├«nchide├Ś Suna╚Ťi-ne 0040-259-306-110, 0040-259-306-111
LEGE Nr. 105 din 22 septembrie 1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat
                  
  Text în vigoare începând cu data de 30 aprilie 2008

    Act de baz─â
Legea nr. 105/1992

    Acte modificatoare
M1: Rectificarea publicat─â în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 26 octombrie 1993
M2: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 52/2008

    Modific─ârile ┼či complet─ârile efectuate prin actele normative enumerate mai sus sunt scrise cu font italic. în fa┼úa fiec─ârei modific─âri sau complet─âri este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectiv─â, în forma M1, M2.

    Parlamentul României adopt─â prezenta lege.

    CAP. 1
    Dispozi┼úii generale

    ART. 1
    Prezenta lege cuprinde:
    a) norme pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept interna┼úional privat;
    b) norme de procedur─â în litigii privind raporturi de drept interna┼úional privat.
    în în┼úelesul prezentei legi, raporturile de drept interna┼úional privat sînt raporturile civile, comerciale, de munc─â, de procedur─â civil─â ┼či alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate.
    ART. 2
    Str─âinii sînt asimila┼úi, în condi┼úiile legii, în drepturi civile cu cet─â┼úenii români în tot ce prive┼čte aplicarea dispozi┼úiilor prezentei legi.
    Asimilarea se aplic─â ┼či în beneficiul persoanelor juridice str─âine.
    ART. 3
    Cînd determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaz─â s─â fie dat─â unei institu┼úii de drept sau unui raport juridic, se ia în considerare calificarea juridic─â stabilit─â de legea român─â.
    ART. 4
    Dac─â legea str─âin─â, determinat─â potrivit dispozi┼úiilor ce urmeaz─â, retrimite la dreptul român, se aplic─â legea român─â, afar─â de cazul în care se prevede în mod expres altfel.
    Retrimiterea f─âcut─â de legea str─âin─â la dreptul altui stat este f─âr─â efect.
    ART. 5
    în cazul în care legea str─âin─â apar┼úine unui stat în care coexist─â mai multe sisteme legislative, dreptul acelui stat determin─â dispozi┼úiile aplicabile.
    ART. 6
    Aplicarea legii str─âine este independent─â de condi┼úia reciprocit─â┼úii, afar─â numai dac─â dispozi┼úiile ce urmeaz─â sau legi speciale nu prev─âd altfel.
    în cazul în care se cere condi┼úia reciprocit─â┼úii de fapt, îndeplinirea ei este prezumat─â pîn─â la dovada contrar─â. Dovada se solicit─â Ministerului Justi┼úiei, care stabile┼čte situa┼úia real─â, prin consultare cu Ministerul Afacerilor Externe.
    ART. 7
    Con┼úinutul legii str─âine se stabile┼čte de instan┼úa judec─âtoreasc─â prin atest─âri ob┼úinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau un alt mod adecvat.
    Partea care invoc─â o lege str─âin─â poate fi obligat─â s─â fac─â dovada con┼úinutului ei.
    în cazul imposibilit─â┼úii de a stabili con┼úinutul legii str─âine, se aplic─â legea român─â.
    ART. 8
    Aplicarea legii str─âine se înl─âtur─â:
    a) dac─â încalc─â ordinea public─â de drept interna┼úional privat român;
    b) dac─â a devenit competent─â prin fraud─â.
    în cazul înl─âtur─ârii legii str─âine, se aplic─â legea român─â.
    ART. 9
    Drepturile cî┼čtigate în ┼úar─â str─âin─â sînt respectate în România, afar─â numai dac─â sînt contrare ordinii publice de drept interna┼úional privat român.
    ART. 10
    Dispozi┼úiile prezentei legi sînt aplicabile în m─âsura în care conven┼úiile interna┼úionale la care România este parte nu stabilesc o alt─â reglementare.

    CAP. 2
    Persoanele fizice

    Sec┼úiunea I
    Statutul persoanei fizice
    ART. 11
    Starea, capacitatea ┼či rela┼úiile de familie ale persoanei fizice sînt cîrmuite de legea sa na┼úional─â, afar─â numai dac─â, prin dispozi┼úii speciale, nu se prevede altfel.
    ART. 12
    Legea na┼úional─â este legea statului a c─ârui cet─â┼úenie o are persoana în cauz─â. Determinarea ┼či proba cet─â┼úeniei se fac în conformitate cu legea statului a c─ârui cet─â┼úenie se invoc─â.
    Legea na┼úional─â a cet─â┼úeanului român care, potrivit legii str─âine, este considerat c─â are o alt─â cet─â┼úenie, este legea român─â.
    Legea na┼úional─â a str─âinului care are mai multe cet─â┼úenii este legea statului unde î┼či are domiciliul sau, în lips─â, re┼čedin┼úa.
    Dac─â o persoan─â nu are nici o cet─â┼úenie, se aplic─â legea domiciliului sau, în lips─â, legea re┼čedin┼úei.
    ART. 13
    începutul ┼či încetarea personalit─â┼úii sînt determinate de legea na┼úional─â a fiec─ârei persoane.
    ART. 14
    Numele persoanei este cîrmuit de legea sa na┼úional─â.
    Ocrotirea împotriva actelor de înc─âlcare a dreptului la nume, s─âvîr┼čite în România, este asigurat─â potrivit legii române.
    ART. 15
    Apartenen┼úa unei persoane la o nou─â lege na┼úional─â nu aduce atingere majoratului dobîndit potrivit legii care îi era anterior aplicabil─â.
    ART. 16
    Condi┼úiile, efectele ┼či anularea unei hot─ârîri prin care se constat─â moartea prezumat─â, absen┼úa sau dispari┼úia, precum ┼či prezum┼úiile de supravie┼úuire sau de moarte sînt cîrmuite de ultima lege na┼úional─â a persoanei disp─ârute. Dac─â aceast─â lege nu poate fi identificat─â, se aplic─â legea român─â.
    ART. 17
    Persoana care, potrivit legii na┼úionale sau legii domiciliului s─âu, este lipsit─â de capacitate sau are capacitate de exerci┼úiu restrîns─â, nu poate s─â opun─â aceast─â cauz─â de nevaliditate celui care l-a socotit, cu bun─â-credin┼ú─â, ca fiind deplin capabil în conformitate cu legea locului unde actul a fost întocmit.
    Aceast─â regul─â nu se aplic─â actelor juridice referitoare la familie, mo┼čtenire ┼či transmiterea imobilelor.

    Sec┼úiunea a II-a
    C─âs─âtoria ┼či divor┼úul
    ART. 18
    Condi┼úiile de fond cerute pentru încheierea c─âs─âtoriei sînt determinate de legea na┼úional─â a fiec─âruia dintre viitorii so┼úi.
    Dac─â una dintre legile str─âine astfel determinat─â prevede un impediment la c─âs─âtorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o c─âs─âtorie, acel impediment va fi înl─âturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii so┼úi este cet─â┼úean român ┼či c─âs─âtoria se încheie pe teritoriul României.
    ART. 19
    Forma încheierii c─âs─âtoriei este supus─â legii statului pe teritoriul c─âruia se celebreaz─â.
    C─âs─âtoria unui cet─â┼úean român aflat în str─âin─âtate poate fi încheiat─â în fa┼úa autorit─â┼úii locale de stat competente ori în fa┼úa agentului diplomatic sau func┼úionarului consular fie al României, fie al statului celuilalt viitor so┼ú.
    C─âs─âtoria care se încheie în fa┼úa agentului diplomatic sau func┼úionarului consular al României este supus─â condi┼úiilor de form─â a legii române.
    ART. 20
    Rela┼úiile personale ┼či patrimoniale dintre so┼úi sînt supuse legii na┼úionale comune, iar în cazul în care au cet─â┼úenii deosebite, sînt supuse legii domiciliului lor comun.
    Legea na┼úional─â comun─â sau legea domiciliului comun al so┼úilor continu─â s─â reglementeze efectele c─âs─âtoriei în cazul în care unul dintre ei î┼či schimb─â, dup─â caz, cet─â┼úenia sau domiciliul.
    în lips─â de cet─â┼úenie comun─â sau de domiciliu comun, rela┼úiile personale sau patrimoniale dintre so┼úi sînt supuse legii statului pe teritoriul c─âruia au ori au avut re┼čedin┼úa comun─â sau cu care între┼úin în comun cele mai strînse leg─âturi.
    ART. 21
    Condi┼úiile de fond cerute pentru încheierea conven┼úiei matrimoniale sînt cele stabilite de legea na┼úional─â a fiec─âruia dintre viitorii so┼úi.
    Regimul ┼či efectele conven┼úiei matrimoniale sînt cîrmuite de legea aleas─â prin acord de c─âtre viitorii so┼úi, iar în lips─â, de legea prev─âzut─â de art. 20.
    Aceea┼či lege stabile┼čte dac─â este posibil─â modificarea sau înlocuirea conven┼úiei matrimoniale în timpul c─âs─âtoriei. Modificarea sau noua conven┼úie matrimonial─â nu poate aduce prejudicii ter┼úilor.
    ART. 22
    Divor┼úul este cîrmuit de legea aplicabil─â potrivit art. 20.
    Dac─â legea str─âin─â, astfel determinat─â, nu permite divor┼úul ori îl admite în condi┼úii deosebit de restrictive, se aplic─â legea român─â, în cazul în care unul dintre so┼úi este, la data cererii de divor┼ú, cet─â┼úean român.
    ART. 23
    în cazul în care so┼úii sînt în drept s─â cear─â separa┼úia de corp, condi┼úiile acesteia sînt supuse legii prev─âzute de art. 20, care se aplic─â în mod corespunz─âtor.
    ART. 24
    Legea care reglementeaz─â cerin┼úele legale pentru încheierea c─âs─âtoriei se aplic─â nulit─â┼úii c─âs─âtoriei ┼či efectelor acestei nulit─â┼úi.
    Nulitatea unei c─âs─âtorii încheiat─â în str─âin─âtate cu înc─âlcarea condi┼úiilor de form─â poate fi admis─â în România numai dac─â sanc┼úiunea nulit─â┼úii este prev─âzut─â ┼či în legea român─â.

    Sec┼úiunea a III-a
    Filia┼úia
    ART. 25
    Filia┼úia copilului din c─âs─âtorie se stabile┼čte potrivit legii care, la data cînd s-a n─âscut, cîrmuie┼čte, potrivit art. 20, efectele c─âs─âtoriei p─ârin┼úilor s─âi.
    Dac─â, înainte de na┼čterea copilului, c─âs─âtoria p─ârin┼úilor a încetat sau a fost desf─âcut─â, se aplic─â legea care, la data încet─ârii sau desfacerii, îi cîrmuia efectele.
    ART. 26
    Legea ar─âtat─â în art. 25 se aplic─â de asemenea:
    a) t─âg─âduirii paternit─â┼úii copilului n─âscut din c─âs─âtorie;
    b) dobîndirii numelui de c─âtre copil;
    c) raporturilor dintre p─ârin┼úi ┼či copil, inclusiv obliga┼úiei p─ârin┼úilor de a între┼úine copilul, de a-l educa ┼či de a-i administra bunurile.
    ART. 27
    în cazul în care p─ârin┼úii sînt în drept s─â procedeze la legitimarea prin c─âs─âtorie subsecvent─â a copilului n─âscut anterior, condi┼úiile cerute în acest scop sînt cele prev─âzute de legea care, potrivit art. 20, se aplic─â efectelor c─âs─âtoriei.
    ART. 28
    Filia┼úia copilului în afara c─âs─âtoriei se stabile┼čte potrivit legii na┼úionale a copilului de la data na┼čterii. în cazul în care copilul, cet─â┼úean str─âin, are ┼či o alt─â cet─â┼úenie str─âin─â, se aplic─â legea care îi este mai favorabil─â.
    Legea men┼úionat─â se aplic─â îndeosebi:
    a) recunoa┼čterii filia┼úiei ┼či efectelor ei;
    b) contest─ârii recunoa┼čterii filia┼úiei;
    c) raporturilor dintre p─ârin┼úi ┼či copil, inclusiv obliga┼úiei p─ârin┼úilor de a între┼úine copilul, de a-l educa ┼či de a-i administra bunurile.
    ART. 29
    Dreptul mamei de a cere tat─âlui copilului din afara c─âs─âtoriei s─â r─âspund─â pentru cheltuielile din timpul sarcinii ┼či pentru cele prilejuite de na┼čterea copilului este supus legii na┼úionale a mamei.
    ART. 30
    Condi┼úiile de fond cerute pentru încheierea adop┼úiei sînt stabilite de legea na┼úional─â a adoptatorului ┼či a celui ce urmeaz─â s─â fie adoptat. Ace┼čtia trebuie s─â îndeplineasc─â ┼či condi┼úiile care sînt obligatorii pentru ambii, stabilite de fiecare dintre cele dou─â legi na┼úionale ar─âtate.
    Condi┼úiile de fond cerute so┼úilor care adopt─â împreun─â sînt cele stabilite de legea care cîrmuie┼čte, potrivit art. 20, efectele c─âs─âtoriei lor. Aceea┼či lege se aplic─â ┼či dac─â unul dintre so┼úi adopt─â copilul celuilalt.
    ART. 31
    Efectele adop┼úiei, precum ┼či rela┼úiile dintre adoptator ┼či adoptat sînt cîrmuite de legea na┼úional─â a adoptatorului, iar în cazul adop┼úiei consim┼úite de so┼úi este aplicabil─â legea prev─âzut─â de art. 20. Aceea┼či lege cîrmuie┼čte ┼či desfacerea adop┼úiei.
    ART. 32
    Forma adop┼úiei este supus─â legii statului pe teritoriul c─âruia ea se încheie.
    ART. 33
    Nulitatea adop┼úiei este supus─â, pentru condi┼úiile de fond, legilor prev─âzute la art. 30, iar pentru nerespectarea condi┼úiilor de form─â, legii prev─âzute la art. 32.

    Sec┼úiunea a IV-a
    Obliga┼úia de între┼úinere
    ART. 34
    Legea aplicabil─â obliga┼úiei de între┼úinere este:
    a) în raporturile dintre p─ârin┼úi ┼či copii, legea care cîrmuie┼čte, potrivit art. 25, 28 ┼či 31, efectele filia┼úiei;
    b) în raporturile dintre so┼úi, legea care cîrmuie┼čte, potrivit art. 20, efectele c─âs─âtoriei;
    c) în raporturile dintre fo┼čtii so┼úi, legea care cîrmuie┼čte, potrivit art. 22, divor┼úul;
    d) în raporturile dintre persoane, legea na┼úional─â a creditorului. în caz de schimbare a cet─â┼úeniei, noua lege na┼úional─â se aplic─â numai presta┼úiilor ulterioare schimb─ârii.
    ART. 35
    Legea aplicabil─â obliga┼úiei de între┼úinere determin─â îndeosebi:
    a) persoana creditorului ┼či debitorului, precum ┼či ordinea de prioritate între mai mul┼úi debitori;
    b) întinderea obliga┼úiei de între┼úinere;
    c) modul de executare a obliga┼úiei ┼či termenele pentru satisfacerea acesteia.
    Pentru a se determina întinderea obliga┼úiei de între┼úinere trebuie s─â se ┼úin─â seama, chiar dac─â legea str─âin─â aplicabil─â dispune altfel, de posibilit─â┼úile materiale ale debitorului ┼či de nevoile efective ale creditorului.

    Sec┼úiunea a V-a
    Ocrotirea persoanelor lipsite de capacitate de exerci┼úiu sau cu capacitate de exerci┼úiu restrîns─â
    ART. 36
    Ocrotirea minorului n─âscut din c─âs─âtorie sau adoptat, exercitat─â de p─ârin┼úi ori, dup─â caz, de tat─â sau de mam─â, este cîrmuit─â de legea prev─âzut─â de art. 20.
    ART. 37
    Instituirea, modificarea, efectele ┼či încetarea tutelei, precum ┼či raporturile dintre tutore ┼či persoana lipsit─â de capacitate sau cu capacitate restrîns─â sînt supuse legii na┼úionale a persoanei ocrotite.
    Obliga┼úia de a accepta ┼či de a exercita tutela este supus─â legii na┼úionale a tutorelui.
    ART. 38
    M─âsurile ce se iau de c─âtre p─ârin┼úi sau tutore cu privire la minor sau la o alt─â persoan─â lipsit─â de capacitate sau cu capacitate restrîns─â, ori cu privire la bunurile ce le apar┼úin, sînt supuse legii statului ale c─ârui autorit─â┼úi îndrum─â ┼či supravegheaz─â exercitarea ocrotirii de c─âtre cei în drept.
    ART. 39
    Dispozi┼úiile art. 37 ┼či 38 se aplic─â în mod corespunz─âtor curatelei ┼či oric─âror institu┼úii de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitate sau cu capacitate restrîns─â.

    CAP. 3
    Persoanele juridice

    ART. 40
    Persoana juridic─â are na┼úionalitatea statului pe al c─ârui teritoriu ┼či-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.
    Dac─â exist─â sedii în mai multe state, determinant pentru a identifica na┼úionalitatea persoanei juridice este sediul real.
    Prin sediu real se în┼úelege locul unde se afl─â centrul principal de conducere ┼či de gestiune a activit─â┼úii statutare, chiar dac─â hot─ârîrile organului respectiv sînt adoptate potrivit directivelor transmise de ac┼úionari sau asocia┼úi din alte state.
    ART. 41
    Statutul organic al persoanei juridice este cîrmuit de legea sa na┼úional─â, determinat─â în modul prev─âzut de art. 40.
    Statutul organic al sucursalei înfiin┼úate de c─âtre persoana juridic─â într-o alt─â ┼úar─â este supus legii na┼úionale a acesteia.
    Statutul organic al filialei este supus legii statului pe al c─ârui teritoriu ┼či-a stabilit propriul sediu, independent de legea aplicabil─â persoanei juridice care a înfiin┼úat-o.
    ART. 42
    Legea statutului organic al persoanei juridice cîrmuie┼čte îndeosebi:
    a) capacitatea acesteia;
    b) modul de dobîndire ┼či de pierdere a calit─â┼úii de asociat;
    c) drepturile ┼či obliga┼úiile ce decurg din calitatea de asociat;
    d) modul de alegere, competen┼úele ┼či func┼úionarea organelor de conducere ale persoanei juridice;
    e) reprezentarea acesteia prin intermediul organelor proprii;
    f) r─âspunderea persoanei juridice ┼či a organelor ei fa┼ú─â de ter┼úi;
    g) modificarea actelor constitutive;
    h) dizolvarea ┼či lichidarea persoanei juridice.
    ART. 43
    Persoanele juridice str─âine cu scop patrimonial, valabil constituite în statul a c─ârui na┼úionalitate o au, sînt recunoscute de plin drept în România.
    Persoanele juridice str─âine f─âr─â scop patrimonial pot fi recunoscute în România, pe baza aprob─ârii prealabile a guvernului, prin hot─ârîre judec─âtoreasc─â, sub condi┼úia reciprocit─â┼úii, dac─â sînt valabil constituite în statul a c─ârui na┼úionalitate o au, iar scopurile statutare pe care le urm─âresc nu contravin ordinii sociale ┼či economice din România.
    Hot─ârîrea de recunoa┼čtere se public─â în Monitorul Oficial al României ┼či într-un ziar central ┼či este supus─â recursului în termen de 60 de zile de la data ultimei public─âri.
    Recursul poate fi exercitat de orice persoan─â interesat─â pentru neîndeplinirea oric─âreia dintre condi┼úiile prev─âzute la alin. 2.
    ART. 44
    O persoan─â juridic─â str─âin─â care este recunoscut─â beneficiaz─â de toate drepturile care decurg din legea statutului ei organic, în afar─â de cele pe care statul care face recunoa┼čterea le refuz─â prin dispozi┼úiile sale legale.
    ART. 45
    Persoana juridic─â str─âin─â recunoscut─â în România î┼či desf─â┼čoar─â activitatea pe teritoriul ┼ú─ârii în condi┼úiile stabilite de legea român─â referitoare la exercitarea activit─â┼úilor economice, sociale, culturale sau de alt─â natur─â.
    ART. 46*)
    Fuziunea unor persoane juridice de na┼úionalit─â┼úi diferite poate fi realizat─â dac─â sînt îndeplinite cumulativ condi┼úiile prev─âzute de cele dou─â legi na┼úionale aplicabile statutului lor organic.
CIN
    *) Reproducem mai jos prevederile art. VI din Ordonan┼úa de urgen┼ú─â a Guvernului nr. 52/2008 (M2):
    "ART. VI
    Articolul 46 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept interna┼úional privat nu se aplic─â fuziunii transfrontaliere reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societ─â┼úile comerciale, republicat─â, cu modific─ârile ┼či complet─ârile ulterioare, precum ┼či cu cele aduse prin prezenta ordonan┼ú─â de urgen┼ú─â."

B
    CAP. 4
    Dispozi┼úii comune persoanelor fizice ┼či persoanelor juridice

    ART. 47
    Reprezentarea legal─â a persoanei fizice lipsite de capacitate de exerci┼úiu ┼či a persoanei juridice în cazurile în care se afl─â în încetare de pl─â┼úi, precum ┼či asistarea persoanei fizice cu capacitate de exerci┼úiu restrîns─â sînt supuse legii care se aplic─â raportului juridic din care se na┼čte atribu┼úia de reprezentare sau de asistare.
    ART. 48
    Calitatea de comerciant este determinat─â de legea statului unde persoana fizic─â sau juridic─â a ob┼úinut autorizarea de a desf─â┼čura activit─â┼úi economice sau unde este înmatriculat─â.
    M1 în lips─â de autorizare, de înmatriculare B sau dac─â persoana a ob┼úinut mai multe autoriza┼úii, respectiv este înmatriculat─â în mai multe state, se aplic─â legea statului unde func┼úioneaz─â conducerea activit─â┼úii ei economice.

    CAP. 5
    Bunurile

    Sec┼úiunea I
    Regim general
    ART. 49
    Posesia, dreptul de proprietate ┼či celelalte drepturi reale asupra bunurilor, inclusiv cele de garan┼úii reale, sînt cîrmuite de legea locului unde acestea se afl─â sau sînt situate, afar─â numai dac─â prin dispozi┼úii speciale se prevede altfel.
    ART. 50
    Natura mobiliar─â sau imobiliar─â, cît ┼či con┼úinutul drepturilor reale asupra bunurilor se determin─â în conformitate cu legea locului unde se afl─â sau sînt situate, prin derogare de la art. 3.
    ART. 51
    Platformele ┼či alte instala┼úii durabile de exploatare a resurselor submarine situate pe platoul continental al unui stat sînt considerate, în în┼úelesul prezentului capitol, ca bunuri imobile.

    Sec┼úiunea a II-a
    Bunurile mobile corporale
    ART. 52
    Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui bun care ┼či-a schimbat a┼čezarea sînt cîrmuite de legea locului unde acesta se afla în momentul cînd s-a produs faptul juridic care a generat, modificat sau stins dreptul respectiv.
    ART. 53
    Bunul aflat în curs de transport este supus legii statului de unde a fost expediat, afar─â numai dac─â:
    a) p─âr┼úile interesate au ales prin acordul lor, în condi┼úiile art. 73 ┼či art. 74, o alt─â lege, care devine astfel aplicabil─â;
    b) bunul este depozitat într-un antrepozit sau pus sub sechestru în temeiul unor m─âsuri asiguratorii sau ca urmare a unei vînz─âri silite, în aceste cazuri fiind aplicabil─â, pe perioada depozitului sau sechestrului, legea locului unde a fost rea┼čezat temporar;
    c) bunul face parte dintre cele personale ale unui pasager, fiind în acest caz supus legii sale na┼úionale.
    ART. 54
    Condi┼úiile ┼či efectele care decurg din rezerva dreptului de proprietate referitor la un bun destinat exportului sînt cîrmuite, dac─â p─âr┼úile nu au convenit altfel, de legea statului exportator.

    Sec┼úiunea a III-a
    Mijloacele de transport
    ART. 55
    Constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra unui mijloc de transport sînt supuse:
    a) legii pavilionului pe care îl arboreaz─â nava sau aeronava;
    b) legii aplicabile statutului organic al întreprinderii de transport pentru vehiculele feroviare ┼či rutiere din patrimoniul ei.
    ART. 56
    Legea ar─âtat─â de art. 55 se aplic─â deopotriv─â:
    a) bunurilor aflate în mod durabil la bord, formîndu-i dotarea tehnic─â;
    b) crean┼úelor care au ca obiect cheltuielile efectuate pentru asisten┼úa tehnic─â, între┼úinerea, repararea sau renovarea mijlocului de transport.

    Sec┼úiunea a IV-a
    Titlurile de valoare
    ART. 57
    Emiterea de ac┼úiuni nominative, la ordin sau la purt─âtor, precum ┼či de obliga┼úiuni este supus─â legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente.
    ART. 58
    Condi┼úiile ┼či efectele transmiterii unui titlu de valoare dintre cele ar─âtate de art. 57 sînt supuse:
    a) legii aplicabile statutului organic al persoanei juridice emitente, cît prive┼čte titlul nominativ;
    b) legii locului de plat─â a titlului la ordin;
    c) legii locului unde se afl─â titlul la purt─âtor în momentul transmiterii, în raporturile dintre posesorii succesivi, precum ┼či dintre ace┼čtia ┼či ter┼úele persoane.
    ART. 59
    Legea ar─âtat─â expres în cuprinsul unui titlu de valoare stabile┼čte dac─â acesta întrune┼čte condi┼úiile spre a fi un titlu reprezentativ al m─ârfii pe care o specific─â. în lipsa unei asemenea preciz─âri, natura titlului se determin─â potrivit legii statului în care î┼či are sediul întreprinderea emitent─â.
    Dac─â titlul reprezint─â marfa, legea care i se aplic─â, în calitatea sa de bun mobil, potrivit alineatului precedent, cîrmuie┼čte drepturile reale referitoare la marfa pe care o specific─â.

    Sec┼úiunea a V-a
    Bunurile necorporale
    ART. 60
    Na┼čterea, con┼úinutul ┼či stingerea drepturilor de autor asupra unei opere de crea┼úie intelectual─â sînt supuse legii statului unde aceasta a fost pentru întîia oar─â adus─â la cuno┼čtin┼úa publicului prin publicare, reprezentare, expunere, difuzare sau în alt mod adecvat.
    Operele de crea┼úie intelectual─â nedivulgate sînt supuse legii na┼úionale a autorului.
    ART. 61
    Na┼čterea, con┼úinutul ┼či stingerea dreptului de proprietate industrial─â sînt supuse legii statului unde s-a efectuat depozitul ori înregistrarea sau unde s-a depus cererea de depozit sau de înregistrare.
    ART. 62
    Ob┼úinerea repara┼úiei materiale ┼či morale este supus─â legii statului unde a avut loc înc─âlcarea dreptului de autor sau de proprietate industrial─â.
    ART. 63
    Drepturile de autor ┼či de proprietate industrial─â ale persoanelor fizice ┼či persoanelor juridice str─âine sînt ocrotite pe teritoriul României, conform legii române ┼či conven┼úiilor interna┼úionale la care România este parte.

    Sec┼úiunea a VI-a
    Formele de publicitate
    ART. 64
    Formele de publicitate, realizate în orice mod, referitoare la bunuri, sînt supuse legii aplicabile la data ┼či locul unde se îndeplinesc.
    ART. 65
    Formele ar─âtate în art. 64, precum ┼či cele cu efect constitutiv de drepturi referitoare la un bun imobil sînt supuse legii statului unde acesta se g─âse┼čte situat, chiar dac─â temeiul juridic al na┼čterii, transmiterii, restrîngerii sau stingerii dreptului real ori garan┼úiei reale s-a constituit prin aplicarea altei legi.

    CAP. 6
    Mo┼čtenirea

    ART. 66
    Mo┼čtenirea este supus─â:
    a) în ce prive┼čte bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii na┼úionale pe care persoana decedat─â o avea la data mor┼úii;
    b) în ce prive┼čte bunurile imobile ┼či fondul de comer┼ú, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat.
    ART. 67
    Legea aplicabil─â mo┼čtenirii stabile┼čte îndeosebi:
    a) momentul deschiderii mo┼čtenirii;
    b) persoanele cu voca┼úie de a mo┼čteni;
    c) calit─â┼úile cerute pentru a mo┼čteni;
    d) exercitarea posesiei asupra bunurilor r─âmase de la defunct;
    e) condi┼úiile ┼či efectele op┼úiunii succesorale;
    f) întinderea obliga┼úiei mo┼čtenitorilor de a suporta pasivul;
    g) drepturile statului asupra succesiunii vacante.
    ART. 68
    Testatorul poate supune transmiterea prin mo┼čtenire a bunurilor sale altei legi decît cea ar─âtat─â în art. 66, f─âr─â a avea dreptul s─â înl─âture dispozi┼úiile ei imperative.
    Legea astfel aleas─â se aplic─â situa┼úiilor prev─âzute la art. 67.
    întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sînt socotite valabile dac─â actul respect─â condi┼úiile de form─â aplicabile, fie la data cînd a fost întocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oric─âreia dintre legile urm─âtoare:
    a) legea na┼úional─â a testatorului;
    b) legea domiciliului acestuia;
    c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;
    d) legea situa┼úiei imobilului ce formeaz─â obiectul testamentului;
    e) legea instan┼úei sau a organului care îndepline┼čte procedura de transmitere a bunurilor mo┼čtenite.

    CAP. 7
    Actul juridic

    ART. 69
    Condi┼úiile de fond ale actului juridic unilateral sînt stabilite de legea aleas─â de c─âtre autorul s─âu.
    în lips─â, se aplic─â legea statului cu care actul juridic prezint─â leg─âturile cele mai strînse, iar dac─â aceast─â lege nu poate fi identificat─â, se aplic─â legea locului unde actul juridic unilateral este întocmit.
    ART. 70
    Actul juridic accesoriu este cîrmuit de legea care se aplic─â fondului actului juridic principal, în lipsa unei manifest─âri de voin┼ú─â diferit─â.
    ART. 71
    Condi┼úiile de form─â ale unui act juridic sînt stabilite de legea care îi cîrmuie┼čte fondul.
    Actul se consider─â totu┼či valabil din punct de vedere al formei, dac─â îndepline┼čte condi┼úiile prev─âzute de una dintre legile urm─âtoare:
    a) legea locului unde a fost întocmit;
    b) legea na┼úional─â sau legea domiciliului persoanei care l-a consim┼úit;
    c) legea aplicabil─â potrivit dreptului interna┼úional privat al autorit─â┼úii care examineaz─â validitatea actului juridic.
    ART. 72
    în cazul în care legea aplicabil─â condi┼úiilor de fond ale actului juridic impune, sub sanc┼úiunea nulit─â┼úii, o anumit─â form─â solemn─â, nici o alt─â lege dintre cele men┼úionate în art. 71 nu poate s─â înl─âture aceast─â cerin┼ú─â, chiar dac─â actul a fost întocmit în str─âin─âtate.

    CAP. 8
    Obliga┼úiile contractuale ┼či extracontractuale

    Sec┼úiunea I
    Condi┼úiile de fond ale contractului
    ART. 73
    Contractul este supus legii alese prin consens de p─âr┼úi.
    ART. 74
    Alegerea legii aplicabile contractului trebuie s─â fie expres─â ori s─â rezulte neîndoielnic din cuprinsul acestuia sau din circumstan┼úe.
    ART. 75
    P─âr┼úile pot alege legea aplicabil─â totalit─â┼úii sau numai unei anumite p─âr┼úi a contractului.
    ART. 76
    în┼úelegerea privind alegerea legii aplicabile, potrivit art. 73, poate fi modificat─â prin acordul p─âr┼úilor.
    Modificarea acordului asupra legii aplicabile, convenit─â ulterior datei încheierii contractului, are efect retroactiv, f─âr─â s─â poat─â totu┼či:
    a) s─â infirme validitatea formei acestuia; sau
    b) s─â aduc─â atingere drepturilor dobîndite între timp de ter┼úi.
    ART. 77
    în lipsa unei legi alese conform art. 73, contractul este supus legii statului cu care prezint─â leg─âturile cele mai strînse.
    Se consider─â c─â exist─â atare leg─âturi cu legea statului în care debitorul presta┼úiei caracteristice are, la data încheierii contractului, dup─â caz, domiciliul sau, în lips─â, re┼čedin┼úa, ori fondul de comer┼ú sau sediul statutar.
    Contractul referitor la un drept imobiliar sau la un drept de folosin┼ú─â temporar─â asupra unui imobil are leg─âturile cele mai strînse cu legea statului unde acesta se afl─â situat.
    ART. 78
    Prin presta┼úie caracteristic─â se în┼úelege:
    a) presta┼úia p─âr┼úii care, în temeiul unui contract translativ, precum vînzarea sau altele similare, înstr─âineaz─â un bun mobil;
    b) presta┼úia p─âr┼úii care, în temeiul unui contract de închiriere sau altele similare, pune la dispozi┼úia unei persoane, pe o durat─â de timp determinat─â, folosin┼úa unui bun;
    c) presta┼úia îndeplinit─â de mandatar, depozitar, antreprenor ┼či, în general, de partea care, în contractele de servicii, o aduce la îndeplinire;
    d) presta┼úia garantului în contractele de garan┼úie, de cau┼úiune sau altele similare.
    Prezum┼úiile stabilite în alineatul precedent pot fi înl─âturate dac─â partea interesat─â face dovada c─â din circumstan┼úe rezult─â c─â exist─â leg─âturi mai strînse ale contractului cu legea altui stat.
    ART. 79
    Contractul care nu poate fi localizat în func┼úie de presta┼úia caracteristic─â a uneia dintre p─âr┼úi este supus, cît prive┼čte condi┼úiile de fond, legii locului unde a fost încheiat.
    Dac─â, în acest scop, p─âr┼úile aflate în state diferite au negociat prin schimb de scrisori, telegrame sau telefon, contractul se consider─â încheiat în ┼úara domiciliului sau sediului p─âr┼úii de la care a pornit oferta ferm─â de contractare ce a fost acceptat─â.
    ART. 80
    Legea aplicabil─â fondului contractului, potrivit art. 73 - 79, se aplic─â îndeosebi:
    a) interpret─ârii naturii sale juridice ┼či a clauzelor pe care le cuprinde;
    b) execut─ârii obliga┼úiilor izvorîte din contract;
    c) consecin┼úelor neexecut─ârii totale sau par┼úiale a acestor obliga┼úii, precum ┼či evalu─ârii prejudiciului pe care l-a cauzat;
    d) modului de stingere a obliga┼úiilor izvorîte din contract;
    e) cauzelor de nulitate a contractului ┼či consecin┼úelor acesteia.
    Modul de executare a obliga┼úiilor izvorîte din contract trebuie s─â se conformeze legii locului de executare. Creditorul este obligat s─â respecte aceast─â lege în luarea m─âsurilor destinate, potrivit contractului, s─â preîntîmpine sau s─â remedieze neexecutarea ori s─â-i restrîng─â efectele prejudiciabile.
    ART. 81
    Existen┼úa ┼či validitatea de fond a consim┼ú─âmîntului p─âr┼úilor referitor la legea aplicabil─â contractului sînt determinate de îns─â┼či legea pe care au ales-o.
    Dac─â legea men┼úionat─â declar─â nevalabil─â alegerea astfel convenit─â, contractul este cîrmuit de legea ar─âtat─â în art. 77 - 79.
    ART. 82
    Existen┼úa ┼či validitatea de fond a contractului contestat de c─âtre una dintre p─âr┼úi se determin─â în conformitate cu legea care i s-ar fi aplicat dac─â era socotit ca valabil.
    ART. 83
    Efectele juridice ale t─âcerii p─âr┼úii care contest─â c─â ┼či-a dat consim┼ú─âmîntul la un contract sînt supuse legii na┼úionale a persoanei fizice sau legii statutului organic al persoanei juridice în cauz─â.
    ART. 84
    Contractul dintre p─âr┼úi care î┼či au domiciliul sau sediul în state diferite se consider─â încheiat la data cînd acceptarea a ajuns la cuno┼čtin┼úa ofertantului.
    Contractul, care prin natura sa ori la cererea beneficiarului, impune o executare imediat─â a presta┼úiei caracteristice, se consider─â încheiat în momentul cînd debitorul acesteia a început executarea, afar─â numai dac─â ofertantul a cerut ca, în prealabil, s─â i se comunice acceptarea. în acest ultim caz se aplic─â prevederile alineatului precedent.
    ART. 85
    Legea str─âin─â aplicabil─â contractului, în temeiul prezentului capitol, cuprinde dispozi┼úiile sale de drept material, în afar─â de normele ei conflictuale.

    Sec┼úiunea a II-a
    Condi┼úiile de form─â ┼či de publicitate ale contractului
    ART. 86
    Contractul este supus condi┼úiilor de form─â stabilite de legea prev─âzut─â la art. 71 alin. 1, care se aplic─â în mod corespunz─âtor.
    Contractul se consider─â totu┼či valabil din punct de vedere al formei dac─â:
    a) p─âr┼úile care se g─âsesc, la data cînd l-au încheiat, în state diferite, au îndeplinit condi┼úiile de form─â prev─âzute de legea unuia dintre aceste state;
    b) reprezentantul p─âr┼úii a îndeplinit condi┼úiile de form─â ale statului unde s-a aflat în momentul încheierii contractului.
    ART. 87
    Formele de publicitate necesare spre a conferi validitate sau opozabilitate contractului prin care se constituie, se modific─â, se transmit ori se sting drepturi asupra bunurilor corporale, sînt supuse legii locului unde acestea se afl─â sau sînt situate.

    Sec┼úiunea a III-a
    Contractul de vînzare
    ART. 88
    în lipsa unei legi convenite de p─âr┼úi spre a se aplica vînz─ârii mobiliare, aceasta este supus─â legii statului în care vînz─âtorul are, la data încheierii contractului, dup─â caz, domiciliul sau, în lips─â, re┼čedin┼úa ori fondul de comer┼ú sau sediul social.
    ART. 89
    Prin excep┼úie de la prevederile art. 88, contractul de vînzare-cump─ârare comercial─â este supus legii statului în care cump─âr─âtorul are fondul de comer┼ú sau sediul social, dac─â:
    a) negocierile au fost purtate ┼či contractul a fost încheiat de c─âtre p─âr┼úi prezente în acel stat; sau
    b) contractul prevede în mod expres c─â vînz─âtorul trebuie s─â execute obliga┼úia de livrare a m─ârfii în acel stat.
    ART. 90
    Vînzarea prin licita┼úie, prin burse sau tîrguri este supus─â legii statului unde are loc încheierea pe aceast─â cale a contractului, afar─â numai dac─â legea statului respectiv admite ca p─âr┼úile s─â aleag─â prin acord legea aplicabil─â ┼či ele au procedat explicit la o asemenea alegere.
    ART. 91
    Legea aplicabil─â vînz─ârii, în temeiul art. 73, 76 - 77 ┼či 88 - 90, cîrmuie┼čte îndeosebi:
    a) interpretarea contractului;
    b) drepturile ┼či obliga┼úiile p─âr┼úilor;
    c) executarea obliga┼úiilor ce izvor─âsc din contract;
    d) momentul de cînd cump─âr─âtorul are dreptul la produsele ┼či fructele bunului sau m─ârfii transmise;
    e) momentul de cînd cump─âr─âtorul suport─â riscurile referitoare la bunul sau marfa transmis─â;
    f) validitatea ┼či efectele între p─âr┼úi ale clauzelor de rezerv─â a propriet─â┼úii;
    g) consecin┼úele neexecut─ârii contractului, inclusiv ob┼úinerea repara┼úiei pentru prejudicii, cu excep┼úia chestiunilor care sînt supuse legii procedurale a forului;
    h) modul de stingere a obliga┼úiilor izvorîte din contract, precum ┼či dec─âderea întemeiat─â pe expirarea unui termen;
    i) consecin┼úele nulit─â┼úii contractului.
    ART. 92
    Legea statului unde se efectueaz─â recep┼úia m─ârfii stabile┼čte, dac─â nu s-a convenit expres altfel, termenele ┼či procedura de verificare cantitativ─â ┼či calitativ─â, precum ┼či m─âsurile ce pot fi luate referitor la aceste bunuri în cazul în care sînt refuzate.

    Sec┼úiunea a IV-a
    Contractul de intermediere
    ART. 93
    în raporturile dintre reprezentant ┼či mandatar sau comisionar se aplic─â, dac─â nu s-a convenit altfel, legea statului în care intermediarul exercit─â împuternicirea.
    în cazul în care acesta exercit─â, cu titlu profesional, func┼úia de intermediar sau agent, se aplic─â legea sediului s─âu profesional.
    ART. 94
    Legea ar─âtat─â în art. 93 se aplic─â îndeosebi:
    a) existen┼úei, întinderii, modific─ârii ┼či încet─ârii puterilor intermediarului;
    b) consecin┼úelor dep─â┼čirii acestor puteri sau folosirii lor abuzive;
    c) facult─â┼úii intermediarului de a delega, în totul sau în parte, puterile ┼či de a desemna un intermediar adi┼úional sau substituit;
    d) posibilit─â┼úii ca intermediarul s─â încheie un contract pentru reprezentat, cînd exist─â riscul unui conflict de interese între el însu┼či ┼či reprezentat;
    e) clauzei de neconcuren┼ú─â;
    f) cazurilor de prejudicii care urmeaz─â s─â fie reparate.
    ART. 95
    Raporturile dintre persoana reprezentat─â ┼či ter┼úi sînt supuse, dac─â nu au convenit explicit altfel, legii unde se afl─â sediul profesional al intermediarului.
    în lipsa unui asemenea sediu, se aplic─â legea statului unde a ac┼úionat intermediarul, dac─â pe teritoriul respectiv se afl─â:
    a) sediul, domiciliul sau re┼čedin┼úa persoanei reprezentate; sau
    b) sediul, domiciliul sau re┼čedin┼úa ter┼úului; sau
    c) sediul bursei, tîrgului sau locului unde s-a organizat o licita┼úie la care a participat intermediarul spre a îndeplini împuternicirea.
    ART. 96
    Legea ar─âtat─â de art. 95 stabile┼čte îndeosebi efectele actelor pe care intermediarul le-a încheiat în exerci┼úiul real sau pretins al împuternicirii.
    ART. 97
    Modul de executare a împuternicirii trebuie s─â se conformeze condi┼úiilor stabilite de legea statului unde are loc executarea.
    ART. 98
    Intermediarul care a comunicat cu ter┼úul dintr-un stat în altul, prin scrisori, telegrame, telex, telefon sau prin alte mijloace de telecomunica┼úie, este socotit c─â a ac┼úionat de la sediul s─âu profesional ori, în lips─â, de la domiciliul sau re┼čedin┼úa sa.
    ART. 99
    Dac─â reprezentatul, intermediarul sau ter┼úul are mai multe sedii profesionale în state diferite, se ┼úine seama de cel care prezint─â leg─âtura cea mai strîns─â cu actul îndeplinit de intermediar.
    ART. 100
    Reprezentarea care are ca obiect acte de administrare sau de dispozi┼úie referitoare la un imobil este supus─â legii situa┼úiei bunului.

    Sec┼úiunea a V-a
    Contractul de munc─â
    ART. 101
    Legea convenit─â de p─âr┼úi, potrivit art. 73 ┼či 76, spre a cîrmui contractul de munc─â este aplicabil─â numai în m─âsura în care nu aduce restrîngeri ocrotirii pe care o asigur─â salariatului dispozi┼úiile imperative ale legii aplicabile în lipsa unei atare alegeri.
    ART. 102
    Contractul de munc─â este supus, dac─â p─âr┼úile nu au convenit altfel, legii statului pe al c─ârui teritoriu:
    a) salariatul î┼či îndepline┼čte în mod obi┼čnuit munca, în temeiul contractului, chiar dac─â este temporar deta┼čat într-un alt stat;
    b) se afl─â sediul întreprinderii care a angajat salariatul, dac─â acesta î┼či îndepline┼čte munca, prin natura func┼úiei sale, în mai multe state; în cazul în care totu┼či exist─â leg─âturi mai puternice ale contractului de munc─â cu un alt stat, devine aplicabil─â legea acestuia.

    Sec┼úiunea a VI-a
    Alte contracte
    ART. 103
    în lips─â de lege convenit─â de p─âr┼úi se aplic─â:
    a) în contractele de executare de lucr─âri, legea sediului antreprenorului;
    b) în contractele de transport, de expedi┼úii ┼či altele similare, legea sediului transportatorului sau expeditorului;
    c) în contractele bancare, inclusiv cele de garan┼úie bancar─â autonom─â, legea sediului întreprinderii de credit; în raporturile dintre cele dou─â b─ânci se aplic─â legea celei care presteaz─â serviciul în favoarea celeilalte;
    d) în contractele de asigurare împotriva riscurilor, legea sediului asigur─âtorului; aceast─â lege se aplic─â, de asemenea, cesiunii sau gaj─ârii poli┼úei de asigurare;
    e) în contractele de depozit, legea sediului depozitarului;
    f) dona┼úiei, legea na┼úional─â a donatorului.

    Sec┼úiunea a VII-a
    îmbog─â┼úirea f─âr─â cauz─â ┼či gestiunea de afaceri
    ART. 104
    îmbog─â┼úirea f─âr─â cauz─â a unei persoane fizice sau juridice este supus─â legii statului unde s-a produs.
    ART. 105
    în cazul în care îmbog─â┼úirea f─âr─â cauz─â decurge dintr-o presta┼úie întemeiat─â pe un M1 raport juridic anulat B sau ale c─ârui efecte încetaser─â în orice alt mod, legea acestuia este aplicabil─â ┼či îmbog─â┼úirii.
    ART. 106
    Gestiunea de afaceri este supus─â legii locului unde persoana care îndepline┼čte actele curente de gestiune exercit─â aceast─â activitate.

    Sec┼úiunea a VIII-a
    Actul ilicit
    ART. 107
    Legea statului unde are loc un fapt juridic stabile┼čte dac─â acesta constituie un act ilicit ┼či îl cîrmuie┼čte îndeosebi în ce prive┼čte:
    a) capacitatea delictual─â;
    b) condi┼úiile ┼či întinderea r─âspunderii;
    c) cauzele de limitare sau de exonerare de r─âspundere ┼či de împ─âr┼úire a r─âspunderii între autor ┼či victim─â;
    d) r─âspunderea comitentului pentru fapta prepusului;
    e) natura daunelor care pot s─â dea loc la repara┼úie;
    f) modalit─â┼úile ┼či întinderea repara┼úiei;
    g) transmisibilitatea dreptului la repara┼úie;
    h) persoanele îndrept─â┼úite s─â ob┼úin─â repara┼úia pentru prejudiciul suferit.
    ART. 108
    în cazul în care toate sau o parte din consecin┼úele p─âgubitoare ale actului ilicit se produc într-un alt stat decît în cel unde a avut loc, se aplic─â repara┼úiei corelative legea acestui stat, în conformitate cu dispozi┼úiile de la lit. b) - h) din art. 107.
    ART. 109
    Persoana prejudiciat─â poate introduce ac┼úiunea de desp─âgubiri direct împotriva asigur─âtorului de r─âspundere civil─â dac─â legea contractului de asigurare o admite.
    ART. 110
    Regulile de securitate ┼či de comportament din statul unde a avut loc actul ilicit trebuie s─â fie respectate în toate cazurile.
    ART. 111
    Dispozi┼úiile art. 107 - 110 se aplic─â în mod corespunz─âtor oric─ârei forme de r─âspundere izvorît─â din acte ilicite, dac─â nu se dispune expres altfel în sec┼úiunile urm─âtoare.

    Sec┼úiunea a IX-a
    R─âspunderea pentru atingeri aduse personalit─â┼úii
    ART. 112
    Preten┼úiile de repara┼úii întemeiate pe o atingere adus─â personalit─â┼úii de c─âtre mass-media, îndeosebi prin pres─â, radio, televiziune sau orice alt mijloc public de informare, sînt cîrmuite, la alegerea persoanei lezate, de:
    a) legea statului domiciliului sau re┼čedin┼úei sale;
    b) legea statului în care s-a produs rezultatul p─âgubitor;
    c) legea statului în care autorul daunei î┼či are domiciliul sau re┼čedin┼úa ori sediul social.
    în cazurile prev─âzute la lit. a) ┼či b) se cere ┼či condi┼úia ca autorul daunei s─â fi trebuit în mod rezonabil s─â se a┼čtepte ca efectele atingerii aduse personalit─â┼úii s─â se produc─â în unul din acele dou─â state.
    ART. 113
    Dreptul de replic─â împotriva daunelor aduse personalit─â┼úii este supus legii statului în care a ap─ârut publica┼úia sau de unde s-a difuzat emisiunea.

    Sec┼úiunea a X-a
    R─âspunderea pentru produse
    ART. 114
    Preten┼úiile de repara┼úii întemeiate pe un defect al produsului, pe o descriere defectuoas─â de natur─â s─â creeze confuzii sau pe lipsa instruc┼úiunilor de folosire sînt supuse, la alegerea consumatorului prejudiciat:
    a) legii domiciliului sau re┼čedin┼úei sale obi┼čnuite;
    b) legii statului de unde a fost dobîndit produsul, afar─â numai dac─â fabricantul, produc─âtorul sau furnizorul face dovada c─â produsul a fost pus în circula┼úie pe pia┼úa acelui stat f─âr─â consim┼ú─âmîntul s─âu.
    ART. 115
    Preten┼úiile de repara┼úii prev─âzute la art. 114 pot fi formulate dac─â produsul face parte dintre cele destinate unei folosin┼úe personale sau familiale a consumatorului ┼či este lipsit de leg─âtur─â cu activitatea sa profesional─â sau comercial─â.
    ART. 116
    Instan┼úele din România pot s─â acorde desp─âgubiri conform art. 114, întemeiate pe o lege str─âin─â, numai în limitele stabilite de legea român─â pentru prejudicii corespunz─âtoare.

    Sec┼úiunea a XI-a
    R─âspunderea pentru concuren┼ú─â neloial─â
    ART. 117
    Preten┼úiile de repara┼úii întemeiate pe un act de concuren┼ú─â neloial─â sau pe un alt act care provoac─â restrîngeri nelegitime liberei concuren┼úe sînt supuse legii statului pe a c─ârui pia┼ú─â s-a produs rezultatul d─âun─âtor.
    ART. 118
    Poate fi aplicat─â, de asemenea, la cererea persoanei prejudiciate, în locul legii ar─âtate la art. 117:
    a) legea statului de sediu al acestei persoane, dac─â actul de concuren┼ú─â neloial─â a produs daune care o privesc în exclusivitate;
    b) legea contractului dintre p─âr┼úi, dac─â actul de concuren┼ú─â neloial─â a fost s─âvîr┼čit ┼či a adus prejudicii raporturilor dintre ele.
    ART. 119
    Instan┼úele din România pot acorda desp─âgubiri, conform art. 117 ┼či 118, întemeiate pe o lege str─âin─â, numai în limitele stabilite de legea român─â pentru prejudicii corespunz─âtoare.

    Sec┼úiunea a XII-a
    Transmiterea ┼či stingerea obliga┼úiilor
    ART. 120
    Cesiunea de crean┼ú─â este supus─â, dac─â p─âr┼úile nu au convenit altfel, legii crean┼úei cedate. Alegerea altei legi, prin acordul cedentului ┼či cesionarului, nu este opozabil─â debitorului cedat decît cu consim┼ú─âmîntul s─âu.
    Obliga┼úiile dintre cedent ┼či cesionar sînt supuse legii care se aplic─â raportului juridic pe care s-a bazat cesiunea.
    ART. 121
    Subrogarea conven┼úional─â este supus─â, dac─â p─âr┼úile nu au convenit altfel, legii obliga┼úiei al c─ârei creditor este înlocuit.
    Subrogarea legal─â este supus─â legii în temeiul c─âreia o persoan─â poate sau trebuie s─â dezintereseze pe creditor. Aceast─â lege stabile┼čte:
    a) dac─â pl─âtitorul se subrog─â în locul creditorului originar, în raporturile sale cu debitorul;
    b) drepturile ce pot fi exercitate împotriva debitorului.
    ART. 122
    Delega┼úia ┼či nova┼úia sînt supuse legii aplicabile obliga┼úiei care le formeaz─â obiectul.
    ART. 123
    Compensa┼úia este supus─â legii aplicabile crean┼úei c─âreia i se opune stingerea, par┼úial─â sau total─â, prin compensa┼úie.

    Sec┼úiunea a XIII-a
    Dispozi┼úii comune
    ART. 124
    Creditorul care î┼či valorific─â drepturile împotriva mai multor debitori trebuie s─â se conformeze legii aplicabile în raporturile sale cu fiecare dintre ei.
    ART. 125
    Dreptul unui debitor de a exercita regresul împotriva unui codebitor exist─â numai dac─â legile aplicabile ambelor datorii îl admit.
    Condi┼úiile de exercitare a regresului sînt determinate de legea aplicabil─â datoriei pe care codebitorul o are fa┼ú─â de creditorul urm─âritor.
    Raporturile dintre creditorul care a fost dezinteresat ┼či debitorul pl─âtitor sînt supuse legii aplicabile datoriei acestuia din urm─â.
    Dreptul unei institu┼úii publice de a exercita regresul este stabilit de legea sa organic─â. Admisibilitatea ┼či exerci┼úiul regresului sînt cîrmuite de dispozi┼úiile alin. 2 ┼či 3 din prezentul articol.
    ART. 126
    Moneda de plat─â este definit─â de legea statului care a emis-o.
    Efectele pe care moneda le exercit─â asupra întinderii unei datorii sînt determinate de legea aplicabil─â datoriei.
    Legea statului în care trebuie efectuat─â plata determin─â în ce anume moned─â urmeaz─â ca ea s─â fie f─âcut─â, afar─â numai dac─â, în raporturile de drept interna┼úional privat n─âscute din contract, p─âr┼úile au convenit o alt─â moned─â de plat─â.

    CAP. 9
    Cambia, biletul la ordin ┼či cecul

    Sec┼úiunea I
    Dispozi┼úii comune
    ART. 127
    Persoana care, potrivit legii sale na┼úionale, este lipsit─â de capacitatea de a se angaja prin cambie, bilet la ordin sau cec, se oblig─â totu┼či valabil printr-un asemenea titlu, dac─â semn─âtura a fost dat─â într-un stat a c─ârui lege îl consider─â capabil pe subscriitor.
    ART. 128
    Angajamentul asumat în materie de cambie, bilet la ordin sau cec este supus condi┼úiilor de form─â ale legii statului unde angajamentul a fost subscris. în materie de cec, îndeplinirea condi┼úiilor de form─â prev─âzute de legea locului pl─â┼úii este suficient─â.
    Dac─â angajamentul este nevalabil, potrivit legii ar─âtate în alineatul precedent, dar se conformeaz─â legii statului unde are loc subscrierea unui angajament ulterior, neregularitatea de form─â a primului angajament nu infirm─â validitatea celui ulterior.
    ART. 129
    Termenele stabilite pentru exercitarea ac┼úiunii de regres sînt determinate, fa┼ú─â de orice semnatar, de legea locului unde titlul a luat na┼čtere.
    ART. 130
    Forma ┼či termenele de protest, cît ┼či condi┼úiile de form─â ale unor acte necesare pentru exercitarea sau conservarea drepturilor în materie de cambie, bilet la ordin sau cec sînt stabilite de legea statului unde trebuie întocmit protestul sau un alt act necesar.

    Sec┼úiunea a II-a
    Cambia ┼či biletul la ordin
    ART. 131
    Efectele obliga┼úiilor acceptantului unei cambii ┼či semnatarului unui bilet la ordin sînt supuse legii locului unde aceste titluri sînt pl─âtibile.
    Efectele pe care le produc semn─âturile celorlal┼úi obliga┼úi prin cambie sau prin bilet la ordin sînt determinate de legea statului pe teritoriul c─âruia au fost date semn─âturile.
    ART. 132
    Legea locului unde titlul a fost constituit stabile┼čte dac─â posesorul cambiei dobînde┼čte crean┼úa care a dat loc emisiunii titlului.
    ART. 133
    Legea statului unde este pl─âtibil─â cambia stabile┼čte dac─â acceptarea poate fi restrîns─â la o parte din sum─â, precum ┼či dac─â posesorul titlului este sau nu obligat s─â primeasc─â o plat─â par┼úial─â.
    ART. 134
    Legea statului unde cambia sau biletul la ordin sînt pl─âtibile determin─â m─âsurile ce pot fi luate în caz de pierdere sau furt al titlului.

    Sec┼úiunea a III-a
    Cecul
    ART. 135
    Legea statului unde cecul este pl─âtibil determin─â persoanele asupra c─ârora poate fi tras un asemenea titlu.
    ART. 136
    în cazul în care, potrivit legii ar─âtate în art. 135, cecul este nul din cauz─â c─â a fost tras asupra unei persoane neîndrept─â┼úite, obliga┼úiile ce decurg din semn─âturile puse pe titlu în alte state, ale c─âror legi nu cuprind o asemenea restric┼úie, sînt valabile.
    ART. 137
    Legea statului pe al c─ârui teritoriu au fost subscrise obliga┼úiile ce decurg din cec determin─â efectele acestor obliga┼úii.
    ART. 138
    Legea statului unde cecul este pl─âtibil determin─â îndeosebi:
    a) dac─â titlul trebuie tras la vedere sau dac─â poate fi tras la un anumit termen de la vedere, precum ┼či efectele postdat─ârii;
    b) termenul de prezentare;
    c) dac─â cecul poate fi acceptat, certificat, confirmat sau vizat ┼či care sînt efectele produse de aceste men┼úiuni;
    d) dac─â posesorul poate cere ┼či dac─â este obligat s─â primeasc─â o plat─â par┼úial─â;
    e) dac─â cecul poate fi barat sau poate s─â cuprind─â clauza "pl─âtibil în cont" ori o expresie echivalent─â ┼či care sînt efectele acestei bar─âri, clauze sau expresii echivalente;
    f) dac─â posesorul are drepturi speciale asupra provizionului ┼či care este natura lor;
    g) dac─â tr─âg─âtorul poate s─â revoce cecul sau s─â fac─â opozi┼úie la plata acestuia;
    h) m─âsurile care pot fi luate în caz de pierdere sau de furt al cecului;
    i) dac─â un protest sau o constatare echivalent─â este necesar─â pentru conservarea dreptului de regres împotriva giran┼úilor, tr─âg─âtorului ┼či celorlal┼úi obliga┼úi.

    CAP. 10
    Naviga┼úia civil─â, fluvial─â, maritim─â ┼či aerian─â

    Sec┼úiunea I
    Dispozi┼úii comune
    ART. 139
    Legea pavilionului navei sau legea statului de înmatriculare a aeronavei se aplic─â faptelor ┼či actelor juridice intervenite la bord, dac─â, în conformitate cu natura lor, acestea sînt supuse legii locului unde au survenit.
    în porturi ┼či aeroporturi se aplic─â legea local─â.
    ART. 140
    Legea pavilionului navei sau statului de înmatriculare a aeronavei cîrmuie┼čte îndeosebi:
    a) puterile, competen┼úele ┼či obliga┼úiile comandantului navei sau aeronavei;
    b) contractul de angajare a personalului navigant, dac─â p─âr┼úile nu au ales o alt─â lege;
    c) r─âspunderea armatorului navei sau întreprinderii de transport aerian pentru faptele ┼či actele comandantului ┼či echipajului;
    d) drepturile reale ┼či de garan┼úie asupra navei sau aeronavei, precum ┼či formele de publicitate privitoare la actele prin care se constituie, se transmit ┼či se sting asemenea drepturi.

    Sec┼úiunea a II-a
    Nave fluviale ┼či maritime
    ART. 141
    R─âspunderea izvorît─â dintr-un abordaj survenit într-un port sau în apele teritoriale este supus─â legii locului abordajului.
    în marea liber─â, abordajul este supus legii na┼úionale comune a navelor, iar dac─â na┼úionalitatea difer─â, legii navei avariate. în cazul cînd ambele nave sînt avariate, iar una are na┼úionalitate român─â, se aplic─â legea român─â, M1 dac─â nava avariat─â nu alege legea na┼úional─â a celeilalte nave B.
    în zona economic─â exclusiv─â a României, abordajul este supus legii române.
    ART. 142
    Obliga┼úiile ce decurg din actele de asisten┼ú─â ┼či salvare a persoanelor ┼či bunurilor sînt supuse legii locului evenimentului, dac─â acesta s-a produs în apele teritoriale, iar dac─â a survenit în marea liber─â, legii na┼úionale a navei care a acordat asisten┼úa sau a realizat salvarea.
    Legea ar─âtat─â în alineatul precedent stabile┼čte, de asemenea, modul de repartizare a compensa┼úiei pentru asisten┼ú─â ┼či salvare între armator ┼či echipajul navei salvatoare sau care a acordat asisten┼ú─â tehnic─â.

    Sec┼úiunea a III-a
    Aeronavele
    ART. 143
    Dispozi┼úiile legii române referitoare la rutele ┼či securitatea zborului în spa┼úiul aerian român se aplic─â oric─ârei aeronave, independent de statul înmatricul─ârii, precum ┼či echipajului ┼či c─âl─âtorilor afla┼úi la bord.
    ART. 144
    Daunele cauzate pe sol de aeronav─â sînt supuse legii statului pe al c─ârui teritoriu s-au produs.
    în marea liber─â ┼či în alte spa┼úii nesupuse vreunei suveranit─â┼úi se aplic─â r─âspunderii izvorîte dintr-un abordaj, în mod corespunz─âtor, legea prev─âzut─â de art. 141 alin. 2.

    CAP. 11
    Prescrip┼úia achizitiv─â ┼či extinctiv─â

    ART. 145
    Uzucapiunea este cîrmuit─â de legea statului unde bunul se afla la începerea termenului de posesie, prev─âzut în acest scop.
    ART. 146
    în cazul în care bunul a fost adus într-un alt stat, unde se împline┼čte durata termenului de uzucapiune, posesorul poate cere s─â se aplice legea acestui din urm─â stat, dac─â sînt reunite, cu începere de la data deplas─ârii bunului, toate condi┼úiile cerute de men┼úionata lege.
    ART. 147
    Prescrip┼úia extinctiv─â a dreptului la ac┼úiune este supus─â legii care se aplic─â dreptului subiectiv însu┼či.

    CAP. 12
    Norme de procedur─â în materie de drept interna┼úional privat

    Sec┼úiunea I
    Competen┼úa jurisdic┼úional─â
    ART. 148
    Instan┼úele judec─âtore┼čti române sînt competente, în condi┼úiile prev─âzute de dispozi┼úiile ce urmeaz─â, s─â solu┼úioneze procesele dintre o parte român─â ┼či o parte str─âin─â sau numai dintre str─âini, persoane fizice sau persoane juridice.
    ART. 149
    Instan┼úele judec─âtore┼čti române sînt competente dac─â:
    1. pîrîtul sau unul dintre pîrî┼úi are domiciliul, re┼čedin┼úa sau fondul de comer┼ú în România; dac─â pîrîtul din str─âin─âtate nu are domiciliul cunoscut, cererea se introduce la instan┼úa domiciliului sau re┼čedin┼úei reclamantului din ┼úar─â;
    2. sediul pîrîtului, persoan─â juridic─â, se afl─â în România; în sensul prezentului articol, persoana juridic─â str─âin─â este socotit─â cu sediul în România ┼či în cazul cînd are pe teritoriul ┼ú─ârii o filial─â, o sucursal─â, o agen┼úie sau o reprezentan┼ú─â;
    3. reclamantul din cererea de pensie de între┼úinere are domiciliul în România;
    4. locul unde a luat na┼čtere sau trebuia executat─â, fie chiar în parte, o obliga┼úie izvorît─â dintr-un contract, se afl─â în România;
    5. locul unde a intervenit un fapt juridic din care decurg obliga┼úii extracontractuale sau efectele sale se afl─â în România;
    6. sta┼úia feroviar─â sau rutier─â, precum ┼či portul sau aeroportul de înc─ârcare sau desc─ârcare a pasagerilor sau m─ârfii transportate se afl─â în România;
    7. bunul asigurat sau locul unde s-a produs riscul se afl─â în România;
    8. ultimul domiciliu al defunctului sau bunuri r─âmase de la acesta se afl─â în România;
    9. imobilul la care se refer─â cererea se afl─â în România.
    ART. 150
    Instan┼úele române sînt, de asemenea, competente s─â judece:
    1. procese dintre persoane cu domiciliul în str─âin─âtate, referitoare la acte sau fapte de stare civil─â înregistrate în România, dac─â cel pu┼úin una dintre p─âr┼úi este cet─â┼úean român;
    2. procese referitoare la ocrotirea minorului sau interzisului, cet─â┼úean român cu domiciliul în str─âin─âtate;
    3. declararea mor┼úii prezumate a unui cet─â┼úean român, chiar dac─â el se afla în str─âin─âtate la data cînd a intervenit dispari┼úia. Pîn─â la luarea unor m─âsuri provizorii de c─âtre instan┼úa român─â, r─âmîn valabile m─âsurile provizorii luate de instan┼úa str─âin─â;
    4. procese privitoare la ocrotirea în str─âin─âtate a propriet─â┼úii intelectuale a unei persoane domiciliate în România, cet─â┼úean român sau str─âin f─âr─â cet─â┼úenie, dac─â prin conven┼úia p─âr┼úilor nu s-a stabilit o alt─â competen┼ú─â;
    5. procese dintre str─âini, dac─â ace┼čtia au convenit expres astfel, iar raporturile juridice privesc drepturi de care ei pot dispune, în leg─âtur─â cu bunuri sau interese ale persoanelor din România;
    6. procese referitoare la abordajul unor nave sau aeronave, precum ┼či cele referitoare la asisten┼úa sau la salvarea unor persoane sau unor bunuri în marea liber─â ori într-un loc sau spa┼úiu nesupus suveranit─â┼úii vreunui stat, dac─â:
    a) nava sau aeronava are na┼úionalitatea român─â;
    b) locul de destina┼úie sau primul port sau aeroport, unde nava sau aeronava a ajuns, se g─âse┼čte pe teritoriul României;
    c) nava sau aeronava a fost sechestrat─â în România;
    d) pîrîtul are domiciliul sau re┼čedin┼úa în România;
    7. falimentul sau orice alt─â procedur─â judiciar─â privind încetarea pl─â┼úilor în cazul unei societ─â┼úi comerciale str─âine cu sediul în România;
    8. orice alte procese prev─âzute de lege.
    ART. 151
    Instan┼úele române sînt exclusiv competente s─â judece procesele privind raporturi de drept interna┼úional privat referitoare la:
    1. acte de stare civil─â întocmite în România ┼či care se refer─â la persoane domiciliate în România, cet─â┼úeni români sau str─âini f─âr─â cet─â┼úenie;
    2. încuviin┼úarea adop┼úiei, dac─â cel ce urmeaz─â a fi adoptat are domiciliul în România ┼či este cet─â┼úean român sau str─âin f─âr─â cet─â┼úenie;
    3. tutela ┼či curatela privind ocrotirea unei persoane domiciliate în România, cet─â┼úean român sau str─âin f─âr─â cet─â┼úenie;
    4. punerea sub interdic┼úie a unei persoane care are domiciliul în România;
    5. desfacerea, anularea sau nulitatea c─âs─âtoriei, precum ┼či alte litigii dintre so┼úi, cu excep┼úia celor privind imobile situate în str─âin─âtate, dac─â, la data cererii, ambii so┼úi domiciliaz─â în România, iar unul dintre ei este cet─â┼úean român sau str─âin f─âr─â cet─â┼úenie;
    6. mo┼čtenirea l─âsat─â de o persoan─â care a avut ultimul domiciliu în România;
    7. imobile situate pe teritoriul României;
    8. executarea silit─â a unui titlu executoriu pe teritoriul României.
    ART. 152
    Instan┼úele din România pot s─â dispun─â, la cerere, m─âsuri asiguratorii în cazuri urgente, spre a ocroti drepturi, interese sau bunuri ce au leg─âtur─â cu jurisdic┼úia lor, chiar dac─â nu sînt competente, potrivit dispozi┼úiilor prezentului capitol, s─â solu┼úioneze în fond procesul în vederea c─âruia sau în cursul c─âruia m─âsurile sînt necesare.
    ART. 153
    în cazul în care o jurisdic┼úie str─âin─â se declar─â necompetent─â s─â solu┼úioneze o ac┼úiune formulat─â de c─âtre un cet─â┼úean român, aceasta poate fi introdus─â la instan┼úa din România cu care procesul prezint─â cele mai strînse leg─âturi.
    ART. 154
    Dac─â p─âr┼úile au supus, prin conven┼úie, litigiul dintre ele sau litigiile ce se vor na┼čte din actul pe care l-au încheiat, competen┼úei unei anumite instan┼úe, aceasta va fi învestit─â cu competen┼úa jurisdic┼úional─â, afar─â numai dac─â:
    1. instan┼úa este str─âin─â, iar litigiul intr─â în competen┼úa exclusiv─â a unei instan┼úe române;
    2. instan┼úa este român─â, iar una dintre p─âr┼úi învedereaz─â c─â o instan┼ú─â str─âin─â este exclusiv competent─â.
    ART. 155
    în cazul în care instan┼úele române sînt competente, potrivit dispozi┼úiilor prezentului capitol, ┼či nu se poate stabili care anume dintre ele este îndrept─â┼úit─â s─â solu┼úioneze procesul, cererea va fi îndreptat─â, potrivit regulilor de competen┼ú─â material─â, la Judec─âtoria sectorului 1 al municipiului Bucure┼čti sau la Tribunalul municipiului Bucure┼čti.
    ART. 156
    Competen┼úa instan┼úelor române, stabilit─â conform art. 148 - 152, nu este înl─âturat─â prin faptul c─â acela┼či proces sau un proces conex a fost dedus în fa┼úa unei instan┼úe judec─âtore┼čti str─âine.
    ART. 157
    Instan┼úa sesizat─â verific─â, din oficiu, competen┼úa sa de a solu┼úiona procesul privind raporturi de drept interna┼úional privat ┼či, în cazul în care constat─â c─â nu este competent─â nici ea ┼či nici o alt─â instan┼ú─â român─â, respinge cererea ca nefiind de competen┼úa instan┼úelor române.

    Sec┼úiunea a II-a
    Legea aplicabil─â în procesele de drept interna┼úional privat
    ART. 158
    Capacitatea procesual─â a fiec─âreia dintre p─âr┼úile în proces este cîrmuit─â de legea sa na┼úional─â.
    ART. 159
    în procesele privind raporturi de drept interna┼úional privat instan┼úele române aplic─â legea procedural─â român─â, dac─â nu s-a dispus altfel în mod expres.
    Legea român─â stabile┼čte ┼či dac─â o anumit─â problem─â este de drept procedural sau de drept material.
    ART. 160
    Obiectul ┼či cauza ac┼úiunii civile, în procesele privind raporturile de drept interna┼úional privat, sînt determinate de legea care reglementeaz─â fondul raportului juridic litigios. Dup─â aceea┼či lege se determin─â calitatea procesual─â a p─âr┼úilor.
    ART. 161
    Mijloacele de prob─â pentru dovedirea unui act juridic ┼či puterea doveditoare a înscrisului care îl constat─â sînt cele prev─âzute de legea locului încheierii actului juridic sau de legea aleas─â de p─âr┼úi, dac─â ele aveau dreptul s─â o aleag─â.
    Proba faptelor se face potrivit legii locului unde ele s-au produs.
    Cu toate acestea, va fi aplicabil─â legea român─â, dac─â aceasta admite ┼či alte mijloace de prob─â decît cele prev─âzute de legile ar─âtate la alin. 1 ┼či 2. Legea român─â este aplicabil─â ┼či în cazul în care ea îng─âduie proba cu martori ┼či cu prezum┼úii ale instan┼úei, chiar dac─â aceste mijloace de prob─â nu sînt admisibile potrivit legii str─âine.
    Dovada st─ârii civile ┼či puterea doveditoare a actelor de stare civil─â sînt reglementate de legea locului unde s-a întocmit înscrisul invocat.
    Administrarea probelor se face potrivit legii române.
    ART. 162
    Actele oficiale întocmite sau legalizate de c─âtre o autoritate str─âin─â pot fi folosite în fa┼úa instan┼úelor române numai dac─â sînt supralegalizate, pe cale administrativ─â ierarhic─â ┼či în continuare de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, spre a li se garanta astfel autenticitatea semn─âturilor ┼či sigiliului.
    Supralegalizarea pe cale administrativ─â este supus─â procedurii stabilite de statul de origine al actului, urmat─â de supralegalizarea efectuat─â fie de c─âtre misiunea diplomatic─â sau oficiul consular român din statul de origine, fie de c─âtre misiunea diplomatic─â sau oficiul consular al statului de origine în România ┼či, în continuare, în ambele situa┼úii, de c─âtre Ministerul Afacerilor Externe.
    Scutirea de supralegalizare este permis─â în temeiul legii, al unei în┼úelegeri interna┼úionale la care este parte România sau pe baz─â de reciprocitate.
    Supralegalizarea actelor întocmite sau legalizate de instan┼úele române se face, din partea autorit─â┼úilor române, de c─âtre Ministerul Justi┼úiei ┼či Ministerul Afacerilor Externe, în aceast─â ordine.

    Sec┼úiunea a III-a
    Condi┼úia str─âinului ca parte în proces
    ART. 163
    Str─âinii, persoane fizice ┼či persoane juridice au, în condi┼úiile legii, în fa┼úa instan┼úelor române, acelea┼či drepturi ┼či acelea┼či obliga┼úii procedurale ca ┼či persoanele fizice de cet─â┼úenie român─â ┼či persoanele juridice române.
    Cet─â┼úenii str─âini beneficiaz─â în fa┼úa instan┼úelor române, în procesele privind raporturile de drept interna┼úional privat, de scutiri sau reduceri de taxe ┼či alte cheltuieli de procedur─â, precum ┼či de asisten┼ú─â juridic─â gratuit─â, în aceea┼či m─âsur─â ┼či în acelea┼či condi┼úii ca ┼či cet─â┼úenii români, sub condi┼úia reciprocit─â┼úii cu statul de cet─â┼úenie sau de domiciliu al solicitan┼úilor.
    Sub aceea┼či condi┼úie a reciprocit─â┼úii, reclamantul de cet─â┼úenie str─âin─â nu poate fi obligat s─â depun─â cau┼úiune ori vreo alt─â garan┼úie, pentru motivul c─â este str─âin sau c─â nu are domiciliul ori sediul în România.
    ART. 164
    în cazul în care reprezentarea ori asistarea str─âinului lipsit de capacitate sau cu capacitate de exerci┼úiu restrîns─â nu a fost asigurat─â potrivit legii sale na┼úionale, iar din aceast─â cauz─â judecarea procesului întîrzie, instan┼úa îi va putea numi în mod provizoriu un curator special.

    Sec┼úiunea a IV-a
    Efectele hot─ârîrilor str─âine
    ART. 165
    în cazul prezentei legi, termenul de hot─ârîri str─âine se refer─â la actele de jurisdic┼úie ale instan┼úelor judec─âtore┼čti, notariatelor sau oric─âror autorit─â┼úi competente dintr-un alt stat.
    ART. 166
    Hot─ârîrile str─âine sînt recunoscute de plin drept în România, dac─â se refer─â la statutul civil al cet─â┼úenilor statului unde au fost pronun┼úate sau dac─â, fiind pronun┼úate într-un stat ter┼ú, au fost recunoscute mai întîi în statul de cet─â┼úenie al fiec─ârei p─âr┼úi.
    ART. 167
    Hot─ârîrile referitoare la alte procese decît cele ar─âtate în art. 166 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dac─â sînt îndeplinite cumulativ urm─âtoarele condi┼úii:
    a) hot─ârîrea este definitiv─â, potrivit legii statului unde a fost pronun┼úat─â;
    b) instan┼úa care a pronun┼úat-o a avut, potrivit legii men┼úionate, competen┼úa s─â judece procesul;
    c) exist─â reciprocitate în ce prive┼čte efectele hot─ârîrilor str─âine între România ┼či statul instan┼úei care a pronun┼úat hot─ârîrea.
    Dac─â hot─ârîrea a fost pronun┼úat─â în lipsa p─âr┼úii care a pierdut procesul, trebuie s─â se constate, de asemenea, c─â i-a fost înmînat─â în timp util cita┼úia pentru termenul de dezbateri în fond, cît ┼či actul de sesizare a instan┼úei ┼či c─â i s-a dat posibilitatea de a se ap─âra ┼či de a exercita calea de atac împotriva hot─ârîrii.
    Caracterul nedefinitiv al hot─ârîrii str─âine, decurgînd din omisiunea cit─ârii persoanei care nu a participat la proces în fa┼úa instan┼úei str─âine, poate fi invocat numai de c─âtre acea persoan─â.
    ART. 168
    Recunoa┼čterea hot─ârîrii str─âine poate fi refuzat─â în unul dintre urm─âtoarele cazuri:
    1. hot─ârîrea este rezultatul unei fraude comise în procedura urmat─â în str─âin─âtate;
    2. hot─ârîrea încalc─â ordinea public─â de drept interna┼úional privat român; constituie un asemenea temei de refuz al recunoa┼čterii înc─âlcarea dispozi┼úiilor art. 151 privitoare la competen┼úa exclusiv─â a jurisdic┼úiei române;
    3. procesul a fost solu┼úionat între acelea┼či p─âr┼úi printr-o hot─ârîre, chiar nedefinitiv─â, a instan┼úelor române sau se afla în curs de judecare în fa┼úa acestora la data sesiz─ârii instan┼úei str─âine.
    Recunoa┼čterea nu poate fi refuzat─â pentru singurul motiv c─â instan┼úa care a pronun┼úat hot─ârîrea str─âin─â a aplicat o alt─â lege decît cea determinat─â de dreptul interna┼úional privat român, afar─â numai dac─â procesul prive┼čte starea civil─â ┼či capacitatea unui cet─â┼úean român, iar solu┼úia adoptat─â difer─â de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii române.
    ART. 169
    Sub rezerva verific─ârii condi┼úiilor prev─âzute de art. 167 ┼či 168, instan┼úa român─â nu poate proceda la examinarea în fond a hot─ârîrii str─âine ┼či nici la modificarea ei.
    ART. 170
    Cererea de recunoa┼čtere se rezolv─â pe cale principal─â de tribunalul jude┼úean în circumscrip┼úia c─âruia î┼či are domiciliul sau sediul cel care a refuzat recunoa┼čterea hot─ârîrii str─âine.
    Cererea de recunoa┼čtere poate fi, de asemenea, rezolvat─â pe cale incident─â, de c─âtre instan┼úa sesizat─â cu un proces avînd un alt obiect, în cadrul c─âruia se ridic─â excep┼úia puterii lucrului judecat, întemeiat─â pe hot─ârîrea str─âin─â.
    ART. 171
    Cererea de recunoa┼čtere a hot─ârîrii str─âine se întocme┼čte potrivit cerin┼úelor prev─âzute de legea procedural─â român─â ┼či va fi înso┼úit─â de urm─âtoarele acte:
    a) copia hot─ârîrii str─âine;
    b) dovada caracterului definitiv al acesteia;
    c) copia dovezii de înmînare a cita┼úiei ┼či actului de sesizare, comunicate p─âr┼úii care a fost lips─â în instan┼úa str─âin─â sau orice alt act oficial care s─â ateste c─â cita┼úia ┼či actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de c─âtre partea împotriva c─âreia s-a dat hot─ârîrea;
    d) orice alt act, de natur─â s─â probeze, în completare, c─â hot─ârîrea str─âin─â îndepline┼čte celelalte condi┼úii prev─âzute de art. 167.
    Actele prev─âzute în alin. 1 vor fi înso┼úite de traduceri autorizate ┼či vor fi supralegalizate, cu respectarea dispozi┼úiilor art. 162. Supralegalizarea nu se cere în cazul în care p─âr┼úile sînt de acord cu depunerea de copii certificate pentru conformitate.
    ART. 172
    Cererea de recunoa┼čtere a hot─ârîrii str─âine se solu┼úioneaz─â pe cale principal─â prin hot─ârîre, iar pe cale incident─â prin încheiere interlocutorie, în ambele cazuri dup─â citarea p─âr┼úilor.
    Cererea poate fi solu┼úionat─â f─âr─â citarea p─âr┼úilor dac─â, din hot─ârîrea str─âin─â, rezult─â c─â pîrîtul a fost de acord cu admiterea ac┼úiunii.
    ART. 173
    Hot─ârîrile str─âine, care nu sînt aduse la îndeplinire de bun─âvoie de c─âtre cei obliga┼úi a le executa, pot fi puse în executare pe teritoriul României, pe baza încuviin┼ú─ârii date, la cererea persoanei interesate, de c─âtre tribunalul jude┼úean în circumscrip┼úia c─âruia urmeaz─â s─â se efectueze executarea.
    Hot─ârîrile str─âine prin care s-au luat m─âsuri asiguratorii ┼či cele date cu executarea provizorie nu pot fi puse în executare pe teritoriul României.
    ART. 174
    Executarea hot─ârîrii str─âine se încuviin┼úeaz─â cu respectarea condi┼úiilor prev─âzute de art. 167, cît ┼či a celor ce urmeaz─â:
    a) hot─ârîrea este executorie potrivit legii instan┼úei care a pronun┼úat-o;
    b) dreptul de a cere executarea silit─â nu este prescris potrivit legii române.
    Dispozi┼úiile art. 168 ┼či 169 sînt aplicabile în mod corespunz─âtor ┼či cererii de încuviin┼úare a execut─ârii.
    ART. 175
    Cererea de încuviin┼úare a execut─ârii, întocmit─â în condi┼úiile prev─âzute de art. 171, va fi înso┼úit─â ┼či de dovada caracterului executor al hot─ârîrii str─âine, eliberat─â de instan┼úa care a pronun┼úat-o.
    ART. 176
    Cererea de încuviin┼úare a execut─ârii se solu┼úioneaz─â prin hot─ârîre, dup─â citarea p─âr┼úilor.
    în cazul în care hot─ârîrea str─âin─â con┼úine solu┼úii asupra mai multor capete de cerere, care sînt disociabile, încuviin┼úarea poate fi acordat─â separat.
    ART. 177
    Pe baza hot─ârîrii definitive de încuviin┼úare a execut─ârii se emite titlul executoriu, în condi┼úiile legii române, men┼úionîndu-se în titlu ┼či hot─ârîrea de încuviin┼úare.
    ART. 178
    Hot─ârîrea str─âin─â, dat─â de c─âtre o instan┼ú─â competent─â, are for┼ú─â probant─â în fa┼úa instan┼úelor române cu privire la situa┼úiile de fapt pe care le constat─â.

    Sec┼úiunea a V-a
    Tranzac┼úiile judiciare
    ART. 179
    Tranzac┼úiile judiciare încheiate în str─âin─âtate produc în România efectele ce decurg din legea care le-a fost aplicat─â, în condi┼úiile art. 173 alin. 1 ┼či art. 174 - 178.

    Sec┼úiunea a VI-a
    Arbitrajul de drept interna┼úional privat
    ART. 180
    în cazul în care p─âr┼úile în proces au încheiat o conven┼úie arbitral─â, pe care una dintre ele o invoc─â în instan┼úa judec─âtoreasc─â, aceasta î┼či verific─â competen┼úa.
    Instan┼úa va re┼úine spre solu┼úionare procesul dac─â:
    a) pîrîtul ┼či-a formulat ap─âr─ârile în fond, f─âr─â nici o rezerv─â întemeiat─â pe conven┼úia arbitral─â; sau
    b) conven┼úia arbitral─â este lovit─â de nulitate ori inoperant─â; sau
    c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze v─âdit imputabile pîrîtului în arbitraj.
    ART. 181
    Dispozi┼úiile art. 167 - 178 privind recunoa┼čterea ┼či executarea hot─ârîrilor judec─âtore┼čti str─âine se aplic─â, în mod corespunz─âtor, ┼či sentin┼úelor arbitrale str─âine.

    CAP. 13
    Dispozi┼úii finale

    ART. 182
    Prezenta lege intr─â în vigoare la 60 de zile de la data public─ârii ei în Monitorul Oficial al României.
    ART. 183
    Pe data intr─ârii în vigoare a prezentei legi se abrog─â art. 2 din Codul civil, art. 375 din Codul de procedur─â civil─â, precum ┼či orice dispozi┼úii contrare.