LEGE Nr. 71 din 23 martie 2006 privind ratificarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor ĂŽn timpul transportului internaţional (revizuită), semnată la Chişinău la 6 noiembrie 2003


EMITENT:      PARLAMENTUL
PUBLICATĂ îN: MONITORUL OFICIAL  NR. 316 din  7 aprilie 2006

    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    ART. 1
    Se ratifică Convenţia europeană pentru protecţia animalelor în timpul transportului internaţional (revizuită), semnată la Chişinău la 6 noiembrie 2003.
    ART. 2
    România denunţă Convenţia europeană privind protecţia animalelor în transport internaţional, deschisă spre semnare la Paris la 13 decembrie 1968, la care România a aderat prin Hotărârea Guvernului nr. 267/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 22 mai 1991.

    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

                    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
                             ADRIAN NĂSTASE

                         PREŞEDINTELE SENATULUI
                            NICOLAE VĂCĂROIU

                          CONVENŢIA EUROPEANĂ*)
pentru protecţia animalelor în timpul transportului internaţional (revizuită)

    *) Traducere.

    Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,
    luând în considerare faptul că obiectivul Consiliului Europei este atingerea unei mai strânse unităţi între membrii săi cu scopul de a proteja şi de a realiza idealurile şi principiile care alcătuiesc moştenirea lor comună,
    cunoscând că fiecare persoană are obligaţia morală de a respecta animalele şi de a da consideraţia cuvenită sensibilităţii lor la suferinţă,
    motivate de dorinţa de a proteja bunăstarea animalelor în timpul transportului,
    având convingerea că transportul internaţional este compatibil cu bunăstarea animalelor, cu condiţia să îndeplinească cerinţele bunăstării,
    luând în considerare, aşadar, că, atunci când cerinţele de bunăstare nu pot fi îndeplinite, trebuie să se pună în aplicare o alternativă la transportul de animale vii,
    luând în considerare că, în general, perioada de transport al animalelor, inclusiv al animalelor pentru abator, trebuie redusă cât mai mult din motive de bunăstare a animalelor,
    luând în considerare faptul că încărcarea şi descărcarea sunt activităţi în care este foarte probabil să se producă răniri şi stres,
    luând în considerare faptul că progresul în această privinţă poate fi atins prin adoptarea unor prevederi comune referitoare la transportul de animale,
    au convenit următoarele:

    Principii generale

    ART. 1
    Definiţii
    (1) Transport internaţional are înţelesul de orice mişcare dintr-o ţară în alta, însă exclude călătoriile mai scurte de 50 km şi mişcările între statele membre ale Comunităţii Europene.
    (2) Medic veterinar autorizat are înţelesul de medic veterinar desemnat de autoritatea competentă.
    (3) Persoană responsabilă de transportul animalelor are înţelesul de persoană care deţine controlul de ansamblu asupra organizării, efectuării şi încheierii întregii călătorii, indiferent dacă anumite responsabilităţi sunt subcontractate altor părţi pe durata transportului. O astfel de persoană este de obicei aceea care planifică, face aranjamentele şi defineşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească alte părţi.
    (4) Persoană responsabilă de bunăstarea animalelor are înţelesul de persoană care are răspunderea fizică directă pentru îngrijirea animalelor în timpul transportului. O astfel de persoană poate fi însoţitorul sau conducătorul vehiculului, dacă îndeplineşte acelaşi rol.
    (5) Container are înţelesul de orice ladă, cutie, recipient sau altă structură rigidă folosită pentru transportul animalelor, care nu este autopropulsată şi care nu face parte (detaşabilă sau nu) din mijlocul de transport.
    (6) Transportator are înţelesul de persoană fizică sau juridică ce transportă animale fie pe cont propriu, fie pentru o terţă parte.
    ART. 2
    Specii
    (1) Prezenta convenţie se aplică transportului internaţional al tuturor animalelor vertebrate.
    (2) Cu excepţia art. 4 alin. (1) şi a art. 9 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi c), prevederile prezentei convenţii nu se aplică:
    a) dacă un singur animal este însoţit de persoana care este responsabilă de acesta pe timpul transportului;
    b) pentru transportul animalelor de companie însoţite de proprietarii lor în scopuri necomerciale.
    ART. 3
    Aplicarea convenţiei
    (1) Fiecare parte trebuie să aplice prevederile ce reglementează transportul internaţional al animalelor, stipulate în prezenta convenţie, şi trebuie să fie responsabilă de controlul şi supravegherea eficiente.
    (2) Fiecare parte trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura un sistem eficient de instruire, ţinând cont de prevederile prezentei convenţii.
    (3) Fiecare parte trebuie să se străduiască să aplice prevederile relevante ale prezentei convenţii la animalele care sunt transportate în interiorul teritoriului său.
    (4) Părţile trebuie să furnizeze asistenţă mutuală pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii, în special prin schimbul de informaţii, discutarea interpretării şi notificarea problemelor.
    ART. 4
    Principiile fundamentale ale convenţiei
    (1) Animalele trebuie transportate într-un mod care să le asigure bunăstarea, inclusiv sănătatea lor.
    (2) Pe cât posibil, animalele trebuie transportate fără întârziere la locul de destinaţie.
    (3) La punctele de control trebuie să se dea prioritate transporturilor de animale.
    (4) Animalele vor fi reţinute numai dacă este strict necesar pentru sănătatea acestora sau pentru scopuri de control al bolilor. Dacă animalele sunt reţinute, trebuie să se facă aranjamente corespunzătoare pentru îngrijirea lor şi, dacă este necesar, pentru descărcarea şi adăpostirea lor.
    (5) Fiecare parte, pe teritoriul său, trebuie să ia măsurile necesare pentru a se evita sau a se reduce la minimum suferinţa animalelor în cazul în care grevele sau alte împrejurări imprevizibile împiedică aplicarea strictă a prevederilor prezentei convenţii. în acest scop fiecare parte se va ghida după principiile stabilite în prezenta convenţie.
    (6) Prevederile prezentei convenţii nu trebuie să afecteze punerea în aplicare a altor instrumente referitoare la controlul sanitar şi veterinar.
    (7) Prevederile prezentei convenţii nu trebuie să aducă atingere libertăţii părţilor de a adopta măsuri mai stricte pentru protecţia animalelor în timpul transportului internaţional.
    ART. 5
    Autorizarea transportatorilor
    (1) Fiecare parte trebuie să se asigure că transportatorii care transportă animale în scopuri comerciale:
    a) sunt înregistraţi într-un mod ce permite autorităţii competente să îi poată identifica rapid în caz de nerespectare a cerinţelor prezentei convenţii;
    b) posedă o autorizaţie valabilă pentru transport internaţional, acordată de autoritatea competentă a părţii în care aceştia sunt stabiliţi.
    (2) Fiecare parte trebuie să se asigure că autorizaţia este acordată transportatorilor care încredinţează transportul animalelor numai persoanelor care au primit o instruire corespunzătoare în legătură cu prevederile prezentei convenţii.
    (3) Fiecare parte trebuie să se asigure că autorizaţia menţionată anterior poate fi suspendată sau retrasă atunci când autorităţile competente care au acordat autorizarea sunt informate că transportatorul a încălcat în mod repetat sau grav prevederile prezentei convenţii.
    (4) Atunci când o parte a observat o încălcare a prezentei convenţii de către un transportator înregistrat la o altă parte a prezentei convenţii, prima parte trebuie să comunice celei din urmă detalii asupra contravenţiei observate.

    Proiect şi construcţie

    ART. 6
    Proiectare şi construcţie
    (1) Mijloacele de transport, containerele şi dotările acestora trebuie construite, întreţinute şi operate astfel încât să se evite rănirea şi suferinţa animalelor şi să se asigure siguranţa acestora în timpul transportului.
    (2) Mijlocul de transport sau containerul trebuie construit astfel încât să ofere animalelor spaţiul adecvat pentru a sta în poziţie naturală, cu excepţia păsărilor, altele decât puii de o zi.
    (3) Mijloacele de transport sau containerele trebuie proiectate şi construite astfel încât să asigure:
    a) suficient de mult spaţiu liber deasupra animalelor stând în poziţie naturală, pentru circulaţia eficientă a aerului;
    b) menţinerea calităţii şi cantităţii de aer corespunzătoare speciei transportate, în special atunci când animalele sunt transportate într-un spaţiu în întregime închis.
    (4) Mijloacele de transport, containerele, dotările etc. trebuie să fie suficient de solide pentru a suporta greutatea animalelor, să le împiedice pe acestea să scape sau să cadă, să reziste la stresul datorat mişcării şi, atunci când este necesar, să conţină despărţituri care să protejeze animalele de mişcările mijlocului de transport. Dotările trebuie proiectate pentru a permite operarea rapidă şi uşoară.
    (5) Despărţiturile trebuie să fie rigide şi suficient de solide pentru a rezista la greutatea animalelor care sunt împinse în acestea şi să fie astfel proiectate încât să nu împiedice circulaţia aerului.
    (6) Mijloacele de transport sau containerele trebuie să fie construite şi operate astfel încât să protejeze animalele împotriva intemperiilor şi schimbărilor meteorologice nefavorabile. în special acoperişul exterior, situat exact deasupra animalelor, trebuie să limiteze la maximum absorbţia şi conducţia de căldură solară.
    (7) Planşeul mijloacelor de transport sau al containerului trebuie să fie antiderapant. Planşeele trebuie să fie proiectate, construite şi întreţinute pentru a se evita disconfortul, extenuarea şi rănirea animalelor şi a se reduce la minimum scurgerea de urină şi fecale. Materialele alese pentru construcţia planşeului trebuie selectate astfel încât să fie redusă la minimum coroziunea.
    (8) Mijloacele de transport trebuie astfel proiectate şi construite pentru a permite accesul la animale, inspecţia animalelor şi, dacă este necesar, adăparea, hrănirea şi îngrijirea acestora.
    (9) Atunci când este necesară legarea animalelor trebuie prevăzut un echipament adecvat în mijlocul de transport.
    (10) Containerele în care se transportă animale trebuie marcate clar şi vizibil, pentru a indica prezenţa animalelor vii, cu un semn care să arate partea superioară a containerului.
    (11) Mijloacele de transport, containerele şi dotările acestora trebuie proiectate şi construite pentru a permite o curăţare şi dezinfecţie uşoară.

    Pregătirea pentru transport

    ART. 7
    Planificarea
    (1) Pentru fiecare călătorie persoana responsabilă de transportul animalelor trebuie astfel identificată încât să se poată obţine în orice moment al transportului informaţii despre organizarea, efectuarea şi încheierea transportului.
    (2) Când călătoria planificată depăşeşte 8 ore pentru transportul intern al solipedelor domestice şi al animalelor domestice din speciile bovine, ovine, caprine şi porcine, persoana responsabilă pentru transport trebuie să întocmească un document în care să specifice aranjamentele stabilite pentru călătorie şi mai ales următoarele informaţii:
    a) identificarea transportatorului şi a mijloacelor de transport;
    b) identificarea lotului şi documentele însoţitoare (specia, numărul de animale, certificate veterinare);
    c) locul şi ţara de plecare, locurile de transfer, locurile în care animalele trebuie descărcate şi puse la odihnă şi locul şi ţara de destinaţie.
    (3) Persoana responsabilă de transport trebuie să asigure că, în fapt, călătoria preconizată respectă regulile respective ale ţărilor de plecare, tranzit şi destinaţie.
    (4) Persoana responsabilă de bunăstarea animalelor trebuie să consemneze imediat în documentul menţionat la alin. (2) orele şi locurile la care animalele transportate au fost hrănite, adăpate şi puse la odihnă pe durata călătoriei. Acest document trebuie pus la dispoziţie autorităţii competente la cerere.
    (5) Nici un animal nu va fi transportat dacă persoana responsabilă de transport nu ia măsurile necesare pentru asigurarea bunăstării acestora de-a lungul călătoriei, înaintea efectuării acesteia. Dacă este cazul, se vor face aranjamente pentru a se asigura apa, hrana, odihna şi îngrijirea necesară în timpul călătoriei şi la sosirea la locul de destinaţie, iar pentru acest scop trebuie să se facă în avans notificările corespunzătoare.
    (6) Pentru a se evita orice întârziere, loturile de animale trebuie să fie însoţite de documentaţie adecvată, iar la posturile unde se efectuează formalităţi de import şi tranzit trebuie notificată în cel mai scurt timp o persoană competentă.
    (7) Persoana responsabilă de transport trebuie să se asigure că responsabilitatea pentru bunăstarea animalelor în timpul transportului este definită clar, de la momentul plecării la momentul sosirii la punctul de destinaţie, inclusiv încărcarea şi descărcarea.
    ART. 8
    însoţitori
    (1) Pentru a se asigura îngrijirea necesară a animalelor în timpul transportului loturile de animale vor fi însoţite de un însoţitor care este responsabil de bunăstarea animalelor. Conducătorul vehiculului poate îndeplini funcţiile însoţitorului.
    (2) însoţitorul trebuie să fi primit instruire specifică şi adecvată sau să aibă experienţa practică echivalentă care să îl califice pentru a manipula, a transporta şi a îngriji animale, inclusiv în cazuri de urgenţă.
    (3) Se pot face excepţii de la prevederile alin. (1) în următoarele cazuri:
    a) atunci când persoana responsabilă de transportul animalelor a desemnat un agent care să se îngrijească de animale la punctele adecvate pentru odihnă, adăpare şi hrănire;
    b) atunci când animalele sunt transportate în containere cu închidere sigură, ventilaţie adecvată şi care, atunci când este cazul, conţin suficientă apă şi hrană, în distribuitoare care nu pot fi răsturnate, pentru o călătorie de două ori mai lungă decât durata anticipată.
    ART. 9
    Aptitudine pentru transport
    (1) Nici un animal nu trebuie transportat dacă nu este apt pentru călătorie.
    (2) Animalele bolnave sau rănite nu trebuie considerate apte pentru transport. Totuşi, această prevedere nu este aplicabilă:
    a) animalelor uşor rănite sau bolnave, a căror transportare nu le va cauza suferinţă suplimentară;
    b) animalelor transportate pentru scopuri experimentale sau alte scopuri ştiinţifice aprobate de autoritatea competentă în materie, dacă boala sau rănirea face parte din programul de cercetare;
    c) transportului animalelor sub supraveghere veterinară pentru sau ca urmare a unui tratament de urgenţă.
    (3) Trebuie să se acorde o grijă specială transportului animalelor în stare avansată de gestaţie, celor care au fătat recent şi celor foarte tinere:
    - femelele gestante de mamifere nu trebuie transportate înainte de parturiţie cel puţin o perioadă egală cu 10% din durata gestaţiei şi nici cel puţin o săptămână după parturiţie;
    - mamiferele foarte tinere nu trebuie transportate înainte de vindecarea completă a cicatricei ombilicale.
    Dacă s-au luat toate precauţiile necesare, cu aviz veterinar şi în funcţie de caz, autoritatea competentă poate face excepţie pentru iepele înregistrate însoţite de mânz, care merg la armăsar după fătare.
    (4) Nu se vor folosi sedative decât dacă este strict necesar pentru a se asigura bunăstarea animalelor şi numai în urma avizului veterinar, conform legislaţiei naţionale.
    ART. 10
    Inspecţie/Certificat
    (1) înainte de încărcarea animalelor pentru un transport internaţional, acestea vor fi inspectate de către un medic veterinar autorizat din ţara în care începe călătoria, care să asigure că acestea sunt apte de transport.
    (2) Medicul veterinar autorizat trebuie să elibereze un certificat în care se identifică animalele, se declară că acestea sunt apte pentru călătoria propusă şi, dacă este posibil, se consemnează numărul de înregistrare sau, dacă este cazul, numele ori alte căi de a identifica mijlocul de transport şi tipul de transport folosit.
    (3) în anumite cazuri hotărâte prin înţelegere între părţile implicate nu este necesar să se aplice prevederile prezentului articol.
    ART. 11
    Odihna, adăparea şi hrănirea înainte de încărcare
    (1) Animalele trebuie să fie pregătite pentru călătoria prevăzută, să se obişnuiască cu hrana furnizată şi să poată folosi sistemele de distribuire a apei şi hranei. Trebuie să li se asigure apă, hrană şi o perioadă de odihnă corespunzătoare.
    (2) Pentru a se reduce stresul datorat transportului trebuie să se acorde consideraţia cuvenită necesităţii anumitor categorii de animale, precum animalele sălbatice, de a se obişnui cu modul de transport înainte de călătoria propusă.
    (3) Amestecarea animalelor care nu au fost crescute împreună sau care nu sunt obişnuite una cu alta trebuie evitată cât mai mult posibil.

    încărcare şi descărcare

    ART. 12
    Principii
    (1) Animalele trebuie încărcate şi descărcate astfel încât să se garanteze că nu li se va cauza rănire sau suferinţă.
    (2) Animalele trebuie încărcate astfel încât să se asigure că spaţiile disponibile (suprafaţa de podea şi înălţimea) şi cerinţele de separare sunt îndeplinite conform art. 17.
    (3) Animalele trebuie încărcate cât mai aproape posibil de ora plecării de la locul de expediere.
    (4) La sosirea la destinaţie animalele trebuie să fie descărcate cât mai curând posibil, să primească o cantitate adecvată de apă şi, dacă este necesar, de hrană şi să se poată odihni.
    ART. 13
    Echipamente şi proceduri
    (1) încărcarea şi descărcarea trebuie să aibă loc folosindu-se o rampă, un ascensor sau o boxă de încărcare proiectată şi construită adecvat, cu excepţia cazului în care animalele trebuie transportate în containere construite special. Ridicarea manuală a animalelor este permisă dacă animalele sunt de talie destul de mică şi este chiar de dorit în cazul animalelor tinere care pot avea dificultăţi la urcarea rampei. Toate echipamentele de încărcare şi descărcare trebuie să fie adaptate acestui scop, stabile şi întreţinute în bună stare.
    (2) Toate rampele şi suprafeţele pe care merg animalele trebuie proiectate şi întreţinute pentru a se preveni alunecarea, iar panta acestora trebuie redusă cât mai mult posibil. Dacă panta este mai înclinată de 10 grade, acestea trebuie prevăzute cu un sistem, precum şipci transversale, care să asigure că animalele urcă sau coboară fără risc ori dificultate. Echipamentul trebuie prevăzut cu bariere laterale, dacă este necesar.
    (3) Interiorul mijlocului de transport trebuie bine iluminat la încărcare pentru ca animalele să poată vedea pe unde merg, în funcţie de cerinţele specifice pe specii.
    (4) Animalele trebuie încărcate numai în mijloace de transport care au fost curăţate cu atenţie şi, atunci când este necesar, dezinfectate.
    (5) Bunurile care sunt transportate în acelaşi mijloc de transport cu animalele trebuie plasate astfel încât să nu producă animalelor rănire, suferinţă sau extenuare.
    (6) Când containerele încărcate cu animale sunt plasate unul deasupra altuia în mijlocul de transport, trebuie să se ia precauţiile necesare pentru a se evita ca urina şi fecalele să cadă pe animalele plasate dedesubt.
    ART. 14
    Manipularea
    (1) Animalele trebuie mânuite calm şi cu blândeţe pentru a le reduce neliniştea şi agitaţia la minimum şi pentru a le feri de durere, suferinţă şi răniri care pot fi evitate.
    (2) Gălăgia, hărţuiala şi folosirea forţei excesive în timpul încărcării şi descărcării trebuie evitate. Animalele nu trebuie lovite şi nici nu trebuie să se aplice presiune într-o parte a corpului sensibilă în mod deosebit. în special, cozile animalelor nu trebuie strivite, răsucite sau rupte, iar ochii acestora nu trebuie să fie presaţi. Animalele nu trebuie lovite cu pumnii sau cu picioarele.
    (3) Animalele nu trebuie suspendate cu mijloace mecanice, ridicate sau târâte de cap, urechi, coarne, picioare, coadă, lână sau în alt mod dureros.
    (4) Instrumentele destinate ghidării animalelor trebuie folosite numai în acest scop. Folosirea instrumentelor care administrează şocuri electrice trebuie evitată cât mai mult posibil. în orice caz, aceste instrumente trebuie folosite numai pentru bovinele adulte sau porcii adulţi care refuză să se deplaseze şi numai când au în faţa lor loc să se deplaseze. Şocurile nu trebuie să dureze mai mult de o secundă, trebuie să fie distanţate adecvat şi să fie aplicate numai pe muşchii trenului posterior. Şocurile nu trebuie folosite repetat dacă animalele nu reacţionează.
    (5) Persoanele care mânuiesc animalele nu trebuie să folosească vergeaua sau alte instrumente ascuţite. Bastoanele sau alte instrumente destinate mânării animalelor trebuie folosite numai dacă pot fi aplicate pe corpul unui animal fără să producă rănire sau suferinţă.
    ART. 15
    Separare
    (1) Animalele trebuie separate în timpul transportului când este probabil să se producă răniri sau suferinţă dacă sunt transportate împreună. Această măsură se aplică în special:
    a) animalelor din specii diferite;
    b) animalelor care sunt ostile unele faţă de altele;
    c) animalelor de talii şi vârste semnificativ diferite;
    d) masculilor adulţi necastraţi;
    e) animalelor legate şi celor nelegate.
    (2) Prevederile alin. (1) nu se vor aplica în cazul în care animalele au fost crescute în grupuri compatibile, sunt obişnuite unele cu altele, separarea ar produce suferinţă sau femelele sunt însoţite de tineret dependent.

    Practici de transport

    ART. 16
    Planşeul şi aşternutul
    Suprafaţa planşeului mijloacelor de transport trebuie întreţinută astfel încât să se reducă riscul de alunecare sau de scurgere a urinei şi a fecalelor. Planşeul mijloacelor de transport şi al containerelor trebuie să fie acoperit de un aşternut adecvat care să absoarbă urina şi fecalele şi care să ofere un material potrivit pentru odihnă, în afară de cazul în care se foloseşte o metodă alternativă care să ofere animalelor cel puţin aceleaşi avantaje.
    ART. 17
    Spaţiu disponibil (suprafaţa pardoselii şi înălţimea)
    (1) Animalelor trebuie să li se ofere spaţiul adecvat pentru a sta în picioare, în poziţia lor naturală, în mijloacele de transport sau în container. Totodată trebuie să se prevadă spaţiu pentru culcare, în afară de cazul în care protocolul tehnic sau condiţii speciale de protecţie a animalelor cer altceva. Un protocol tehnic întocmit conform art. 34 trebuie să stabilească spaţiul minim disponibil pentru animale.
    (2) Pentru a se preveni rănirea datorată mişcărilor excesive trebuie să se folosească paravane pentru a se separa grupe numeroase de animale sau incinta care conţine mai puţine animale decât capacitatea sa normală, care altfel ar avea prea mult spaţiu.
    (3) Paravanele trebuie să fie adecvate speciei şi taliei animalelor şi trebuie poziţionate, securizate şi întreţinute astfel încât să prevină rănirea sau suferinţa acestora.
    ART. 18
    Legarea animalelor
    Atunci când animalele sunt legate, sforile, pripoanele sau alte mijloace folosite trebuie să fie destul de rezistente pentru a nu se rupe în condiţii normale de transport şi să fie suficient de lungi pentru a permite animalelor să se culce sau să mănânce şi să bea. Trebuie astfel proiectate pentru a elimina orice pericol de strangulare sau de rănire. Animalele nu trebuie legate de coarne, picioare, inele nazale şi nici nu trebuie transportate cu picioarele legate împreună. Animalele trebuie legate numai cu dispozitive care să permită să fie dezlegate rapid.
    ART. 19
    Ventilare şi temperatură
    (1) Trebuie să se prevadă suficientă ventilaţie pentru a se asigura respectarea în întregime a nevoilor animalelor, luându-se în consideraţie în special numărul şi tipul de animale ce trebuie transportate şi condiţiile meteorologice preconizate pe durata călătoriei.
    (2) Containerele trebuie stivuite astfel încât ventilarea lor să nu fie împiedicată.
    (3) Când animalele trebuie transportate în condiţii necorespunzătoare de temperatură şi umiditate, trebuie să se ia măsuri corespunzătoare pentru a se asigura bunăstarea acestora.
    ART. 20
    Apă, hrană şi odihnă
    (1) Animalelor trebuie să li se ofere apă, hrană şi posibilitatea de a se odihni conform speciei şi vârstei, la intervale adecvate.
    (2) Un protocol tehnic, întocmit conform art. 34, va determina perioadele maxime de călătorie, intervalele minime de adăpare şi hrănire şi perioadele de odihnă.
    (3) Apa şi hrana trebuie să fie de calitate bună şi să fie prezentate animalelor într-un mod care să reducă contaminarea.
    ART. 21
    Femele în lactaţie
    Femelele în lactaţie care nu sunt însoţite de progenituri nu trebuie transportate perioade îndelungate. Cu toate acestea, dacă este inevitabil, acestea trebuie mulse cu puţin timp înainte de încărcare şi la intervale de nu mai mult de 12 ore pe parcursul călătoriei.
    ART. 22
    Iluminarea
    Mijloacele de transport trebuie echipate cu mijloace de iluminare, fixe sau portabile, suficiente pentru inspecţia generală a animalelor, iar când este necesar, în timpul transportului, precum şi pentru adăpare şi hrănire.
    ART. 23
    Containere
    în timpul transportului şi al manipulării containerele trebuie ţinute în poziţie verticală şi trebuie reduse izbiturile şi scuturăturile puternice.
    ART. 24
    îngrijirea în timpul transportului
    Persoana responsabilă de bunăstarea animalelor trebuie să folosească fiecare ocazie de a le controla şi, dacă este necesar, de a le administra îngrijirea adecvată.
    ART. 25
    Urgenţe şi accidente în timpul transportului
    Animalele care se îmbolnăvesc sau sunt rănite în timpul transportului trebuie să primească asistenţă de prim ajutor cât mai curând posibil. Dacă este necesar trebuie să li se administreze tratament veterinar corespunzător sau să fie ucise într-un mod care să nu le producă suferinţă suplimentară.

    Prevederi speciale

    ART. 26
    Prevederi speciale pentru transportul feroviar
    (1) Orice vagon de cale ferată folosit pentru transportul animalelor trebuie să fie marcat pentru a indica prezenţa animalelor vii. în afara cazului în care animalele sunt transportate în containere, pereţii interiori ai vagonului feroviar trebuie să fie din material corespunzător, perfect neted şi echipat cu inele sau bare, la o înălţime adecvată, de care să se lege animalele.
    (2) Atunci când nu sunt transportate în boxe individuale, solipedele trebuie să fie legate astfel încât să stea cu faţa spre acelaşi perete al vagonului sau să stea faţă în faţă. Cu toate acestea, mânjii şi animalele retive nu trebuie legaţi.
    (3) Animalele de talie mare trebuie încărcate astfel încât să permită unui însoţitor să se deplaseze printre acestea.
    (4) La asamblarea trenurilor şi în timpul altor mişcări a vagoanelor de cale ferată trebuie să se ia toate precauţiile pentru a se evita izbirea vagoanelor care conţin animale.
    (5) Trebuie să se folosească orice ocazie de a controla animalele, după cum se prevede la art. 24, la fiecare oprire a vagonului feroviar sau la schimbarea condiţiilor meteorologice.
    ART. 27
    Prevederi speciale pentru transportul rutier
    (1) Vehiculele în care animalele sunt transportate trebuie marcate clar şi vizibil pentru a se indica prezenţa animalelor vii.
    (2) Vehiculele trebuie conduse astfel încât să se asigure accelerarea, încetinirea şi virarea lină.
    (3) Vehiculele trebuie să aibă suficient echipament pentru încărcare şi descărcare, conform art. 13.
    (4) Trebuie să se folosească orice ocazie de a controla animalele din vehicul, după cum se prevede la art. 24, la fiecare oprire a vehiculului sau la schimbarea condiţiilor meteorologice.
    ART. 28
    Prevederi speciale pentru transportul naval (cu excepţia navelor roll-on/roll-off)
    (1) înainte de a se permite încărcarea, pentru a se asigura respectarea cerinţelor privind bunăstarea animalelor, autoritatea competentă a ţării în care are loc încărcarea trebuie să inspecteze:
    a) navele construite special pentru transportul de animale sau navele transformate pentru acest scop;
    b) amenajările de pe alte nave pe care sunt transportate animalele.
    (2) Trebuie să se instaleze o alarmă care să detecteze orice pană de curent la sistemul de ventilaţie forţată.
    Trebuie să se prevadă o sursă de energie secundară adecvată, separată de sursa primară, pentru a se asigura menţinerea unei ventilaţii forţate corespunzătoare.
    (3) Animalele nu trebuie transportate pe punţi deschise, în afara cazului în care există containere şi alte structuri care să le ofere o protecţie corespunzătoare pentru apa de mare.
    (4) Când animalele sunt încărcate şi descărcate din navă trebuie să se prevadă pasarele, rampe şi culoare adecvate între dana de acostare şi puntea pentru animale.
    (5) încărcarea şi descărcarea animalelor pe şi din navele pentru animale trebuie să fie supravegheate de un medic veterinar autorizat.
    (6) La încărcare şi descărcare, adăposturile pentru animale, rampele şi pasajele trebuie să fie iluminate adecvat pentru ca animalele să poată vedea unde merg, în funcţie de cerinţele minime ale speciei.
    (7) Toate ţarcurile, boxele şi containerele trebuie să fie accesibile direct atât pentru animale, cât şi pentru însoţitori.
    (8) Pasajele de trecere pentru animale trebuie să fie adecvate speciei care este transportată, în special nu trebuie să aibă margini şi colţuri ascuţite, iar proeminenţele trebuie să fie reduse.
    (9) Toate părţile navei în care sunt adăpostite animale trebuie prevăzute cu instalaţii care să asigure o drenare eficientă şi care să fie menţinute în condiţii sanitare bune.
    (10) Pe navă trebuie să se transporte rezerve de apă curată şi proaspătă, hrană şi aşternut corespunzător, suficiente pentru nevoile animalelor şi ţinându-se cont de durata călătoriei.
    (11) Trebuie să se transporte rezerve suplimentare de apă şi, în cazul călătoriilor de lungă durată, hrană şi aşternut pentru cazurile de întârzieri neprevăzute.
    (12) Rezervele de hrană şi aşternut trebuie depozitate astfel încât să se asigure menţinerea lor în stare uscată, ferite de apa de mare şi de intemperii. Depozitarea hranei şi a aşternutului nu trebuie să împiedice funcţionarea sistemelor de ventilare, iluminare şi drenare şi nici să blocheze pasajele de trecere.
    (13) Trebuie să se prevadă echipament pentru adăpare şi hrănire corespunzător numărului, taliei şi speciei de animale care vor fi transportate.
    (14) Trebuie să se prevadă izolarea animalelor care se îmbolnăvesc sau se rănesc în timpul călătoriei.
    (15) în caz de urgenţă trebuie să fie posibil să se ucidă un animal conform prevederilor art. 25. Pentru acest scop trebuie să existe la dispoziţie mijloace pentru sacrificare adecvate speciei.
    ART. 29
    Prevederi speciale pentru transportul cu vehicule rutiere sau vagoane de cale ferată pe nave roll-on/roll-off
    (1) Atunci când animalele sunt transportate cu vehicule rutiere sau cu vagoane de cale ferată pe nave roll-on/roll-off, în special pe punţi închise, trebuie să existe o grijă deosebită pentru a se asigura că animalelor li se furnizează ventilaţie suficientă în timpul călătoriei. Vehiculele rutiere şi vagoanele de cale ferată trebuie arimate astfel încât animalele să beneficieze de o admisie maximă de aer proaspăt.
    (2) Persoana responsabilă de bunăstarea animalelor trebuie să aibă acces la acestea pentru a putea fi inspectate şi, dacă este necesar, îngrijite, adăpate şi hrănite în timpul călătoriei.
    (3) Vehiculele rutiere, vagoanele feroviare şi containerele trebuie să fie echipate cu un număr suficient de puncte de siguranţă proiectate, poziţionate şi întreţinute corespunzător, care să le permită să fie prinse în siguranţă de navă. Vehiculele rutiere, vagoanele de cale ferată şi containerele trebuie fixate solid de navă înaintea începerii călătoriei pe mare pentru a împiedica dislocarea lor prin mişcările navei.
    (4) Vehiculele rutiere şi vagoanele de cale ferată vor fi transportate pe puntea deschisă a unei nave numai într-o poziţie ce oferă o protecţie adecvată faţă de apa de mare, luând în considerare protecţia pe care o oferă însuşi vehiculul rutier sau vagonul feroviar.
    (5) Trebuie să se instaleze o alarmă pentru a detecta orice defecţiune electrică a sistemului de ventilaţie al navei. O sursă secundară de energie trebuie prevăzută pentru a se asigura menţinerea ventilaţiei forţate adecvate.
    (6) Trebuie să se facă aranjamente pentru aprovizionarea animalelor cu apă proaspătă şi hrană în cazul unor întârzieri neprevăzute sau, dacă este necesar, în alt mod.
    (7) în caz de urgenţă, dacă transportul durează mai mult de două ore, este posibil să se ucidă un animal conform prevederilor stabilite la art. 25. Pentru acest scop trebuie să fie disponibile mijloace de sacrificare adecvate speciilor.
    ART. 30
    Prevederi speciale pentru transportul aerian
    (1) Nici un animal nu trebuie transportat în condiţiile în care calitatea aerului, temperatura şi presiunea nu se pot menţine în limite corespunzătoare în timpul întregii călătorii.
    (2) Comandantul de zbor va fi informat asupra speciilor, locaţiei, cantităţii de animale vii la bordul aeronavei, precum şi asupra oricărei acţiuni solicitate. Pentru animalele aflate în compartimentele de marfă accesibile, comandantul trebuie anunţat asupra oricărei neregularităţi referitoare la animale, cât mai curând posibil.
    (3) Animalele trebuie încărcate în aeronavă cât mai aproape de ora de plecare planificată.
    (4) Nu trebuie să se folosească medicamentele decât dacă există o problemă specifică, iar acestea trebuie administrate de un medic veterinar sau de o altă persoană instruită asupra modului lor de folosire. Comandantul va fi informat cât mai curând posibil asupra folosirii oricăror medicamente în timpul zborului.
    (5) Mijloace de sedare şi/sau de eutanasiere adecvate speciei trebuie să fie disponibile şi folosite numai cu acordul comandantului, în caz de urgenţă şi când însoţitorul are acces la animale, conform art. 25.
    (6) însoţitorul trebuie informat înainte de decolare asupra procedurii de comunicare în timpul zborului şi trebuie să fie capabil să comunice eficient cu echipajul.

    Consultări multilaterale

    ART. 31
    Consultări multilaterale
    (1) Părţile trebuie să ţină consultări multilaterale în cadrul Consiliului Europei, în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenţii şi, după aceea, la fiecare 5 ani sau mai frecvent dacă majoritatea părţilor solicită astfel.
    (2) Aceste consultări trebuie să aibă loc la reuniuni convocate de secretarul general al Consiliului Europei.
    (3) Fiecare parte are dreptul să numească unul sau mai mulţi reprezentanţi pentru a participa la aceste consultări. Părţile trebuie să comunice numele reprezentantului/reprezentanţilor lor secretarului general al Consiliului Europei cu cel puţin o lună înainte de fiecare reuniune. Fiecare parte trebuie să aibă drept de vot. Fiecare stat care este parte a convenţiei va avea un vot.
    (4) Comunitatea Europeană, devenind parte a prezentei convenţii, în limitele domeniului său de competenţă, îşi va exercita dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor membre ale sale care sunt părţi ale prezentei convenţii. Comunitatea Europeană nu îşi va exercita dreptul de vot în cazurile în care statele membre respective îşi exercită acest drept, şi invers.
    (5) Părţile pot cere avizul experţilor. Acestea pot, la iniţiativa lor sau la solicitarea organismului implicat, să invite orice organism, internaţional sau naţional, guvernamental ori neguvernamental, care este calificat tehnic în domeniile acoperite de prezenta convenţie, pentru a fi reprezentat de un observator la o consultare sau la o parte a unei consultări. Hotărârea de a invita astfel de experţi sau organisme trebuie luată cu o majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate.
    (6) După fiecare consultare părţile trebuie să supună Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei un raport asupra consultării şi asupra aplicării prezentei convenţii.
    (7) Sub rezerva prevederilor prezentei convenţii, părţile trebuie să întocmească reguli de procedură pentru consultări.
    ART. 32
    Rolul consultărilor multilaterale
    în cadrul consultărilor multilaterale părţile sunt responsabile de urmărirea aplicării prezentei convenţii. Acestea pot, în mod special:
    a) să pregătească protocoalele tehnice conform art. 34;
    b) să sugereze orice modificare necesară la prezenta convenţie şi să examineze cele propuse conform prevederilor art. 35;
    c) să examineze, la cererea uneia sau mai multor părţi, chestiuni privitoare la interpretarea prezentei convenţii;
    d) să facă recomandări Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei referitoare la statele care trebuie invitate să adere la prezenta convenţie.

    Protocoale tehnice

    ART. 33
    Obiect
    Părţile trebuie să adopte protocoale tehnice la prezenta convenţie, referitoare la facilităţile de spaţiu (art. 17) şi la adăpare, hrănire şi odihnă (art. 20). Acestea pot, de asemenea, să adopte alte protocoale tehnice în vederea stabilirii normelor tehnice de implementare a prevederilor prezentei convenţii.
    ART. 34
    Adoptare şi intrare în vigoare
    (1) Trebuie să se adopte un protocol tehnic, cu majoritate de două treimi din numărul voturilor exprimate, pe care apoi să îl transmită pentru aprobare Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei. După aprobare, acest text trebuie transmis părţilor pentru acceptare.
    (2) Trebuie să intre în vigoare un protocol tehnic, referitor la părţile care l-au acceptat, în prima zi a lunii următoare expirării perioadei de o lună după data la care trei părţi, inclusiv cel puţin două state membre ale Consiliului Europei, l-au informat pe secretarul general al Consiliului Europei că îl acceptă. în ceea ce priveşte fiecare parte care îl acceptă ulterior, protocolul trebuie să intre în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de o lună după data la care partea l-a informat pe secretarul general al Consiliului Europei asupra acceptării protocolului.
    (3) Pentru pregătirea protocoalelor tehnice părţile trebuie să urmeze evoluţiile cercetării ştiinţifice şi metodele noi de transport al animalelor.
    ART. 35
    Amendamente
    (1) Fiecare amendament la un protocol tehnic la prezenta convenţie, propus de o parte sau de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, trebuie comunicat secretarului general al Consiliului Europei şi transmis de către acesta statelor membre ale Consiliului Europei, Comunităţii Europene şi fiecărui stat nemembru care a aderat la prezenta convenţie sau a fost invitat să adere la aceasta conform prevederilor art. 38.
    (2) Orice amendament propus conform prevederilor alin. (1) trebuie examinat la nu mai puţin de 6 luni de la data transmiterii sale de către secretarul general al Consiliului Europei la o consultare multilaterală, unde poate fi adoptat cu o majoritate de două treimi din numărul părţilor. Textul adoptat trebuie transmis părţilor.
    (3) în prima zi a lunii următoare expirării perioadei de 18 luni după adoptarea acestuia prin consultare multilaterală, în afara cazului în care mai mult de o treime din numărul părţilor au exprimat obiecţii, fiecare amendament trebuie să intre în vigoare pentru acele părţi care nu au prezentat obiecţii.

    Reglementarea diferendelor

    ART. 36
    Reglementarea diferendelor
    (1) în cazul unui diferend privitor la interpretarea sau aplicarea prevederilor prezentei convenţii, autorităţile competente ale părţilor implicate trebuie să se consulte între ele. Fiecare parte trebuie să comunice secretarului general al Consiliului Europei denumirile şi adresele autorităţilor lor competente.
    (2) Dacă diferendul nu a fost reglementat în acest mod, trebuie, la cererea uneia sau alteia dintre părţi, să fie supus arbitrării. Fiecare parte trebuie să numească un arbitru şi cei 2 arbitri trebuie să numească un supraarbitru. Dacă una dintre părţile diferendului nu a numit un arbitru în termen de 3 luni de la cererea de arbitraj, acesta va fi numit la cererea altei părţi a diferendului de către preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului. Dacă acesta din urmă este conaţionalul uneia dintre părţile diferendului, această datorie trebuie îndeplinită de către vicepreşedintele Curţii Europene a Dreptului Omului sau, dacă vicepreşedintele este conaţionalul uneia dintre părţile diferendului, de către judecătorul cu vechimea cea mai mare de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care nu este conaţionalul vreuneia dintre părţile diferendului. Aceeaşi procedură trebuie respectată dacă arbitrii nu pot cădea de acord asupra alegerii supraarbitrului.
    în cazul unui diferend între două părţi, dintre care una este membră a Comunităţii Europene, aceasta din urmă fiind ea însăşi o parte, cealaltă parte trebuie să adreseze cererea de arbitraj atât statului membru, cât şi Comunităţii Europene, care o vor notifica în comun, în termen de 3 luni de la recepţionarea cererii, fie că statul membru sau Comunitatea Europeană sau statul membru şi Comunitatea Europeană împreună se constituie în părţi ale diferendului. în absenţa unei notificări în numitul termen limită, statul membru şi Comunitatea Europeană trebuie considerate ca fiind una şi aceeaşi parte în diferend pentru scopurile aplicării prevederilor ce reglementează constituirea şi procedura unui tribunal de arbitraj. Se procedează la fel atunci când statul membru şi Comunitatea Europeană se prezintă împreună ca parte a unui diferend.
    (3) Tribunalul de arbitraj trebuie să îşi stabilească propria procedură. Hotărârile sale trebuie luate cu majoritate de voturi şi sunt definitive. Hotărârea sa, ce trebuie luată pe baza prezentei convenţii, este finală.
    (4) Procedura pentru reglementarea diferendelor nu este aplicabilă diferendelor legate de chestiuni care ţin de competenţa Comunităţii Europene sau de definirea sferei acestei competenţe între părţi care sunt membre ale Comunităţii Europene sau între astfel de membri şi Comunitatea Europeană.

    Clauze finale

    ART. 37
    Semnătură, ratificare, acceptare, aprobare
    (1) Prezenta convenţie este deschisă pentru a fi semnată de statele membre ale Consiliului Europei şi Comunităţii Europene. Este supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe lângă secretarul general al Consiliului Europei.
    (2) Nici un stat care este parte a Convenţiei europene pentru protecţia animalelor în timpul transportului internaţional, deschisă spre semnare la Paris la 13 decembrie 1968, nu poate să depună instrumentul său de ratificare, de acceptare sau de aprobare fără să fi denunţat numita convenţie sau să o denunţe simultan.
    (3) Prezenta convenţie va intra în vigoare la 6 luni după data la care patru state şi-au exprimat consimţământul de a fi legate prin aceasta.
    (4) Ori de câte ori, prin aplicarea alineatelor precedente, denunţarea Convenţiei din 13 decembrie 1968 nu produce efecte simultan cu intrarea în vigoare a prezentei convenţii, un stat contractant sau Comunitatea Europeană poate, atunci când depune instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare, să declare că va continua să aplice Convenţia din 13 decembrie 1968 până la intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
    (5) Prezenta convenţie va intra în vigoare la 6 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare cu privire la fiecare stat semnatar ori la Comunitatea Europeană care îşi exprimă ulterior consimţământul de a fi legată prin aceasta.
    ART. 38
    Aderarea statelor nemembre
    (1) După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate invita orice alt stat nemembru al Consiliului Europei să adere la prezenta convenţie printr-o hotărâre adoptată cu majoritatea de voturi prevăzută la art. 20 lit. d) din Statutul Consiliului Europei şi prin vot unanim al reprezentanţilor statelor contractante cu drept de a fi reprezentate în Comitetul de Miniştri.
    (2) Referitor la oricare stat care va adera, prezenta convenţie intră în vigoare la 6 luni după data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
    ART. 39
    Clauze teritoriale
    (1) Oricare stat sau Comunitatea Europeană poate, la momentul semnării sau când depune instrumentul său de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, să specifice teritoriul sau teritoriile în care se aplică prezenta convenţie.
    (2) Oricare stat sau Comunitatea Europeană poate, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii la oricare alt teritoriu specificat în această declaraţie. Referitor la un astfel de teritoriu, prezenta convenţie intră în vigoare la 6 luni de la data primirii respectivei declaraţii de către secretarul general al Consiliului Europei.
    (3) Orice declaraţie făcută sub incidenţa alin. (1) şi (2), referitoare la orice teritoriu specificat într-o astfel de declaraţie, poate fi retrasă printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea intră în vigoare la 6 luni după data primirii respectivei notificări de către secretarul general al Consiliului Europei.
    ART. 40
    Denunţare
    (1) Orice parte poate în orice moment să denunţe prezenta convenţie prin intermediul unei notificări adresate secretarului general al Consiliului Europei.
    (2) O asemenea denunţare va produce efecte la 6 luni după data primirii respectivei notificări de către secretarul general al Consiliului Europei.
    ART. 41
    Notificări
    Secretarul general al Consiliului Europei trebuie să notifice statelor membre ale Consiliului Europei, Comunităţii Europene şi statelor care au aderat sau au fost invitate să adere la prezenta convenţie asupra:
    a) oricărei semnături;
    b) depunerii oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
    c) oricărei date de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 37 şi 38;
    d) oricărui alt act, oricărei notificări sau comunicări legate de prezenta convenţie.
    Semnatarii, fiind împuterniciţi în mod corespunzător, au semnat prezenta convenţie.
    încheiată la Chişinău la 6 noiembrie 2003, în limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va trimite copii certificate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, Comunităţii Europene şi fiecărui stat invitat să adere la prezenta convenţie.