere ale sindicatelor sunt prev─âzute în legi speciale ┼či în contractul colectiv de munc─â aplicabil.


CAPITOLUL III

Reprezentanţii salariaţilor


ART. 221

(1) La angajatorii la care sunt încadra┼úi mai mult de 20 de salaria┼úi ┼či la care nu sunt constituite organiza┼úii sindicale reprezentative conform legii, interesele salaria┼úilor pot fi promovate ┼či ap─ârate de reprezentan┼úii lor, ale┼či ┼či mandata┼úi special în acest scop.

(2) Reprezentan┼úii salaria┼úilor sunt ale┼či în cadrul adun─ârii generale a salaria┼úilor, cu votul a cel pu┼úin jum─âtate din num─ârul total al salaria┼úilor.

(3) Reprezentan┼úii salaria┼úilor nu pot s─â desf─â┼čoare activit─â┼úi ce sunt recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor.

ART. 222

(1) Pot fi ale┼či ca reprezentan┼úi ai salaria┼úilor salaria┼úii care au capacitate deplin─â de exerci┼úiu.

(2) Num─ârul de reprezentan┼úi ale┼či ai salaria┼úilor se stabile┼čte de comun acord cu angajatorul, în raport cu num─ârul de salaria┼úi ai acestuia.

(3) Durata mandatului reprezentanţilor salariaţilor nu poate fi mai mare de 2 ani.

ART. 223

Reprezentanţii salariaţilor au următoarele atribuţii principale:

a) s─â urm─âreasc─â respectarea drepturilor salaria┼úilor, în conformitate cu legisla┼úia în vigoare, cu contractul colectiv de munc─â aplicabil, cu contractele individuale de munc─â ┼či cu regulamentul intern;

b) s─â participe la elaborarea regulamentului intern;

c) s─â promoveze interesele salaria┼úilor referitoare la salariu, condi┼úii de munc─â, timp de munc─â ┼či timp de odihn─â, stabilitate în munc─â, precum ┼či orice alte interese profesionale, economice ┼či sociale legate de rela┼úiile de munc─â;

d) s─â sesizeze inspectoratul de munc─â cu privire la nerespectarea dispozi┼úiilor legale ┼či ale contractului colectiv de munc─â aplicabil;

e) s─â negocieze contractul colectiv de munc─â, în condi┼úiile legii.

ART. 224

Atribu┼úiile reprezentan┼úilor salaria┼úilor, modul de îndeplinire a acestora, precum ┼či durata ┼či limitele mandatului lor se stabilesc în cadrul adun─ârii generale a salaria┼úilor, în condi┼úiile legii.

ART. 225

Num─ârul de ore în cadrul programului normal de lucru pentru reprezentan┼úii salaria┼úilor destinat în vederea îndeplinirii mandatului pe care l-au primit se stabile┼čte prin contractul colectiv de munc─â aplicabil sau, în lipsa acestuia, prin negociere direct─â cu conducerea unit─â┼úii.

ART. 226

Pe toat─â durata exercit─ârii mandatului, reprezentan┼úii salaria┼úilor nu pot fi concedia┼úi pentru motive ce ┼úin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salaria┼úi.


CAPITOLUL IV

Patronatul


ART. 227

(1) Patronatele, denumite ┼či organiza┼úii de angajatori, constituite în condi┼úiile legii, sunt organiza┼úii ale angajatorilor, autonome, f─âr─â caracter politic, înfiin┼úate ca persoane juridice de drept privat, f─âr─â scop patrimonial.

(2) Angajatorii se pot asocia în federa┼úii ┼či/sau confedera┼úii ori alte structuri asociative, conform legii.

ART. 228

Constituirea, organizarea ┼či func┼úionarea patronatelor, precum ┼či exercitarea drepturilor ┼či obliga┼úiilor acestora sunt reglementate prin lege special─â.


TITLUL VIII

Contractele colective de munc─â


ART. 229

(1) Contractul colectiv de munc─â este conven┼úia încheiat─â în form─â scris─â între angajator sau organiza┼úia patronal─â, de o parte, ┼či salaria┼úi, reprezenta┼úi prin sindicate ori în alt mod prev─âzut de lege, de cealalt─â parte, prin care se stabilesc clauze privind condi┼úiile de munc─â, salarizarea, precum ┼či alte drepturi ┼či obliga┼úii ce decurg din raporturile de munc─â.

(2) Negocierea colectiv─â la nivel de unitate este obligatorie, cu excep┼úia cazului în care angajatorul are încadra┼úi mai pu┼úin de 21 de salaria┼úi.

(3) La negocierea clauzelor ┼či la încheierea contractelor colective de munc─â p─âr┼úile sunt egale ┼či libere.

(4) Contractele colective de munc─â, încheiate cu respectarea dispozi┼úiilor legale, constituie legea p─âr┼úilor.

ART. 230

P─âr┼úile, reprezentarea acestora, precum ┼či procedura de negociere ┼či de încheiere a contractelor colective de munc─â sunt stabilite potrivit legii.


TITLUL IX

Conflictele de munc─â


CAPITOLUL I

Dispoziţii generale


ART. 231

Prin conflicte de munc─â se în┼úelege conflictele dintre salaria┼úi ┼či angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desf─â┼čurarea raporturilor de munc─â.

ART. 232

Procedura de solu┼úionare a conflictelor de munc─â se stabile┼čte prin lege special─â.


CAPITOLUL II

Greva


ART. 233

Salaria┼úii au dreptul la grev─â pentru ap─ârarea intereselor profesionale, economice ┼či sociale.

ART. 234

(1) Greva reprezint─â încetarea voluntar─â ┼či colectiv─â a lucrului de c─âtre salaria┼úi.

(2) Participarea salaria┼úilor la grev─â este liber─â. Niciun salariat nu poate fi constrâns s─â participe sau s─â nu participe la o grev─â.

(3) Limitarea sau interzicerea dreptului la grev─â poate interveni numai în cazurile ┼či pentru categoriile de salaria┼úi prev─âzute expres de lege.

ART. 235

Participarea la grev─â, precum ┼či organizarea acesteia cu respectarea legii nu reprezint─â o înc─âlcare a obliga┼úiilor salaria┼úilor ┼či nu pot avea drept consecin┼ú─â sanc┼úionarea disciplinar─â a salaria┼úilor grevi┼čti sau a organizatorilor grevei.

ART. 236

Modul de exercitare a dreptului de grev─â, organizarea, declan┼čarea ┼či desf─â┼čurarea grevei, procedurile prealabile declan┼č─ârii grevei, suspendarea ┼či încetarea grevei, precum ┼či orice alte aspecte legate de grev─â se reglementeaz─â prin lege special─â.


TITLUL X

Inspecţia Muncii


ART. 237

Aplicarea reglement─ârilor generale ┼či speciale în domeniul rela┼úiilor de munc─â, securit─â┼úii ┼či s─ân─ât─â┼úii în munc─â este supus─â controlului Inspec┼úiei Muncii, ca organism specializat al administra┼úiei publice centrale, cu personalitate juridic─â, în subordinea Ministerului Muncii, Familiei ┼či Protec┼úiei Sociale.

ART. 238

Inspec┼úia Muncii are în subordine inspectoratele teritoriale de munc─â, organizate în fiecare jude┼ú ┼či în municipiul Bucure┼čti.

ART. 239

înfiin┼úarea ┼či organizarea Inspec┼úiei Muncii sunt reglementate prin lege special─â.

ART. 240

Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de control, în cazul controalelor care au ca obiectiv depistarea muncii f─âr─â forme legale, inspectorii de munc─â vor completa registrul unic de control dup─â efectuarea controlului.


TITLUL XI

R─âspunderea juridic─â


CAPITOLUL I

Regulamentul intern


ART. 241

Regulamentul intern se întocme┼čte de c─âtre angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentan┼úilor salaria┼úilor, dup─â caz.

ART. 242

Regulamentul intern cuprinde cel puţin următoarele categorii de dispoziţii:

a) reguli privind protec┼úia, igiena ┼či securitatea în munc─â în cadrul unit─â┼úii;

b) reguli privind respectarea principiului nediscrimin─ârii ┼či al înl─âtur─ârii oric─ârei forme de înc─âlcare a demnit─â┼úii;

c) drepturile ┼či obliga┼úiile angajatorului ┼či ale salaria┼úilor;

d) procedura de soluţionare a cererilor sau a reclamaţiilor individuale ale salariaţilor;

e) reguli concrete privind disciplina muncii în unitate;

f) abaterile disciplinare ┼či sanc┼úiunile aplicabile;

g) reguli referitoare la procedura disciplinar─â;

h) modalităţile de aplicare a altor dispoziţii legale sau contractuale specifice;

i) criteriile ┼či procedurile de evaluare profesional─â a salaria┼úilor.

ART. 243

(1) Regulamentul intern se aduce la cuno┼čtin┼úa salaria┼úilor prin grija angajatorului ┼či î┼či produce efectele fa┼ú─â de salaria┼úi din momentul încuno┼čtin┼ú─ârii acestora.

(2) Obliga┼úia de informare a salaria┼úilor cu privire la con┼úinutul regulamentului intern trebuie îndeplinit─â de angajator.

(3) Modul concret de informare a fiec─ârui salariat cu privire la con┼úinutul regulamentului intern se stabile┼čte prin contractul colectiv de munc─â aplicabil sau, dup─â caz, prin con┼úinutul regulamentului intern.

(4) Regulamentul intern se afi┼čeaz─â la sediul angajatorului.

ART. 244

Orice modificare ce intervine în con┼úinutul regulamentului intern este supus─â procedurilor de informare prev─âzute la art. 243.

ART. 245

(1) Orice salariat interesat poate sesiza angajatorul cu privire la dispozi┼úiile regulamentului intern, în m─âsura în care face dovada înc─âlc─ârii unui drept al s─âu.

(2) Controlul legalit─â┼úii dispozi┼úiilor cuprinse în regulamentul intern este de competen┼úa instan┼úelor judec─âtore┼čti, care pot fi sesizate în termen de 30 de zile de la data comunic─ârii de c─âtre angajator a modului de solu┼úionare a sesiz─ârii formulate potrivit alin. (1).

ART. 246

(1) întocmirea regulamentului intern la nivelul fiec─ârui angajator se realizeaz─â în termen de 60 de zile de la data intr─ârii în vigoare a prezentului cod.

(2) în cazul angajatorilor înfiin┼úa┼úi dup─â intrarea în vigoare a prezentului cod, termenul de 60 de zile prev─âzut la alin. (1) începe s─â curg─â de la data dobândirii personalit─â┼úii juridice.


CAPITOLUL II

R─âspunderea disciplinar─â


ART. 247

(1) Angajatorul dispune de prerogativ─â disciplinar─â, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sanc┼úiuni disciplinare salaria┼úilor s─âi ori de câte ori constat─â c─â ace┼čtia au s─âvâr┼čit o abatere disciplinar─â.

(2) Abaterea disciplinar─â este o fapt─â în leg─âtur─â cu munca ┼či care const─â într-o ac┼úiune sau inac┼úiune s─âvâr┼čit─â cu vinov─â┼úie de c─âtre salariat, prin care acesta a înc─âlcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munc─â sau contractul colectiv de munc─â aplicabil, ordinele ┼či dispozi┼úiile legale ale conduc─âtorilor ierarhici.

ART. 248

(1) Sanc┼úiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul s─âvâr┼če┼čte o abatere disciplinar─â sunt:

a) avertismentul scris;

b) retrogradarea din func┼úie, cu acordarea salariului corespunz─âtor func┼úiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durat─â ce nu poate dep─â┼či 60 de zile;

c) reducerea salariului de baz─â pe o durat─â de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;

d) reducerea salariului de baz─â ┼či/sau, dup─â caz, ┼či a indemniza┼úiei de conducere pe o perioad─â de 1 - 3 luni cu 5 - 10%;

e) desfacerea disciplinar─â a contractului individual de munc─â.

(2) în cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege special─â, se stabile┼čte un alt regim sanc┼úionator, va fi aplicat acesta.

(3) Sanc┼úiunea disciplinar─â se radiaz─â de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dac─â salariatului nu i se aplic─â o nou─â sanc┼úiune disciplinar─â în acest termen. Radierea sanc┼úiunilor disciplinare se constat─â prin decizie a angajatorului emis─â în form─â scris─â.

ART. 249

(1) Amenzile disciplinare sunt interzise.

(2) Pentru aceea┼či abatere disciplinar─â se poate aplica numai o singur─â sanc┼úiune.

ART. 250

Angajatorul stabile┼čte sanc┼úiunea disciplinar─â aplicabil─â în raport cu gravitatea abaterii disciplinare s─âvâr┼čite de salariat, avându-se în vedere urm─âtoarele:

a) împrejur─ârile în care fapta a fost s─âvâr┼čit─â;

b) gradul de vinovăţie a salariatului;

c) consecinţele abaterii disciplinare;

d) comportarea general─â în serviciu a salariatului;

e) eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

ART. 251

(1) Sub sanc┼úiunea nulit─â┼úii absolute, nicio m─âsur─â, cu excep┼úia celei prev─âzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispus─â mai înainte de efectuarea unei cercet─âri disciplinare prealabile.

(2) în vederea desf─â┼čur─ârii cercet─ârii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicit─â de c─âtre angajator s─â realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora ┼či locul întrevederii.

(3) Neprezentarea salariatului la convocarea f─âcut─â în condi┼úiile prev─âzute la alin. (2) f─âr─â un motiv obiectiv d─â dreptul angajatorului s─â dispun─â sanc┼úionarea, f─âr─â efectuarea cercet─ârii disciplinare prealabile.

(4) în cursul cercet─ârii disciplinare prealabile salariatul are dreptul s─â formuleze ┼či s─â sus┼úin─â toate ap─âr─ârile în favoarea sa ┼či s─â ofere persoanei împuternicite s─â realizeze cercetarea toate probele ┼či motiva┼úiile pe care le consider─â necesare, precum ┼či dreptul s─â fie asistat, la cererea sa, de c─âtre un reprezentant al sindicatului al c─ârui membru este.

ART. 252

(1) Angajatorul dispune aplicarea sanc┼úiunii disciplinare printr-o decizie emis─â în form─â scris─â, în termen de 30 de zile calendaristice de la data lu─ârii la cuno┼čtin┼ú─â despre s─âvâr┼čirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data s─âvâr┼čirii faptei.

(2) Sub sanc┼úiunea nulit─â┼úii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinar─â;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de munc─â sau contractul colectiv de munc─â aplicabil care au fost înc─âlcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înl─âturate ap─âr─ârile formulate de salariat în timpul cercet─ârii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condi┼úiile prev─âzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuat─â cercetarea;

d) temeiul de drept în baza c─âruia sanc┼úiunea disciplinar─â se aplic─â;

e) termenul în care sanc┼úiunea poate fi contestat─â;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

(3) Decizia de sanc┼úionare se comunic─â salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii ┼či produce efecte de la data comunic─ârii.

(4) Comunicarea se pred─â personal salariatului, cu semn─âtur─â de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandat─â, la domiciliul sau re┼čedin┼úa comunicat─â de acesta.

(5) Decizia de sanc┼úionare poate fi contestat─â de salariat la instan┼úele judec─âtore┼čti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunic─ârii.


CAPITOLUL III

R─âspunderea patrimonial─â


ART. 253

(1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor ┼či principiilor r─âspunderii civile contractuale, s─â îl desp─âgubeasc─â pe salariat în situa┼úia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obliga┼úiilor de serviciu sau în leg─âtur─â cu serviciul.

(2) în cazul în care angajatorul refuz─â s─â îl desp─âgubeasc─â pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instan┼úelor judec─âtore┼čti competente.

(3) Angajatorul care a pl─âtit desp─âgubirea î┼či va recupera suma aferent─â de la salariatul vinovat de producerea pagubei, în condi┼úiile art. 254 ┼či urm─âtoarele.

ART. 254

(1) Salaria┼úii r─âspund patrimonial, în temeiul normelor ┼či principiilor r─âspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina ┼či în leg─âtur─â cu munca lor.

(2) Salaria┼úii nu r─âspund de pagubele provocate de for┼úa major─â sau de alte cauze neprev─âzute care nu puteau fi înl─âturate ┼či nici de pagubele care se încadreaz─â în riscul normal al serviciului.

(3) în situa┼úia în care angajatorul constat─â c─â salariatul s─âu a provocat o pagub─â din vina ┼či în leg─âtur─â cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o not─â de constatare ┼či evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul p─âr┼úilor, într-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunic─ârii.

(4) Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul p─âr┼úilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

ART. 255

(1) Când paguba a fost produs─â de mai mul┼úi salaria┼úi, cuantumul r─âspunderii fiec─âruia se stabile┼čte în raport cu m─âsura în care a contribuit la producerea ei.

(2) Dac─â m─âsura în care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinat─â, r─âspunderea fiec─âruia se stabile┼čte propor┼úional cu salariul s─âu net de la data constat─ârii pagubei ┼či, atunci când este cazul, ┼či în func┼úie de timpul efectiv lucrat de la ultimul s─âu inventar.

ART. 256

(1) Salariatul care a încasat de la angajator o sum─â nedatorat─â este obligat s─â o restituie.

(2) Dac─â salariatul a primit bunuri care nu i se cuveneau ┼či care nu mai pot fi restituite în natur─â sau dac─â acestuia i s-au prestat servicii la care nu era îndrept─â┼úit, este obligat s─â suporte contravaloarea lor. Contravaloarea bunurilor sau serviciilor în cauz─â se stabile┼čte potrivit valorii acestora de la data pl─â┼úii.

ART. 257

(1) Suma stabilit─â pentru acoperirea daunelor se re┼úine în rate lunare din drepturile salariale care se cuvin persoanei în cauz─â din partea angajatorului la care este încadrat─â în munc─â.

(2) Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, f─âr─â a putea dep─â┼či împreun─â cu celelalte re┼úineri pe care le-ar avea cel în cauz─â jum─âtate din salariul respectiv.

ART. 258

(1) în cazul în care contractul individual de munc─â înceteaz─â înainte ca salariatul s─â îl fi desp─âgubit pe angajator ┼či cel în cauz─â se încadreaz─â la un alt angajator ori devine func┼úionar public, re┼úinerile din salariu se fac de c─âtre noul angajator sau noua institu┼úie ori autoritate public─â, dup─â caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de c─âtre angajatorul p─âgubit.

(2) Dac─â persoana în cauz─â nu s-a încadrat în munc─â la un alt angajator, în temeiul unui contract individual de munc─â ori ca func┼úionar public, acoperirea daunei se va face prin urm─ârirea bunurilor sale, în condi┼úiile Codului de procedur─â civil─â.

ART. 259

în cazul în care acoperirea prejudiciului prin re┼úineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rat─â de re┼úineri, angajatorul se poate adresa executorului judec─âtoresc în condi┼úiile Codului de procedur─â civil─â.


CAPITOLUL IV

Răspunderea contravenţională


ART. 260

(1) Constituie contraven┼úie ┼či se sanc┼úioneaz─â astfel urm─âtoarele fapte:

a) nerespectarea dispozi┼úiilor privind garantarea în plat─â a salariului minim brut pe ┼úar─â, cu amend─â de la 300 lei la 2.000 lei;

b) înc─âlcarea de c─âtre angajator a prevederilor art. 34 alin. (5), cu amend─â de la 300 lei la 1.000 lei;

c) împiedicarea sau obligarea, prin amenin┼ú─âri ori prin violen┼úe, a unui salariat sau a unui grup de salaria┼úi s─â participe la grev─â ori s─â munceasc─â în timpul grevei, cu amend─â de la 1.500 lei la 3.000 lei;

d) stipularea în contractul individual de munc─â a unor clauze contrare dispozi┼úiilor legale, cu amend─â de la 2.000 lei la 5.000 lei;

e) primirea la munc─â a pân─â la 5 persoane f─âr─â încheierea unui contract individual de munc─â, potrivit art. 16 alin. (1), cu amend─â de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoan─â identificat─â;

f) prestarea muncii de c─âtre o persoan─â f─âr─â încheierea unui contract individual de munc─â, cu amend─â de la 500 lei la 1.000 lei;

g) înc─âlcarea de c─âtre angajator a prevederilor art. 139 ┼či 142, cu amend─â de la 5.000 lei la 10.000 lei;

h) înc─âlcarea obliga┼úiei prev─âzute la art. 140, cu amend─â de la 5.000 lei la 20.000 lei;

i) nerespectarea dispoziţiilor privind munca suplimentară, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;

j) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea repausului s─âpt─âmânal, cu amend─â de la 1.500 lei la 3.000 lei;

k) neacordarea indemniza┼úiei prev─âzute la art. 53 alin. (1), în cazul în care angajatorul î┼či întrerupe temporar activitatea cu men┼úinerea raporturilor de munc─â, cu amend─â de la 1.500 lei la 5.000 lei;

l) înc─âlcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte, cu amend─â de la 1.500 lei la 3.000 lei;

m) înc─âlcarea de c─âtre angajator a obliga┼úiei prev─âzute la art. 27 ┼či 119, cu amend─â de la 1.500 lei la 3.000 lei;

n) nerespectarea prevederilor legale privind înregistrarea de c─âtre angajator a demisiei, cu amend─â de la 1.500 lei la 3.000 lei;

o) înc─âlcarea de c─âtre agentul de munc─â temporar─â a obliga┼úiei prev─âzute la art. 102, cu amend─â de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru fiecare persoan─â identificat─â, f─âr─â a dep─â┼či valoarea cumulat─â de 100.000 lei;

p) înc─âlcarea prevederilor art. 16 alin. (3), cu amend─â de la 1.500 lei la 2.000 lei.

(2) Constatarea contraven┼úiilor ┼či aplicarea sanc┼úiunilor se fac de c─âtre inspectorii de munc─â.

(3) Contraven┼úiilor prev─âzute la alin. (1) li se aplic─â dispozi┼úiile legisla┼úiei în vigoare.


CAPITOLUL V

R─âspunderea penal─â


ART. 261

Neexecutarea unei hot─ârâri judec─âtore┼čti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de c─âtre partea interesat─â constituie infrac┼úiune ┼či se pedepse┼čte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amend─â.

ART. 262

Neexecutarea unei hot─ârâri judec─âtore┼čti definitive privind reintegrarea în munc─â a unui salariat constituie infrac┼úiune ┼či se pedepse┼čte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amend─â.

ART. 263

(1) în cazul infrac┼úiunilor prev─âzute la art. 261 ┼či 262 ac┼úiunea penal─â se pune în mi┼čcare la plângerea persoanei v─ât─âmate.

(2) împ─âcarea p─âr┼úilor înl─âtur─â r─âspunderea penal─â.

ART. 264

(1) Constituie infrac┼úiune ┼či se pedepse┼čte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amend─â penal─â fapta persoanei care, în mod repetat, stabile┼čte pentru salaria┼úii încadra┼úi în baza contractului individual de munc─â salarii sub nivelul salariului minim brut pe ┼úar─â garantat în plat─â, prev─âzut de lege.

(2) Cu pedeapsa prev─âzut─â la alin. (1) se sanc┼úioneaz─â ┼či infrac┼úiunea constând în refuzul repetat al unei persoane de a permite, potrivit legii, accesul inspectorilor de munc─â în oricare dintre spa┼úiile unit─â┼úii sau de a pune la dispozi┼úia acestora documentele solicitate, potrivit legii.

(3) Constituie infrac┼úiune ┼či se sanc┼úioneaz─â cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amend─â penal─â primirea la munc─â a mai mult de 5 persoane, indiferent de cet─â┼úenia acestora, f─âr─â încheierea unui contract individual de munc─â.

ART. 265

(1) încadrarea în munc─â a minorilor cu nerespectarea condi┼úiilor legale de vârst─â sau folosirea acestora pentru prestarea unor activit─â┼úi cu înc─âlcarea prevederilor legale referitoare la regimul de munc─â al minorilor constituie infrac┼úiune ┼či se pedepse┼čte cu închisoare de la un an la 3 ani.

(2) Cu pedeapsa prev─âzut─â la art. 264 alin. (3) se sanc┼úioneaz─â primirea la munc─â a unei persoane aflate în situa┼úie de ┼čedere ilegal─â în România, cunoscând c─â aceasta este victim─â a traficului de persoane.

(3) Dac─â munca prestat─â de persoana prev─âzut─â la alin. (2) ┼či la art. 264 alin. (3) este de natur─â s─â îi pun─â în pericol via┼úa, integritatea sau s─ân─âtatea, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(4) în cazul s─âvâr┼čirii uneia dintre infrac┼úiunile prev─âzute la alin. (2) ┼či (3) ┼či la art. 264 alin. (3), instan┼úa de judecat─â poate dispune ┼či aplicarea uneia dintre urm─âtoarele pedepse complementare:

a) pierderea total─â sau par┼úial─â a dreptului angajatorului de a beneficia de presta┼úii, ajutoare sau subven┼úii publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorit─â┼úile române, pentru o perioad─â de pân─â la 5 ani;

b) interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achizi┼úii publice pentru o perioad─â de pân─â la 5 ani;

c) recuperarea integral─â sau par┼úial─â a presta┼úiilor, ajutoarelor sau subven┼úiilor publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene gestionate de autorit─â┼úile române, atribuite angajatorului pe o perioad─â de pân─â la 12 luni înainte de comiterea infrac┼úiunii;

d) închiderea temporar─â sau definitiv─â a punctului ori punctelor de lucru în care s-a comis infrac┼úiunea sau retragerea temporar─â ori definitiv─â a unei licen┼úe de desf─â┼čurare a activit─â┼úii profesionale în cauz─â, dac─â acest lucru este justificat de gravitatea înc─âlc─ârii.

(5) în cazul s─âvâr┼čirii uneia dintre infrac┼úiunile prev─âzute la alin. (2) ┼či (3) ┼či la art. 264 alin. (3), angajatorul va fi obligat s─â pl─âteasc─â sumele reprezentând:

a) orice remunera┼úie restant─â datorat─â persoanelor angajate ilegal. Cuantumul remunera┼úiei se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu excep┼úia cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul;

b) cuantumul tuturor impozitelor, taxelor ┼či contribu┼úiilor de asigur─âri sociale pe care angajatorul le-ar fi pl─âtit dac─â persoana ar fi fost angajat─â legal, inclusiv penalit─â┼úile de întârziere ┼či amenzile administrative corespunz─âtoare;

c) cheltuielile determinate de transferul pl─â┼úilor restante în ┼úara în care persoana angajat─â ilegal s-a întors de bun─âvoie sau a fost returnat─â în condi┼úiile legii.

(6) în cazul s─âvâr┼čirii uneia dintre infrac┼úiunile prev─âzute la alin. (2) ┼či (3) ┼či la art. 264 alin. (3) de c─âtre un subcontractant, atât contractantul principal, cât ┼či orice subcontractant intermediar, dac─â au avut cuno┼čtin┼ú─â de faptul c─â subcontractantul angajator angaja str─âini afla┼úi în situa┼úie de ┼čedere ilegal─â, pot fi obliga┼úi de c─âtre instan┼ú─â, în solidar cu angajatorul sau în locul subcontractantului angajator ori al contractantului al c─ârui subcontractant direct este angajatorul, la plata sumelor de bani prev─âzute la alin. (5) lit. a) ┼či c).


TITLUL XII

Jurisdicţia muncii


CAPITOLUL I

Dispoziţii generale


ART. 266

Jurisdic┼úia muncii are ca obiect solu┼úionarea conflictelor de munc─â cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea ┼či încetarea contractelor individuale sau, dup─â caz, colective de munc─â prev─âzute de prezentul cod, precum ┼či a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.

ART. 267

Pot fi p─âr┼úi în conflictele de munc─â:

a) salaria┼úii, precum ┼či orice alt─â persoan─â titular─â a unui drept sau a unei obliga┼úii în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de munc─â;

b) angajatorii - persoane fizice ┼či/sau persoane juridice -, agen┼úii de munc─â temporar─â, utilizatorii, precum ┼či orice alt─â persoan─â care beneficiaz─â de o munc─â desf─â┼čurat─â în condi┼úiile prezentului cod;

c) sindicatele ┼či patronatele;

d) alte persoane juridice sau fizice care au aceast─â voca┼úie în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedur─â civil─â.

ART. 268

(1) Cererile în vederea solu┼úion─ârii unui conflict de munc─â pot fi formulate:

a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicat─â decizia unilateral─â a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de munc─â;

b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sanc┼úionare disciplinar─â;

c) în termen de 3 ani de la data na┼čterii dreptului la ac┼úiune, în situa┼úia în care obiectul conflictului individual de munc─â const─â în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor desp─âgubiri c─âtre salariat, precum ┼či în cazul r─âspunderii patrimoniale a salaria┼úilor fa┼ú─â de angajator;

d) pe toat─â durata existen┼úei contractului, în cazul în care se solicit─â constatarea nulit─â┼úii unui contract individual sau colectiv de munc─â ori a unor clauze ale acestuia;

e) în termen de 6 luni de la data na┼čterii dreptului la ac┼úiune, în cazul neexecut─ârii contractului colectiv de munc─â ori a unor clauze ale acestuia.

(2) în toate situa┼úiile, altele decât cele prev─âzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data na┼čterii dreptului.


CAPITOLUL II

Competen┼úa material─â ┼či teritorial─â


ART. 269

(1) Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă.

(2) Cererile referitoare la cauzele prev─âzute la alin. (1) se adreseaz─â instan┼úei competente în a c─ârei circumscrip┼úie reclamantul î┼či are domiciliul sau re┼čedin┼úa ori, dup─â caz, sediul.


CAPITOLUL III

Reguli speciale de procedur─â


ART. 270

Cauzele prev─âzute la art. 266 sunt scutite de taxa judiciar─â de timbru ┼či de timbrul judiciar.

ART. 271

(1) Cererile referitoare la solu┼úionarea conflictelor de munc─â se judec─â în regim de urgen┼ú─â.

(2) Termenele de judecat─â nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a p─âr┼úilor se consider─â legal îndeplinit─â dac─â se realizeaz─â cu cel pu┼úin 24 de ore înainte de termenul de judecat─â.

ART. 272

Sarcina probei în conflictele de munc─â revine angajatorului, acesta fiind obligat s─â depun─â dovezile în ap─ârarea sa pân─â la prima zi de înf─â┼úi┼čare.

ART. 273

Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgen┼ú─â, instan┼úa fiind în drept s─â decad─â din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.

ART. 274

Hot─ârârile pronun┼úate în fond sunt definitive ┼či executorii de drept.

ART. 275

Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.


TITLUL XIII

Dispozi┼úii tranzitorii ┼či finale


ART. 276

Potrivit obliga┼úiilor interna┼úionale asumate de România, legisla┼úia muncii va fi armonizat─â permanent cu normele Uniunii Europene, cu conven┼úiile ┼či recomand─ârile Organiza┼úiei Interna┼úionale a Muncii, cu normele dreptului interna┼úional al muncii.

ART. 277

(1) în sensul prezentului cod, func┼úiile de conducere sunt cele definite prin lege sau prin reglement─âri interne ale angajatorului.

(2) Prezenta lege transpune art. 16 lit. b), art. 18 ┼či 19 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European ┼či a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organiz─ârii timpului de lucru, publicat─â în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 18 noiembrie 2003, ┼či art. 3, 4 ┼či 10 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European ┼či a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de munc─â temporar─â, publicat─â în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 327 din 5 decembrie 2008.

ART. 278

(1) Dispozi┼úiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispozi┼úii cuprinse în legisla┼úia muncii ┼či, în m─âsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munc─â prev─âzute de prezentul cod, cu dispozi┼úiile legisla┼úiei civile.

(2) Prevederile prezentului cod se aplic─â cu titlu de drept comun ┼či acelor raporturi juridice de munc─â neîntemeiate pe un contract individual de munc─â, în m─âsura în care reglement─ârile speciale nu sunt complete ┼či aplicarea lor nu este incompatibil─â cu specificul raporturilor de munc─â respective.

ART. 279

(1) Vechimea în munc─â stabilit─â pân─â la data de 31 decembrie 2010 se probeaz─â cu carnetul de munc─â.

(2) Dup─â data abrog─ârii Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munc─â, cu modific─ârile ulterioare, vechimea în munc─â stabilit─â pân─â la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posed─â carnet de munc─â, de c─âtre instan┼úa judec─âtoreasc─â competent─â s─â solu┼úioneze conflictele de munc─â, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care s─â rezulte existen┼úa raporturilor de munc─â. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrog─ârii Decretului nr. 92/1976, cu modific─ârile ulterioare, se vor solu┼úiona potrivit dispozi┼úiilor acestui act normativ.

(3) Angajatorii care p─âstreaz─â ┼či completeaz─â carnetele de munc─â le vor elibera titularilor în mod e┼čalonat, pân─â la data de 30 iunie 2011, pe baz─â de proces-verbal individual de predare-primire.

(4) Inspectoratele teritoriale de munc─â ce de┼úin carnetele de munc─â ale salaria┼úilor le vor elibera pân─â la data prev─âzut─â la alin. (3), în condi┼úiile stabilite prin ordin al ministrului muncii, familiei ┼či protec┼úiei sociale.

(5) Anun┼úul privind pierderea carnetelor de munc─â emise în temeiul Decretului nr. 92/1976, cu modific─ârile ulterioare, se public─â în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

ART. 280

Pe data intr─ârii în vigoare a prezentului cod cauzele privind conflicte de munc─â aflate pe rolul tribunalelor se judec─â în continuare potrivit dispozi┼úiilor procesuale aplicabile la data sesiz─ârii instan┼úelor.

ART. 281

(1) Prezentul cod intr─â în vigoare la data de 1 martie 2003.

(2) Pe data intr─ârii în vigoare a prezentului cod se abrog─â:

- Codul muncii al R.S.R., Legea nr. 10/1972, publicat─â în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, cu modific─ârile ┼či complet─ârile ulterioare;

- Legea nr. 1/1970 - Legea organiz─ârii ┼či disciplinei muncii în unit─â┼úile socialiste de stat, publicat─â în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, cu modific─ârile ┼či complet─ârile ulterioare;

- Decretul nr. 63/1981 privind modul de recuperare a unor pagube aduse avutului ob┼čtesc, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 17 din 25 martie 1981;

- Legea nr. 30/1990 privind angajarea salaria┼úilor în func┼úie de competen┼ú─â, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 16 noiembrie 1990;

- Legea nr. 2/1991 privind cumulul de func┼úii, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991;

- Legea salariz─ârii nr. 14/1991, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 9 februarie 1991, cu modific─ârile ┼či complet─ârile ulterioare;

- Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihn─â ┼či alte concedii ale salaria┼úilor, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 februarie 1992;

- Legea nr. 68/1993 privind garantarea în plat─â a salariului minim, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 15 octombrie 1993;

- Legea nr. 75/1996 privind stabilirea zilelor de s─ârb─âtoare legal─â în care nu se lucreaz─â, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 17 iulie 1996, cu modific─ârile ┼či complet─ârile ulterioare;

- art. 34 ┼či 35 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munc─â, republicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998.

(3) Pe data de 1 ianuarie 2011 se abrog─â dispozi┼úiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de munc─â, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 37 din 26 aprilie 1976, cu modific─ârile ulterioare.


NOT─é:

Reproducem mai jos prevederile art. II, III ┼či IV din Legea nr. 40/2011 pentru modificarea ┼či completarea Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, care nu sunt încorporate în forma republicat─â a Legii nr. 53/2003 - Codul muncii ┼či care se aplic─â, în continuare, ca dispozi┼úii proprii ale actului modificator:

"ART. II

(1) Contractele colective de munc─â ┼či actele adi┼úionale încheiate în intervalul de la data intr─ârii în vigoare a prezentei legi ┼či pân─â la 31 decembrie 2011 nu pot prevedea o durat─â de valabilitate care s─â dep─â┼čeasc─â 31 decembrie 2011. Dup─â aceast─â dat─â, contractele colective de munc─â ┼či actele adi┼úionale se vor încheia pe durate stabilite prin legea special─â.

(2) Contractele colective de munc─â în aplicare la data intr─ârii în vigoare a prezentei legi î┼či produc efectele pân─â la data expir─ârii termenului pentru care au fost încheiate.

ART. III

La data intr─ârii în vigoare a prezentei legi se abrog─â:

- art. 23 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munc─â, republicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, cu modific─ârile ┼či complet─ârile ulterioare;

- art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind solu┼úionarea conflictelor de munc─â, publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modific─ârile ┼či complet─ârile ulterioare.

ART. IV

Prezenta lege intr─â în vigoare la 30 de zile de la data public─ârii în Monitorul Oficial al României, Partea I."


---------------